Home › Posts tagged simplu › Page 8

simplu

Gata cu democraţia!

Posted on by — 10 Comments ↓

Să pui acum problema în termeni dreapta-stânga este aberant. Ţara merge într-o singură direcţie: la fund.

Înainte să-mi daţi în cap, să mă scuipaţi şi toate cele, spun un lucru simplu: cred că ţara trebuie scoasă din groapa în care s-a afundat. Dacă un guvern, o înţelegere între partide – acestea care sunt, le avem, le-am votat – reuşesc să o facă, ar fi cel mai mare lucru realizat în ultimii 20 de ani.

Când economia revine măcar pe linia de plutire, putem relua lupta politică, ne putem certa, bate până la moarte. Dar acum NU ne ajută o astfel de bătălie cu absolut nimic.

De 20 de ani, de când ne chinuim să re-învăţăm democraţia, n-am avut nici o stângă, nici o dreaptă clar conturată, partidele au probleme mari în ceea ce priveşte conţinutul doctrinal şi verticalitatea, ideologia şi discursul se schimbă în funcţie de context, de împrejurări, socialiştii nu o dată au propus măsuri de dreapta, liberalii măsuri de stânga, avem un talmeş-balmeş şi nu vreau să spun – deşii aşa este – că mi-e scârbă de clasa politică, să gândim în termeni politici – şi teoretici – situaţia actuală, este ca şi cum când am vedea un om înecându-se în lac, ne-am apuca să citim o carte despre cum se construiesc bărcile cu vâsle.

Mi-a spus ieri un prieten legat de postarea „Reforma clasei politice”, citez: „Nu-mi prea place cum gândeşti.”
E ok, ideea – cred – este de a avea un dialog, de a aduce argumente, de a vedea lucrurile din cât mai multe perspective.

Problema este când cineva aterizează aleatoriu pe blogul meu şi dintr-o postare, dintr-o frază, trage concluzii greşite. Dar când ai un blog, te expui şi la acest risc, te expui şi la scuipături şi n-am nicio problemă cu asta. Nu-s nici complet idiot, nu trăiesc într-un turn de fildeş, nu cred că am mereu dreptate şi nu mă aştept nici să fiu periat, nici pupat în cur.

Am tot auzit aruncându-se (în vânt) ideea de „revoluţie”, am scris o notă mică despre asta ieri seară AICI. Uneori scriu cam mult…. Pe viitor am să mai arunc câte o vorbă şi acolo. Probabil cam tot în vânt. Vânt, dar nu Vântu, nu Videanu. Ha ha ha! 😛

Dar să revin! Mulţi tineri votează cu Băsescu… discursul de (pseudo) dreapta a prins, Băse pare un tip cool, să nu spun Emo, şpriţ, gagici, el se ia la trântă cu bandiţii, cu trântorii din parlament, e un Don Quijote de Cotroceni, vocea poporului. Mai că-mi vine să-mi suflu nasul în monitor…
În termeni reali, mandatul lui Băsescu la Cotroceni este un dezastru, dezastru ce a aruncat România înapoi cu mulţi-mulţi ani, nu cred că putem calcula acum exact cu câţi.
N-am să fac acum radiografia celor 5 ani, dar punctez câteva aspecte. După dubioasa afacere „răpirea ziariştilor în Irak”, axa Washington-Londra-Bucureşti a murit, este suspectă răceala dinspre America, mă întreb ca prostul, ştiu ei ce noi nu? Băsescu a reuşit să strice complet relaţia cu Chişinăul şi despre o ameliorare a unei relaţii vitale cu Moscova nici nu se pune problema. În ceea ce priveşte Rusia iar discuţiile se poartă în termeni emoţionali ci nu cum ar fi normal, în termeni logici. Inexplicabil, tov. Iliescu a întors spatele Moscovei şi România a pierdut cea mai mare piaţă de desfacere pe care o avea, a pierdut cel mai bun partener economic pe care-l avea. Aşa cum a pierdut şi China. Politica proastă a fost perpetuată inexplicabil şi de Constantinescu şi de… con’ Băsescu. Nu mai exportăm nimic, avem cel mai scump gaz. Asta ca să nu detaliem discuţia.
Guvernările. Băsescu nu s-a înţeles nici cu liberalii, nici cu socialiştii, PD-L este cel mai izolat partid de pe scena politică românească, în fapt, este doar o gaşcă de interese şi după ţepele date partenerilor, nimeni nu mai vrea să aibă nicio afacere cu ei. De dragul celor ce nu mă citesc regulat – nu e un reproş! – mă repet: clasa politică în linii mari este doar faţada unei caracatiţe ce nu ţine de partide sau ideologii ci are strict interese economice, însă în afaceri există o conduită mult mai strictă ca-n politică, dacă în mod repetat te dovedeşti un partener de neîncredere, ajungi să fi exclus. Nu are rost să ne ascundem după degete: toţi au furat, toţi fură, toţi vor fura. N-am adus politicienii nici de pe Lună, nici din altă parte, cum suntem noi, aşa şi ei. Pe mine să mă scutiţi de fraze gen „popor harnic”, „ne-am născut poieţi” şi „frate cu codrul”, că nu ţine! „Descurcăreţi” da, dar asta acoperă şi faptul că ne place să fentăm munca, ne pricepem la toate, dar facem numai fuşerai-uri, ne caracterizează-n permanenţă sintagma: „merge şi aşa”.
Din punctul meu de vedere, un om de onoare, un preşedinte european, după incidentul „ţigancă împuţită” trebuia să-şi dea demisia imediat! Şi a mai fost şi acel „găuzar” la fel de inadmisibil într-o democraţie şi un stat ce se pretinde civilizat. Scuzele în astfel de cazuri sunt obligatorii, dar nu şi suficiente.
Nu putem uita nici de afacerile dubioase din jurul familiei Băsescu şi al apropiaţilor acestuia. Băsescu a promis că o să explice implicarea fratelui său Mircea în afaceri cu armament, dar a… uitat. Uităm de cazul Ridzi, de Udrea şi Cocoş, de Videanu, de Popoviciu şi lista e lungă… La confruntarea televizată de vineri seara, cred că Antonescu a greşit intrând în jocul lui Băsescu: nu despre flotă a fost întrebat ci fix despre afacerile necurate mult mai recente din preajma lui iar domn Băsescu iar a evitat bibace răspunsul.
Uităm că Traian Băsescu a fost membru PCR şi FSN, a fost ministru în guvernul FSN, a pus umărul la distrugerea acestei ţări în anii cei mai negrii – 1990-1996 – când sub aripa oblăduitoare a lui Iliescu am ratat şansa să fim o ţară prosperă, normală şi democratică, Băsescu a făcut parte din sistemul „ticăloşit” despre care acum vorbeşte şi s-a cam îmbogăţit în mod dubios în acel sistem. A admis-o chiar marinarul şef în confruntarea cu Adrian Năstase în alegerile anterioare şi a şi confirmat adevărul pe parcursul actualului său mandat.
Marea „realizare”, „Condamnarea Comunismului” este un alt balon de săpun. Parcă suntem tâmpiţi şi uităm că a existat o presiune publică, mai ales din zona organizaţiilor civice, pentru această condamnare. Aşa a apărut Comisia Tismăneanu şi a rezultat un Raport sublim, dar irelevant. „Condamnarea” a fost strict formală, pe hârtie, fără recursiuni asupra torţionarilor, asupra securiştilor şi comuniştilor vinovaţi de nenumărate crime.
Şi închei iar cu referendumul. E tot un balon de săpun. Băsescu iar călăreşte un val populist, jonglează un fapt incontestabil, scârba şi ura populaţiei vis a vis de clasa politică, a mizat în mod demagogic pe acest fapt şi a reuşit să ameţească alegătorii. Dar nu pot să nu spun că-n spatele referendumului dorinţa lui Băsescu este să-şi mărească puterea în defavoarea parlamentului, fapt pe care nici măcar Iliescu nu şi l-a permis.
Mă obligaţi să repet: nu cantitatea parlamentarilor este problema, ci calitatea lor. Parlamentul nu funcţionează bine, ar trebuii luate măsuri pentru eficientizarea legislativului, dar nu cred că parlamentul unicameral este soluţia optimă. Cred şi în faptul că este necesară o revizuire a Constituţiei, o decizie asupra formei de stat şi guvernare foarte precisă: vrem stat prezidenţial sau parlamentar? Dar nu despre asta vorbeşte Băsescu. Băsescu s-a ascuns în spatele unei sintagme populare şi încearcă să-şi salveze pielea şi clica, încearcă să-şi sporească în mod nejustificat puterile.
Referendumul a fost una din cele mai mari mârşăvii din ultimii 20 de ani fiindcă deja prin enunţ a pus problema fals şi le-a luat posibilitatea politicienilor – buni, răi, aşa cum sunt – să atingă subiectul raţional fiindcă riscau să piardă voturi. Pe de altă parte revin şi spun că un referendum fără o campanie masivă de informare în prealabil, este mai mult decât dubios şi absolut incorect.

Sincer, mă depăşeşte cum discursul său strict populist, are atâta priză şi la oameni pe care îi consider inteligenţi şi mai ales la tineri. Tinerii poate au o scuză: nu ştiu adevărul. Dar asta eu nu o consider o scuză. Votul nu este doar un drept ci – cred – include şi obligaţia de a vota în cunoştinţă de cauză, nu doar emoţional şi „cum ne dictează conştiinţa”.

Nu-l demonizez pe Băsescu. Pun problema şi mult mai simplu: a avut un mandat de 5 ani în care în afara conflictelor şi scandalurilor n-am avut nimic, în termeni reali Băsescu nu are nicio realizare. Tot ce spune este demagogie, faptele spun altceva…
Mă îngrijorează posibilitatea a încă 5 ani sub semnul haosului băsescian. Am ratat în 20 de ani prea mult, în primul rând economic, nu ne permitem încă un luft.

Noua teză lansată de Băsescu este una la fel de falsă şi demagogică ca toate celelalte. A pune alegerea preşedintelui în perspectiva alegerii între PSD – stânga – şi falsa dreaptă reprezentată de Băsescu, este mai mult decât un joc murdar şi mincinos. PD-L nu a reprezentat şi nu reprezintă dreapta. PD-L a încercat din răsputeri să dezintegreze dreapta, PNL-ul. A făcut-o prin ruperea din partid al lui Stolojan, a încercat să îngroape dreapta în perioada guvernului Tăriceanu. Acum ţipă despre vinderea voturilor contra posturi al liberalilor câtre PSD, dar uită că doar acum câteva zile ei ofereau posturi liberalilor contra aceloraşi voturi… Unde este demagogia? De ce atâta disperare de a rămâne la putere împotriva intereselor ţării? De ce mint poporul, de ce îl prostesc cu atâta demagogie? Este dezgustător… Dacă intrăm în acest joc demagogic o facem jucându-ne cu viitorul ţării, cu viitorul copiilor noştri. Să spui că dacă nu-l votezi pe Băsescu trădezi dreapta este cea mai mare prostie pe care am auzit-o de când m-am născut.

Dacă acum PSD, PNL, UDMR, PRM, PNG şi cine o mai fi îşi dau mâna şi propun un guvern de specialişti, fac o înţelegere dincolo de barierele ideologice şi politice pentru a scoate ţara din rahat, cred că avem obligaţia să le dăm o şansă. Eu unul o am. Nu pentru mine ci pentru copilul meu, pentru viitorul lui.
Şi pentru asta – pe moment – sunt dispus să trec cu vederea şi basca lu’ Iliescu. Nu îmi este uşor. Faţă de mulţi din cei cu gura (cam) mare azi, eu eram în arestul securităţii în 1988, revoluţia am trăit-o în stradă, nu am văzut-o la televizor şi sunt din tot mai puţinii care încă mai speră ca Iliescu şi la 90 de ani dacă îi apucă să-şi primească meritata condamnare la puşcărie pe viaţă pentru tot ce a făcut.
Dar acum România se scufundă şi cred că avem alte priorităţi.

PUNCTUL DOI. (dedesubt urmează o imagine NU rubrica de răspunsuri! blogul continuă DUPĂ!)

Liberal la 19, socialist la 30 şi conservator după 40 în cazul meu nu se aplică. Democraţia dăunează grav proştilor fiindcă nici nu o înţeleg, nici ce să facă – sau să nu facă – nu ştiu.

Săptămâna trecută m-am pricopsit cu un „prieten nou”, în mod inteligent îşi spune „Eu” (am publicat prima şarjă din „mesaje”) şi şi-a făcut un obicei din a vomita pe blogul meu. Eu nu mă dau gazdă bună şi nu ţin minte să fi afirmat vreodată că aş fi un mare iubitor de oameni. Îmi plac câinii.
Când vine cineva şi-mi spune că-s prost, nu-i nicio problemă, părerile noaste coincid, însă când cineva insistă cu dejecţii şi „adevăruri” strâmbe, chestii auzite cu jumătate de ureche şi răstălmăcite, devine agasant. M-am plictisit să-l tot trec la „spam” fiindcă schimbă IP-urile mai des decât respiră omul normal, aşa că m-am văzut nevoit să schimb regulile jocului:

Vrei să laşi un comentariu, nicio problemă, completezi nume (poate să fie şi poreclă, nu e nicio problemă) şi adresa de mail. Adresa nu apare la vedere. Comentariul o să fie salvat şi dacă nu conţine dejecţii, îl aprob fără nicio problemă. Repet, mă puteţi şi înjura le aprob fără ezitare. Atâta tot, introduc regula din cârciumile civilizate: îmi rezerv dreptul să nu servesc şi să dau afară pe cine vreau. E blogul MEU, fac ce am „io” chef, nu-s obligat să citesc afirmaţii jegoase la adresa mea pe el.

It’s my way or the highway.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WIXg9KUiy00&feature=PlayList&p=0DA01C7E9705D013&playnext=1&playnext_from=PL&index=3]

Reforma clasei politice

Posted on by — 16 Comments ↓

E rău, dar putea fi şi mai…Părerea mea.
Ieri seară ieşirea lui Antonescu, apoi şi a lui Vosganian, sincer, m-au speriat puţin.
Fraude, cu siguranţă au fost, dar azi deja este o certitudine, liberalii au fost victimele unei intoxicaţii viclene. Lucrurile puteau lua o întorsătură urâtă, şi – cum orice este posibil în politica românească – se mai pot întâmpla multe în următoare două săptămâni şi după.
După ieşirea de ieri a lui Antonescu, Geoană a făcut singura mişcare posibil câştigătoare: a pronunţat numele lui Klaus Johannis ca premier. Iar zic că am spus asta azi dimineaţă, dar asta e, şi e bine că unii din PSD s-au sesizat. Am spus „unii” fiindcă şi în PSD sunt unii şi sunt alţii. E un PSD al lui Iliescu, Hrebenciuc, Năstase, Vanghelie şi Mazăre, e un PSD cu oameni ca Cristian Diaconescu, Victor Ponta şi alţi tineri care se pare că vor să schimbe ceva, vor o reformă. Victor Ponta uneori este enervant, dar este un tânăr inteligent şi cred că are capacitatea să progreseze iar Cristian Diaconescu este un om lucid, inteligent şi cu mult bun simţ.
Johannis e soluţia optimă şi pentru Geoană. Nu ştiu câţi au sesizat, dar Geoană a candidat mai mult împins de la spate de gaşca lui Vanghelie. Schema – bănuiesc – era simplă: pierde şi îşi rupe gâtul, Vanghelie de mult a pus ochii pe conducerea partidului (am scris şi asta acum multă vreme, da’ mi-e lene să mă caut în blog). Nu o fi Geoană cel mai inteligent tip din politica românească, simpatic cu siguranţă nu e, dar s-a prins că la mijloc este capul lui, adică decapitarea lui. Strategia de campanie a fost impecabilă, mârşavă, dar impecabilă, la confruntarea directă a fost rigid, dar elegant, a jucat la cacealma cu patriarhul Daniel, dar i-a ieşit şi a prins turul doi.
Acum sunt două aspecte de care cred că merită să ţinem cont: dacă presupunem că ar fi câştigat Antonescu alegerile, probabil Geoană pierdea conducerea partidului şi negocierile pentru un guvern PNL-PSD cu aripa Vanghelie ar fi fost aproape imposibile şi realist vorbind şi la ora actuală altă coaliţie anti-Băsescu nu este posibilă. Pe de altă parte, Geoană are tot interesul să scape cu orice motivaţie de colegii de partid care au vrut să scape de el. Mutarea Johannis pe lângă faptul că-i poate aduce sprijinul lui Antonescu şi voturi nesperate din dreapta, îl scapă de Năstase.
Antonescu astăzi a fost mai nuanţat, n-a zis „da” lui Geoană, dar a zis un „nu” clar lui Băsescu şi – poate cel mai important – a dat un mesaj ferm: Băsescu nu este şi nu reprezintă dreapta. Un fapt absolut corect, PD-L-ul este o tentativă eşuată de reformare al FSN-ului, auto-declarat de dreapta strict conjunctural, dar în fapt partidul cel mai fără doctrină, ideologie şi verticalitate.
Cred că se duce da negocieri dure între PSD şi PNL şi acestea în final ar putea rezulta un guvern cât de cât sănătos, fără oamenii compromişi din ambele partide. Şi revin, cred că un Crin Antonescu şi un Cristian Diaconescu pot schimba faţa politicii româneşti, pot pornii mult terfelita reformă.

Băsescu a sesizat pericolul, l-a atacat vehement pe Antonescu, forţează nota cu ideea de dreapta şi victoria legată de referendum.
Referendumul este praf în ochi. Sau pilaf cum spunea un amic într-un alt context.
Numărul parlamentarilor nu determină calitatea parlamentarilor.
Teoretic parlamentul bicameral este mai eficient ca cel unicameral.
Sunt aproape frustrat că acest referendum a avut loc fără o campanie corectă de informare a populaţiei şi votul a fost unul emoţional ci nicidecum unul lucid, bazat pe informaţii. Însă aşa – acum o spun pe bune – proştii au votat în prostia lor, cu ură, a fost un vot de neîncredere dat politicienilor şi – trebuie spus şi asta – pot periclita sistemul democratic.
Am mai vorbit despre asta: la noi nu este bine definit dacă suntem stat prezidenţial sau parlamentar. Băsescu îşi doreşte un stat prezidenţial, un stat controlat de un singur om – de el – şi asta se află în spatele referendumului ambalat – din nefericire – extrem de propagandistic şi total fals.
S-a votat, s-a votat. Dacă e să se şi facă modificările mai este necesar un referendum pentru schimbarea Constituţiei. Mingea – cam dezumflată – se află în curtea parlamentului, rămâne de văzut ce vor face cu ea.

Mă oftic că multă lume a fost iar prostită, mă oftic că majoritatea nu înseamnă neapărat şi răspunsul corect, mă oftic că de 20 de ani ne învârtim în aceleaşi noroaie mişcătoare şi ţara e praf.
Nu mă oftic pentru că s-a dus dracului viaţa mea, mă oftic că se duce dracului şi viaţa copiilor noştri.

Vroiam să spun că poate totuşi avem şi noi odată noroc, dar parcă norocul şi-l mai şi face omul…  Vreau să gândesc pozitiv fiindcă de vibraţia negativă care atârnă de gâtul nostru de prea multă vreme şi tot mai apăsat, m-am săturat.
Poate o speranţă mai există. Nu zic doamne ajută că mereu îşi bagă dracu coada! Ha ha ha! 😛

P.S. Spun, ce spune şi Crin Antonescu: nu cred neapărat într-un guvern Klaus Johannis ci în ideea guvernului Klaus Johannis, un guvern curat, un guvern de specialişti care să găsească o cale de a ieşii din actualul impas.

Nu ştiu însă dacă pot să pun ştampila în dreptul numelui lui Geoană, încă nu m-a convins.

Rezultatele exit-poll: nicio surpriză

Posted on by — 8 Comments ↓

Băsescu 34,1% – 32,8%
Geoană 30,9% – 31,7%
Antonescu 22,1% – 21,8%
Oprescu 3,4% – 3,5%

Ceaţa de azi dimineaţă se prelungeşte peste zi şi… probabil peste ani. Conform calculelor de hârtie Geoană are şanse să devină viitorul preşedinte al României.
Rezultat foarte previzibil, scorurile lui Antonescu şi Oprescu dezamăgitoare.
Geoană a câştigat în mediul rural, cum am şi spus, preluarea ştachetei de la Iliescu.
Nu prea este nimic de comentat.

Viitorul guvern probabil o să fie unul PSD-PNL, nu ştiu cu ce şanse, din nefericire altă variantă nici nu prea era, nici cu Antonescu preşedinte n-ar fi fost mult diferit.
Mă tem de Hrebenciuc, Năstase, Vanghelie şi Mazăre, de mafie, de corupţie, de… incompetenţă. De un preşedinte marionetă. O să avem o criză prelungită şi o agonie zbuciumată. Pleacă ai lor, vin ai lor. 2010 o să fie un an foarte-foarte urât.

Am pierdut toţi.

Găuri, cercuri şi băncuţe

Posted on by — 14 Comments ↓

Viaţa este ca o cutie de bomboane de ciocolată, niciodată nu ştii ce găseşti în ea…

Miercuri aştepţi să se facă sâmbăta, sâmbăta nu-ţi ies socotelile şi aştepţi să se facă luni să o iei de la capăt, faci acelaşi lucru, aceeaşi rutină, aceleaşi greşeli, la capătul aşteptărilor aşteaptă aceleaşi dezamăgiri, dorinţa devine soră cu durerea, cad frunzele şi se înfig ca nişte ace, transpiri, să se facă miercuri, să se facă joi, vineri seara aluneci în noapte spre dimineaţa de sâmbătă când te culci cu acelaşi gust amar în suflet, obosit şi visând la o duminică cu soare…
Stau pe o bancă, zilele sunt ca nişte bănci, ne mutăm de pe una pe alta, uneori stăm singuri, alteori se mai aşează cineva, schimbăm sau nu două vorbe, ne oferim unul altuia bomboane de ciocolată, unele dulci, altele amare, apoi ne mutăm cu o zi, cu o bancă mai încolo, nici nu realizăm că băncile sunt aşezate în cerc, ne învârtim în acelaşi cerc cum şoricelul se învârte pe roata lui din cuşcă în speranţa că aleargă şi evadează, că se trezeşte pe o altă roată, un alt cerc, o altă cuşcă, poate mai dulce.

A pândit cu suspiciune, ieri, luminile necinstite de toamnă târzie… A recunoscut bănuiala aia a cumpărătorului de iluzii ascultând oferta mieroasă a vânzătorului de iluzii, dar care ştie că nu poate să refuze ispita, viciul.
Prea puţini ştiu ce e în sufletul meu.

– De ce vrei să distrugi mereu doi oameni care se iubesc?

Broderie de vise, cuvinte, frânturi risipite-n ceaţa care sper să nu se lipească de suflet… Dimineaţa de duminică se agaţă ca o vampă de gâtul meu, genul acela de fată pe care nu ai duce-o acasă să o prezinţi părinţilor, dar nu te-ai dezlipii de ea nici pentru o secundă…

Ştiaţi că pe mine filmele cu o uşoară tentă filozofică mă fac să gândesc prea mult? Să-mi pun întrebări existenţiale? Bine, de fapt nici nu trebuie să aibă tentă filozofică.
Chiar dacă o dau iar pe siropuri… băi, tre’ să recunoaştem uneori e nevoie şi de miere şi zahăr, nu numai sarea-n bucate – că destulă acreală pe lume.
…am mers până mi-au amorţit picioarele.
Lumea asta în care încerc să mă mai mişc este prea zbuciumată, prefer să visez că îl aştept pe Moş Nicolae…
Trăiam ca păsările călătoare. Iarna aşteptăm vara.
Luna noiembrie se zice ploaie. Şi ziua se spune gri. Iar norii… Norii se spun unul pe celălalt şi se-ndeamnă la rele.
Indiferent pe care bancă şi lângă cine mă mai trezesc, luni, vineri sa poimarţi… sunt recunoscător pentru zilele care se scurg aparent la fel şi par că au trecut degeaba…pentru oamenii care nu mă judecă şi nu mă schimbă şi cu care pot să mă răsfăţ.
Când şi-au pierdut oamenii culoarea?
Oamenii ar trebui să îşi dea voie să fie liberi. Liberi să iubească sau să nu dea doi bani. Liberi să alerge sau să stea pe o bordură cu o bere la picior şi o ţigară lipită de buze, uitându-se la alţii din jurul lor.
Vrei mai mult, mai mult şi nimic nu te poate opri.

Un principiu pe care-l ţin minte de la ora de economie, zicea ceva de “plăcerea continuă duce la diminuarea oricărei plăceri”, de unde forţând un pic logica, rezultă că o plăcere e cu atât mai intensă cu cât e mai rară şi mai redusă ca durată.

…revin la faza cu Universul care are el grijă din când în când să simţim că totuşi… merită! şi nu suntem chiar singuri acasă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Y08SDuwrfjk]

Eu, Euu, Euuuuuuuu, ME. Wanted.

Posted on by — 16 Comments ↓

Cum se transformă un blog în loc de dat cu capul, în coş de gunoi, în canapeaua jerpelită a fantomei lui Freud?

Păi uite aşa. 🙂 Primeşti mesaje. De dincolo.

Eu
78.144.28.102

Submitted on 19/11/2009 at 5:58pm

Ma intrebam ce drept ai tu sa folosesti muzica atator artisti diferiti (proportie de 90%) in “albumul” asta, sa adaugi cateva tobe si sunete deja editate in majoritatea programelor de muzica si dupa aia sa spui ca iti apartine. Asta in primul rand. In al doilea rand toate piesele de pa asa numitul tau album n-au nici un sens, nu se laga si probabil ca singurul fel in care ai putea asculta asa ceva e sa fii beat mort sau drogat.

Eu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:20pm
Mi-ai sters comentariu! HA HA HA! Ti-e frica de adevar. Pateic. Folosesti creatile altora si apoi spui ca sunt ale tale haahaha. Nici macar nu ai curajul sa raspunzi la o provocare. Auzi… stii ce ai uitat sa le spui admiratorilor tai… ca pana la 35 de ani ai trait pe spatele femeilor si ca n-ai muncit o zii in viata ta … dar acum … de odata ai devenit filosofic si atotstiutor. Esti obsedat cu femei si traiesti intr-o lume in care speri ca dupa ce vei muri ne vom da seama ce artist mare ai fost. Patetic!!!

Eu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:47pm

De ce ti-e frica sa raspunzi?

Eu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:48pm

OK

Euu
89.240.246.114

Submitted on 20/11/2009 at 1:50pm

De ce ti-e frica sa raspunzi si incerci sa ma blochezi?

Euu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 2:52pm

Uuuu. Insulte….. Calmeaza-te “draguta” ….. o si din cat imi amintesc tu esti coaie… si stiu ca au cam trecut ani si e timpul sa pun cateva intrebari si in acelasi timp e timpul pentru lume sa stie cine esti. Si vorbind de alcoolic cred ca acea caracterizare se potriveste mult mai bine pentru tine…. bine… atunci cand iti permiti…. cred ca iti cumperi de mancare mai intai.

Euu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 2:59pm

Tuuuuuuuu…. ai tinut femei cu familiile lor cu tot …..hahahaaa
Unde le-ai tinut ratatule in podul caselor…. in cotere darumate in varful muntelui… in gazda… unde ai tinut tu femei. Si la 16 ani munceai ca the ducea comunismul la munca looser. E numa gura de tine .. esti un afemeiat…dovada picturile care si ele sunt in majoritate o incercare ratata de a fii Dalui, si dovada versurile din asa numitele tale albume. Faci de rusine numele Pansament. Ratatule!

Euuuuuuuu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:03pm

Unede ai tinut tu femei ba dobitocule…. In gazda, in podul caselor prietenilor, sau pe banii facuti ca ai vandut casa lu mata pentru ca erai prea artist sa muncesti. Ai munci de la 16 la 17 ani ca te obliga comunismul sa mergi la munca ba ratatule. esti un afemeiat si un copiator… dovada si picturile tale ratate incercari de a fii Dali. Looser!!

EU
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:04pm

Stai si faci pe artistul in fata calculatorului.

EUu
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:05pm

Sterge sterge … cat crezi ca poti sa stergi looser…. eu am timp!

ME
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:06pm

HAHAHAHA………o sa arat la lume cine esti!!!!!!!!

MEee
92.27.9.162

Submitted on 20/11/2009 at 3:09pm

Am timp si rabdare parazitule!!!!!

MMee
92.28.205.214

Submitted on 20/11/2009 at 4:07pm
Tia fost dor de mine “draguta”. Cum iti merge cu asa numitul tau album. Ce-ti face exa? A luat de la tine ce a avut nevoie si apoi te-a lasat. Haaahaha.

😀

Povestea cu siguranţă nu aici începe şi – şi mai sigur – nu aici se termină.
Le-am publicat deşii nu mai am de multă vreme apetit pentru democraţie, din partea mea fiecare poate să-şi bage opinia fix unde vrea.
M-am gândit şi… le-am publicat. Viaţa mea – ultima oară când am verificat – îmi aparţine, cu bune şi cu rele, cu deciziile mele pe care mereu mi le-am asumat. Cadavrele din şifonier sunt tot ale mele.
Blogul – pe lângă tonele de aberaţii – primordial este un jurnal. Mereu am vorbit deschis despre viaţa mea, mereu am să o fac.
Unii au o viaţă atât de mică şi mizeră încât fug de ea şi se refulează în viaţa altora cum şi unde pot. Nicio pastilă şi nicio minciună nu te pune la adăpost de tine însuţi. Şi nici virtualul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vfZJUSzuuhI]

Vecino! Vreau zahărul înapoi!

Posted on by — 8 Comments ↓

Viaţa în Bucureşti poate fi foarte plictisitoare dacă nu ai job şi prieteni. Cât să stai pe fereastră? Cât să citeşti?
Povestea începe undeva departe, cu mult timp în urmă, începe şi nu vrea să se termine decât cu ultima picătură de sânge rămasă pe acest pământ. Norii se aduna pe cer, iar soarele dispare pentru o altă noapte. Aştepăm compensarea cu ruperea fiecărei sfori ce forţează lucrurile. În aşezare, etajare, păstrare ori livrare. Râvnind ca pepenii la apă, omitem partea invizibilă a negoţului. Ne pudrăm mânuţele, ne spălăm păcatele.  Uneori suntem atât de dezamăgiţi încât… (am vrea) să iasă şi să plece odată cu stropii de viaţă şi Iubirea, Dorinţa, Speranţele, Iluziile…  Singurul nostru raspuns la toate e “nu am stiut”.  Apoi te trezeşti cu un gol.

Există momente în viaţa unui bărbat când este absolut necesar să se rupă de tot ceea ce face.  Învăţaţi să o sugeţi, vă zic. Asta e dovada iubirii, când o sugi cu sufletul, nu cu gura…

Ceaţă şi miros de gutui…  Văd că nu mă ia somnul drept care continuu să mă bucur de bucuria (sau ce-o fi ea) bătutului de câmpi şi să mă întreb ca un om ce sunt de ce nu se revoltă (vorba lui Magus) omii (vorba lui Nuclearrr) pe viaţa lor de cacao.  Este ora patru dimineaţa şi eu încă nu dorm.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UEW8riKU_tE]

Am vrut să mă deconectez, să mă uit pe o bancă lângă un peron aglomerat cu străini grăbiţi, să plec din viaţa mea fără să spun adio, fără să arunc o privire înapoi, fără să las o urmă.

Vreau… să simt ceva. Orice.

Mă dau pe blog: România veselă

Posted on by — 30 Comments ↓

Vremuri triste, ţară veselă. Explicaţiile sunt multiple ca răspunsurile la testele grilă. Sau ca la alba-neagra: „asta are, asta n-are, care are, care n-are?” E bine, trăim în ţara celor 22 de milioane de antrenori de fotbal, 22 de milioane de mecanici auto, instalatori, zidari, zugravi şi electricieni, 22 de milioane de analişti politici şi tot atâţia economişti, 22 de milioane de alegători şi potenţial potenţi candidaţi şi… 22 de milioane de viitor şomeri. Pe 6 decembrie se termină şi ameţeala care a dat peste cap toată ţara şi cineva o să ne tragă preşul de sub picioare şi o să stingă lumina. Ştiu, ştiu, suntem „descurcăreţi”, însă sintagme ca „frate cu codrul” – cacofonie acceptată gen biserica catolică – nu mai sunt actuale, Verestoy şi Pinalti au avut grijă să nu mai avem codrii. Ne vedem în parcul Carol sau într-un parc virtual, la alegere.

Mă distrează euforia aproape revoluţionară cu referendumul. „Să mergem să-i dăm jos pe bandiţi!” Cool frate! Mai sunt câteva zile şi jur că n-am văzut nicio informare legat de acest subiect. Ok, ok, promit: azi mut de pe Animax pe Boomerang, poate nu m-am uitat la posturile de televiziune care trebuiau. Nici în presa scrisă, nici la televizor nimic despre diferenţa dintre un parlament unicameral propus de actualul preşedinte şi cel actual, bicameral. Treaba asta are un iz „size does matter”, adică conotaţii sexuale.  Exact ca: “Mai vreau odată!” 😛 O au prea mare, nesimţiţii, hai să le-o tăiem. Cred în necesitatea reformării clasei politice, dar este complet greşită abordarea. Nu cantitatea ci calitatea parlamentarilor contează. Numărul şi structura parlamentului n-are nicio legătură cu calitatea parlamentarilor. Şi – între noi fie vorba – am mai spus asta: pe lângă aspectul strict populist al manevrei, pe de o parte votul este strict consultativ, adică nu are nicio relevanţă, în practică nu o să se schimbe absolut nimic, pe de altă parte adevărata problemă este ambiguitatea actualei constituţii, se încalecă puterile de stat şi cred că după 20 de ani de bâlbâieli şi brambureală, ar fi momentul pentru o reală reformă constituţională şi să hotărâm dacă ne dorim un stat prezidenţial sau unul parlamentar. Sună uşor a sofism, dar este foarte simplu.

Armata celor 12 maimuţe. Avem un car de candidaţi la preşedinţie: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor, Kelemen Hunor, George Becali, Ovidiu Iane, Remus Cernea, Constantin Rotaru,Constantin Ninel Potarca şi Gheorghe Eduard Manole. Bătălia se va da între primii trei, restul este doar împrăştiat de voturi aiurea. Favorabile – din păcate – stângii. Oprescu, vrea-nu vrea, conştient-inconştient, pus sau de bună voie, joacă pe mâna stângii şi probabil îi facilitează fostului său coleg de partid accederea în turul doi. Nicio surpriză de la aşa numitul „candidat surpriză”. Tare mă tem că se repetă formula Iliescu-Vadim în versiunea Băsescu-Geoană, caz în care în turul doi stau acasă şi mă scobesc în nas. Rău mai mic nu există, este o invenţie subversiv-propagandistică. Geoană preşedinte şi – foarte probabil – Adrian Năstase premier reprezintă doar o schimbare de mafie.

Şi apropo mafie, sloganul cel mai „vero” este cel al lui Vadim: „Jos mafia, sus patria!” Nu este nou, dar – din nefericire – valabil.
„Împingem împreună”, „Scoatem România din priză”, „Vai România!” şi toate celelalte sunt mai mult decât slăbuţe. O psihanaliză ar merita poate „Luptă pentru tine” – a 4-a sau a nu ştiu câta lozincă lansată de stuff-ul lui Băsescu, dar… de ce? Adică, cu ce folos?

Discuţiile – neinteresante. N-am auzit mai nimic despre atribuţiile reale ale candidaţilor la preşedinţie, doar populisme. Schimbarea – sau nu – de la Cotroceni, nu schimbă actuala componenţă a parlamentului şi nici starea de fapt în care se zbate ţara şi noi cu ea deodată.

Toată porcăiala cu dosare, clipuri pe YouTube, sms-uri, bloguri şi bla-bla show-uri la televizor, au scos din discuţie criza, lipsa unui guvern şi lipsa unui plan economic viabil iar dezastrul inevitabil stă după colţ cu braţele-n sân şi zâmbetul pe buze şi ne aşteaptă după magicul 6 decembrie.

Cel mai amuzant este că în locul unei dezbateri între candidaţi, avem dezbateri despre o posibilă – sau eventuală – dezbatere. Ha ha ha! 😆

Teoretic ar exista o soluţie. Mă tot gândesc la asta de luni de zile şi când am crezut că am găsit-o, am aflat că au fost alţii mult mai deştepţi înaintea mea, respectiv  William Henry Smyth în 1919 şi se numeşte „Tehnocraţie”. Dar despre asta povestesc altădată…

V-am şi m-am plictisit destul! Ha ha ha! 😆

M-am rupt în figuri, m-am dat în stambă, petic şi băşini, să mă dau niţel şi pe blog, doar am promis.

Am pornit agale pe WordPress, adică prin vecini. Rezultatele la SuperBingo nu mă interesează – dar pare subiectul cel mai fierbinte, speranţa moare ultima… –  aşa că mi-am băgat nasul în ce-i doare pe bucureşteni cel mai tare zilele acestea, Scrisoare catre nenea Metrorecs:
„Sa stii ca taticu si mamica sunt tare furiosi pe tine ca nu stiu ce le`ai facut. Taticu a zis ca te baga undeva, da` mamica a zis ca de ce vorbeste asa urat si pe urma nu a mai zis nimic, ca taticu a si pognit`o.
Draga nene, iti scriu ca sa te rog ceva din inima. Taticu, care nu`i un om rau, a zis ca a cumparat de la tine un “abonament” sau asa ceva si ca de banii pe care ti i`a dat, te`ai obligat sa il duci in fiecare zi la serviciul lui si ca se gandeste sa te dea in judecata ca de ce nu iti indeplinesti partea ta de obligatie.
Nene Metrorecs, eu nu stiu…”  Cred că subiectul a făcut trafic – în locul garniturilor care au stat şi mai stau şi astăzi – fiindcă am mai găsit o grămadă de blog-uri pe acest subiect.
„Amicul” meu Tismăneanu iar face apel să-i votăm şeful. Dacă nu iese preşedinte, rămâne fără slujbă şi s-a obişnuit cu pupatu-n cur.
La Roxana am dat de un clip al lui Crin Antonescu, YouTube Uber Alles!
Gata cu politica! Nu mai citesc, nu mai spun nimic! Parol!
Aşa am dat de Mantzy „Probably de meanest blog in the world” şi am aflat ce caută… iaurtul în vagin. Forumurile sunt o sursă inepuizabilă de râs şi plâns.
Duminică,  22 noiembrie, mare concert mare în El Comandante. 6 trupe vor distra câte 20 de minute publicul amator în semi finala unei competiţii organizate de trupa Byron. Finala o să fie un concert alături de trupa care-şi serbează al 3-lea an de existenţă pe 30 noiembrie în Club Fabrica. La Mulţi Ani şi baftă concurenţilor!
Şi uite cum nu scap de politică nici cum! Am ratat-o şi pe asta: trupa iris a concertat moca pe 11 noiembrie în favoarea lui Oprescu la Cinema Republica. Moca pentru public. 😀
Sex şi cugetări la marginea patului am găsit la Asaseya. Ca idee: „Am facut dragoste pana am cazut epuizata in bratele lui si am adormit.”
Asta mi-a amintit de o fază din viaţa mea jalnică. Eram acum ceva ani în urmă într-un băruleţ din inima Braşovului şi mă tatonam din priviri cu o fată. După câteva beri stinse cu coniac, mi-am luat inima-n dinţi şi ţigara – de şmecher – în colţul gurii şi am abordat-o vertical: n-ai vrea să fumezi cu mine ţigara de după, să evităm dezamăgirile… 😆
Cărţi. Ugly Bad Bear ne recomandă două. Dianei Haulică, CONTRACTE SPECIALE REGLEMENTATE DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR şi cartea Lorenei Lupu, HYDE PARK.
„Blog de ziarist ratat” – sună bine. Azi cinci întrebări de fată. Băieţii „ştie” răspunsurile! 😆
Film. „2012” – nu l-am văzut, nu ştiu dacă am să-l văd. Despre el aici.
La Meşterul Manole am citit despre dezamăgire: „Rămâne însă dezamăgirea judecăţii corecte pe care uneori aş dori-o să fie greşită. Să fiu măcar o dată, dezamăgită în dezamăgire…” Drăguţ.
În grădina de vis al Elisei azi am bălit la o prăjitură cu mere. Apropo reţete, intratul în post mi-a adus vizitatori în căutarea reţetelor cu varză! 😛 Şi – tot apropo – trafic. Vineri pe la prânz am lăsat deschis pe pagina analizei traficului, la acel moment aveam 158 de vizitatori. Mi-am văzut de alte treburi prin casă şi când m-am întors la computer, am dat refresh. Numărul de vizitatori a scăzut la 143… ha ha ha! Nu ştiu ce s-a întâmplat, probabil unii s-au răzgândit. Nu, nu mă plâng de trafic, în ultima vreme numărul vizitatorilor mei s-a dublat. Că-i de bine, că-i de rău, habar n-am.
Despre ce am făcut „io” azi, adică mi-am spionat vecinii, dar la un alt mod scrie 22 Visions într-un post cu parfum misterios şi plăcut.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=gfuRz1w_8ss&feature=related]

În top 10 Ze-list aceleaşi nume se rotesc de când mă ştiu. Cabral, Ciutacu, Mircea Badea, Visurât (cu sau fără mă-sa! Ha ha ha!), adică bloguri devenite instituţii. Sunt mai anarhist din fire, nu mă duc la pomul lăudat, ba, am obiceiul să fluier prin biserică.

O să-mi vizitez şi prietenii, musafirii din blogroll, n-am făcut-o de mult şi-mi cer iertare. Dar pentru moment atât. 🙂 Am avut o seară naşpa şi un început de zi aiurea, cu plimbarea aceasta m-am mai relaxat. Sper să o faceţi şi voi. 🙂

Nopţi liniştite de noiembrie

Posted on by — 8 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=it1NaXrIN9I]

Sau mai puţin liniştite.
Ne învârtim în aceleaşi cerculeţe previzibile şi ne mirăm că nu se întâmplă nimic cu viaţa noastră, că ne-am blazat, ne-am blocat, ne-am ratat la o întindere de mână, la un pas în afara cercului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nVzebCOuQnM&feature=related]

Dacă nu întinzi mâna n-ai să simţi niciodată, dacă nu faci pasul, nu afli cum este dincolo. Dacă n-ai curajul să plângi nici când eşti singur, nu vei simţii niciodată uşurarea de după.
La dracu, vreau o ţigară! 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JUSZrY9R7l4]

Am scris despre o parte din evenimentele lunii noiembrie, dar nu de toate. Este o lună plină, buzunarul să te ţină! Pe mine nu prea, asta e, am trăit şi vremuri mai bune şi nu zic hop până nu sar gardul, dar pot venii vremuri şi mult mai proaste.

Până-n prezent din ce era interesant de văzut, doar luna asta, am ratat Jon Lord, Implant Pentru Refuz şi ieri W.A.S.P.
Joi, 19 noiembrie este rândul lui Paul Di’Anno la Silver Church după ce concertul de la Cluj a fost anulat din lipsă de interes… Vineri, 20 noiembrie vin Superbutt din Ungaria, un Metalcore incisiv, clasa superioară, sper totuşi ca măcar pe ei să-i văd în Suburbia.

Înaintea concertului Garbarek din 25 noiembrie de la Sala Palatului, pe 22 noiembrie, tot acolo, avem şi „Diva Jazz-ului Modern”, concertul lui Diana Krall, aflată în turneul de promovare al noului ei album „Quiet Nights”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=usH4nVyy9A4&feature=channel]

Diana Krall este poate una din cele mai apreciate şi premiate artiste Jazz din zilele noastre, pianistă şi o voce de excepţie.
A debutat în 1993 cu albumul „Stepping Out” şi „Quiet Nights” este al 9-lea ei album de studio. Vocea ei puternică, dar şi senzuală a cucerit lumea rapid. Noul album păstrează tradiţia, e un Jazz aerisit cu orchestraţii subtile, aranjamentele, temele, abordarea modernă are adânci rădăcini clasice. Este prima oară prezentă în România, o seară alături de muzica ei nu poate fi decât deosebită. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7sxK8ghb9PU&feature=channel]

Brazda lui Novac este primul cartier in care s-au construit blocuri în Craiova.

Proiectul solo al lui Victor Popescu, pornit în 1997 pe vremea când era student la Arhitectură în Bucureşti, abordează un IDM înrudit cu Autechre şi Aphex Twin (conform propriilor declaraţi ale lui Victor), dar are şi o amprentă personală şi se resimt (şi aud) note distincte abordării europene şi zonei de Est (şi Balcani).

Din 2003 Victor porneşte propriul său studio numit „Square sound studio” şi treptat descoperă avantajele sintetizatoarelor autentice faţă de softwear-urile tot mai răspândite şi utilizate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=L9g5aiLp6jI&feature=player_embedded]

La o zi după Garbarek, pe 26 noiembrie, de la ora 22 Brazda Lui Novac concertează în clubul Control. Biletul e 10 RON şi la ce am auzit din programul lui Victor la Cybermental face toţi banii!

Scrisori de la Olga (3)

Posted on by — 35 Comments ↓

12

(Scrisori de la Olga (1)
Scrisori de la Olga (2) )

Cred că e timpul să pun capăt „telenovelei”. Majoritatea au înţeles despre ce este vorba: Olga de pe Volga ne duce cu… vorba. 😆 😆 😆

Acest min-serial nu este despre Olga, ci despre… Costel. A lăsat un comentariu la „episodul” anterior, îmi permit să-l citez: „din cate vad eu si eu am primit aceste scrisori. sa fie oare vreo teapa .suntem noi prea creduli ca prea totul este identic.”

Unii spuneau că „Olga” e o fată simpatică, alţii că este prostituţie mascată, alţii că vinde obiecte de uz casnic… Ce mă intrigă – şi ce m-a intrigat de la bun început, adică de la prima scrisoare – este faptul că nu m-am prins care este de fapt schema: Olga nu vinde nimic, poate alimentează iluzia unor naivi, este doar o fantomă, un… love-spam. La scrisorile „nigeriene” şi copii de 3 ani ştiu deja care este schema – doar Neti Meir nu! Ha ha ha! 😆 – în „cazul Olga” însă nici acum nu ştiu care este motivaţia din spatele „romanţei”.
Am încercat să o scot din „bârlog”, dar indiferent de ce îi scrii, ce-i răspunzi la scrisori, ele îţi vin frumos în aceeaşi ordine, cu aceleaşi fotografii, mecanic, imperturbabil şi fără nicio noimă. Fotografiile sunt de dimensiune mică, evident copiate de undeva de pe internet… 🙂

Îmi tot scria în limba româna, eu îi răspundeam în rusă ( 😆 ) şi o rugam să-mi scrie în engleză fiindcă probabil îi este mai la „îndemână”.
Însă şi textele în engleză par „plimbate”, trecute, filtrate  prin acelaşi Google Translate… “Rusoaica” noastră poate fi chiar Gigi din Caracal sau Petrică de la Buzău…. 😆 😆 😆

OLGALOVEX…. 🙂 [email protected]

IMG_0058IMG_0046IMG_0053

„Buna!

Cum sunt azi? Am placerea de a obtine adresa dvs. de e-mail din nou. Aceasta aplaudat-ma up chiar. Am facut recent, pentru o plimbare. Am fost in parc. Eu a observat coupe acolo. Ei au fost atat de fericit cu celalalt. Ei uitam unii la altii, cu caldura si tandrete. Aceasta este o dragoste adevarata. Eu vorbind cu miros patrunzator. Invidiam-le un pic Vreau sa iubesc si a fi iubit. Eu sunt visam de dragoste sincera, atunci cand oamenii inteleg reciproc & chiar fara cuvinte. Ei incredere unul in celalalt & pregati planurile lor cu privire la
de viata viitor impreuna. Asta-i grozav. Dragostea este sentimentul cel mai bun in lume. Eu nu am intalnit o persoana demna, care ma iubit cu adevarat. I din data de cu niste oameni Rusa dar nici unul nu le-am putut incredere & fi sigur ca in. Tu, probabil, au fost surprinsi ca m-am unica. Nu am fost niciodata casatorit &
nu au copii. In timpul vietii mele am avut relatie serioasa cu persoana, noi am fost de gand sa se casatoreasca, dar el ma tradat. El adulterul comis cu prietenul meu. A fost o tradarile dublu pentru mine.
Doua Cel mai apropiat de oameni lasa-ma jos. Nu pot descrie prin cuvinte starea mea de la faptul ca de var. Eu nu pot dori sa-l chiar si pentru un dusman. Dar timpul este vindecator mare. Am reusit sa supravietuiasca & vounds mi s-au inasprit. Acum Eu sunt deschis pentru relatie, dar chiar si un an inainte am fost sigur ca am nu va incredere in nimeni nici mai mult. Dar familia mea si prieteni adevarati, incurajate pe mine. Acum, eu sunt optimist Eu cred ca despre tine? Vrei sa fi relatie serioasa? Sper ca nu au avut o astfel de experienta in rau dragoste ca si mine. Ce femeie nu-ti place? Ce caracteristici nu te goale in femei? Motive spune-mi. In ceea ce pentru mine, vreau sa fiu cu un om cu un puternic caracter, inteligent, ambitiile, comunicativ, vesel, atent & bland. El ar trebui sa fie un om de un cuvant. Urasc oamenii increzut. Ei spun
doar cuvinte, dar in realitate ele nu fac nimic. Eu nu am o multime de prieteni. Si tu? Eu am unul mai bun prieten. Numele ei este Lena. Ea sfatuiti sa-mi RFI pentru a obtine acduainted cu o persoana de pe Internet.
Sincer vorbind primul I ar putea satisface te de pe Internet. Din pacate Eu nu am de pe computerul meu. Eu scriu pentru a va de la Internet-cafe. In primul rand nu am stiu acum de a utiliza calculatoare. Bat prietenul meu mi-a aratat & a dat instructiuni. Deci, acum am inteles ca este destul de un calculator lucru esential in societatea noastra. Eu sunt crestin. Ce religie a face tu au? Ai incredere in Dumnezeu? In ceea ce pentru mine incredere in Dumnezeu. Dumnezeu este unul pentru toti oamenii nu sunteti de acord cu mine? El da fortele pentru a trai. Cand m-am Du-te la biserica ma face sa ma simt mai usor & forjat probleme se invecina. Face te duci la biserica? De asemenea, am vrut sa-ti spun un singur lucru. I like de gatit. Eu pot sa spun ca eu sunt bun la asta. Am Cook diferite feluri de mancare: supe, tocana, salate, placinte si multe alte lucruri. Dar Borch meu este o Bost. Ai auzit despre acest vas? Imi place gheata – crema & ciocolata foarte mult. Eu, de asemenea, precum chineza Cuisine. Care Bucataria do ai prefera? , pls spune-mi ziua ta. Ce este dvs. semn al zodiacului? In ceea ce pentru mine m-am nascut 13. Mart Sunt un Fishes. Bine, sa de a termina …. Sunt foarte bucuros sa reale scrisorile tale.

Good Lusk la locul de munca Cu stima, Olga!

(13 octombrie)”

1610

După o zi de pauză – ce emoţii am avut! 😆 – pe 15 octombrie mi-a venit şi primul mail în limba engleză:
„Hello my dear Attila!
I▓m so sorry I couldn▓t write to you yesterday! I was so busy at my
work. And then I had to help my mum about the house. My parents were
waiting for their relatives , so they are preparing to receive guests.

But you even can▓t imagine how happy make me your letters ! I look
forward you letters ! I ▒m glad that I have met you in my lifetime.
Thanks God that your letters are coming to me.

My relation to you becomes more & more serious with each your e-mail.
What▓s a pity that we are far away from each other. I▓m fired of
loneliness It▓s so difficult not to have a person near you who loves
you, takes care of you & respects you. Sometimes when I come back home
after work I fee despared . And only your letters , your attention
make me stronger. Help me to get rid of my loneliness! I want to feel
care & kindness. I▓m sorry for such an introduction you what I peel
now & I want you to know about it . Please write to me what you feel
about me, ok?

It▓s important for me. I want to get reciprocity from you. How is your
life ? What are you doing? You wont believe but I can say that I miss
you . You know. I told my mum about you & she said that she wants to
believe that I have met the right man. I didn▓t expect that she
supports me in the idea to find a person through the Internet but she
said that it didn▓t matter now I would get acquainted with a men, the
only important thing is to find a men with whom I will have children.
My heart was so beating when she was saying all these words. I can▓t
say that I▓m so sensitive but her words touched me so deeply!

These words were from my closest person & I▓m so grateful that she
supports me in my ideas.

Now I can say for sure that I▓m quite serious concerning you & our
relationship. And because of it I don▓t want that our relationship
develop only by the Internet correspondence . Of course our letters
help us to learn a lot of things about saying the most important words
directly to the person. Don you support me in this or don▓t you agree
? I fried do describe here my thoughts directly now possible. I wrote
this e-mail to tell you what I have in my heart now, I▓m dreaming to
become closer to you . Pls understand me & I ask you about only one
thing! Be sincere !!! Tell me what you feel. Tell me what you think
about our future relationship. As for me I began writing to you not
just to have a jun. But on purpose to find the right person for
meeting & may be for marriage But we can discuss such a serious step
in out life confidentially . I wand to ,believe that our meeting will
happen one time . My dear I say all these words from my heart . I▓m
sorry I didn▓t answer some of your questions but I▓m sure these things
which I mentioned are more important . I▓m finishing with these words
now. I▓m waiting your reply.
A sensitive kiss for you Attila!!!! Forever you, Olga!!!”

1415
Mai am 3 mailuri, apoi nu i-am mai răspus şi şirul s-a întrerupt (şi mi-a frânt inima… 😛 ). La câteva zile am primit din nou primul mail ca şi cum nu ne-am cunoaşte, nu s-ar fi întâmplat nimic…
Când am postat primul post cu „Scrisori de la Olga”, i-am trimis un mail în 3 limbi cu rugămintea să citească şi link la acel blog. Ca răspuns mi-a venit încă un „episod”, continuarea seriei, fără nici un conţinut real personal, fără sens, fără nicio legătură cu… realitate.
„Corespondenţa” cu „Olga” a fost un şir de monologuri pe care le-am primit regulat ca zeci, sute sau mii de alţi bărbaţi din întreaga lume.

OLGALOVEX este pretutindeni pe internet, „corespondează” în toate – sau aproape toate – limbile şi amăgeşte – şi dezamăgeşte – creduli.

Mereu m-am întrebat de ce lumea virtuală scoate la suprafaţă din om ce este mai urât, mai murdar… Presupusul anonimat, aparenta libertate şi lipsă de responsabilitate în loc să o folosim să ne prefacem măcar că suntem mai buni, mai frumoşi şi mai inteligenţi ca-n realitate, mai de grabă îl tentează pe om să-şi dea frâu liber la partea întunecată şi mizeria, josnicia din el…
Suntem nişte fiinţe absolut fascinante. Uneori diabolice, dar de cele mai multe ori doar patetice şi demne de milă…

„I would like to get acquainted with the man for serious relations. I would like to tell
not much about myself, I like to read books, to me to like to go in for sports. I never
was married and I do not have children. I have decided to find the unique man by means of
the Internet. If somebody writes me that I at once I will answer.”

„Me gustaría conocer a un hombre para relación seria. Me gustaría a mí mismo no hay mucho que contar, me gusta leer libros, me gusta jugar deportes. Yo nunca he estado casada y no tengo hijos. Decidí con la ayuda de la Internet para encontrar un solo hombre. Si tengo a alguien que escriba algo, me respondió de inmediato.”

“Vorrei conoscere un uomo per gravi relazioni. Vorrei nel tuo cuore non è molto da dire, mi piace leggere libri, mi piace lo sport. Non sono mai stato sposato e non ho figli. Ho deciso, con l’aiuto di internet per trovare un solo uomo. Se qualcuno me p…”

www.intimitate.ro.olgalovexwww.date.co.uk.olgalovexwww.amistad.com.olgalovexwww.deliciu.ro.olgalovexwww.irezistibil.ro.irezistibilwww.simpatie.ro.simpatie

Candidatu’ televizor

Posted on by — 2 Comments ↓

Cine spune că lozincile vin şi pleacă?
Am crezut că aia cu „Iliescu apare, soarele răsare” e moartă – for good – vorba lu’ Unchiul Sam şi la depunerea candidaturii lui Geonă a „răsărit” ca prin minune.
Acum alta. „Aţi minţit poporul cu televizorul”. Un „sait” – conform noilor standarde de scris americănesc implementat aiurea ca McDonaldsurile în gări – dubios ne invită să votăm televizorul. Pe ecran curg într-un cap de televizor lozinci şi cele două link-uri ne aruncă unul la Realitatea, celălalt la Antena 3. Televizorul preşedinte.

televizorul-01

Campania se mută pe internet şi dă în viral. Cam pueril. Să nu zic amator.
Băsescu evită orice confruntare cu adversarii direcţi. În schimb de dimineaţa până seara aud acelaşi disc cu „mogulii”, cu parlamentarii nesimţiţi şi acum văd că lupta cea mare o duce cu presa. Are consilieri proşti. Presa la cocoţat unde e şi tot presa o să-l dea jos. Şi prostia, dar asta-i altă poveste.
Şi eu zic că presa e varză, dar când ai o funcţie publică, eşti preşedintele unei ţări, măcar PR-ul ar trebuii să-ţi funcţioneze.
Dar la noi nimic nu funcţionează.
Şi când preşedintele îşi permite să-i spună unei ziariste „ţigancă împuţită”, altuia „găozar”…. Până la urmă – dacă bun simţ nu e şi n-a demisionat de jenă – o să fie trimis la plimbare prin vot.

Lui Băsescu (încă) nu-i vine să creadă, dar viaţa bate sondajele.