Note din subsol: I Declare War, Bury Tomorrow şi Attila

Termenul de „muzică underground” a apărut în anii ’60 şi se lega de muzica Psihedelică şi cultura Hippie, în anii ’70 odată cu era Punk a apărut şi noţiunea de DIY (Do It Yourself) – adică descurcă-te singur, artiştii, trupele se ocupau de toate aspectele independent şi individual.
Nume sonore ca Velvet Underground, MC5, The Grateful Dead, Patti Smith şi The Stooges au fost asociate termenului şi una din cele mai bune definiţii a dat-o Frank Zappa: „mainstream-ul vine la tine, dar tu trebuie să mergi în underground”.
Artişti cu greutate ca britanicii Discharged au rămas exclusiv în zona underground.
Dacă mişcarea underground din occident a reprezentat în mare parte opoziţia vis a vis de muzica de „mase”, de mainstream, în blocul fost comunist – mai puţin la noi – a reprezentat singura modalitate pentru artişti de a se exprima necenzurat sau împotriva regimurilor comuniste.
În Vest underground-ul s-a dezvoltat şi a condus la înfiinţarea Cluburilor, a Caselor de Discuri Independente şi a presei independente (Fanzin-uri şi mai nou blog-uri).
La concertele din cluburi vin pe lângă fanii devotaţi, jurnaliştii independenţi, reprezentanţii caselor de discuri, manageri în căutarea noilor talente. Pentru mulţi underground-ul rămâne locul de „joacă”, dar majoritatea visează la marile scene şi consideră underground-ul ca fiind o trambulină. Din perspectiva mainstream-ului este sita care cerne din milioanele de trupe cele câteva mii care dovedesc potenţial comercial…
Etapa underground este cea de rodaj, de căutări şi aşezări pentru fiecare trupă, un şir de succese şi eşecuri, speranţe şi dezamăgiri. Vorbim aici de ani de muncă care uneori aduc rezultate, de cele mai multe ori nu. E nevoie de ambiţie, entuziasm, talent, dar şi de noroc.
Noi n-am avut underground şi nu-l avem. Rezistenţă faţă de regimul trecut n-a existat iar după ’90 nu s-a dezvoltat nici o reţea solidă de cluburi şi nici n-au apărut ca ciupercile Casele de Discuri şi Fanzin-urile. Dacă totuşi la începutul anilor ’90 a existat un entuziasm şi un interes masiv pentru zona Metal de exemplu, treptat valul s-a stins, majoritatea trupelor s-au dizolvat în neant.
Este trist, dar oarecum firesc. Pe de o parte vânzările de discuri ale artiştilor din mainstream sunt insignifiante, banii se fac la nunţi, baluri şi chermeze câmpeneşti pe bani corporatişti, pe de altă parte cumetria de care am tot vorbit a anihilat orice idee de Revoluţie Rock din faşă.
Şi mai este un aspect semnificativ: trupele româneşti sunt mereu cu doi-trei paşi în urma trendurilor din Vest, predominant sunt „copiile imitaţiilor” iar puţinul public este segmentat pe sub-genuri şi consumator exclusiv al trupelor din mainstream-ul Occidental… dar toţi după primele trei-patru concerte deja sunt „vedete” şi pretind respect.
Aproape mă amuză atitudinea unora, însă şi aceasta este profund mioritică. Ce pretenţii poţi avea de la politicienii aflaţi la putere atâta timp cât reacţia multora din artiştii aflaţi în underground este una ostilă, criticile le consideră ofensatorii?
Rolul presei n-a fost, nu este şi nu va fi să mângâie pe cap pe nimeni. Cine vrea mângâiat pe cap să meargă la… mama lui. Read more Note din subsol: I Declare War, Bury Tomorrow şi Attila

Eurovision 2010, Becksperience, varză

N-am urmărit porcărioarele din concursul naţional pentru Eurovision-ul de anul acesta, am aflat că a câştigat un oarecare Ovi şi Paula Seling. Pe Ovi îl bănuiam că e vre-unul din maneliştii cu nume de mezel, parizel, caltaboş, şuncă presată, dar văzând rezultatul final în dimineaţa aceasta am săpat puţin pe net şi am aflat că are cetăţenia Norvegiană şi aşa am înţeles de ce a fost strecurat el în competiţia pentru Oslo , că de mă întrebaţi, voce nu prea are, frumos nu e şi nu cred că IQ-ul are vre-o relevanţă.
Da’ să vedem premianţii:

01 – Germania – Lena – Satellite – 246 puncte
02 – Turcia – maNga – We Could Be The Same – 170 puncte
03 – România – Paula Seling & Ovi – Playing With Fire – 162 puncte
04 – Danemarca – Chanée & N’evergreen – In A Moment Like This – 149 puncte
05 – Azerbaijan – Safura – Drip Drop – 145 puncte
06 – Belgia – Tom Dice – Me And My Guitar – 143 puncte
07 – Armenia – Eva Rivas – Apricot Stone – 141 puncte
08 – Grecia – Giorgos Alkaios & Friends – OPA – 140 puncte
09 – Georgia – Sofia Nizharadze – Shine – 136 puncte
10 – Ucraina – Alyosha – Sweet People – 108 puncte

Lena. Pornită drept mare favorită, nemţoaica a câştigat detaşat concursul. Părerea mea este că n-are voce deloc. Dar deloc. Nu că eu aş avea cine ştie ce voce cutremurătoare, dar sincer n-o lăsam nici să facă proba de microfon la spectacole, ştiţi voi, clasicul şi enervantul: doi, zece, doi, zece, şa-se, şase. Ba, dacă juca în vre-un film porno Read more Eurovision 2010, Becksperience, varză

Eu când vreau să fluier, fluier

„După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment  i se poate întâmpla orice.” ( Cinemagia)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tqeTqmfjOOg]

După 17 ani, filmul lui Florin Şerban „Eu când vreau să fluier, fluier” a fost prima peliculă intrată în finala Berlinalei şi în condiţiile în care a concurat cu nume grele ca Polanski, Rob Epstein sau Jeffrey Friedman, filmul a câştigat două trofee: „Marele Premiu al Juriului – Ursul de Argint” şi Premiul „Alfred Bauer”. Read more Eu când vreau să fluier, fluier

Oala cu mazăre

Înapoi la cratiţă. 😀
O reţetă simplă şi eficientă, de potolit foamea.
Am folosit circa 1 kg de carne de porc (amestec de ceafă şi pulpă), o conservă de 1000 gr de mazăre Bonduelle, 2 cutii de Salată de legume Sombrero tot de la Bonduelle (conţine fasole roşie, porumb, morcov, ardei roşu şi verde, etc) la 450 gr, o ceapă roşie, o legătură de ceapă verde, o legătură de mărar şi una de pătrunjel, 3 linguri de bulion, pastă dulce şi pastă iute de ardei, Crema de Gulaş şi de ardei Univer şi condimente (boia dulce, piper, curry, coriandru, nucuşoară, ienibahar, cimbrişor, măghiran, ienupăr, rozmarin, chili, muştar boabe). Read more Oala cu mazăre

Verde

Înainte să recurgem în disperare de cauză la verdele de Paris, am „copt” un meniu verde, de fapt chiar trei: micul dejun, prânzul şi cina.
Dar până să vă arăt ce „revoluţii” am mai desfăşurat prin bucătărie nu pot să nu privesc pe geam afară la realitatea străzii.

Ieri fermierii au protestat prin Bucureşti. A fost… nici nu ştiu cum să-i spun, ca de 1 mai. Au lipsit Read more Verde

Eutanasierea societăţii

„În ce ţară trăim?” este  întrebarea pe cât de retorică, atât de obsesivă.
Ţara este exact aşa cum ne-am făcut-o, îmi amintesc de Kennedy şi celebra întrebare: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci ce poţi face tu pentru ţară!” şi se vede cu ochiul liber ce am făcut.
A venit timpul plăţii facturilor şi ar fi puţin nedrept şi simplist să aruncăm toată vina Read more Eutanasierea societăţii

O Karmă light vă rog

…cu maioneză şi fără ceapă dacă se poate…

„Am karmă proastă frate!” sau „dă-l dracu’, are karmă proastă!” – de câte ori (n-)am auzit fraza aceasta?

Mda. Sunt un geniu la flacără de veghe cu o carmă dietetică, cu E-uri. 😀

Bun, e duminică, vă arăt acuşica ce am mai copt prin bucătărie, dar – ca de obicei – vă mai fierb o leacă. 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AXQw1DCtPf4]

Karmă sau destin? Pizda mă-si, nu-i tot aia?! Read more O Karmă light vă rog

bulă și joia de week-end

hai că poate-poate revin și „io” la normalitate!

asta este clar o tâmpenie fiindcă:

1. urăsc și ideea în sine de „normalitate”.

2. ce altceva credeți că mai revine la „normalitate” în țărișoara aceasta?

bun. am inclus în programul pentru azi încă o rundă de bătut câmpii, subiectul fierbinte politico-mediatic și 2 alternative de program (de week-end) începând cu seara aceasta (în București): a doua serată s.m.s. și lansarea noului album Vița De Vie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kGRdaRujDKg]

Nu se mai trăiește de pe o zi pe alta, nu ne mai agățăm de „ultimul pai” în speranța că n-ar fi ultimul, nu se mai zboară din floare-n floare ci sărim de pe o bulă pe alta. Read more bulă și joia de week-end

retrospectiva săptămânii

Ar fi multe de povestit, s-au întâmplat multe. A fost și Serata de Joi, am expus niște fotografii… m-a doborât oboseala și o frumoasă răceală.

A început și prima etapă de votare la RoBlogFest: 11 – 18 martie 2010. 😀 (Mă țin tare pe locul 159. 😀 )

De la Boc am aflat că o să avem bani prin 2030 și tot o dă cu asemănarea cu Grecia. OK, că s-a dus ratingul de țară dracului, că nici un investitor nu își (mai) bagă banii într-o țară a cărui premier pomenește de posibilul dezastru, nu mă interesează. Ce aș vrea eu să fie la fel ca-n Grecia este atitudinea maselor, a poporului: în stradă frate și molotovuri!

S-a confirmat (în sfârșit) și Sonisphere-ul de la București, revin și la acest subiect, dar cea mai de top știre este cea cu verificarea angajaților (la pat) aflați în concedii medicale cu… poliția. Super tare! Mă bucur că șmecherii din consiliile de administrație și alți clienți politici rămân cu salariile și bonusurile grase, bine că tăiem salariile bugetarilor, mărim taxele și împingem la disperare masele… Poate-poate data viitoare sepepistul din spatele lui Boc prinde-n gură o grenadă defensivă, nu un bulgăre de zăpadă… Și mai e schimbarea lui Geoană de la conducerea senatului. Păi momente în care un singur partid deținea tot monopolul funcțiilor și puterilor din stat au mai fost după 1989. A făcut-o și FSN-ul și PSD-ul și nu prea se agita nimeni că se duce de râpă democrația. E drept, ce face acum partidul portocaliu este alarmant, dar se pare că Geoană este omul luptelor pierdute.

Începe și noul sezon de Formula 1, prima cursă este la Bahrein în acest week-end și cum se știe, revine pe circuit și Michael Schumacher, nu la Ferrari ci în cadrul noii echipe Mercedes GP.

Dar încep  Read more retrospectiva săptămânii