Home › Posts tagged simplu › Page 15

simplu

vreau şi “io” un laptop!

Posted on by — 28 Comments ↓

De ce fugi nu scapi. Nu scap de mine niciodată. Şi mă enervează la culme! Persoana mea, nepăsarea mea, egoismul meu, problemele mele, cariile mele. Uneori mă enervează şi simplul fapt că-mi văd umbra sau că respir. Aş bea să uit de mine, să mă înec în mine, să-mi înec amarul sau aiurea să mă înec pur şi simplu. M-am săturat eu de mine aşa că-mi dau seama ce v-aţi plictisit voi de mine.
N-am deschis televizorul, n-am citit ziarele, nu mă interesează în ce zi suntem şi cât este ceasul. Ce am mai făcut? Vezi şi tu…

brush_09030601

Sunt trist că n-am prins finala la Blogfest. Că n-am slujbă, că soarele apare de după nori la 5-7 zile pentru 3 ore şi cerul gri parcă mi-a căzut în cap şi mi s-a lipit de retine şi s-a înşurubat în suflet , că n-am chef de nimic, că mi-au ieşit coşuri şi îmi cad dinţii, că nu câştig la loz în plic şi nici la 6 din 49, că nu mai beau, nu mai mănânc şi nu mai fut nimic şi toate astea n-au nicio legătură cu postul paştelui, nu are nicio relevanţă, dar că am ratat finala de bloage îmi sfâşie inima! Îmi vine să mor, noroc că-s mort copt de-a binelea de nici nu-mi mai simt mirosul de hoit.

M-a vizitat Thanata şi mi-a lăsat acest mesaj:   „Am ajuns în finală! Pe ei voinicii mei, sa-i nimicim! Te aştept cu un vot, mi-am pus şi buton pe site să fie mai simplu! Sunt în primii 20, alături de mircea badea , dono şi visurât la categoria blog personal! Contez pe tine!” Pe mine nici măcar eu nu mai contez şi eu tocmai mi-am şters butonul…ha ha ha! Cine-i dono, cine-i visurât? Fatoooooooo! Mă oftic de mor şi de când am aflat că n-am prins finala, am numai vise urâte chit că n-am închis un ochi! Vreau şi eu un laptop!

Văd că această competiţie încinge spiritele mai rău decât aş fi crezut. Se înjură lumea ca la uşa… şatrei. Am aflat că pot să mă consolez cu un laptop dacă fac campanie unuia din finalişti. Alţii îl înjură pe respectivul că dă un laptop. Alţii înjură pur şi simplu de dragul de a mai umple un rând sau o pagină. Iarăşi alţii îşi văd de viaţă şi de blog sau de viaţă sau… de blog. Sau de ploaie şi de cerul gri şi de anunţurile de la mica publicitate şi de capra de vecină că-s varză şi e postul mare şi nu-i permis cu… carne. Of!

O iau uşor, cu cafeaua-n mână, mă pun pe citit, pe răsfoit pagini în browser. Mă duc la Thanata. Blogjob – vorba ei. „Am inventariat puţinele-mi resurse şi am dat de câteva cuvinte simple pe care le plimb tacticos printre dinţi: pulă, spermă, supt, cuvinte, iubire. Cu atât am mai rămas.” Tot e ceva, eu am sentimentul că nici măcar cu fermoarul în mână n-am mai rămas, dar asta e o altă poveste!
Uneori se exprimă mai neortodox, dar îmi place. Are coaie fata faţă de mulţi din blogăraşii care poluează netul cu nesimţire. E dreptul lor, nu, nu mă fute grija de nimeni.  Mi-am dat seama că blogul este ca pe vremuri chitara: băieţii care vroiau să dea pe spate gagicuţele se apucau de zdrăngănit la chitară, acum se pun pe scris bloguri. Mi-e rău! Sau nu? Şi acum pe bune, prefer să votez o curvă decât să risc cu un tip frustrat care-şi face 500 de conturi de mail pe zi să se voteze cu mânuţa lui la o competiţie de o asemenea importanţă care are şi o trupă oficială: Hi-Q. Am zis importanţă sau impotenţă?

thanat_eros

Am trecut şi pe la Mircea dar mare lucru nu era de citit, o referire la genialu’ de Victor care o face troacă de porci pe Elena şi încă o însemnare despre o amendă încasată de la CNA pentru expresii precum „garoi” sau „ţigani borâţi”. Uneori şi mie îmi vine să înjur, Udrea nici mie nu îmi este dragă, da’ nu m-am gândit niciodată să o „fac” „ţărancă parvenită”, „chivuţă cu mâinile-n şold” şi nici să zic chestii genul „să-ţi plimbi tu curu’ mare”. Adică, domnilor, argumentele-s una, să fi grosolan este altceva. Înţeleg eu că netu’ e curte fără gard şi fiecare spune ce-l taie capul pe propiul său blog şi nici nu e cazul să-ţi asumi responsabilitatea, dar dacă unii se tot dau rotunzi şi pătraţi cu şcoli şi studii, am pretenţii. Presă, hă? Despre care deontologie profesională vorbim? Sau… e blog personal şi asta scuză orice?

Îmi văd de pictat, de fotografiat, de zdrăngănit la taste, de toate avioanele din capul meu şi de bărcuţele înecate din suflet, dar de toate astea o să vă povestesc mai târziu sau… mâine. M-am întors. 🙂

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=7qTUBBQfL5M&feature=related]

Petiţie pentru schimbarea Codului Penal

Posted on by — 14 Comments ↓

Comisariatul pentru Societatea Civilă (CSC) a iniţiat o dezbatere publică în vederea înăspririi pedepselor pentru infracţiunile comise cu violenţă, infracţiuni care lezează în mod direct dreptul la siguranţă al cetăţeanului român.
„Astfel CSC propune urgent modificarea Codului penal în privinţa pedepsei pentru crimă cu premeditare de la maxim 25 ani cum este în prezent la detenţie pe viaţă. Acest deziderat nu este o utopie, poate deveni realitate prin strângerea de către centrele pilot ale CSC a minim 500 mii de semnături.
În Bucureşti CSC va demara strângerea de semnături începând de luni 23 februarie ora 10, pe Aleea centrală a parcului din faţa magazinului Unirea în Bucureşti dar şi în alte oraşe din ţară precum: Satu Mare, Arad, Constanta, Bacău etc.” – aflăm dint-un comunicat postat pe site.

O prietenă comenta la blogul anterior: „Noi suntem vinovaţii!!!Vedem, ne revoltăm – tu pe blog, eu ţie, el/ea altuia – dar nu ieşim în stradă uniţi să cerem dreptate….Ne merităm soarta.”
Nu cred că suntem vinovaţi, dar da, suntem responsabili. Vremea ieşitului în stradă a trecut, l-am ratat în 89. Cei care am fost, ne simţim trădaţi. Dar teoretic vorbind am câştigat anumite drepturi şi cred că societatea civilă are capacitatea să pună presiune asupra administraţiei (a Statului) pentru a obţine schimbările, reformele de care tot auzim, dar care întârzie să apară.
Codul Penal trebuie revizuit, pedepsele trebuie înăsprite. Tot sistemul juridic are urgentă nevoie de reformă. Nu avem nevoie doar de legi mai dure ci şi de aplicarea acestora cu consecvenţă. Atât cadrele M.A.I., cât şi judecătorii, magistraţii şi procurorii trebuie protejaţi şi este nevoie de susţinerea lor atât moral, cât şi financiar. Şi în caz de abateri, nereguli, trebuie pedepsiţi şi ei exemplar. Rata mare a criminalităţii n-ar fi posibilă fără corupţia care macină sistemul.
Nu ieşim în stradă, dar o petiţie putem semna. E un pas: mic sau mare, dar de undeva trebuie începută reforma. Sper ca autorităţile să se simtă, să se auto-sesizeze şi de la vorbe, să treacă la fapte. Au amânat prea mult timp reformele…

Însă nu trebuie să neglijăm nici celelalte aspecte: prevenirea infracţionalităţii  prin educaţie şi o normalizare a cadrului economic şi social. Lucrurile interferează şi pentru o soluţionare a problemelor, trebuie acţionat pe toate planurile.

Există şi o ştire pozitivă: doamna Marişca Chiş a fost astăzi graţiată de preşedintele Băsescu.

Roblogfest 2009 la final

Posted on by — 28 Comments ↓

Competiţia. Pentru noi bărbaţii competiţia înseamnă însăşi viaţa. Nu, nu pentru toţi, dar pentru cei mai mulţi. Este probabil şi ceva genetic, pre-programat, dar aşa suntem educaţi. „Să fi mai bun ca Georgică”, „Să fi mai cuminte ca Petrişor”, „Să mănânci mai frumos ca Ştefan”, „Să înveţi mai bine ca Matei”, „Să ai note mai mari ca Valentin”…să, să, să… Apoi să ai o prietenă mai frumoasă ca Liviu sau, – de ce nu? – să ai prietena lui Liviu. Să ai cea mai tare maşină din cartier, să ai cele mai multe maşini, să ai vila cu cele mai multe etaje sau turnuleţe, să câştigi cei mai mulţi bani. Să ai cel mai tare blog. Ceva în toate acestea nu este în regulă…
Ne raportăm la cine? Le Georgică, Petrişor şi Costel? De ce? Că aşa a zis mama, tata, că aşa ne-am obişnuit să ne raportăm, să ne comparăm, să ne!?

Cred că avem nevoie de 5 minute de sinceritate  ci nu de 15 minute de celebritate. Avem nevoie de puţină linişte şi… luciditate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vXrTykyHMtc]

Nu sunt supărat, doar am o poftă sănătoasă să înjur, să mi-o bag şi să mi-o scot şi să mi-o bag din nou. Nu ştiu de ce. Sau ştiu şi nu vreau să spun. Uneori lucrurile spuse nu mai sună la fel ca gândurile nerostite, uneori cuvintele nu au sensul pe care-l auzim, albul meu nu este alb şi nu este albul tău… „Mai alb ca albul” sau mai dobitoc ca toate reclamele la toţi detergenţii.
Şi în astfel de momente mai trec pe la Anna, pe la Flavius, pe la prieteni mai mult sau mai puţin virtuali, caut ceva fără să ştiu ce caut şi uneori găsesc ceva ce credeam că s-a pierdut de mult…
În seara aceasta am citit verzi şi uscate, am ales prin grămada de bobi şi am nimerit la Moretta. Am băut o cană de ceai şi am fumat 2-3 ţigări, dar n-am mai înjurat. 🙂
Am vizitat-o de noapte bună pe Odette – cum îi place să-şi spună – şi m-am bucurat de tablourile ei. Există şi altceva decât veşnica competiţie sau lumea zgomotoasă de pe stradă, din presă, de la televizor sau de pe monitor.

Să-mi spună cineva o poveste…

http://www.myspace.com/odette28
http://www.myspace.com/odette28

codul galben cenuşiu

Posted on by — 17 Comments ↓

Ninsoarea ne surprinde şi-n februarie cum invariabil ne surprinde-n fiecare lună de iarnă an de an. Pe mine mă miră că ne miră, oraşul o ia razna, semafoarele se blochează, maşinile rămân agăţate pe linia de tramvai, simfonia claxoanelor nerăbdării se împleteşte cu înjurăturile impersonale în care boule sau vaco nu ţin cont de sex ci de situaţie. Bucureştiul nu este un oraş dinamic ci unul haotic, edilul şef este doar un bătrânel neajutorat şi impotent, un fel de Ciomu lăsat fără bisturiu, călăul ajuns victimă,  care ieri abia pe la ora 14 aduna-se consiliul pentru situaţii de urgenţă, când oraşul se scufundase-n omăt şi noroi din zorii zilei. Când nu ninge abundent atunci plouă şi se revarsă canalizările şi când este senin ne înghite praful şi ne prăbuşim în gropi. Trăim într-un oraş parcă sub asediu constant, încolţiţi de escavatoare, buldozere, pickhammere  şi macarale, un oraş veşnic sedus şi abandonat, îngropat sau îngheţat.
Pasajul Basarab între coşmar urban şi contorsionism contemporan. Oraşul se umple încet-încet cu relicve noi. Obiective atractive? Ruinele din jurul Casei Poporului, Casa Radio în paragină, clădirile abandonate din centru şi şantierele pustii, toate fac din capitală un tărâm de coşmar, o locaţie perfectă pentru filme de categoria B despre declinul civilizaţiei sau model pentru cum nu se face administraţie. Nici vorbele, nici cârnaţii kilometrici nu acoperă jegul şi lipsa de viziune sau priceperea, abordarea profesionistă a ce înseamnă administraţie şi urbanism.
Între două cazinouri, o farmacie şi o bancă, răsare încă un mall sau o biserică. Trăim într-un oraş casant şi cu tot betonul său, perfect perisabil.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=k9xCCjL1RZE]

Ninge, perdeaua albă găurită acoperă mizeria cotidianului, pentru un minut par rătăcit într-un basm cu aromă de măr copt şi vin fiert cu scorţişoare, apoi o rafală de vânt împrăştie mireasma de vis, oraşul se dezveleşte din nou, este şters şi cenuşiu, mă agăţ cu disperare de glugă, de fulgii ce-mi zgârie faţa, de un vis de vară risipit în nisipul fierbinte pe o plajă de demult…şi un alt cod galben 🙂 :

“Te uitai la mine si ma striveai cu privirea ta

O simteam grea…

Cadea ca o ploaie de vara, grea si insetata de pamant…

Apasandu-mi fiecare centimetru de piele acoperita

Arzand fiecare centimetru de piele dezgolita…”

Paradisul pierdut? „Viitorul sună bine…”

Soţ si soţie la poarta Raiului. Sf. Petru le repartizează un bungalow de vis pe o plajă însorită, lângă o mare albastră şi în umbra unor palmieri generoşi:
– Aveţi teren de golf şi tenis, piscină, şi dacă vă e foame şi n-aveţi chef să gătiţi, puteţi merge la oricare din barurile din apropiere. Totul este gratis.
Soţul către soţie: – Ai văzut?… Dacă nu erai tu cu tărâţele tale, cu antioxidanţii şi fulgii de ovăz şi fibrele vegetale… puteam ajunge aici încă de acum 10 ani!

2009022001200902200220090220032009022004200902200520090220062009022007200902200820090220092009022010

Între Bamboo şi Biserică

Posted on by — 18 Comments ↓

N-am fost niciodată la Bamboo. Nu-s genul de petrecăreţ la „Corporate Parties”, nu mă duc undeva să fiu văzut ci merg ca boul să mă simt bine-n pielea mea, în hainele mele absolut obişnuite şi n-am nici maşină de fiţe, mobilul meu n-are blue-tooth, nu face poze şi n-are mp3 player, nu trag cocaină pe nas să par relaxat sau să rânjesc şi nu port nici femeia pe post de bijuterie. Era să zic podoabă. N-am mai fost la o biserică de nici nu mai ţin minte exact cât timp. Sexul şi credinţa ţin de intimitatea fiecăruia şi cum nu defilez cu măciuca-n mână pe Lipscani, aşa nu-mi scot nici sufletul pătat şi petecit la vedere-n public. Cred că am o relaţie normală cu Dumnezeu, nu dialogăm prea des, dar ne tolerăm cu discreţie. Nu dau niciodată vina pe el, dar nici nu-i cer ajutorul. O fi rivalitatea masculină – fiindcă mi s-a indus şi mie ideea că Dumnezeu este un bătrânel cu barbă, uneori foarte răzbunător – sau egoismul meu exacerbat, dar m-am obişnuit să-mi rezolv singur problemele. Sunt persoane cu care e plăcut să bei un ceai, să ai o discuţie agreabilă, dar să nu le ceri niciodată nimic! Acesta este Dumnezeul meu şi cu asta pace!
Am citit prin ziare o veste minunată: salariile cresc şi în 2009 cu 2-13%. Apoi am aprofundat subiectul şi am înţeles că vor creşte salariile directorilor. Să-mi mai zică cineva că unora nu li se îndeasă-n sac că fac ca trenul în gară! Cei de la Bamboo pot sta relaxaţi: partyurile la piscină nu vor lipsii nici anul acesta. Vorba lu’ Ţiriac: „Criza îi face bogaţi pe cei cu bani şi îi sărăceşte pe cei săraci”.
Dar demnitarii s-au gândit şi la omul de rând. Astfel: Vasile Mocanu, PSD: „La biserică ajunge omul şi când se mărită, şi când se botează, şi când moare”; Doru Leşe, PD-L: „Sunt relativ credincios”; Cristina Pocora, PNL: „Vreau să stimulez turismul ecumenic” şi Raluca Turcan, PD-L: „Am făcut-o pentru oameni”.
Amendamentele admise în discuţiile legate de  buget vizează alocarea de sume de bani pentru 806 lăcaşe de cult. 55 de milioane lei noi.
Cum era vorba aceea? Cu aia-n aia, cu degetul în… şi cu sufletul în Rai nu se poate? Uite că se poate.

Cu bani de la buget.

biserica

Leapşa se întoarce

Posted on by — 4 Comments ↓

LEÁPŞĂ, lepşe, s.f. (Pop. şi fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. De-a leapşa = numele unui joc de copii. – Formaţie onomatopeică. (DEX)

Mi-a dat-o Thanata şi nu ştiu dacă din joacă de copil sau în formă de palmă meritată ori ba. Whatever! Intru-n horă horcăind… Pun receptorul imaginar la ureche şi cu o mică teamă indusă de vizionarea filmului Matrix, dau drumul la… telefonul fără fir.

01. Îmi place vinul roşu
02. Îmi plac blondele. Brunetele. Roşcatele… chiar şi chelele, vezi cazul Sinnead O’Conner
03. Spun adevărul şi când nu este cazul
04. Mă las dus cu uşurinţă
05. Nu aş schimba nimic la alţii
06. Joc la plezneală
07. Îmi place să mă pierd pe drum
08. Merită să faci orice
09. Până mâine uit ce-am făcut astăzi
10. Iubesc marea
11. Stau unde pot
12. Caut punctul G să trec la H
13. Mai mult tac când nu vorbesc
14. Sunt timid. Sau tâmpit?

Mai aveam vreo  55 (trecute) fix de idei de adăugat, dar stau domol. Mişc uşor apa-n gură…Is there anybody out there?

P.S. Pur întâmplător – fiindcă nu cred că ceva este întâmplător cât trăim – am găsit o  sursă alternativă la leapşă… Unde dai şi unde crapă? Şi…de ce?

Roblogfest 2009

Posted on by — 21 Comments ↓

Mare lucru nu ştiu despre acest festival-concurs cu premii. Am picat şi „io” în el ca musca-n lapte, sau cum mai pică cineva pe pagina mea dând căutare-n Google la „gigolo”, „diabonal” sau „sonatele lui Shakespeare”. Ţeapă. Noroc că nu-s mulţi sau mai bine spus, sunt tot mai puţini.
Noroc că dorm la fel de bine şi când am 30 şi când am 300 de vizitatori şi în general nu mi-am pus în cap vre-un gând de a deveni mai popular ca cel mai pişat copac de câinii din Rahova. Treaba cu traficul, cu traficul MARE văd că-i boală…mare.
De infirmitatea de a-mi dori popularitate am scăpat cam prin clasa a 5-a. În clasa întâi am luat premiul întâi, anul următor premiul doi, apoi trei şi-n clasa a 4-a o menţiune. În clasa a 9-a eram olimpic la istorie şi corigent la rezistenţa materialelor şi fizică. Nici aşa nu era bine aşa că am revenit la sentimente mai bune şi m-am păstrat în zona confortabilă între cinci şi opt. Uneori este mult mai bine să nu fi băgat în seamă şi să poţi respira relaxat. Şi îmi place discreţia. Nu şi mediocritatea, dar asta-i deja o altă poveste!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GbfCSg8GeP0&feature=related]

“Being attractive is the most important thing there is
If you wanna catch the biggest fish in your pond
You have to be as attractive as possible
Make sure to keep your hair spotless and clean
Wash it at least every two weeks
Once every two weeks
And if you see Jhonny football hero in the hall
Tell him he played a great game
Tell him you like his article in the newspaper”

Teoretic este ca un festival de bere: lume pestriţă, unii cu spuma alţii cu…scursura. Hop şi eu! Era să zic: îmi votaţi şi mie motanul, vă rog?!

roblogfest2009

Dă click aici, please! Hahahaha! 🙂

Trei doze de bere şi o sticlă de Cahor
mă fac mai isteţ întins lat pe covor,
ce blogu’ meu fac iar la cinci dimineaţa?!
în loc să-mi trăiesc, îmi analizez viaţa…
Computerul rânjeşte şi o să-i sparg monitorul
mai citesc un mesaj, beep! am udat iar covorul!
nu mai comentez ziare şi nu mă mai uit la poze
în set erau şase, unde-s celelalte trei doze?!
Mai iau o îmghiţitură din sticluţa cu aftershave
“I can’t get no satisfaction”, mai…give me a break!
Pardon, mă scuzaţi, iertare, îndurare
demisionez de pe pagină să-mi fac o deblogare.
V-aş lăsa, da’ nu am autografe digitale
aşa că vă rog, acceptaţi trei emoticoane

3emoticoanebrush

îmi fac o cafea, în loc de zahăr pun sare
pot să mă omor online să fac trafic mare?
N-am bani să plec la mare, mă arunc în vană
nu o să mai deranjez, promit! mă tai cu o lamă.
Am să-mi şterg profilul şi am să-mi schimb sexul
mă trec pe lista neagră şi îmi restricţionez accesul!

🙂 M-am născut poet, nu?
Mă uitam unde dracu mă încadrez… Aici chiar am o problemă. Mereu am avut una… Too young to die, too old for Rock’N’Roll! Păăăăiii… e blog personel, exclus colectiv şi nerecomandat minorilor. Dacă nebunia amuză, e de divertisment şi dacă holbatul în decolteurile din tramvai e sport, e şi de s-porc! Sunt “politically corect”…cred. Filme am numa’ în cap şi treaba cu popularitatea am clarificat-o câteva pasaje mai sus. Informativ nu aş spune că sunt, nici cel mai cârcotaş, însă asta cu „cel mai sexy microblogger” îmi surâde!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ipZDG6__Zfc]

Vă place Brahms?

Posted on by — 12 Comments ↓

Nu ştiu câţi oameni au auzit numele scriitoarei Françoise Sagan, nu ştiu câţi dintre voi aţi văzut filmul „Goodbye Again” din 1961 regizat de Anatole Litvak şi în rolurile principale cu Ingrid Bergman şi Yves Montand, cum nu ştiu nici câţi dintre dumneavoastră ascultaţi dimineaţa la cafea Brahms, Chopin, Grieg sau Tchaikovsky.
Sincer vorbind, nu ştiu câţi am auzit numele lui Marian Cozma înaintea tragicului eveniment, eu unul cu siguranţă nu. Nu ţin minte nici când am citit despre vânzările spectaculoase de disc ale unor artişti ca Iris, Voltaj sau ori cine altcineva, în schimb da, citim zilnic despre tot felul de starlete şi vedete bârfe şi aşa-zise „mondănităţi”, trăim într-o ţară unde parcă avem numai jafuri, crime, sinucideri şi violuri, unde brand-uri devin nume ca Cioacă, Gorbunov, Simona Sensual şi Sexy Brăileanca, unde tot felul de băbuţe visează să devină tinere speranţe ale industriei pornografice şi unde autorităţile par ocupate doar cu umplutul propriilor buzunare iar noi, fraierii, ne păzim buzunarele-n tramvai de concetăţenii care rătăcesc cu mâinile prin ele…

[youtube=www.youtube.com/watch?v=tibeoDFsrkI]

Nu cred că nu sunt medici extraordinari care cu toate că n-au la dispoziţie cele mai performante aparate nu salvează vieţi în fiecare zi, nu cred că nu sunt profesori dăruiţi meseriei care nu predau şi-n condiţiile nu rareori inadecvate zi de zi copiilor la şcoală, nu pot să cred că nu avem artişti deosebiţi, sportivi care fac performanţă, cum nu pot să cred că nu avem ţărani care se trezesc zi de zi cu noaptea-n cap să-şi muncească pământul şi să-şi poarte de grijă gospodăriei, nu cred că nu mai sunt oameni obişnuiţi care-şi fac treaba fără mare vâlvă, oameni fără de care în fapt nimic n-ar mai funcţiona.
Mă repet şi spun că m-am săturat de senzaţional, de extraordinar, de ştirile bombă şi explozive, vreau să citesc şi eu în ziar, să văd la televizor ceva obişnuit, ceva simplu, ceva…uman. Ştiu, sunt un tâmpit, un prost şi un ciudat, nici măcar paşaport biometric n-am şi nu-mi fac griji nici pentru apocalipsa din 2012, dar cred că nu sunt singurul. Sau cel puţin aşa sper…

goodbye_again

floare de Iris

Posted on by — 34 Comments ↓

Cristi Minculescu „suferă de o boală hepatorenală ereditară”. Mi-e rău! Boala se cheamă exces de votcă, sau cum o numeşte chiar el: „albitură”. Ştiu, ştiu, 98% din internet o să mă înjure iar că cine-s „io” să mă iau de Iris, dar zău dacă-i mai suport! Discul lor din 1984 a fost un amalgam reuşit de AC/DC, Judas Priest şi Iron Maiden, au fost haioşi şi la al doilea disc cu Angus Young pe copertă (hahaha, n-am mai pomenit trupă să pună pe copertă un chitarist dintr-o altă formaţie! – grafică realizată de Andrieş), dar cam pe aici s-a şi terminat partea frumoasă a poveştii Iris. Să mă ierte fanii, da’ tobar mai prost ca Ion „Nelu” Dumitrescu cu greu găseşti, practic doar Compact au reuşit performanţa cu Leluţ Vasilescu. Valter Popa este un chitarist mediocru şi cum se procedează la noi predominant, formaţiile nu fac nimic altceva decât copiază din tiparele impuse de artiştii din Vest şi nici Iris n-a făcut excepţie de la această regulă şi treptat au abandonat AC/DC-ul şi s-au cantonat undeva în zona Whitesnake. Este atâta muzică bună de ascultat, n-am să-mi irosesc timpul ascultând o copie de mâna a doua sau a treia! Dar nu muzica lor este subiectul, Iris rămân cea mai populară şi cea mai iubită formaţie Rock din România, acesta este vox populis-ul, este exact ca-n politică: avem ce merităm! Treaba este că omul acesta a turnat în el alcool până şi-a pus ficatul la pământ cu toate că nu o dată a fost avertizat să se oprească, iar acum vin cu declaraţii de genul acesta „boală ereditară”. Jenant. Mi-am amintit de o altă fază: accidentul lui Kempes, s-a organizat şi un concert de strângere de fonduri pentru operaţia lui, se zvonea că omu’ e pe moarte, îl plângea toată lumea şi-n final, Kempes, bine merci s-a cărat în Australia. Nu e cazul lui Cristi, Minculescu este chiar bolnav şi suferinţa unui om este un fapt trist, dar cerşetoria asta, melodrama asta care se întinde ca o telenovelă de ani de zile, lipsa de demnitate şi nu în ultimul rând, lipsa de asumare a responsabilităţii – că nu eu i-am turnat votca pe gât ani de zile! – îmi provoacă greaţă!

Mi-am pregătit batista de nici nu mai ştiu câţi ani, garoafele din coroană s-au veştejit, dar până atunci:  încă o votcă cu lămâie, vă rog!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NMfh4WQuGc8]

Valentine, n-o da de gard!

Posted on by — 30 Comments ↓

Strict teoretic vorbind sunt ateu, în cel mai laic şi cenuşiu mod de a privi problema. Sf. Valentin sau Sf. Gheorghe îmi este tot una. N-am să pricep de ce pe 14 februarie ar trebuii să iubesc mai mult ca pe 16 aprilie sau pe 29 mai? De ce astăzi şi de ce nu ieri sau mâine? Este la fel ca bunătatea de Crăciun: la ce folos să fim mai buni la sfârşit de an ca primăvara sau toamna? Eu iubesc în egală măsură de Bobotează, de Dragobete şi de ce o mai fi, nu ţin cont de calendar. Valentine’s day? Este încă o zi dedicată Sfântului Shopping. Şi dacă dragoste nu e, o facem pe LOVEle. Flori, felicitări de dragoste şi ciocolată în formă de inimioare. Prezervative cu aromă de fructe. Toată lumea-şi bate capu’ cu ce să mai cumpere iubitei/iubitului, băieţii cu unde să o scoată-n lume pe porumbiţă, cuconiţele cu ce să se îmbrace… Un întreg şir de probleme! Şi dacă stau bine să mă gândesc, pentru ce?

porumbei_1porumbei_2

Nu mi-a căzut în cap nici piatra filozofală, n-am băut nici din fântâna înţelepciunii, n-am nici reţeta succesului în buzunarul din spate şi nici nu cunosc vre-o formulă secretă, dar eu zic să fiţi iubiţi şi să iubiţi în fiecare zi. Măcar câte puţin. Preventiv. Şi dacă o fi să fie mult, excesul nu dăunează grav sănătăţii! Jale! Vă zic eu!

Am în schimb o sugestie pentru cadoul perfect de Ziua Îndrăgostiţilor: aspirina. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r7aavVp450c]