Ieri am deschis un subiect despre care UnSoricel spunea că ar merita mai mult decât o simplă şi singulară însemnare pe blog.
Tot el a făcut şi câteva observaţii interesante.
1. subiectele dezbătute în ţară sunt ca nişte seriale care încep, se derulează 2-3 episoade după care dispar şi încep altele. De aici şi ideea mea: sunt practic episoade pilot, vedem eventual şi 1-2 episoade, intrăm în subiect şi… le abandonăm.
2. Cât de slabă şi ignorantă este societatea civilă, de acest scenariu este posibil.
Şi nu în ultimul rând, mi-a dat o idee de a vă propune să alcătuim o listă cu subiectele fierbinţi aruncate în centrul atenţiei şi abandonate cu nonşalanţă.
UnSoricel a şi venit cu trei exemple:
1. ce s-a întâmplat cu frunza … adică compania pe care d-na Udrea a comisionat-o … e OK acuma să se folosescă sau nu e OK
2. acuzi un şef de staţie de tv că ar lua mită şi ar fi un şantajist şi se pare că la asta s-a oprit totul…
3. se face ceva concret pt cei ce erau sinistraţi sau o să auzim din nou de ei la următorul ‘val de ploaie’…
Păi cu frunza a rămas cum AU stabilit, firma implicată în campania electorală PD-L-băsescu din 2009 a fost elegant recompensată din bani publici sub frunzuliţa buclucaşă.
Diaconescu se pare că este una din variantele de lucru – sau rezervă – al preşedintelui de a forma un nou partid în condiţiile în care pseudo partidul independenţilor din parlament pare inapt să adune voturi.
Sinistraţii…. Da, îi vom vedea la următoarele ploi… (Se aude ceva?)
[bandcamp track=25129651 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=da0b0e]
De ce n-am simţit nevoia Read more Epilog: episodul pilot
Life and Living
politică
Petiţii. On-line.
Mă uitam la ştiri la Şeitan, un reporter de la Antena 3 îi arăta pe un laptop cozile de la ghişee cu nebunia asta de plată a contribuţiilor pe dreptul de autor şi Şeitan calm, nonşalant spunea: care cozi, nu văd nimic, 50 de oameni? Păi codă-i asta? Şi urma să zică, astea-s făcături, pixeli albaştrii, palme prezidenţiale, făcături, ruşine Dinu Patriciu, ruşine Vântu, ruşine Felix!
Cam asta-i treaba şi cu petiţiile on-line. De vreo două săptămâni s-au înmulţit petiţiile – multe iniţiative Realitatea TV – şi prieteni, cunoştinţe, necunoscuţi mă bombardează cu mail-uri „semnează şi tu”. Ba mă-ta! Dacă găsiţi vre-o petiţie care în ultimii 20 de ani a dat vre-un rezultat, fac ca Badea şi alerg şi „io” cu pene-n cur la 12 noaptea, nu în faţa guvernului – că nu-s prost -, ci eventual în jurul blocului.
Petiţiile astea sunt un fel de Solitarie. Unii care se plictisesc teribil la birou – predominant corporatişti şmecheri – freacă tastatura şi „ard” monitorul degeaba, să se simtă bine, să dea impresia că sunt responsabili şi le pasă, semnează petiţii.
Singura „petiţie” este aia cu molotovul direct în guvern, parlament, Cotroceni… Ştiu, nu e calea democratică, da’ – doamne iartă-mă! – unde pula mea vedeţi voi democraţia?!
Bun, dacă presupunem am împrăştia pe net, prin mess, pe bloguri, pe FaceBook şi aiurea că în ziua X, la ora X ne adunăm în locul X şi dăm cu molotoavele în stimabilii conducători, nu ştiu dacă ne-am aduna câteva zeci sau sute… Şi apropo democraţie: asta aţi votat stimabililor, eraţi cu rânjetu’ până la urechi că na, a câştigat băsescu şi nu mai vin iar comuniştii la putere, acum trageţi de buzunarele goluţe, priviţi cum mai arde o maternitate şi staţi frumos – la locurile voastre – la coadă. “Parcă ieri a nins….”
Futu-vă-n gură!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=s1vzJYeaIdU]
Predictibilitatea impredictibilului
Am văzut nişte filme în ultimele zile – pe lângă faptul că am muncit de m-am rupt, dar despre asta mai târziu. Într-un film vizionat la un moment dat un personaj spune ceva ce mă obsedează şi pe mine de ceva timp, dar eu n-am reuşit să formulez ideea aşa scurt şi la obiect:
Problema nu este să alegi între bine şi rău – asta este simplu -, ci să alegi între două rele cel mai puţin rău.
Este un lanţ simplu: decizie, acţiune, consecinţă şi… responsabilitate. Responsabilitatea în general nu şi-o asumă nimeni când lucrurile au mers „prost”. Ştiţi, genul acela de „afară plouă”. Sau se vorbeşte în termeni generali, obscuri, mereu sunt „alţii” sau pur şi simplu există o „vină colectivă” nedefinită. Şi, la general vorbind, când ceva „merge prost” este consecinţa unui şir de „lucruri” (hm…) care toate converg ca lucrurile să rezulte în acel fel.
Putem vorbi despre politica proastă dusă-n anii ’90, a sistemului clientelar patentat de regimul Năstase şi perfecţionat de Băsescu şi actuala majoritate corelată cu guvernarea fără cap care ne-a adus unde suntem. La asta s-a mai adăugat şi criza mondială o altă „bulă” care era extrem de previzibilă, dar toată lumea se pare că a întors capul şi s-a prefăcut că nu există.
Putem vorbi despre Read more Predictibilitatea impredictibilului
Măsuri de răspuns
Cum anticipam zilele trecute, tragedia din Giuleşti a monopolizat complet presa şi opinia publică iar cel mai important eveniment, cea mai importantă ştire din zilele acestea a rămas de pagina doi.
Arestarea şi expulzarea diplomatului Gabriel Grecu a incitat presa şi a fost „breaking news” fix până la 7 seara când explozia de la maternitatea din Giuleşti a scos din discuţii orice altă ştire.
Serviciul Federal de Securitate a anunţat luni că a reţinut în flagrant un agent de informaţii român, care lucra sub acoperire diplomatică la Ambasada României în Rusia. Conform FSB, Gabriel Grecu, secretar I al ambasadei române, a fost reţinut în timp ce încerca să obţină informaţii militare secrete.
MAE a condamnat, într-un comunicat, “încălcarea gravă” de către autorităţile ruse a prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice prin reţinerea unui diplomat român acreditat la Moscova, precum şi prin tratamentul “complet neadecvat” aplicat acestuia.
Ministerul român de Externe a transmis marţi părţii ruse decizia autorităţilor române privind declararea persona non grata a unui diplomat din cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, cu rang diplomatic echivalent (secretar I), solicitându-se, totodată, părăsirea de către acesta a teritoriului României în termen de 48 de ore şi a confirmat ieri că diplomatul român Gabriel Grecu acuzat de spionaj şi declarat persona non-grata, a sosit deja în ţară.
Numele diplomatului rus expulzat se pare că este Anatoly Akopov aflat la post din 27 iunie 2007.
În răspuns, Rusia “îşi rezervă dreptul de a lua măsuri de retaliere” şi avertizează România că este responsabilă pentru eventualele consecinţe, a anunţat tot ieri Ministerul rus de Externe.
Totodată comunicatul mai precizează că MAE rus protestează ferm la adresa părţii române, despre care spune că poartă întreaga responsabilitate pentru eventuale consecinţe şi-n final punctează cu: „Ne asumăm dreptul unor măsuri de răspuns”.
N-am să pretind că mă pricep la fotbal, Dacii şi politica externă, dar din câtă istorie mai ţin eu minte, Rusia Read more Măsuri de răspuns
Dansu’ Pinguinului?
Zilele toride din ultima vreme m-au băgat şi pe mine-n focuri ca să mă exprim astfel. Cum am săpat prin arhiva de lucru am găsit imprimările unui proiect pus în mişcare (şi apoi la sertar) în 2006. Proiectul s-a numit VEŞTI PROASTE şi albumul pe care-l pregăteam „Perfect Perisabil”. Am imprimat şi vocea atunci la 11 piese, dar am fost profund nemulţumit de rezultat, în mare parte acesta a şi fost motivul pentru care am abandonat proiectul.
Dar să revin! Imaginea unui Bucureşti în flăcări îmi tot apare şi revine de ceva vreme, acum trei zile m-am decis şi am şi „făcut” o piesă nouă: Bucharest Burning [Anthem].
Acum ştim cu toţii ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti şi mi-am exprimat şi părerea pe subiect, atât ieri (Bileţelul de adio), cât şi azi (Jelitu). Mă uit pe geam şi nu văd încă fum nici dinspre Cotroceni, nici din direcţia Pieţei Victoria şi nu arde nici Casa Poporului. Şi apropo de tot felu’ de petiţii şi cererea unei Zile de Doliu Naţional, sunt de acord cu o zi de Doliu Naţional dacă căsăpim în sfârşit preşedintele, guvernul şi măcar 75% din actuala clasă politică. Dacă în continuare numai ne văicărim şi jelim, merităm din plin tot ce se întâmplă. Petiţiile sunt pentru oameni cu prea mult timp liber şi prea puţin curaj. Şi cum spunea tatăl unuia din bebeluşii arşi: să-i ardem puţin. De acord. Da’ de ce numai puţin?! 80% zic eu că ar fi un procent rezonabil…. Dacă scapă, scapă… Îi împuşcăm.
Se aud în schimb manele de la vecin. Şi tare mă tem că la pomana de 40 de zile a bebeluşilor decedaţi vom ţopăii beţi tot pe… Dansu’ Pinguinului….
Peste toată vălmăşeala aceasta se suprapune realitatea (sau nebunia?) cotidiană. Frunza drept brand, banii azvârliţi pe geam – mai exact deturnaţi -, incompetenţa, nesimţirea, nepăsarea… Nu de brand nou, ci de conducători noi avem nevoie şi eu – nu trag semnalul – ci încă o dată: dau semnalul! 👿
Mazăre şi Năstase zic că fetele frumoase ar fi brand-ul potrivit. Nu zic nu, dar fete frumoase sunt şi-n Cehia, Polonia, Ungaria, Moldova, Ucraina…
În fine! Nu e „Dansul Pinguinului”, ci „Bucharest Burning”, nu e Read more Dansu’ Pinguinului?
Jelitu
Mi-e rău. Ultima oară cu moarte lu’ MM o săptămână s-a jelit la televizor. Nu mai conta nimic, nu mai exista nici o altă ştire, jurnalele, emisiunile, inepuizabilele talk-show-uri, ba, şi toate promourile erau cu jelit, cu lacrimi, plânsete, bocete, apoi o zi întreagă am văzut imagini de la priveghi, de la ultimu’ omagiu şi inevitabil: din cimitir. Şi a doua zi totul în reluare.
Mi-e rău – spuneam – fiindcă acum fiind vorba de nou-născuţi, de o tragedie reală, lucrurile o să fie şi mai grave. Şi nu este unul, ci – deocamdată – patru, dar pot fi unsprezece. Curg – în paralel – şi inepţiile. Am auzit pe cineva vorbind (iar) de karmă (O karmă light vă rog), de destin necruţător şi – paradoxal – chiar dacă Dumnezeu a chemat sufletele nevinovata la el, de ce ne doare (în cot) pe noi mai mult şi mai mult, că nu pot fi îngropaţi creştineşte fiindcă n-au fost botezaţi, dar, evident, s-a declanşat (iar) o campanie de presă numită – cum altfel? – „Lacrimi pentru îngeri”… (Dacă admitem că există îngeri, sunt şi diavoli, nu?)
Jelim că ne place. Sărim în groapă.
(Unde-i) …Doina? Read more Jelitu
Bileţelul de adio
Despre tragedii este imposibil de vorbit.
Am tot felul de gânduri. Aiurea.
Preşedintele spunea acum câteva zile că este îndrăgostit de România şi noi suntem nişte nesimţiţi că nu ne iubim ţara. Dânsul – ex marinar, bişniţar – are toate motivele personale să fie mulţumit de succesul său şi în condiţiile sale, ale familiei sale şi al apropriaţilor săi, satisfacţia este perfect justificată.
Trei bebeluşi au murit în explozia de la Maternitatea Giuleşti, un altul în cursul nopţii la Spitalul Grigore Alexandrescu şi încă şapte copii sunt în stare critică şi cu şanse minime să supravieţuiască. Aceşti 11 cetăţeni români n-au avut nici măcar şansa să îşi cunoască ţară. Sau au avut neşansa să se nască în acest loc.
Apoi mi-am amintit de celebrul caz în care ministrul transporturilor din Japonia şi-a dat demisia fiindcă trenurile – toate trenurile – au acumulat nu ştiu câte secunde de întârziere într-un an. Oare ce ar mai trebui să se întâmple ca preşedintele – de facto şeful executivului – şi guvernul său de marionete şi incompetenţi să-şi dea demisia. Se spune de onoare. Onoare?
Fostul premier liberal a avut un accident de motocicletă şi trebuia operat la genunchi. A plecat pentru această intervenţie medicală în străinătate. Actualul preşedinte a avut probleme la coloană şi… s-a operat în străinătate. Medicul şi actualul primar general al capitalei, Sorin Oprescu, a avut probleme de sănătate şi… s-a dus la Paris. E drept, la un medic… român. Răzvan Dumitrescu ieri seară a lansat o idee – evident strict ipotetică: ce ar fi dacă demnitarii români prin lege ar fi obligaţi să se trateze exclusiv în ţară şi să li se interzică orice deplasare pentru intervenţii medicale.
Preşedintele a spus-o acum câteva zile, ministrul muncii a repetat-o ieri: e bine că pleacă medicii. Şi pleacă şi asistentele, îngrijitorii, pleacă cine poate. Conform unor estimări, circa 70% din personalul medical intenţionează să emigreze, rămân doar cei în prag de pensionare. Acum dacă privim şi noua grilă de salarizare în care medicul şi profesorul debutant au aceeaşi salarizare cu un gunoier, lucrurile sunt clare, zic „io”. Dar şi gunoierul dacă pleacă-n lume, va fi mult mai bine plătit ori unde-n altă parte…
Mi-am amintit şi de faptul că preşedintele ne-a explicat că el munceşte 16 ore pe zi vis a vis de un profesor care „prestează” acelaşi număr de ore într-o săptămână şi astfel – a calculat şeful statului – la oră, profesorul este în fapt mult mai bine plătit…. 👿
Un chirurg probabil operează doar vreo 10 ore pe săptămână, un pilot pilotează probabil tot cam atâtea ore, deci: ciocul mic! Preşedintele munceşte.
Dacă te uiţi la agenda preşedintelui pe site-ul oficial al prezidenţiei, nu prea reiese de acolo ce face exact individu’ ăsta 16 ore pe zi…
Şi sincer, ideal ar fi Read more Bileţelul de adio
Mesaj pentru Olguţa Vasilescu
Sugi pula. Nu tu, fă, mie.
Înjurăturile, obscenităţile şi ameninţările ar putea deveni o amintire pe internet. Cel puţin aşa îşi doreşte senatoarea social-democrată Lia Olguţa Vasilescu, cea care vrea să iniţieze un proiect de lege prin care asemenea practici, extrem de frecvente pe site-urile agenţiilor de ştiri, ale televiziunilor şi ziarelor, dar şi pe bloguri, să fie sancţionate sau curmate, prin moderare. Olguţa Vasilescu se gândeşte să pună această misiune pe umerii CNA, dar precizează că nu e încă fermă asupra acestui aspect – scrie pe Realitatea.Net
Nu-s portiera din spate la jeepanu’ vre-uni preot, mai înjur şi da, am limbaj colorat uneori, da’ când sesizez prostia, mă ia cu ameţeală. Nu susţin limbajul trivial, ca administrator direct al propriului meu blog şterg comentariile care conţin exclusiv înjurături şi nici o idee, dar de aici până să „bagi” CNA-ul şi peste on-line Read more Mesaj pentru Olguţa Vasilescu
Hrănim monştrii, clădim coşmaruri
Vreau să înţeleg, poate mă frământă excesiv, dar stau ca prostu’ cu telecomanda-n mână seara pe pat, butonez de pe un canal pe altul şi văd aceleaşi feţe spunând aceleaşi lucruri. Se mai mută câte unul din dreapta-n stânga sau invers, dar în esenţă parcă văd şi revăd acelaşi film seară de seară de luni, de ani de zile. Mă culc năuc şi mă trezesc buimac, deschid computerul, citesc presa on-line şi coşmarul din care parcă nu ne mai trezim niciodată continuă. Cam aceleaşi titluri cu aceleaşi personaje sau sosiile lor trase la indigo, xeroxate, multiplicate, ţaţe şi labe triste, ştiri alarmante sau abureli şi aiurisme.
Le-am dat nas şi le-am ridicat soclu.
De-al de ilieşti, năstăşeşti, băseşti, udre, videni, berceni, copoşi, becalieni. Noile repere, modelele, vârfurile. Bleh. Cât de proşti, dobitoci, inculţi, nepăsători putem fi?! Da’ ce plm mă întreb „io”?! Suntem ţara cu cel mai ridicat consum de pîine şi cel mai scăzut consum de pastă de dinţi… Totuşi, nu e dubios că după un dictator cu patru clase, „vârfurile”, oamenii de succes sunt tot personaje de teapa aceasta, un fost gestionar utc – Copos, un cioban – Becali, un marinar – Băsescu şi lista e lungă, interminabilă, toţi nişte mediocrii, inculţi, trepăduşi şi ţepari de colţ de stradă, golănaşi de cartier. Sau securişti. La noi modelul Havel nu prinde, papionul lui Raţiu Read more Hrănim monştrii, clădim coşmaruri
Kosovo Stat independent
Declaraţia de Independenţă a Kosovo „nu a încălcat dreptul internaţional general” – este concluzia la care a ajuns Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.
Kosovo şi-a declarat independenţa în 17 februarie 2008. Noul stat a fost recunoscut până în prezent de 69 de ţări, inclusiv de Statele Unite şi 22 dintre cei 27 de membri UE. România continua să fie împotrivă şi asta de teama precedentului care se creează în acest fel.
Asistăm la sfârşitul conceptului, epocii Statelor Naţionale şi asta indiferent dacă ne convine sau dacă acceptăm faptele, contextul. Evident, românul de rând are-n minte „ţinutul Secuiesc”, ironic sau nu, azi a fost deja vânturată o ştire conform căreia la Miercurea Ciuc există o propunere ca str. Mihai Eminescu să fie redenumită în str. Attila…
Acum Read more Kosovo Stat independent
