Şeful statului s-a arătat profund nemulţumit şi îngrijorat de expresiile dure folosite în raport, în care se afirmă: „România şi-a încălcat angajamentele luate la intrarea în Uniunea Europeana”.
Problema încrucişătorului de la Cotroceni – cum inspirat l-a poreclit Mircea Badea – este că pe de o parte nu poate controla Comisia Europeană, pe de altă parte n-are relaţii de nici un fel cu nici un alt şef de stat european.
M-am uitat pe site-ul oficial al preşedintelui la Politica Externă, la agenda preşedintelui pe anul acesta: Vizita oficială în Republica Moldova (Chisinau/Cahul, 27-28 Ianuarie 2010), Vizita de stat în Republica Kazahstan (Astana-Karaganda, 2-3 martie 2010), Vizita de lucru în Republica Islamică Afganistan (Kabul, 4 martie 2010), Vizita oficiala în Japonia (Tokyo, 9-11 martie 2010), Vizita oficiala a domnului Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, (Bucuresti/Suceava/Iasi, 27-28 aprilie 2010), Vizita oficiala în Republica Macedonia (Skopje, 27 mai 2010), Vizita oficială a domnului Mihail Saakashvili, preşedintele Republicii Georgia (Bucuresti, 2-3 iunie 2010), Vizita oficială în Republica Albania (Tirana, 8 iunie 2010), Vizita oficială a domnului Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene,( Bucuresti, 12 iulie 2010), Vizita oficială în Republica Lituania, Vilnius, 14 iulie 2010)… în rest dineuri oficiale, reuniunile Consiliul European la care am văzut, Traian Băsescu mereu este lăsat la o parte singur şi stingher, mai o înmormântare (funeraliile Preşedintelui Republicii Polone, Lech Kaczynski).
Izolarea în care a ajuns România Read more Raportul CE pe Justiţie: Înainte sus!
politică
Presa pe preş – 16.07.2010.
Nu-i număr poşetele Elenei Udrea şi nici metri pătraţi al vilei lu’ Videanu. Totuşi nu pot să nu-mi pun întrebarea cum familia unui bugetar ca Băsescu a devenit una de miliardari. Şi nu-i nimic rău în faptul că avem miliardari, ba, chiar ne-ar prinde bine să avem cât mai mulţi, însă nu ştiu cum se face, dar ai noştri ca brazii, toţi s-au îmbogăţit peste noapte în mod suspect şi majoritatea în urma unor afaceri (ţepe?) cu Stat-ul.
Nu-i vorba doar de cei aflaţi azi la putere – unii tind să uite că PDL-ul actual e bucăţică ruptă din PSD şi consolidată cu scursuri din PNL -, ci de toţi îmbogăţiţii din ultimii 20 de ani de la Năstase la Patriciu, de la Copos la Becali şi lista e lungă, poate mult prea lungă şi plină şi de personaje obscure, multe din ele apar rar sau niciodată în faţa opiniei publice.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, în schimb mă întreb cum de ea, colegul şi prietenul ei, domnul Boureanu şi mulţi alţii din distinsul anturaj au credite de milioane de euro de rambursat şi oricât ai socoti, nici garanţiile, nici veniturile lor (declarate) nu acoperă sumele respective.
O explicaţie desigur ar fi. Fostul „şef al mafiei personale” – ca să-l citez pe preşedinte – al fostului premier Năstase acuzat de grave fapte de corupţie a ajuns Ministrul Apărării. Militar înnăscut dacă ne gândim că în câţiva ani din plutonier a ajuns general…
Avem „Regii Asfaltului”, dar nici urmă de şosele, nici pomeneală de autostrăzi.
Şi exemple sunt fără număr, fără număr…
S-a furat şi se fură. Dar nu s-a pus niciodată nimic în loc.
Nu vreau să reiau discuţiile economice, dar sunt două mijloace prin care criza poate fi combătută: investiţiile în infrastructură şi dezvoltare şi o cât mai mare ocupare a forţei de muncă.
„Măsurile” luate de actualul executiv au rezultate – recul – fix inverse: investiţii zero – au spus-o chiar ei: nu-s bani, disponibilizări, firme falimentate, adică creşterea şomajului şi prin reducerea veniturilor şi creşterea taxelor o scădere a consumului şi implicit a producţiei şi – hai că nu-i aşa greu de anticipat! – noi falimente şi disponibilizări.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, sper să-i număr zilele.
Acesta este un pamflet şi Udrea un personaj generic, fictiv. („Învaţă-mă să suport mirosul de porc în haine de import”) Read more Presa pe preş – 16.07.2010.
Presa pe preş – 15.07.2010.
Putem pretinde că trăim în lumea noastră, un pseudo glob de sticlă, că nu ne interesează politica, economia, evenimentele din jur, că nu deschidem televizorul, nu citim ziare pe net, n-avem radio şi în general când ieşim pe stradă nu vedem, nu auzim nimic. O doză de autism este utilă şi chiar necesară, dar ignoranţa nu este o binecuvântare niciodată.
Şi indiferent cât de rupţi de realitate am pretinde că suntem, TVA-ul mărit se regăseşte şi-n uleiul, zahărul şi berea noastră, deciziile politice ne afectează direct vrem-nu vrem. Read more Presa pe preş – 15.07.2010.
Dincolo de nor(o)i
Fără a generaliza, omul este om cu defectele, calităţile sale.
Lăsând la o parte patriotismul, adevărul este că nu suntem mai buni, dar nici mai răi, nu suntem poeţi, nu suntem cine ştie ce ospitalieri şi nici hărnicia nu dă pe afară, adevărul este că suntem superficiali, comozi şi nepăsători ca omul la modul general.
Spun asta fiindcă trăim într-o lume în care clişeele şi mentalităţile, ideile preconcepute şi apucăturile domină în faţa raţiunii şi a evidentului.
Neamţul – de exemplu – n-a fost corect, nici civilizat şi a fost constrâns să fie astfel.
Este o chestiune de educaţie şi constrângere.
Un exemplu: dacă aruncai gunoiul pe jos erai amendat cu câteva sute de Mărci – factor constrictiv – şi evident părinţii te învăţau de mic să nu faci asta fiindcă amenda îi ustura pe ei la buzunar.
Dar nu despre nemţi şi nici despre gunoaie vreau să Read more Dincolo de nor(o)i
Strategia Națională de Sărăcire
Mi-a rămas în cap un „detaliu” pomenit de Ilie Șerbănescu: jumătate din populația considerată săracă din România fac parte din categoria angajaților. Și tot săraci sunt și majoritatea pensionarilor care au muncit și implicit au contribuit o viață de om la Stat.
Între toate nefirescurile intrate-n banalitatea cotidiană acest fapt cred că este cel mai supărător, stupid și dureros. Muncești să fi sărac.
Ne dăm membrii UE, vorbim despre reformarea Statului și elaborăm tot felul de strategii, dar suntem undeva în lumea a III-a. Sau sub.
Lucrurile se explică relativ simplu, au furat „ăștia” tot, nu mai avem o seră, o fermă, un câmp sau o livadă cultivată, nu mai avem o fabrică sau o uzină, importăm tot și predominant căcat, „strategiile elaborate” ale ultimilor 20 de ani, pas cu pas, metru cu metru, ne-au băgat în pământ.
Totuși, noi unde eram și făceam ce?
Fluieram. Read more Strategia Națională de Sărăcire
Nasol moment, mișto colivă
Și – cum era previzibil – a picat și moțiunea. Guvernul poate să bea șampania pe șustache și să taie pe față.
Mai semnificativ și mult mai grav este ceea ce a spus bravul cârmaci ieri seară la ceremonia depunerii jurământului de către noii judecători al CCR:
“Sper ca, alături de ceilalţi judecători ai Curţii Constituţionale, veţi face ca, deasupra proiectelor de legi şi a voinţei Parlamentului, să se aşeze Constituţia ţării”.
Președintele controlează armata, seviciile, parlamentul și mai bine de jumătate din mass-media, și-a subordonat guvernul, a obținut controlul asupra CCR-ului și astfel orice act neconstituțional al său sau al partidului și guvernului său capătă manta constituțională, implicit democratică.
Cei care avertizează despre o iminentă dictatură sunt cu câteva cadre rămași în urmă. Dictatura s-a instaurat pe nesimțite peste mirosul aspru al sărăciei Read more Nasol moment, mișto colivă
Am trăit să
…o văd și pe asta. Și e de rău.
În termeni Astrologici probabil s-ar spune că este o conjunctură nefavorabilă. Cu toate că îmi este tot mai silă de toate bullshit-urile New Age, gen gândire pozitivă, lecții de viață menite să ne fortifice, Secretul și în general toate bazaconiile, opiu pentru fraieri – îmi vine să zâmbesc. Domne, trăim vremuri de căcat și vremurile sunt așa datorită nouă. Nu pot da vina pe nimeni: nici pe guvern, nici pe băse, cu atât mai puțin pe Marele D, grupul de la Bilderberg, masonii și reptilienii… Cred – dacă nu mă înșel – că ungurii sunt de vină, eventual țiganii. Să zici că evreii e deja un clișeu. 😉
Generalizările sunt cretine – la modul general 😆 – însă există o vină colectivă compusă din vina individuală a fiecăruia din noi, ovină ( 😆 ) latentă, abstractă și – în general 😛 – neasumată. E ca la bloc: dacă 3-4 locatari acumulează datorii, apa rece se închide la tot blocul. Sau ca la alegeri: dacă 5 milioane de amețiți, pentru o găleată portocalie, un kilogram de zahăr sau de teama fantomei lui Iliescu au votat un personaj malefic, suferă și toți ceilalți care n-au votat sau au avut altă opțiune. Teoretic treaba aceasta se cheamă democrație, practic trăim o dictatură.
Toți mai greșim, dar este imposibil ca 5 milioane de ființe, bipezi, să admită vreodată public ca un personaj sinistru al fostului regim că au fost dobitoci.
E de rău, dar să-mi suflu în vuvuzea dacă Read more Am trăit să
Când am împușcat democrația?
De facto, democrația a fost împușcată fix între ochi în data de 25 decembrie 1989 la Târgoviște.
Iar dacă e să-i dăm un nume glontelui criminal, acel nume este Ion Iliescu.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]
„După 20 de ani – 1989 an de cotitură în istoria națională și în viața internațională” este titlul cărții lansate “cu cântec”, joi de fostul președinte Ion Iliescu în cadrul Bookfest-ului de la Romexpo unde a fost huiduit de câțiva tineri ai grupului „Noii Golani”.
George Simion, liderul grupării a fost dus la Secția 2 de Poliție și amendat pentru această acţiune cu suma de 300 lei pentru tulburarea liniștii publice.
George și ceilalți tineri n-au trăit Mineriada din 13-15 iunie 1990, este de admirat că sunt interesați de evenimentele de atunci în condițiile în care marea majoritate a populației parcă a uitat și continuă să ignore istoria Read more Când am împușcat democrația?
Funcţie, funcţionalitate şi fascism
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zchtjTwx9ok]
Am văzut alaltăieri seară la Gâdea o discuţie interesantă despre nomenclatura dinainte de 1990 şi cea nouă. Adevărul este că schimbarea de regim din decembrie ’89 a pornit cu stângul – legal vorbind – şi tot ce s-a făcut ulterior a fost făcut cu stângul. Procesul şi execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost juridic vorbind ilegale ca şi arestarea unora din copii cuplului. Nicuşor, prim-secretarul de Sibiu a fost arestat, un alt prim-secretar (fost de Timişoara) a devenit preşedinte. Aplicarea diferenţiată a legii şi încălcarea în fapt a legii a marcat din faşă „noua democraţie”.
Familia Ceauşescu a fost decapitată, nomenclatura nu, ba mai mult, practic ea a preluat frâiele ţării la vedere sau mai din umbră. Dacă nomenclatura dinainte de ’89 se rezuma la mici favoruri şi un trai ceva mai decent, cea de după s-a dezlănţuit, a înfulecat şi devorat totul pe alese, n-a mai avut cine să-l ţină în frâie şi am ajuns la o nouă nomenclatură extrem de bogată ce se expune aproape ostentativ şi n-au nici o jenă sau umbră de teamă că cineva vreodată ar putea să-i tragă la răspundere.
N-au fost mai buni cei dinainte, nici vorbă, sunt aceeaşi. O familie dictaorială a fost schimbată cu o haită de hiene.
Dacă în decembrie ’89 Ceauşescu a fost executat, familia arestată, în schimb în cei 21 de ani ce au urmat n-a mai fost condamnat nici măcar un demnitar. Arestări pompoase televizate în prime-time am mai văzut, însă nu avem un singur exemplu stingher de condamnare.
Ne-am ales cu o schimbare de funcţii – cu biluţele la vedere! 😆 – , nu şi cu un nou sistem funcţional.
Cancerul este nomenclatura şi aceasta a pus mâna pe sistem (Stat) şi l-a pervertit.
Nu putem fi ipocriţi şi să nu admitem că de furat s-a furat de jos până sus şi fiecare şi-a însuşit ce a avut la îndemână. Că ai furat două ţevi din fabrică sau ai privatizat fabrica pe doi bani, tot furt este.
Ideea că „cei de dinainte” au furat mai puţin sau cu mai mult bun simţ nu este decât o scuză palidă şi justificarea unor fapte cu iz penal.
Nu putem nega nici faptul că politicile proaste aplicate de regimul Iliescu în anii ’90 au avut aceeaşi susţinere masivă din partea populaţiei de care s-a bucurat până nu de mult şi Traian Băsescu. Oare de ce n-am fost niciodată în stare să ne alegem conducătorii?
Realitatea este că ne scufundăm Read more Funcţie, funcţionalitate şi fascism
Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…
…şi-n final, după ce tragem linia, fiecare pe cont propriu şi foarte-foarte singur.
Am intrat pe o turnantă extrem de periculoasă, numită de unii cinic „curbă de sacrificiu”, lucru de altfel previzibil, ba chiar anunţat de multe voci de cel puţin de un an, ba chiar doi, cam de la momentul suspendării lui băse, dar ca de obicei poporul s-a dovedit surd şi orb la semne şi semnale. E drept, aceea suspendare a fost mult prea meşteşugită, artificială şi n-am susţinut-o nici eu, în opinia mea băse era obligat să demisioneze imediat după incidentul „ţigancă împuţită”, dar de ce ar fi făcut-o atâta timp cât în adâncul sufletului nostru toţi urâm ţiganii, bozgorii şi pe toţi ceilalţi în general şi aceste mici derapaje băsesciene în fapt i-au adus mereu plus de popularitate?
Acum lucrurile stau diferit, invocarea articolului 53 din Constituţie, cea privitoare la Read more Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…
