opinii
Totul pentru PUNK, totul…
pentru victorie!
Am mai vorbit despre Punk şi n-am să mă repet, abordarea, concluzia mea este că avem de-a face cu o atitudine, ci mai puţin cu un stil explicit, închistat muzical.
Punk-ul a venit ca o contra-manifestaţia vis a vis de abordarea „pace, iubire şi flori” a generaţiei, mişcării Hippy, ideologic situându-se tot în stânga, dar având o abordare directă, chiar brutală.
Muzica chiar dacă are la bază acelaşi bătrân Rock’N’Roll, de-a lungul timpului artiştii au adăugat fiecare după plac şi inspiraţie elemente Rock, Metal, Raggae, New Wave, Folk, Pop sau Jazz, au apărut sub-genuri şi genuri noi de la Hardcore la Pop Punk, de la Crossover la Ska.
Spuneam că la origine a fost tot o mişcare de stânga, dar evident a apărut şi versiunea de dreapta denumită Oi (anii ’70, pioneri fiind britanicii The Business). Dar anii ’80 şi mai ales ’90 au estompat în mare măsură latura politică (şi de protest/manifest) al mişcării, globalizarea şi comercializarea (corporatizarea) n-a iertat nici Punk-ul şi ironic azi avem şi Pop Punk, roşul a fost diluat şi îndulcit, a devenit balon de săpun şi… roz.
Se spune că la 19 ani eşti socialist (de stângă), la 30 liberal (de dreapta) şi după 40 devii conservator… În anii ’80 când am descoperit The Sex Pistols, The Clash, The Exploited şi Dead Kennedys m-a cucerit spiritul protestatar, n-a contat ideologia, ba mai mult, combăteam stânga cu stânga, oarecum contra naturii. Şi contra naturii, logicii a fost şi regimul opresiv care interzicea acele materiale care în fapt militau pentru ideile de stânga şi contra Capitalismului…
Vă plictisesc? Read more Totul pentru PUNK, totul…
Kosovo Stat independent
Declaraţia de Independenţă a Kosovo „nu a încălcat dreptul internaţional general” – este concluzia la care a ajuns Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.
Kosovo şi-a declarat independenţa în 17 februarie 2008. Noul stat a fost recunoscut până în prezent de 69 de ţări, inclusiv de Statele Unite şi 22 dintre cei 27 de membri UE. România continua să fie împotrivă şi asta de teama precedentului care se creează în acest fel.
Asistăm la sfârşitul conceptului, epocii Statelor Naţionale şi asta indiferent dacă ne convine sau dacă acceptăm faptele, contextul. Evident, românul de rând are-n minte „ţinutul Secuiesc”, ironic sau nu, azi a fost deja vânturată o ştire conform căreia la Miercurea Ciuc există o propunere ca str. Mihai Eminescu să fie redenumită în str. Attila…
Acum Read more Kosovo Stat independent
Presa pe preş – 22.07.2010.
Mint, dar să presupunem totuşi că înţeleg nostalgia pentru „epoca de aur”. Că nebuni – doamne ajută! – sunt cu nemiluita. A ajuns Ceauşescu să deţină şi blog personal, dacă apuca s-o şi trăiască..! Că pupincurişti au fost şi sunt fără număr, fără număr şi mănâncă rahat cu o poftă neasemuită… ştiam. Ştiam şi că sar dintr-o barcă-n alta. Sau… groapă-n alta?
Ieri că trei ameţiţi se împingeau la gardu’ cimitirului să vadă „marea deshumare” – sau cum am auzit, ba chiar văzut şi scris „dezhumare” – am înţeles. Sunt mulţi – mai ales pensionari – care înjură democraţia şi nu-i pot condamna având în vedere tratamentul pe care-l primesc. Însă ieri toate televiziunile pretins serioase, alea de ştiri cică, s-au transformat ad-hoc în Funeral.TV, indiferent de sigla din colţul ecranului toate arătau şi s-au comportat leit ca mult blamatul OTV. De la 7 dimineaţa până după ora 23 am avut exclusiv dezgroparea (asta-i cu „z” de la Zorba 😀 ).
Dacă înţeleg motivele familiei în demersul lor – privat -, nu înţeleg senzaţionalul contrafăcut de media. Parcă alaltăieri am văzut circul îngropări lu’ Mădălina, zău nu ştiu cu-i trebuia un astfel de bâlci cu dezgropare. Ne-am obişnuit că puterea aruncă tot felu’ de petarde şi fumigene pe piaţă pentru distragerea atenţiei, dar ce s-a întâmplat ieri a fost iniţiativa şi dovada de „profesionalism” al jurnaliştilor privaţi al televiziunilor mogulilor.
Şi dacă tot pomeneau despre adevăr, sincer mă interesează mult mai mult ce s-a întâmplat de fapt în decembrie ’89, cine este responsabil pentru singura „revoluţie” sângeroasă, ce s-a întâmplat în anii ’90 de la falimentarea industriei şi îngroparea agriculturii până la mineriade, evenimentele de la Târgu-Mureş, mă interesează cine a băgat mâna în fondul de pensii şi unde s-au dus banii, ce s-a întâmplat cu flota şi dacă aceasta este inclusă în „vânzările anterioare”? Asta aşa, doar câteva exemple. Dacă tot e să dezgropăm fantome, măcar să o facem cu folos şi să învăţăm ceva din istoria recentă.
Şi mai am o problemă: degeaba dezgropăm morţii, băgăm capu’ în nisip, realitatea Read more Presa pe preş – 22.07.2010.
Raportul CE pe Justiţie: Înainte sus!
Şeful statului s-a arătat profund nemulţumit şi îngrijorat de expresiile dure folosite în raport, în care se afirmă: „România şi-a încălcat angajamentele luate la intrarea în Uniunea Europeana”.
Problema încrucişătorului de la Cotroceni – cum inspirat l-a poreclit Mircea Badea – este că pe de o parte nu poate controla Comisia Europeană, pe de altă parte n-are relaţii de nici un fel cu nici un alt şef de stat european.
M-am uitat pe site-ul oficial al preşedintelui la Politica Externă, la agenda preşedintelui pe anul acesta: Vizita oficială în Republica Moldova (Chisinau/Cahul, 27-28 Ianuarie 2010), Vizita de stat în Republica Kazahstan (Astana-Karaganda, 2-3 martie 2010), Vizita de lucru în Republica Islamică Afganistan (Kabul, 4 martie 2010), Vizita oficiala în Japonia (Tokyo, 9-11 martie 2010), Vizita oficiala a domnului Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, (Bucuresti/Suceava/Iasi, 27-28 aprilie 2010), Vizita oficiala în Republica Macedonia (Skopje, 27 mai 2010), Vizita oficială a domnului Mihail Saakashvili, preşedintele Republicii Georgia (Bucuresti, 2-3 iunie 2010), Vizita oficială în Republica Albania (Tirana, 8 iunie 2010), Vizita oficială a domnului Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene,( Bucuresti, 12 iulie 2010), Vizita oficială în Republica Lituania, Vilnius, 14 iulie 2010)… în rest dineuri oficiale, reuniunile Consiliul European la care am văzut, Traian Băsescu mereu este lăsat la o parte singur şi stingher, mai o înmormântare (funeraliile Preşedintelui Republicii Polone, Lech Kaczynski).
Izolarea în care a ajuns România Read more Raportul CE pe Justiţie: Înainte sus!
Indicele Big Mac
Muncim ca să mâncăm sau mâncăm să avem forţă de muncă?
Cu ce se măsoară pofta şi care este paritatea corectă?
Euro este supraapreciat cu circa 17% vis a vis de moneda americană şi paritatea celor două monede ar putea ajunge la 1 la 1. Asta arată Big Mac Index-ul, o găselniţă din septembrie 1986 al celor de la „The Economist” prin care se calculează paritatea dintre diferite monede. Indicele a fost lansat mai mult ca o glumă, ci nu ca un instrument economic exact, însă s-a dovedit reprezentativ în timp şi lista este publicată anual şi include 32 de ţări.
Calculul este simplu: în America preţul unui Big Mac este de 3,10 dolari, se ia preţul calculat tot în dolar al produsului dintr-o anume ţară apoi se calculează diferenţa de preţ vis a vis de cursul oficial de schimb. Cei care contestă acurateţea instrumentului au în vedere argumentele solide: costul ingredientelor, al forţei de muncă şi taxarea diferă de la un stat la altul şi nici volumul vânzărilor nu este acelaşi, toţi factorii aceştia influenţând preţul produsului.
Dar să vedem un calcul concret. În Elveţia – de exemplu – un astfel de hamburger costă 6,30 franci asta rezultând un curs al dolarului de 2,03 franci vis a vis de cota oficială care este de 1,21. Astfel indicele Big Mac arată o supraevaluare a francului elveţian de 68 la sută.
Preţul mediu al unui Big Mac în Uniunea Europeana este de 3,58 dolari, de aici s-a dedus supraaprecierea monedei europene cu 17%.
Chiar dacă luăm în considerare şi diferenţa de costuri, de taxare, de vânzări şi a forţei de muncă, indicele arată Read more Indicele Big Mac
Presa pe preş – 16.07.2010.
Nu-i număr poşetele Elenei Udrea şi nici metri pătraţi al vilei lu’ Videanu. Totuşi nu pot să nu-mi pun întrebarea cum familia unui bugetar ca Băsescu a devenit una de miliardari. Şi nu-i nimic rău în faptul că avem miliardari, ba, chiar ne-ar prinde bine să avem cât mai mulţi, însă nu ştiu cum se face, dar ai noştri ca brazii, toţi s-au îmbogăţit peste noapte în mod suspect şi majoritatea în urma unor afaceri (ţepe?) cu Stat-ul.
Nu-i vorba doar de cei aflaţi azi la putere – unii tind să uite că PDL-ul actual e bucăţică ruptă din PSD şi consolidată cu scursuri din PNL -, ci de toţi îmbogăţiţii din ultimii 20 de ani de la Năstase la Patriciu, de la Copos la Becali şi lista e lungă, poate mult prea lungă şi plină şi de personaje obscure, multe din ele apar rar sau niciodată în faţa opiniei publice.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, în schimb mă întreb cum de ea, colegul şi prietenul ei, domnul Boureanu şi mulţi alţii din distinsul anturaj au credite de milioane de euro de rambursat şi oricât ai socoti, nici garanţiile, nici veniturile lor (declarate) nu acoperă sumele respective.
O explicaţie desigur ar fi. Fostul „şef al mafiei personale” – ca să-l citez pe preşedinte – al fostului premier Năstase acuzat de grave fapte de corupţie a ajuns Ministrul Apărării. Militar înnăscut dacă ne gândim că în câţiva ani din plutonier a ajuns general…
Avem „Regii Asfaltului”, dar nici urmă de şosele, nici pomeneală de autostrăzi.
Şi exemple sunt fără număr, fără număr…
S-a furat şi se fură. Dar nu s-a pus niciodată nimic în loc.
Nu vreau să reiau discuţiile economice, dar sunt două mijloace prin care criza poate fi combătută: investiţiile în infrastructură şi dezvoltare şi o cât mai mare ocupare a forţei de muncă.
„Măsurile” luate de actualul executiv au rezultate – recul – fix inverse: investiţii zero – au spus-o chiar ei: nu-s bani, disponibilizări, firme falimentate, adică creşterea şomajului şi prin reducerea veniturilor şi creşterea taxelor o scădere a consumului şi implicit a producţiei şi – hai că nu-i aşa greu de anticipat! – noi falimente şi disponibilizări.
Nu-i număr poşetele doamnei Udrea, sper să-i număr zilele.
Acesta este un pamflet şi Udrea un personaj generic, fictiv. („Învaţă-mă să suport mirosul de porc în haine de import”) Read more Presa pe preş – 16.07.2010.
Presa pe preş – 15.07.2010.
Putem pretinde că trăim în lumea noastră, un pseudo glob de sticlă, că nu ne interesează politica, economia, evenimentele din jur, că nu deschidem televizorul, nu citim ziare pe net, n-avem radio şi în general când ieşim pe stradă nu vedem, nu auzim nimic. O doză de autism este utilă şi chiar necesară, dar ignoranţa nu este o binecuvântare niciodată.
Şi indiferent cât de rupţi de realitate am pretinde că suntem, TVA-ul mărit se regăseşte şi-n uleiul, zahărul şi berea noastră, deciziile politice ne afectează direct vrem-nu vrem. Read more Presa pe preş – 15.07.2010.
Dincolo de nor(o)i
Fără a generaliza, omul este om cu defectele, calităţile sale.
Lăsând la o parte patriotismul, adevărul este că nu suntem mai buni, dar nici mai răi, nu suntem poeţi, nu suntem cine ştie ce ospitalieri şi nici hărnicia nu dă pe afară, adevărul este că suntem superficiali, comozi şi nepăsători ca omul la modul general.
Spun asta fiindcă trăim într-o lume în care clişeele şi mentalităţile, ideile preconcepute şi apucăturile domină în faţa raţiunii şi a evidentului.
Neamţul – de exemplu – n-a fost corect, nici civilizat şi a fost constrâns să fie astfel.
Este o chestiune de educaţie şi constrângere.
Un exemplu: dacă aruncai gunoiul pe jos erai amendat cu câteva sute de Mărci – factor constrictiv – şi evident părinţii te învăţau de mic să nu faci asta fiindcă amenda îi ustura pe ei la buzunar.
Dar nu despre nemţi şi nici despre gunoaie vreau să Read more Dincolo de nor(o)i
Presa pe preş – 12.07.2010
Sunt foarte dezamăgit: nu vom afla niciodată dacă Bobbi Eden şi-ar fi ţinut promisiunea ori ba. Dacă în cele 90 de minute regulamentare Spania a jucat parcă ceva mai bine, dar Robben a ratat două şanse incredibile, golul câştigător a venit în minutul 117 din pantoful lui Iniesta.
Spania câştiga astfel al 4-lea meci consecutiv cu 1 la 0 şi cred că este pentru prima oară când la un Campionat Mondial la Fotbal organizat în afara Europei, avem trei echipe europene pe primele 3 locuri: Spania, Olanda, Germania.
Acum, cu excepţia băştinaşilor majoritari şi a poziţiei geografice, Africa de Sud este aproape Europa şi despre Olanda am putea spune că a pierdut pe teren propriu… iar “io” pe “mâna” (buzele?) lu’ Bobbi. 😆
