Presa pe preş – 10.07.2010

Probabil n-am s-o fac zilnic, dar pe lângă muzică şi alte subiecte aleatorii, mă gândesc să livrez şi „presa pe preş”.
Făceam asta constant la începuturile blogging-ului meu prin 2007.
Ce-i drept, presa s-a subţiat simţitor, şi nici Băsescu, nici Magda Ciumac nu mai sunt ce au fost…. 😆
Poate ar fi timpul să schimbe rolurile: Băse să danseze pe masă la OTV şi Magda să înfiinţeze un partid. 😛 Eventual după modelul Partito dell’Amore al Annei Elena Staller, mai cunoscută ca Cicciolina.
Tot suntem o naţiune porno… Şi f_tuţi, şi cu banii luaţi.

Nu e o noutate, dar e la modă:

Apropo presă,tricou, furt: nici Caţavencu Read more Presa pe preş – 10.07.2010

Cu burta pe ziare

Confuzie. În Cotidianul am citit declaraţia Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu conform căreia Curtea Constituţională ar trebui să declare şi legea gravitaţiei neconstituţională.
Nu cred în general în personajele providenţiale care ne-ar putea salva (conduce) şi în particular nu cred că Isărescu este un potenţial candidat ideal la postul de Premier. Isărescu la modul general, împreună cu echipa sa au făcut treabă bună la BNR, dar cu politica ar trebui să o lase mai uşor. În ultima vreme tot mai des intervine Isărescu în teme politice sau politizate şi nu e bine. Puterea are suficiente „trompete”. Guvernatorul BNR nu are sarcina să comenteze deciziile Curţii Constituţionale.
Pot înţelege că decizia curţii a încurcat calculele economice, am prins şi ironia declaraţiei apropo de legea gravitaţiei, însă să nu confundăm constituţionalitatea cu principiile economice.

Pe de altă parte, Isărescu a combătut zvonurile apărute în media potrivit cărora Tezaurul Read more Cu burta pe ziare

La forfecat

Impozitul pe drepturi de autor a crescut la 20%, de pe data de 1 iulie se impozitează şi câştigurile obţinute din dobânzile bancare cu 16%. S-a încercat impozitarea retroactivă pe tot anul, dar n-a ţinut. Ai bani în bancă, o să-i scoţi şi o să-i ţii la saltea, ciorap… chebab, muştar, ciubuc. Să vezi „cash flow” frate!
Chioru’ şef are ce are cu pensionarii, i s-a pus pata. Rău. Dacă CC a declarat tăierea pensiilor cu 15% ca fiind neconstituţională, netihnitu’ de la Cotroceni a mutat cu nonşalanţă: impozităm pensiile cu 16%.
Asta după ce acum se impozitează bonurile de masă, tichetele de creşă, ba, chiar şi alocaţia. Futu-vă-n gură!
Pensia reprezintă suma de bani pe care toţi angajaţii o plătim în perioada activă, îi punem de o parte ca să avem din ce trăi când ne retragem din activitate. Statul nu ne dă nimic, ci ne returnează nişte bani Read more La forfecat

Am trăit să

…o văd și pe asta. Și e de rău.
În termeni Astrologici probabil s-ar spune că este o conjunctură nefavorabilă. Cu toate că îmi este tot mai silă de toate bullshit-urile New Age, gen gândire pozitivă, lecții de viață menite să ne fortifice, Secretul și în general toate bazaconiile, opiu pentru fraieri – îmi vine să zâmbesc. Domne, trăim vremuri de căcat și vremurile sunt așa datorită nouă. Nu pot da vina pe nimeni: nici pe guvern, nici pe băse, cu atât mai puțin pe Marele D, grupul de la Bilderberg, masonii și reptilienii… Cred – dacă nu mă înșel – că ungurii sunt de vină, eventual țiganii. Să zici că evreii e deja un clișeu. 😉
Generalizările sunt cretine – la modul general 😆 – însă există o vină colectivă compusă din vina individuală a fiecăruia din noi, ovină ( 😆 ) latentă, abstractă și – în general 😛 – neasumată. E ca la bloc: dacă 3-4 locatari acumulează datorii, apa rece se închide la tot blocul. Sau ca la alegeri: dacă 5 milioane de amețiți, pentru o găleată portocalie, un kilogram de zahăr sau de teama fantomei lui Iliescu au votat un personaj malefic, suferă și toți ceilalți care n-au votat sau au avut altă opțiune. Teoretic treaba aceasta se cheamă democrație, practic trăim o dictatură.

Premierul României: Elena Boc
Premierul României: Elena Boc

Toți mai greșim, dar este imposibil ca 5 milioane de ființe, bipezi, să admită vreodată public ca un personaj sinistru al fostului regim că au fost dobitoci.

E de rău, dar să-mi suflu în vuvuzea dacă Read more Am trăit să

Funcţie, funcţionalitate şi fascism

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zchtjTwx9ok]

Am văzut alaltăieri seară la Gâdea o discuţie interesantă despre nomenclatura dinainte de 1990 şi cea nouă. Adevărul este că schimbarea de regim din decembrie ’89 a pornit cu stângul – legal vorbind – şi tot ce s-a făcut ulterior a fost făcut cu stângul. Procesul şi execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost juridic vorbind ilegale ca şi arestarea unora din copii cuplului. Nicuşor, prim-secretarul de Sibiu a fost arestat, un alt prim-secretar (fost de Timişoara) a devenit preşedinte. Aplicarea diferenţiată a legii şi încălcarea în fapt a legii a marcat din faşă „noua democraţie”.
Familia Ceauşescu a fost decapitată, nomenclatura nu, ba mai mult, practic ea a preluat frâiele ţării la vedere sau mai din umbră. Dacă nomenclatura dinainte de ’89 se rezuma la mici favoruri şi un trai ceva mai decent, cea de după s-a dezlănţuit, a înfulecat şi devorat totul pe alese, n-a mai avut cine să-l ţină în frâie şi am ajuns la o nouă nomenclatură extrem de bogată ce se expune aproape ostentativ şi n-au nici o jenă sau umbră de teamă că cineva vreodată ar putea să-i tragă la răspundere.
N-au fost mai buni cei dinainte, nici vorbă, sunt aceeaşi. O familie dictaorială a fost schimbată cu o haită de hiene.
Dacă în decembrie ’89 Ceauşescu a fost executat, familia arestată, în schimb în cei 21 de ani ce au urmat n-a mai fost condamnat nici măcar un demnitar. Arestări pompoase televizate în prime-time am mai văzut, însă nu avem un singur exemplu stingher de condamnare.
Ne-am ales cu o schimbare de funcţii – cu biluţele la vedere! 😆 – , nu şi cu un nou sistem funcţional.
Cancerul este nomenclatura şi aceasta a pus mâna pe sistem (Stat) şi l-a pervertit.
Nu putem fi ipocriţi şi să nu admitem că de furat s-a furat de jos până sus şi fiecare şi-a însuşit ce a avut la îndemână. Că ai furat două ţevi din fabrică sau ai privatizat fabrica pe doi bani, tot furt este.
Ideea că „cei de dinainte” au furat mai puţin sau cu mai mult bun simţ nu este decât o scuză palidă şi justificarea unor fapte cu iz penal.
Nu putem nega nici faptul că politicile proaste aplicate de regimul Iliescu în anii ’90 au avut aceeaşi susţinere masivă din partea populaţiei de care s-a bucurat până nu de mult şi Traian Băsescu. Oare de ce n-am fost niciodată în stare să ne alegem conducătorii?
Realitatea este că ne scufundăm Read more Funcţie, funcţionalitate şi fascism

The Rock Battle II – Searing Blaze

Pentru un eveniment Metalic de underground – gratuit -, vineri seara în centrul Bucureştilor – Fire Club – abia de s-au adunat 70-80 de oameni… Chiar dacă în „The Rock Battle” se confruntă trupe autohtone „no name”, interesul scăzut este inexplicabil atâta timp cât declarativ avem mulţi rockeri, Metallica sau AC/DC adună mii de fani.
Underground-ul românesc s-a născut mort încă la începutul anilor 90 şi nici după 20 de ani nu este mai mult decât o umbră de avorton…
Clubul Fire este un loc agreabil, dar inadecvat concertelor. Spaţiul este sufocant, greu de sonorizat, după ce văzusem trupa Therapy? pe o scenă mare la un festival în aer liber, cu toată admiraţia mea vis a vis de ei, am refuzat să-i văd în astfel de condiţii… Dar la cât interes există, bine că sunt şi astfel de locuri, trupele noi au o şansă să facă o repetiţie cu public, să ia pulsul cum s-ar spune şi să culeagă reacţii, impresii imediate.
După o săptămână-n care am participat la două seri pe segmentul Electro, o seară Metal a venit ca o gură de aer proaspătă.
Totuşi este trist că poţi să ai 666 de prieteni pe MySpace, 8888 de prieteni pe FaceBook şi mii de accesări Read more The Rock Battle II – Searing Blaze

Eurovision 2010, Becksperience, varză

N-am urmărit porcărioarele din concursul naţional pentru Eurovision-ul de anul acesta, am aflat că a câştigat un oarecare Ovi şi Paula Seling. Pe Ovi îl bănuiam că e vre-unul din maneliştii cu nume de mezel, parizel, caltaboş, şuncă presată, dar văzând rezultatul final în dimineaţa aceasta am săpat puţin pe net şi am aflat că are cetăţenia Norvegiană şi aşa am înţeles de ce a fost strecurat el în competiţia pentru Oslo , că de mă întrebaţi, voce nu prea are, frumos nu e şi nu cred că IQ-ul are vre-o relevanţă.
Da’ să vedem premianţii:

01 – Germania – Lena – Satellite – 246 puncte
02 – Turcia – maNga – We Could Be The Same – 170 puncte
03 – România – Paula Seling & Ovi – Playing With Fire – 162 puncte
04 – Danemarca – Chanée & N’evergreen – In A Moment Like This – 149 puncte
05 – Azerbaijan – Safura – Drip Drop – 145 puncte
06 – Belgia – Tom Dice – Me And My Guitar – 143 puncte
07 – Armenia – Eva Rivas – Apricot Stone – 141 puncte
08 – Grecia – Giorgos Alkaios & Friends – OPA – 140 puncte
09 – Georgia – Sofia Nizharadze – Shine – 136 puncte
10 – Ucraina – Alyosha – Sweet People – 108 puncte

Lena. Pornită drept mare favorită, nemţoaica a câştigat detaşat concursul. Părerea mea este că n-are voce deloc. Dar deloc. Nu că eu aş avea cine ştie ce voce cutremurătoare, dar sincer n-o lăsam nici să facă proba de microfon la spectacole, ştiţi voi, clasicul şi enervantul: doi, zece, doi, zece, şa-se, şase. Ba, dacă juca în vre-un film porno Read more Eurovision 2010, Becksperience, varză

Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…

…şi-n final, după ce tragem linia, fiecare pe cont propriu şi foarte-foarte singur.

Am intrat pe o turnantă extrem de periculoasă, numită de unii cinic „curbă de sacrificiu”, lucru de altfel previzibil, ba chiar anunţat de multe voci de cel puţin de un an, ba chiar doi, cam de la momentul suspendării lui băse, dar ca de obicei poporul s-a dovedit surd şi orb la semne şi semnale. E drept, aceea suspendare a fost mult prea meşteşugită, artificială şi n-am susţinut-o nici eu, în opinia mea băse era obligat să demisioneze imediat după incidentul „ţigancă împuţită”, dar de ce ar fi făcut-o atâta timp cât în adâncul sufletului nostru toţi urâm ţiganii, bozgorii şi pe toţi ceilalţi în general şi aceste mici derapaje băsesciene în fapt i-au adus mereu plus de popularitate?

Acum lucrurile stau diferit, invocarea articolului 53 din Constituţie, cea privitoare la Read more Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…

PS La Eu când vreau să fluier …

Am văzut cele 94 de minute, adică filmul. În două reprize: ieri vreo 60 de minute, restul azi.
Vorba de duh spune să nu judeci o carte după coperta sa, reiterat în secolul XXI, aş spune să nu judeci un film după trailer. Trailerul e de nota 10, filmul… hm. Noroc că-s sociofob şi implicit cinematografo-fob şi am îndurat vizionarea-n chiloţi, cu ţigara şi cafeaua la îndemână şi mişcându-mă după voie prin confortul căminului.
Nimic nu este întâmplător, aşa că Read more PS La Eu când vreau să fluier …