Tosin Abasi’s Animals As Leaders are back. Scheduled to be released on November 8, the 12 new tracks of “Weightless” picking up where they left off with their 2009 self-titled debut album.
Cutting edge riffs and fleet-fingered solos, the energy full explosion of metalcore and matchcore with the spacy pulse and smoothness of classic progressive rock and metal acts merging different approaches and sounds from Rush to Dream Theater, but adding to it a fresh and powerful breath, Animals As Leaders became soon one of the most critically acclaimed metal act.
I’m still not an unconditional supporter of instrumental rock/metal albums (and bands), but I have to admit, Animals As Leaders have some interesting moments, managed to avoid cliches and patterns, delivering good songs and not exclusively technically brilliant self-exposures. Scaling form metalcore to jazz, “Weightless” is a power and colorful release. Read more Animals As Leaders – Weightless (2011)
matchcore
Ed Wood Jr – Ruban de Mobius (2010)
Edward Davis Wood, Jr. (October 10, 1924 – December 10, 1978), better known as Ed Wood was an American screenwriter, director, producer, actor, author, and editor, who often performed many of these functions simultaneously. In the 1950s, Wood made a number of cheap genre films, now enjoyed for their technical errors, unsophisticated special effects, large amounts of ill-fitting stock footage, idiosyncratic dialogue, eccentric casts and outlandish plot elements. Wood’s popularity waned soon after his biggest name star, Bela Lugosi, died, toward the end of his life, Wood made pornographic movies and wrote pulp crime, horror, and sex novels. Some of his most famous movies are “Glen or Glenda”, “Jail Bait”, “Bride of the Monster”, and “Plan 9 from Outer Space”.
In 2008, at Lille, France, Olivier Desmulliez – guitar, keyboard and samples & Thibault Doutriaux – drums started their project named Ed Wood Jr and released fastly their first self-titled EP, inspired by artists such as Don Caballero, Battles or bands like From Monument To Masses. Read more Ed Wood Jr – Ruban de Mobius (2010)
Intensus – Intensus (2011)
This is the one-man project from Knife the Glitter/Burden/Normal Love/Inzinzac/Gun Muffs/(and a few more), drummer Eli Litwin, but featuring some brilliant guest stars: Between The Buried And Me’s Tommy Rogers, Chris Alfano of East Of The Wall/Postman Syndrome, Robert Meadows of A Life Once Lost, Jesse Korman of The Number Twelve Looks Like You, Jerry Jones of Trophy Scars, Travis Weinand of Burden/Tetsuo, Evan Moore of Gypsy Wig/Birth Screams and Ruston Grosse.
Eli Litwin was born in 1983 in Morristown, NJ. He began playing drums at the age of 9 and started his first rock band at age 11. Through high school he continued to play in a variety of rock bands as well as the high school jazz band. Eli chose to attend the Esther Boyer College of Music at Temple University where he studied drum set with Erik Johnson. Since graduating with his Bachelors of Music in Jazz Performance, Eli has remained in Philadelphia to pursue music on both the performing and teaching ends. Though his area of expertise began largely in metal, Eli has gained significant experience playing in jazz, rock & avant-garde idioms as well. Read more Intensus – Intensus (2011)
The Rodeo Idiot Engine – Fools Will Crush The Crown (2011)
Extreme metal, pretty psychotic, chaotic grindings and technical, contorted moments follows like a hurricane and tiring everything apart.
The team from Throatruiner Records continue to bring up to the surface extreme and experimental metal bands, maintain their fan-friendly approach, once again, you can download this material even for free (“give us what you want, even 0!”) from their Bandcamp page.
Jerom – vocals, Allian and Txomin – guitars, Thomas – bass and Mikel – drums reveals a chaotic and insane world, their furious hardcore collide with loud and emotional metalcore and the result, as the bend defined it, it’s “blackened mathcore”, kind of sick and full of energy extreme, modern metal with roots back both to hardcore and black/death metal and the outfit of now days mathcore, emocore. It’s not an easy piece to swallow, but fans of brutal massacres and intense, energy full metal will spit their longs out bloody screaming on it. Read more The Rodeo Idiot Engine – Fools Will Crush The Crown (2011)
Rolo Tomassi – Eternal Youth (2011)
A friend of mine from London bring to my attention this band from Sheffield, England, in 2009 and their debut album entitled “Hysterics” released one year earlier blow off my mind. Define as “progressive hardcore”, labeled as jazzcore, mathcore or simply progressive rock, Rolo Tomassi delivering a fresh and powerful mixture of hardcore, punk, post metal and avant-garde jazz which is quite innovative and brilliant.
The band was formed in 2005 and immediately began to perform at local venues and pubs to small crowds and released some of their first material, a “3 Track Demo” CD, respectively “4 Track Cassette” which they could sell at the shows they were performing at.
After a split EP with Mirror! Mirror! (limited to 333 copies and released through Speedowax) the band signed to Holy Roar Records and released a self-titled EP featuring re-recorded songs from previous demos and EPs along with new songs. Read more Rolo Tomassi – Eternal Youth (2011)
Rolo Tomassi – Cosmology (2010)
De Rolo Tomassi a pomenit cu ceva vreme-n urmă UnȘoricel, nu știam de ei cum nici numele nu-mi suna cunoscut din romanul lui James Ellroy, respectiv filmul regizat în 1997 de Curtis Hanson: „L.A. Confidential”.
Rolo Tomassi (site oficial) abordează un menaj incisiv și colorat de Mathcore, Punk, Rock Experimental și Jazz, sună și poate chiar este sofisticat, au o abordare oarecum americană, deși sunt din Sheffield, Anglia. Dacă e să-i asemăn cu alte găști aș pomenii în primul rând de Tomahawk/Mr. Bungle – trupele patronate de Mike Patton și de The Dillinger Escape Plan, cu aceștia din urmă de altfel trupa aflându-se la ora actuală într-un turneu de promovare prin Europa, conform paginii lor de pe MySpace.
Mie îmi plac ciudățeniile, evident că Rolo Tomassi și albumul lor de debut „Hysterics” lansat în 2008 m-au cucerit.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=d7AXUmYrNq4]
Converge – Axe to Fall
Sunt trupe pentru care succesul vine greu, vine târziu. Privind lucrurile dintr-o altă perspectivă, altor trupe nu le vine niciodată, deci târziu e mai bine ca niciodată.
Converge sunt din Salem, Massachusetts şi activează încă din 1990 însă şi-au făcut drum spre un public mai larg destul de greu. Miezul formaţiei este alcătuit din duo-ul Jacob Bannon (voce, texte, vizualuri) şi Kurt Ballou (chitară, voce, bas, clape, theremin).
Trupa abordează un amestec incisiv de Hardcore/Post Punk cu Metal extrem, Groove Metal şi aşa zisul Matchcore (vezi Shellac, Dillinger Escape Plan). O notă caracteristică sunt structurile ritmice atipice, sincopele, ritmurile polifonice, tobele fiind mai mult decât simplu instrument ritmic, ele situându-se de multe ori în centrul compoziţiilor.
Muzica celor de la Converge este destul de complexă, nu foarte uşor de urmărit, să spunem neprietenoasă pentru un ascultător comod. Elementele extreme o fac şi ele oarecum exclusivistă. Nu vreau să compar trupa cu altele, dar strict ca idee, se înrudesc oarecum cu texanii de la Pantera, dar sunt mult mai complecşi şi mai extremi. Ei spun… ezoterici. 🙂
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=ziUPRLK2Bn4]
După 3 albume – „Halo in a Haystack” (1994) „Petitioning the Empty Sky” (1996) şi „When Forever Comes Crashing” (1998), multe concerte extrem de intense, trupa are deja o notorietate în rândul publicului în ciuda faptului că muzica lor este destul de exclusivistă şi n-au beneficiat de nici un suport din partea mediei.
În 1995 chitaristul Aaron Dalbec şi bateristul Damon Bellorado înfiinţează şi un proiect paralel, iniţial sub titulatura Gateway, ulterior rebotezat Bane. Bannon îşi defineşte la aceea vreme trupa ca fiind „copii Hardcore cu riff-uri rămase de la Slayer”.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=MohrYSlXohc&feature=related]
2001 aduce punctul de turnură în cariera trupei ca urmare al albumului „Jane Doe”, un disc la fel de incisiv, dar cu note mai experimentale, lucrurile se aşează mai organic şi materialul primeşte distincţia de Albumul Anului din partea revistei Terrorizer Magazine. Cum se exprimă acelaşi Bannon: albumul marchează momentul în care trupa evoluează de la un Thrash zgomotos cu abordare Hardcore la un Hardcore impregnat cu Thrash zgomotos.
Chitaristul Aaron Dalbec şi bateristul Damon Bellorado părăsesc formaţia să se dedice exclusiv proiectului Bane.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Vzbc4mxm430&feature=related]
Urmează încă două albume incisive: „You Fail Me” (2004) şi „No Heroes” (2006) iar în locul celor plecaţi sosesc în trupă: Nate Newton bas, chitară, voce şi Ben Koller tobe şi percuţii.
Ambele discuri păstrează aceeaşi linie şi abordare foarte Heavy şi tot odată foarte complexă, un melanj extrem de reuşit între brutalitate şi tehnicitate.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=utT0lLC6d5Q&feature=related]
2009 aduce un nou material, acest „Axe to Fall” care pentru prima oară în cariera formaţiei debutează pe locul 74 în topul Billboard 200 şi se situează pe locuri fruntaşe în majoritatea publicaţiilor de specialitate.
Pentru mine a fost o surpriză extrem de plăcută acest „Axe to Fall” şi mai că aş risca să spun că pe felia de Metal acest material este discul anului. Dacă vă este dor de Pantera (cui nu-i este?) – momentele cele mai brutale din era „The Great Southern Trendkill”, dacă vă plac riff-urile zgomotoase, vocea brutală, dar nu vă sperie nici ritmurile complexe, uneori mai caracteristică Jazz-ului şi instrumentaţia, abordarea tehnică, Converge o să vă rupă cu siguranţă timpanele şi se va înşuruba-n sufletul vostru. Pe mine m-au spart. 🙂 Recunosc, de mult n-am mai ascultat un disc cu Metal brutal cu atâta plăcere…cam de la “Far Beyond Driven”. Dar Converge nu sunt o copie Pantera şi mai de grabă se află undeva între Pantera şi Between the Buried and Me (o altă formaţie cu un disc remarcabil pe anul acesta!).
Albumul a fost lansat oficial pe 20 octombrie, dar pe 4 octombrie prin intermediul site-ului MetalSucks.net. materialul a ajuns pe internet şi asta a condus şi la un proces care încă se află-n derulare.
Discul are o durată de 42 de minute şi aliniază 13 piese intense şi un şir lung de invitaţi: Sean Martin (ex-Hatebreed, Cage), Steve Von Till (Neurosis), Ulf Cederlund (Disfear, ex-Entombed), George Hirsch (Blacklisted), etc.
Mi-a plăcut tot albumul fără rezerve, este complex, brutal şi curge fără cusur, este un disc ce reflectă experienţa acumulată şi maturitatea unei trupe despre care am convingerea că o să auzim mult mai mult de acum înainte.
