Gata cu (mini) vacanţa – he he, rămân fan Aerosmith şi „Permanent Vacation” 😛 – înapoi la vânătoarea de discuri.
Grammy e un fel de Oscar, strălucire şi fiţe, interese majore ale producătorilor care bagă bani grei în industria muzicală, mult kitsch şi tot mai puţină artă, snobism tot mai agasant. Părerea mea. Detest stânga, dar mai am apucături anarhiste. 🙂
Aveam de două-trei săptămâni CD-ul cu nominalizările, 20 de artişti, 20 de piese, succesul lui Beyonce era previzibil, industria a împins-o cu insistenţă obsedantă în ultimul an, pentru noi europeni Taylor Swift şi Country-ul în general nu înseamnă mai nimic, dar în America este „antidotul rasist” la tăvălugul negru Hip Hop şi probabil rămâne cea mai populară muzică, sunt fan Kings Of Leon şi albumul „Only By the Night”, dar tot nu pricep cum să dai în 2010 „Record of the Year”-ul (înregistrarea anului) pentru o piesă din 2008… şi deloc surprinzător, Neil Young a primit şi el premiu pentru întreaga carieră, spun deloc surprinzător fiindcă anul trecut au fost re-editate aproape toate albumele sale, era inevitabilă premierea lui, o astfel de re-editare are scopuri comerciale precise…nu că n-ar merita bătrânul Neil premiul. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7VfqtRqwX34]
Mie mi s-a părut promiţătoare Beyoance prin 2000 când o luase-n braţe (şi) Prince, fata s-a orientat însă spre oameni mai influenţi, a interesat-o mai mult cariera şi succesul decât… arta. Are voce bună, s-a cam îngrăşat, dar cu multă pricepere are clip-uri retuşate să o facă încă hot, a mers pe mâna unor compozitori şi producători în vogă şi asta-n final i-a adus anul acesta 6 trofee. So what? Ha ha ha! 😛
„I Am… Sasha Fierce” este al 3-lea album al artistei şi un album mediocru. Degeaba are voce bună Beyonce, asta nu salvează un disc fără suflet şi atât de meşteşugit de te apucă greaţa. Însă tocmai această producţie perfect comercială este cartea câştigătoare, reţeta succesului. 16 producători şi 15 ingineri de sunet au „prestat” la acest album lansat tot în… 2008, dar promovat intens anul trecut şi astfel vândut în peste 6 milioane de exemplare.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tcjgWmKC6MM]
6 premii din 10 nominalizări este cam mult pentru ce face Beyonce la ora actuală, dar nu-s eu în juriu să-mi bag degetele-n gură şi să fluier.
Cel mai bun album contemporan – mi-e rău! ha ha ha! 😛 , “Single Ladies (Put a Ring on It)” a obţinut premiul pentru cea mai bună melodie a anului şi încă un premiu pentru cea mai bună interpretare vocală feminină, interpretare vocală tradiţional R&B şi cea mai bună interpretare vocală feminină Pop. Vocea rămâne o valoare incontestabilă, în rest rămân cu rezerve.
La doar 20 de ani Taylor Swift este mai mult decât fericită şi nimeni nu o poate condamna pentru asta. A bătut-o pe Beyonce cu amintitul „„I Am… Sasha Fierce”, i-a bătut pe Black Eyed Peas cu „E.N.D.” – un disc pe care eu sincer aş fi pariat, pe Lady GaGa cu „The Fame” – probabil o să fie premiată la anul cu „The Fame Monster” ha ha ha! – şi pe David Matthews Band cu „Big Whiskey And The Groogrux King” – un disc interesant despre care am tot vrut să scriu anul trecut, dar n-am apucat, poate recuperez cândva anul acesta.
Are voce plăcută, albumul „Fearless” este un Country comercial, în nici un caz genul meu – rămân la Mojo Nixon sau Southern Culture On The Skids, ce consider eu că ar fi Country adevărat şi nu limonadele siropoase difuzate la radio pe care cred că le ascultă mai mult şoferii de camioane când traversează deşertul Arizona decât adevăraţii văcari ţărăntoci – redneck cowboys – ha ha ha! În fine! Ştiam piesa „Teardrops On My Guitar”, Taylor este o păpuşică, prea păpuşică să mă excite…
4 Grammy-uri dintr-un foc (Cel Mai Bun Album Al Anului, Cel Mai Bun Album Country, Cea Mai Bună Piesă Country şi Cea Mai Bună Voce feminină Country) la vârsta ei este totuşi ceva.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xKCek6_dB0M&feature=fvst]
„Use Somebody” este înregistrarea anului cu care Kings Of Leon „le-au luat faţa” la „Halo” – Beyoncé, „I Gotta Feeling” – The Black Eyed Peas, „Poker Face” – Lady Gaga şi „You Belong With Me” – Taylor Swift. Mă bucur, cum să nu mă bucur, cum spuneam „Only By the Night” a fost pentru mine albumul anului 2008, însă acest decalaj de 2 ani de la lansare la premiere mi se pare super aiurea! Şi revin la The Black Eyed Peas, cred că meritau trofeul, mi-a plăcut albumul „The E.N.D.”, are energie, are puls, are piese bune şi de la Hip Hop, trupa a turnat-o ingenios spre zona mai Electro-Dance, au nimerit un sound modern, incisiv, probabil că le vine şi lor rândul la premii la anul… 🙂 Unii au digestie mai lentă… ha ha ha! 😛
„Use Somebody” a prins şi premiul pentru Cea Mai Bună Interpretare Rock al unei Trupe şi Cea Mai Bună Piesă Rock, zic eu meritat. Au prins cu acest „Only By the Night” o chestie tare faină!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MAcsKJKM_xM&feature=related]
Totuşi The Black Eyed Peas au câştigat cu albumul „The E.N.D.” la secţiunea Cel Mai Bun Album Pop Vocal, un premiu meritat vis a vis de celelalte nominalizări la această secţiune: „Breakthrough” – Colbie Caillat, „All I Ever Wanted” – Kelly Clarkson, „The Fray” – The Fray şi „Funhouse” – Pink. Nu ştiu dacă „cutia” Pop este cea mai potrivită, dar asta este o altă poveste!
AC/DC s-au „scos” cu un trofeu pentru Cea Mai Bună Interpretare Hard Rock cu „War Machine”. Celelalte nominalizări au fost: „Check My Brain” – Alice In Chains, „What I’ve Done” – Linkin Park, „The Unforgiven III” – Metallica şi „Burn It To The Ground” – Nickelback. Eu dădeam trofeul la Alice In Chains… au sânge! Trofeul pentru australieni vine ca un fel de premiu de consolare şi scoatere de ochi: este primul Grammy într-o carieră strălucită de 37 de ani…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SBcADQziQWY]
Au fost premiaţi şi Judas Priest la secţiunea Cea Mai Bună Interpretare Metal cu… „Dissident Aggressor” în defavoarea nominalizărilor: „Set To Fail” – Lamb Of God, „Head Crusher” – Megadeth, „Señor Peligro” – Ministry şi „Hate Worldwide” – Slayer. Votam Ministry sau Slayer fără rezerve, mai ales că din ce ţin minte, „Dissident Aggressor” datează din 1977 de pe albumul „Sin After Sin” şi nici n-au scos Priest vre-un live şi nici n-am auzit că ar fi făcut vre-o mare ispravă anu’ trecut… Cu tot respectul pentru veteranii Heavy Metal, dar celelalte trupe nominalizate la ora actuală îi halesc cu fulgi cu tot! Misterioase-s căile Metal-ului prin Grammy! Ha ha ha! 😛
La „Best new Artist” a câştigat trupa Zac Brown Band – tot din zona Country – trupă atât de nouă, de a fost înfiinţată-n 2004 şi au deja 4 albume la activ. Ha ha ha! 😛
Ei i-au bătut pe Keri Hilson, MGMT, Silversun Pickups şi The Ting Tings.
La Best Rock Album au câştigat Green Day cu „21st Century Breakdown” în defavoarea discurilor „Black Ice” – AC/DC, „Live From Madison Square Garden” – Eric Clapton & Steve Winwood, „Big Whiskey And The Groogrux King” – Dave Matthews Band şi „No Line On The Horizon” – U2.
Green Day au devenit extrem de populari cu „American Idiot”, urmarea, acest „21st Century Breakdown” este mai comercială şi succesul pare inevitabil. Este un album ok, dar nu chiar atât de ok. Însă nici nominalizările contra-candidate nu rup gura târgului, cred că unul din marii pierzători al acestei ediţii de Grammy rămâne Dave Matthews Band-ul.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r00ikilDxW4&feature=fvst]
Şi evident nu putea lipsii Jaco… Regele Pop-ului, ne place sau nu, ne-a fost drag, ne-a fost antipatic, ne-a fost indiferent sau ne-a fost milă de el, a făcut incontestabil istorie. Nu putea lipsii de la Grammy.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AuQpvQoD9g4]
Grammy a devenit un fel de „pact cu Diavolul” obligatoriu. N-ai Grammy, nu contezi. „Flacăra Mov” a industriei muzicale…Ha ha ha! 😛 Mă bucur evident pentru Kings Of Leon, zic că excepţia întăreşte regula, însă Grammy-ul reprezintă tot mai puţin.
Can-can-urile cu ţoalele lu’ Lady GaGa au avut mai multă presă decât partea muzicală… Şi sunt puţini artişti ca Sinead O’Connor să refuze trofeul…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v1Y7Isu8drc]
Toate premiile le găsiţi pe Situl Oficial. Fără comentarii belicoase…ha ha ha! 😛 😛 😛