Home › Posts tagged jurnal › Page 8

jurnal

Astăzi iar la telejurnal…

Posted on by — 11 Comments ↓

M-am trezit cu aceeaşi durere de cap de care nu mai scap de luni – dacă nu ani – de zile. Mi-am făcut cafeaua şi m-am convins să nu cobor să-mi cumpăr ţigări. Mă voi îmbogăţii din economii! 😆
Vreţi să vă lăsaţi de fumat? Okay, părerea mea este că:
1. niciodată să nu plecaţi de la premiza că vreţi să vă lăsaţi de fumat.
2. cumpăraţi-vă ţigări mai bune, mai scumpe, mai tari.
3. fumaţi ţigările cu plăcere, nu doar să vă aprindeţi câte una din automatism.
4. vedeţi dacă ţine. 🙂
Sunt „easy” ca o dimineaţă de duminică, deşi e joi iar viaţa mea este o constantă zi de miercuri.
Sunt „smooth”, dar nu şi „criminal”. Cafeaua este tare, uşor amară, încerc să-mi auto-induc ideea că mă lasă şi durerea de cap şi deschid Google-ul să mă asigur că încă mai sunt acolo. Mă las uşor pe spate, apoi mă întorc pe o ureche – stânga, dacă nu mă înşel: Google-ul m-a găsit şi azi.

google_01google_02

Mai iau o gură de cafea şi dau ca prostu’ pe Forbes. Citesc lista, nu că nu mă regăsesc în primii 20, da’ nici măcar după nume nu cunosc pe nimeni cu excepţia lu’ William Gates III. Mi s-a buşit cooler-ul, sunam şi eu pe unul din ei să mă sponsorizeze… 😆 Cine naiba e şi Li Ka-shing şi ce a făcut în ultimii (lui) 80 de ani de a pus la saltea 16.2 bilioane de parai? Mă uit la listă, toţi sunt putrezi: putrezi de bogaţi şi putrezi de bătrâni. În mare majoritate octogenari. Abia pe locul 25 un tip de 44 de ani şi acesta a cumpărat de 200 milioane de dolari acţiuni la propria sa companie – Dell – acţiuni care acum valorează cu 60% mai puţin… Nu mor eu de grija altuia. 🙂 Dacă vrea, facem schimb: îmi dau coolerul pe 2-3 acţiuni devalorizate… 😆

Poate peste 40 de ani prind şi eu o listă, ar fi bine să mă înscriu încă de pe acum… 🙂 Până atunci îmi las venele lungi…

01 William Gates III
02 Warren Buffett
03 Carlos Slim Helú
04 Lawrence Ellison
05 Ingvar Kamprad
06 Karl Albrecht
07 Mukesh Ambani
08 Lakshmi Mittal
09 Theo Albrecht
10 Amancio Ortega
11 Jim Walton
12 Alice Walton
13 Christy Walton
14 S Robson Walton
15 Bernard Arnault
16 Li Ka-shing
17 Michael Bloomberg
18 Stefan Persson
19 Charles Koch
20 David Koch

Forbes

Bun, la muncă! Aaa…. Am uitat: sunt şomer. Atunci la fluierat a pagubă. 🙂
Mai sorb din cafea şi dau să citesc presa:
„Universitatea Spiru Haret a fost introdusă în lista instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate cu precizarea clară a specializărilor şi programelor de studii acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.” – Este amuzant cum la noi Justiţia le rezolvă pe toate: magistraţii îşi câştigă-n instanţă sporuri, pun în legalitate instituţii de învăţământ, poliţia ridică permisele de conducere de la unii, aceeaşi Justiţie a doua zi le dă permisele înapoi şi tot aşa. Cumva ai impresia că Justiţia este nu doar independentă, dar şi paralelă, dar paralelă rău nu doar faţă de Stat ci chiar faţă de cetăţean şi interesele acestuia. Vorbesc de fraierul contribuabil obişnuit, fiindcă Justiţia deserveşte cu prisosinţă pe cine dă mai mult sau… acţionează ferm unde are interes. Unde este caşcavalul.

Oarecum amuzat, îmi aminteam de telejurnalele de odinioară şi inevitabil de Andrieş şi refrenul său: „astăzi iar la telejurnal am să văd caşca, am să văd caşca, am să văd caşcaval”. Unde este caşcavalul?
Acum vezi numai dezastre, nenorociri, crime, jafuri, violuri şi tot felu’ de aroganţi parveniţi din zona politicului oferind un circ tot mai ieftin în loc de cozonac.

Buimac îmi aprind o ţigară dosită pe dulapu’ din bucătărie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ds9JN1XaBRA]

Ţaca-paca

Posted on by — 22 Comments ↓

„În ţara asta nu ai cum să te plictiseşti. Fie că aştepţi pe o bancă, fie că tai frunză la câini, fie că zaci în faţa televizorului. Realitatea reuşeşte să-ţi contrazică mai toate convingerile de cu jumătate de oră înainte. Recunosc, astea sunt platitudini din seria: “Fată, ce trece timpu’, fato!”.” – spune Flavius, e din alt film… Mai sunt bilete disponibile? Dacă stau – deh, ce să fac şi eu, casc gura – şi mă gândesc niţel, suntem vreo 20 de milioane din acel alt film pomenit. Figuranţi.

Stau pe bancă. La azi-mâine 40 de ani, mai stă prostu’ şi pe bancă. Chiar, nu ştiu, am mai întrebat asta? Până la ce vârstă tot cedez locu’ în tramvai că m-am cam plictisit şi mă mai dor şi pe mine picioarele… plm!

Stau pe bordură sau mă trezesc într-un tramvai numit… disperare într-o dimineaţă şifonată cu firimituri dintr-un vis mestecat pe jumătate în colţul gurii. Nu mai zic nimic. Nu mai simt nimic. Şi nu aştept de la nimeni nimic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0g9PiEgYYUU]

Vine raoul şi spune: „@clubu-anti-fumat – Eu mi-am propus să NU mă las de fumat cât de mult timp voi putea, eventual niciodată, şi până acum AM REUŞIT !!! Mi se pare că în toată viaţa asta de rahat viciile sunt cele mai importante chestii şi trebuie să te ţii de ele cu tărie. Şi, oricum, campaniile astea feroce din ultima vreme împotriva viciilor, am senzaţia că, sunt doar o chestie care să mai scadă din costurile sociale şi intenţionează doar creşterea capacităţii de muncă a negrişorului fraier care alimentează prin munca lui fondu’ de Porsche-uri al “statului”. Da’ chestia e că negrişoru’ nici nu-şi dă seama de toată schema, se pare. Negrişoru’ _pune_botu_ la toată schema: munceşte de dimineaţă până seara (cică să câştige mai mult – aparent, că s-a inventat inflaţia), se lasă de fumat/băut/etc. ca sa poată să reziste, renunţă şi la viaţa personală ca să aibă timp, ba nici concedii nu-şi mai ia că dăunează la imagine.
Ei ! Asta-i viaţa ! Ne-o facem cu mâna noastră ! Vorba lui brushvox. ( – „Eu, încă o dată, am avut „noroc” – chestia aia pe care cică ne-o facem singuri şi – în mod excepţional – nu vorbesc despre labă” – )
PS: Şi când mă gândesc că sunt unii care se uită la noi şi râd …”

Eu nu m-am lăsat de fumat ci nu mi-am cumpărat ţigări vreo două zile. Nu-mi propun să mă las. Unicul lucru – pe termen scurt – pe care mi l-am propus este să-mi termin discul. Am un prieten care spunea că are tăria de caracter să NU se lase de fumat indiferent cât scumpesc „ăştia” tutunul, câte taxe şi accize mai pun la pachetu’ de ţigări. Mai tăiem din raţia de mălai, luăm cu 3 felii mai puţin salam sau renunţăm la pâine, dar nu la TUTUN! 😆
Apropo de negrişori: am băgat pentru aducere aminte un clasic Clawfinger. 😀
Sau pot enunţa sintagma: ţara te vrea prost. 😆
Parcă am mai povestit (şi) despre asta: dacă până-n secolul XX se purta ascunderea informaţiilor, era digitală a lansat o modă nouă: supra-doză de „informaţii”. E un haos complet şi inflaţie de informaţii. Multe false şi lansate inteligent din „surse diferite”. Este tot mai greu – dacă uneori nu imposibil – să separi „adevărul” de fals. Şi da, mulţi nici nu-şi bat capul şi iau „de bune” tot ce se serveşte… Nu-i poţi condamna. Sistemul a luat-o razna şi – tot spun asta – criza economico-financiară este doar de suprafaţă, adevărata criză este morală.
Neh, nu aştept ca-n 2012 să-mi treacă brusc durerea de cap şi ADN-ul meu să sară de la 2 spirale la 22… 😆 Nici reptilienii nu vin să ne scoată din rahat, aşa că… îmi aprind o ţigară. 🙂
Râsu’ e sănătos, nici nu ne-am îngrăşat şi da, cred că putem sta pe bordură şi să râdem şi noi de lumea nebună…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XIirmGHbLto&feature=PlayList&p=11E18DFA9AB7833F&playnext=1&playnext_from=PL&index=10]

Şi nu, nu pierd vremea, nu mă plictisesc, nu mă uit la televizor, nu ascult radioul… nu-mi schimb nici părerea nici atitudinea. 😆 Probabil că n-am să mai fiu popular, dar: Fuck that too! So, gata şi cu textu’ la şlagăru’ meu nou în primă audiţie (vorba unui idiot celebru la… televizor. 😆 ) :

Fuck the left and fuck the right
Fuck the black and fuck the white,
Fuck the church, fuck politics,
Fuck the system, fuck six six six.

Fuck the beauty and the beast
Fuck suicidal emo kids,
Fuck the olds and fuck the youth,
Fuck the weather, fuck the truth.

Pretty when I fuck you,
You’re pretty when I fuck you…

(şi am mai scris vreo 2 pagini cu “Fuck asta şi fuck ailaltă”, să văd câte rânduri încap în piesă că are numa’ 4 minute… 😆 )

Nu-mi pasă de comisia Udrea, de jafurile armate, de Spiru Haret,  de candidatura lu’ Oprescu, de studentele care se prostituază să-şi pună silicoane, de rezultatul meciului de fotbal, de încălzirea globală sau de îmbătrânirea rasei umane… Sunt aproape de mine, dar asta nu înseamnă că suntem şi apropiaţi… 😆

E vară domne’, nimănui nu-i pasă de nimeni şi nimic: ţaca-paca! (You’re pretty…. 😆 )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=C4VAv8y2hHM]

Mr. Pan[k]sament – A Hole Lot of Nothings (official promo)

Posted on by — 18 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fHq-soyNhSo]

[bandcamp album=3815964024  bgcol=080707 linkcol=e7f3fe size=grande3]

Pe 22 aprilie, acum aproape 4 luni, vă prezentam pentru prima oară noul meu proiect. Iniţial l-am botezat Hotriders On Ice, dar cum – dacă nu ne duce capul – timpul le rezolvă pe toate, lucrurile s-au modelat şi modificat pe parcurs şi în final am optat pentru un „brand” deja stabilit şi doar uşor reajustat  timpurilor, astfel am ajuns la Mr. Pan[k]sament. În ultima perioadă tot mai intens am fost întrebat ce s-a întâmplat cu fosta mea formaţie (Pansament) şi de ce nu facem ceva… Pentru mine e o poveste veche şi închisă. Este ca un divorţ, odată pronunţat – dacă eşti cât de cât normal la cap – laşi trecutul şi-ţi vezi de viaţă mai departe. Dar fiindcă multă lume mă identifică în continuare cu acel nume, ideea de al refolosii sub o formă nouă, mi-a surâs.
Pe de altă parte anul acesta se fac 20 de ani de la Revoluţie şi 20 de ani de când cu formaţia Pansament am avut primele succese, oarecum lucrurile se leagă, au o logică şi o continuitate şi aşa am ajuns şi la titlul discului – după mai multe discuţii on şi off-line cu Un Soricel: One Bullet Revolution.
Faptul de a lucra singur la un material muzical are avantaje şi dezavantaje. E bine că nu te cerţi cu nimeni, nu se îmbată bateristul, nu lipseşte de la repetiţie basistul sau nu-ţi fuge chitaristul cu o admiratoare la mare sau… peste mări şi ţări. 😆 Partea proastă e că tre’ să faci tu şi pe bateristul, şi pe basistul şi pe chitaristul, scrii, compui, butonezi singur în faţa clapelor, a tastaturii şi cu ochii rătăciţi în monitor nu te poţi baza decât pe tine, scrii scheme ritmice, cauţi soluţii armonice şi evident, treaba merge mult-mult mai încet.
În final am pus cap la cap 13 piese, în total aproape 70 de minute de muzică.
Ieri am făcut un mixaj preliminar şi un prim aranjament video pentru piesa bonus, variantă instrumentală a ultimei melodii de pe album „A Hole Lot of Nothings”. Este un Electro Blues nevrotic… 😆 I-am trimis negativul lui Un Soricel, a imprimat nişte chitare, le-a trimis înapoi, le-am tăiat, le-am aşezat şi mixat.  🙂

Am tracklist-ul final (şi coperta cu noul logo):

Mr. Pan[k]sament – One Bullet Revolution – 2009

01 – Achtung Maybe [Alarm part 1]
02 – One Bullet [Evolution]
03 – Bang Your Head
04 – Doare Doar Când Respir (It Only Hurts When I Breath)
05 – Emo Number Five [Bitches And Bruises]
06 – Vio-lent

[Part 1 – Slow Rape
Part 2 – Ambulance Song
Part 3 –  Damage Control]

07 – Pop Floor of Shame [Electro Sapiens]
08 – You’re Pretty [When I Fuck You]
09 – One [Shanghai, Seattle, Istanbul]
10 – Sister Disaster [Choke, but Don’t Swallow]
11 – MP3 Killed the MTV Star [Error 404]
12 – Teenragers And Random Riots [Alarm part 2]
13 – A Hole Lot of Nothings [Chips for Free].
Bonus track:
14 – A Hole Lot of Nothings [Exit into the Sunrise, Instrumental Mix]

Mr. Pan[k]sament - One Bullet Revolution - 2009

Am scris câteva piese noi, am refolosit piese scrise în anii anteriori, cred că produsul final o să fie un material destul de colorat şi… inedit. Nu se face primăvară cu o păsărică, nici revoluţie fără violenţă şi nici eu n-am să fac un disc ghidându-mă după muzica de la radio… 😆  Nu m-am întors nici la muzica de acum 20 de ani, nici la ce făceam cu Nation’s Slum (despre care am să vă povestesc în curând!) ci am făcut exact ce am simţit. 🙂

Mai am de făcut ultimele finisaje, mixajele preliminare, am de scris câteva versuri şi de aranjat câteva pasaje vocale. Dacă nimic dramatic nu intervine, am să plec la Braşov pentru ultimele înregistrări (vocile şi ceva chitare), poate şi Un Şoricel îmi mai furnizează ceva carne de tun şi sper ca în septembrie să termin treaba complet. 🙂 Stay tune folks! Socks off, Rocks on! 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dryd8wafhdI]

Îmi vând sufletul. Pe bucăţi.

Posted on by — 36 Comments ↓

Azi am o reţetă specială, ceva tentant. Sper. Vă invit la o cafea. Nu cafea cu sex ci cafea cu îngheţată. Am citit pe undeva azi dimineaţă, conform unui studiu realizat la nivel naţional,  pe timp de caniculă, cele mai multe femei, 63%, preferă un profiterol, decât să facă dragoste. Există şi excepţii: ieşencele. Mereu există excepţii – aviz amatorilor! 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5PFu0bnc8Gw]

Cafeaua îmbunătăţeşte timpul de reacţie şi accentuează vigilenţa, favorizează digestia şi poate crea buna dispoziţie.
Cafeaua conţine antioxidanţi (fenol, arome volatile) care împiedică distrugerea celulelor şi, implicit, declanşarea unor boli, iar acidul colorgenic reduce concentraţia de glucoză. Un consum de până la 3 ceşti de cafea pe zi se pare că reduce riscul afecţiunilor cardiovasculare.
Acţionează asupra tubului respirator şi este un  bun remediu împotriva durerilor de cap şi a migrenelor pentru că dilatează vasele de sânge.
Am ceva dureri de cap, dar nu ştiu dacă-mi trec cu ţigări şi cafea… 😆

Dar nu despre cafea, nu despre îngheţată şi nici măcar despre sex sau ieşence nu vreau să vă povestesc. Sunt prea cinic să mai fiu şi libidinos! 😆
Îmi vând sufletul. 🙂 M-a întrebat odată cineva cum pot să-mi vând tablourile, dacă nu mă ataşez de ele şi nu este dificilă despărţirea… Uneori poate fi, dar este vorba despre creaţie, în mod normal treci la o altă idee, la un nou tablou şi mereu noul este mai fascinant, te acaparează. Cred că asta este explicaţia pentru care aceste despărţiri nu sunt chiar aşa dramatice, chiar dacă evident, am tablouri preferate şi de care uneori îmi este dor.
Celălalt aspect este, evident, foamea, setea şi facturile. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wGPlkcltTqA]

Cu alte cuvinte: cine-mi dă un pahar cu apă că-mi e o foame de nu ştiu unde dorm la noapte! 😆 😆 😆
Am trei tablouri care stau să se prăfuiască, poate cineva undeva are nişte pereţi goi. 🙂
Am citit cândva undeva despre „legea necesităţii”, ceva de genul că dacă eu am pictat nişte tablouri, cu siguranţă cineva-n univers are nevoie de ele. Fac şi eu un experiment, sunt curios dacă măcar universul mai funcţionează cât de cât normal şi la necesităţile mele există rezonanţă undeva… 🙂

„Illusions” (Iluzii) are dimensiunile de 30/30 cm, ulei pe pânză, ne-înrămat. Maci… după o perioadă în care m-au obsedat trandafirii, am prins „gustul” macilor… Este pictat în 2009.

ILLUSIONS

„The Birth of the Balance” (Naşterea echilibrului), are dimensiunile de 45/40 cm, ulei pe lemn (pal) cu aplicaţie de textilă şi ramă pictată. Este mai mult decât un simplu tablou, este o lucrare suprarealistă tridimensională, pictat în 2005.

THE BIRTH OF THE BALANCE

„The Missing Frames of a Dream Randomly Re-rendered into Another Vision” ( 😆 Cadrele lipsă dintr-un vis reaşezate la întâmplare într-o viziune nouă) are dimensiunile de 50/70 cm, ulei pe hârtie de pictură cu bumbac, pictat în 2006.

THE MISSING FRAMES (...)

Oferta e „pe bune”, chiar vreau să le vând. Ştiu… nici dracul nu cumpără suflete, da’ tablouri?! 😆 M-am tot uitat prin casă, da’ altceva nu prea am găsit bun de valorificat… Asta, după ce am încercat să vând tot… 😆

Muzica din noile clipuleţe sunt de pe primul album the spoileD Jerks din 2005, un proiect de-al meu unde am folosit tehnica de colaj în combinaţie cu creaţie proprie, ceva ce fac şi KOOP… 🙂

Bun. 🙂 Le-am pus şi pe ocazii.ro:

ocazii.ro

Iluzii

Naşterea Echilibrului

Cadre lipsă dint-un vis…

în definitiv se licitează şi virginitatea mai nou… 😆

Cât costă? (tablourile, nu virginitatea! 😆 )
Acum ceva vreme, o prietenă, escortă, m-a întrebat cât am lucrat la un tablou. I-am zis cam 4-5 zile. Apoi m-a întrebat „şi cât costă?” I-am zis 250 Euro. Se uită mirată la mine şi-mi zice: „Doar atât? Două futinguri?” 😆 😆 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EFTGItX95tc]

6 august

Posted on by — 13 Comments ↓

În zori zilei de 6 august 1945, de pe insula Tinian a decolat bombardierul American „Enola Gay”, la bord cu o bombă cu uraniu de 4.400 kg botezat „Little Boy” (Băieţelul). Destinaţia a fost orăşelul Hiroshima din delta insulei Honshu şi detonarea a avut loc în jurul orei 8 şi un sfert. În doar 10 minute 9 din 10 oameni aflaţi pe o rază de 800 de metri de la “zona zero” erau morţi.

enola gay crew 1enola gayhiroshima 1Hiroshima aftermathmother with child

Nu se ştie cu exactitate câţi oameni au murit în urma exploziei. Se ştie că 70.000 de persoane au murit imediat, ca urmare a deflagraţiei, căldurii şi iradierii. Până la sfârşitul lui 1945, numărul morţilor s-a ridicat la 100.000. În următorii cinci ani, trecuse de 200.000, pe măsură ce au început să se instaleze cancerul şi alte afecţiuni.
Pe scurt – şi sec – cam acesta a fost începutul erei nucleare.
Încheierea rapidă a celui de-al doilea Război Mondial a fost justificare oficială pentru folosirea armei nucleare, dar America era nerăbdătoare să testeze „pe viu” noua armă şi să arate lumii ce puternică este şi ce armă nimicitoare deţine. Aşa a început cursa nebună de înarmare nucleară, o cursă costisitoare şi… în final inutilă.
Potrivit Tratatului de Neptroliferare Nucleară, doar Statele Unite, Rusia, Franţa, Marea Britanie şi China sunt considerate puteri nucleare, India şi Pakistanul sunt însă şi ele puteri nucleare de facto. Corea de Nord şi Iran-ul sunt foarte aproape să intre şi ele în rândul ţărilor care şi-au dezvoltat tehnologia nucleară şi sunt capabile de construcţia bombei nucleare şi se presupune că şi Israel-ul deţine tehnologia necesară.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WZ_X43zcXcU]

Vorbeam ieri despre faptul că mai există speranţe – resurse – atâta timp cât ne folosim doar 3% din capacitatea celebrară… Problema este cum şi la ce o folosim. Ieşirea din actualul impas nu cred că se va realiza cu un salt tehnologic ci mai degrabă prin revenirea la resursele originale, la re-descoperirea propriilor noastre capacităţi şi o re-armonizare cu mediul înconjurător.
Cred că generaţiile noi sunt mai sensibile şi mai conştiente, dar depinde în mare măsură de noi să le creăm condiţii, să nu le ridicăm aceleaşi bariere stupide în care – tradiţional – am crescut şi trăit şi noi.
Este motivul pentru care tot insist şi pe tema reformei în educaţie, dar cum am mai spus-o, nu cred că se poate face reformă doar într-un singur sens, trebuie regândit şi restructurat tot sistemul în ansamblu. Tot aud că „da, dar cum?”, nu avem „mari gânditori”, nu există nicio teorie nouă gata aplicabilă. Nici nu cred că este necesar, cred că pentru început o reformă structurală ar fi suficientă. Restul – sunt convins – o să vină pe parcurs fiindcă – şi aici iar sunt convins – este nevoie de un flux creativ, orientat spre intuiţie ci nu… tehnologie.
Viitorul o să sune bine dacă o să ştim să-i ascultăm muzica. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Xpd6LKTDa6s]

Privesc şi eu în jur…

„All the tension in the world today
all the little girls fillin’ up the world today
when the good comes to bad the bad comes to good
but I’m a live my life like i should (like i should)
now all the critics wanna hit it
shit can ever did it
just because they don’t get it
but I’ll stay fitted
knew there commited
now this red cap gets a wrap from these critics
do we always gotta cry (gotta cry)
do we always gotta live inside a lie (live inside a lie)
lifes just a blast
its movin really fast
better stay on top
or life will kick you in the ass
follow me into a solo
remember that,kid
so what you wanna do
and where you gonna run
when your starin down the cable of my
might put it at your grill like gun
Limp Bizkit is rockin the set
it’s like russian roulette
when your placin your bet
so dont be upset
when your broke
and your done
cuz I’m a be the one til i jet(I’m a be the one til I jet)
I know why you wanna hate me…
cause hate is all the world has even seen lately
I know why you wanna hate me
I know why you wanna hate me
now I know why you wanna hate me
cause hate is all the world has even seen lately
why you wanna hate me
cause hate is all the world has even seen lately
why you wanna hate me
cause hate is all the world has even seen lately
does anybody really know the secret
or the combination for this life
and where they keep it
it’s kinda sad when u dont know the meanin
but everything happens for a reason (everything happens for a reason)
I don’t even know what I should say
cause I’m an idiot
a loser, microphone abuser
I analyze every second I exist
beatin on my mind every second with my fists
and everybody wanna run (wanna run)
everybody wanna hide from the gun (hide from the gun)
you can take a ride through this life if you want
but you can’t take the edge off the knife (no sir)
and now you want your money back (money back)
but your denied cause your brains fried from the sack
and there aint nothin I can do
cause life is a lesson
you learn it when your through
I know why you wanna hate me (wanna hate me)
I know why you wanna hate me (know why you wanna hate me)
cause hate is all the world has even seen lately” (Limp Bizkit – Take A Look Around)

Sinusuri şi minusuri

Posted on by — 8 Comments ↓

Criză? M-am săturat de criză!
Toată lumea vorbeşte despre criză, la televizor, la radio, în tramvai şi la piaţă, pe terasă la bere, poate chiar şi-n patul conjugal… Criză despre care anul trecut se spunea că e imaginară, ba, unii şi acum afirmă acelaşi lucru. Întrebarea este cum s-a ajuns aici.
Am mai vorbit despre asta, despre moartea capitalismului. Nu vreau să vă plictisesc. 🙂
În mod aparent accidental, sistemul socialist şi cel capitalist au ajuns într-un punct mort concomitent. Asta a făcut practic posibilă căderea Zidului de la Berlin. Nu argumentele ideologice au condus la aşa-zisa democratizare, ci strict factorii economici: capitalismul se împotmolise (ca şi socialismul) şi avea nevoie de noi pieţe de desfacere. Da, suntem nişte termite, consumăm, epuizăm şi strategia este expansionistă. Nu cred că nimeni n-a preconizat criza, doar nu s-a calculat dimensiunea ei exactă şi nu s-au luat măsuri eficiente.
Practic măsurile au fost două: prima, amintita expansiune, a doua, scăderea calităţii produselor şi astfel creşterea consumului. Un Mercedes de acum 20-30 de ani era o maşină aproape garantată pe viaţă, un Mercedes fabricat acum, funcţionează impecabil exact cât are garanţia, adică undeva la 5 ani, respectiv la x mii kilometri parcurşi. Admit, nu le am cu maşinile, m-am referit la Mercedes şi în ideea că este un brand care vindea exact pe acest criteriu al calităţii.
Strategiile aplicate n-au condus la evitarea crizei ci doar la amânarea ei.
Am mai spus şi asta, nu ne confruntăm cu o criză (strict) economică şi financiară ci cu una morală şi etică. Partea economică a crizei este – în opinia mea – doar vârful icebergului, altfel spus, degeaba tratăm strănutatul, dacă răceala rămâne netratată în adâncuri.
Nu vreau să mă pierd în teorii economice – nici nu sunt punctul meu forte – dar schema oricărui produs este sinusoidală: fiecare produs nou lansat pe piaţă are într-o primă fază o linie ascendentă, îşi atinge apogeul de creştere apoi urmează căderea. Unele produse se menţin pe o anumită linie relativ constantă: margarina se va vinde oricând ca şi săpunul sau alte câteva produse alimentare şi de larg consum, predominant casnice, dar majoritatea produselor după un timp dispar de pe piaţă şi sunt înlocuite cu altele noi. Multe produse au ajuns la acel punct mort simultan. Mai grav este că sistemul de bază, sistemul de funcţionare, capitalismul, a expirat şi el: şi-a epuizat toate resursele, nu mai are nimic de oferit, nu mai funcţionează şi nu are nicio perspectivă. Însă – cel puţin deocamdată – nu s-a găsit nicio alternativă viabilă pentru schimbarea ei. Aşa numitul „consumism” este doar o extensie către… extincţie.

sinewave

– Dar unde sunt banii? – se pune întrebarea. Înainte să discutăm despre bani, trebuie să avem în vedere evoluţia preţului. Teoretic, criza a plecat din sectorul imobiliar. Ce s-a întâmplat în America, s-a întâmplat şi la noi. Practic o ne-concordanţă între valoare şi preţ. Preţul şi valoare unui teren era de 1 leu şi primul cumpărător la achiziţionat la acest preţ. Fără să-i aducă nicio îmbunătăţire, a vândut după un timp x aceeaşi proprietate cu 2 lei unui cumpărător care ne având banii, s-a împrumutat de la o bancă. După încă două-trei astfel de tranzacţii s-a ajuns cu preţul la 10 lei, valoarea reală a terenului însă a rămas neschimbată. În final, ultimul cumpărător ajunge să nu-şi mai poată achita ratele iar banca – creditorul – se alege cu proprietatea care pe hârtie valorează 10 lei, dar în realitate tot  leu şi nu mai poate să-l valorifice, nu mai există cumpărător. Este pe de o parte aceeaşi schemă piramidală care caracteristică multor afaceri, pe de altă parte, avem de a face cu bani virtuali, inexistenţi, fără acoperire reală.
Există şi contra exemplu: bricheta care se vinde la ultima mână la preţul de 1 leu cu amănuntul şi nici acest 1 leu nu cred că acoperă costul de producţie…
Ar merita o analiză amănunţită fenomenului China, cel mai mare furnizor de damping şi cu o creştere economică artificială subvenţionată paradoxal exact de Vest şi capitalism din raţionamente politice şi economice, dar şi din perspective mai obscure, dar intrăm într-o zonă mult mai complexă. Ca factor însă China este unul extrem de important în actuala ecuaţie economico-financiară.
La noi (dar nu numai) se resimte foarte puternic şi sistemul de creditare scăpat de sub control – credit doar cu buletinul – cu alte cuvinte sume importante de bani virtuali, inexistenţi, neproduşi puşi în circulaţie.
Nu s-a diminuat suma banilor, doar cash-flow-ul şi a ieşit la suprafaţă gaura creată de banii virtuali.
Cei care au bani acum au anumite oportunităţi. Căderea bursei le permite să cumpere acţiuni la companiile importante la preţuri mult diminuate sau chiar cumpărarea integrală a unor companii. Dacă o acţiune valora 10 lei, acum preţul lui este în multe cazuri sub jumătate. Chiar dacă continuă căderea, stric teoretic, la redresarea pieţei şi al economiei, aceste acţiuni şi companii ar trebuii să revină la valoarea lor anterioară.
Însă aici – cred eu – ajungem încet-încet la miezul problemei: sistemul s-a auto-devorat, trebuie înlocuit, este momentul schimbărilor în profunzime ci nu a soluţiilor de suprafaţă.

Momentan creşterile le au afacerile legate de internet şi telecomunicaţii, în special telefonia mobilă. Este oarecum ciudat, dar explicabil: lumea iluziilor şi virtualitatea reprezintă o fugă la fel de „salvatoare”, dar comodă şi la îndemâna ca şi credinţa…  Pe termen scurt – vorbind de 10 ani – aceste afaceri sunt şi vor fi extrem de profitabile, dar nu cred că vor scoate omenirea din criză ci este doar încă o amânare, o prelungire a agoniei.

Din acest motiv cred şi afirm că înfruntăm în primul şi-n primul rând o criză morală şi etică, partea financiară şi economică este doar vârful de lance.
Suntem în punctul minus al sinusului, creşterea vine, dar depinde şi de noi. Am interferat în mod negativ cu natura, am perturbat circuitele naturale…

Încerc să gândesc pozitiv. Admit că nu sunt deşteptu’ pământului şi n-am soluţia minune nici în buzunar, nici undeva în întortocheatul labirint al creierului. Sau – mai exact – încă n-am ajuns acolo. Unii spun că ne folosim numai 3 % din creier, speranţe (resurse) ar mai fi… 🙂 Deocamdată mă simt doar prins undeva la mijloc…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EC76b0VZQog&feature=related]

Adevărul

Posted on by — 8 Comments ↓

Mă trezesc buimac, cu oprirea obligatorie la baie, apoi bâjbâi drumul până-n bucătărie şi pun ibricul cu apă şi puţin zahăr la fiert să-mi fac cafeaua. Tot obligatorie. Mă abţin să-mi aprind prima ţigară, pornesc computerul, bag o boabă de strugure-n gură, muşc dintr-un biscuite. Totul este puţin automatism şi puţin haos, un film fragmentat şi ireal:

unicul adevăr este durerea.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cefrrdRUid4]

Tastez mecanic, sorb din cafea, deschid câte o fereastră şi caut ceva…. În fiecare dimineaţă ceva, altceva, nu ştiu ce, uneori nici de ce, dar caut. Mă caut.
Ups! De unde ai căpătat aşa un link? Cauţi ceva ce nu există. 🙂

ups...404

404 Not Found.
Răspuns corect. 🙂 Modemul pâlpâie cu încăpăţânare, computerul bârâie enervant, sap prin el după ceva muzică, dar nu-mi place nimic la ora asta, n-am chef de nimic, las monitorul baltă şi merg în bucătărie să mai fumez o ţigară. Apuc din mers telecomanda şi dau pe VH1…Pink: Please Don’t Leave Me.

labirint 1

Funcţia primordială a jurnalismului este să informeze. Parcă ceva de genul acesta este formularea corectă din ce s-a lipit de mine din incursiunea (scurtă) în Jurnalism la Spiru Haret F.R.  …

Cui îi pasă întradevăr de adevăr?

Ieri am încercat să discut dintr-o altă perspectivă despre crima de la Timişoara, nu mă interesa nici sângele şi nici sexul din poveste, nu sunt nici jurnalist, nu fac nici presă, nu mă face nici mai fericit traficul, nici mai trist lipsa de interes… BlogRank: locul 1752… 1+7=8, 5+2=7, 8+7=15… 6. Poziţia mea în Zelist: 6342 6+3=9, 4+2=6, 9+6=15… 6 😆 Încă un 6, vă rog, să fiu bestial! Ştiam că am circa 6 cititori… 😆 😆 😆

trafic

Ok, care este adevărul legat de aceşti tineri? În prima zi s-a vorbit despre faptul că fata era un student eminent, a intrat la facultate cu 9.90, ieri am auzit că din 14 examene a obţinut notă de trecere doar la 6. Prima zi s-a spus că întâlnirea de la cămin a fost prima de acest fel, ieri se vorbea despre faptul că se prostitua de ceva vreme… Unde este adevărul?
Cum funcţionează presa dacă se discută despre senzaţional şi n-am auzit pe nimeni discutând cauzele ci nu doar efectele?
Da, nu se prostituează toate studentele, nici chiar toate tinerele nevoiaşe, dar multe o fac. Sunt împinse în faţă tragediile, prezentate faptele mai mult sau mai puţin obiectiv, dar ignorăm cauzele. Nu revin la disecarea sistemului, dar puroiul, infecţia este acolo.

Vorbeam cu o cunoştinţă despre cazul azilului pentru câini din comuna Băneasa. Îmi spunea că Iulia a adunat câini foarte bolnavi de pe străzi şi a încercat să-i pună pe picioare. Că nu are sponsori, nu are bani şi se luptă cu morile de vânt iar presa a prezentat cazul extrem de abrupt şi unilateral. Aleg să cred ce-mi spune un om ci nu ce văd la televizor şi ce citesc în presă… Şi – pentru a nu ştiu câta oară – ajung înapoi la sistem, la Stat-u care nu funcţionează. Fiindcă nu un om, nu ONG-urile au datoria să facă curat după gunoiul lăsat cu indolenţă de Stat. Nu sunt un anarhist, (încă) nu sunt nici suficient de fascist, dar indiferent de subiectul despre care discutăm, problemele pleacă mereu de la lipsa de reacţie a Statului, delăsarea şi superficiala formalitate cu care „rezolvă” orice problemă. Şi tot vorba prietenei: nimeni n-a zis, hai oameni (buni?) să facem ceva pentru câinii aceştia…
Statul tocmai prin faptul că nu are o faţă precisă, tocmai prin noţiune generală în spatele căreia se ascunde îşi ascunde şi ne-funcţionalitatea. Când ceva nu merge, mai pică câte un funcţionar împins în faţă, dar mecanismul rămâne neatins, se schimbă uneori câte o rotiţă, dar nu şi mecanismul de funcţionare.
Statul este invizibil şi această „calitate” face ca noi să spunem adesea: „dar ce pot să fac? Nu pot să fac nimic…”
Însă nu pot să nu văd câinii comunitari care se înmulţesc, mor de foame, se mănâncă între ei sau ne atacă, nu pot să nu văd bătrânii abandonaţi, nu pot să nu văd copii care mor prin spitale, nu pot să nu văd tinerele care ajung să se prostitueze. Fiecare individ este un mic univers, o poveste şi o tragedie, dar până una-alta trăim în societate, plătim taxe şi pentru asta merităm să primim ceva, să fim într-un fel… trataţi.

Nu ştiu care este „adevărul”, ştiu că de 7 luni nu-mi găsesc slujbă, ştiu că de 7 ani îmi neglijez dantura şi îmi cad dinţii, le ştiu pe ale mele, probleme adevărate sau false, reale sau imaginare… Şi ştiu că în final sunt singur.
Nu cred nici în Secretul, nici în Codul lu’ Moise, nici în Dumnezeu şi nici în Stat fiindcă ambii sunt la fel de prezenţi… Ca şi adevărul. Adevărul este dincolo de… no(r)i. 🙂

the_truth_is_out_there

Ca şi vina, adevărul îl vedem şi-l căutăm mereu în exterior…

Încă mai cred în mine şi că dincolo de lumini şi umbre, dincolo de labirint (poate) este ceva. Dincolo de imaginile din oglindă suntem tot noi. Goi.

labirint 2

Adevărul este exact ca un chestionar din Caţavencu de acum mulţi ani. Răspundeţi cu DA sau NU:
Iliescu este un preşedinte bun şi porcul un animal comestibil. 😆

[polldaddy poll=1838845]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SmVAWKfJ4Go&feature=related]

ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. Adevăr obiectiv = conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realităţii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realităţii. Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = în realitate, de fapt. 2. Justeţe, exactitate. Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale. – Lat. ad + de + verum.
(FILOZ.) real, realitate. (Noţiunea de ~.) 2. realitate, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (Există mult ~ în acest roman.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justețe. (S-a confirmat ~ul celor spuse de el.)
adevăr (adevắruri), s.n. Concordanţă între cunoştinţele noastre și realitatea obiectivă, veridicitate. – Mr. (aver). < Lat. vērum, probabil într-un compus de tipul *ad de vērum (Philippide, Principii, 96; DAR); cf. it. davvero (‹ *de ad vērum), sp. de veras. Puşcariu 24 (și REW 9262, Scriban) indică *ad ad vērum, care de asemenea ar fi posibil. Candrea se gândeşte la o formaţiune post-verbală, plecând de la *addevērāre; iar Pascu, I, 183, presupune direct un lat. *addeverum puțin probabil; ambele soluții fuseseră indicate de Candrea, Éléments, 169. La origine, adevăr a fost un adv., folosit și ca adj., uz care s-a păstrat până în sec. XVII; atuncea adevăr afla-ne-vom bogați (Coresi) (uz adv.), faţă de închinătorii cei adeveri (Varlaam) (uz adj.). În limba actuală, uzul adj. nu este posibil. Ca adv., se păstrează numai în expresia sacră adevăr zic vouă. Cuv. mr. provine dintr-un lat. ad verum. – Der. neadevăr, s.n. (minciună). Cf. adevăra.

Orele strănutului pe blog: deschis 24 din 24

Posted on by — 18 Comments ↓

Mă amuză cum ajung unii la mine căutând „orele strănutului”, wisterol sau diabonal, dame de compania sau te miri ce altceva. Blogul ca o farmacie. 🙂 Mai aveţi compensate? Cauţi ceva şi dai – mai tot timpul – de cu totul altceva. Aspirina care nu te face să transpiri. Sau – dimpotrivă – transpiri fără să mai iei aspirina şi să-ţi găurească stomacul. Tamponată? Zici tu? Şifonat, prietene, doar şifonat. Toate au un capăt undeva şi vine momentul să pui punctul unde îi este locul. Cauţi un ciocan, îţi baţi bine cuiul în cap şi agăţi blogul de el. Eşti ecologist – dă atât de bine! – stingi lumina şi pleci la un picnic cu maşina la marginea drumului… şi laşi în urma ta un morman de deşeuri nereciclabile. Plastic.
Blog de călător, turist rătăcit într-o lume „All Inclusive” dar mai ales exclusiv… Margini şi marginalizaţi. Neînţelesul din noi şi-a înghiţit limba şi stă pitit în debara atârnat de scheletele ascunse. Cred că n-a rămas nimic nespus.
N-a mai rămas nici un sentiment împăturit în batista parfumată, n-a rămas nimic neatins, n-a rămas nici un strop de vis la fundul paharului. Îmi vreau banii înapoi: nu-mi place spectacolul.
Am obosit. Am muşcat şi mi-am rupt dinţii. Mă învârt în cerculeţele mele de fum până ameţesc. Îmi amintesc vag de copilărie, de ochii daţi peste cap urmărind un punct undeva-n urmă, fascinaţia de a te vedea din exterior. Dar acum parcă nimic nu mai fascinează. Dansezi pe sfoara invizibilă din cuvinte răsucite şi te arunci în gol. Adică nu văd unde aş putea ajunge şi nici nu mai înţeleg de ce aş vrea să ajung acolo sau oriunde aiurea altundeva? Gânduri împrumutate şi atârnate de etichete prefabricate în umbra unui blogroll politicos. „Vreau şi io un comment, please!” Sau: „votaţi-mi şi mie motanul!”
Blogul toaletă unde verşi totul din tine şi laşi uşa întredeschisă să vadă şi publicul ceva. Puţin pornO TV, puţin senzaţional, 10% adevărat şi mult playback, ceva copy/paste. Sex fiindcă vinde orice.
Blogul corporatist, militant, subliminal. „Pentru o dantură sexy, beţi Cola şi mult Pepsi!” 😆
Blogul xerox: iei puţin din toate şi faci o ciorbă. Un puzzle… fiindcă eşti deşteptu’ blogului. Croşetezi frumos. Succes garantat. Celebrii anonimi al digitalului cenuşiu. Şi blogul văr: cel de împroşcat noroi.
Blogul de breşă sau blogul elitist. De obicei un loc unde doi se ceartă şi al treilea se bagă ca musca-n lapte.
Blogurile hi-hi-hi şi ha-ha-ha unde totul este roz, poate să ningă, poate să plouă, nimeni nu ne zice nouă!
Blogurile cu copii. Da, da, da, acestea sunt cele mai simpatice: ah, îl doare burtica, ce să fac? Nu, al meu este cel mai frumos! Ba al meu este un geniu: la şase ani îşi schimbă singur pampersul! 😆

Blogul Emo: daţi-mi vă rog un blog, vreau să-mi tai venele! 😆

Blog diluat, blog diletant, blog disident, blog disonant, blog diminuat, blog minat, blog mimat, blog mono, blog bi, blog de blog… Blog de artist: fiţe. Blog de moft. Blog de tras pe nas, de spart vena. Blog să fie, blog de umplutură… Plictiseală mare monşer! Blog de dat cu (cu 😆 ) mucii-n fasole, cu băţul în baltă sau blog de dat cu capul sau în cap cu bâta. Undeva ceva tot crapă… Rock’N’Roll.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IaCXxqRNNcc]

Rabla şi maşina nouă

Posted on by — 8 Comments ↓

Am un vecin, de când a dat căldura, meştereşte la maşină. În timpul săptămânii cum vine de la muncă, se schimbă, probabil bagă la repezeală ceva-n gură apoi fuga jos la maşină şi până se lasă bezna, nu-l mai scoţi de sub ea. În week-end-uri de cum dădea soarele şi până apunea, vecinul era la datorie, sub capotă sau sub maşină. Omul are nevastă, acum a născut femeia şi al doilea copil, dar maşina e pe primul loc. Şi mereu se găseşte ceva de reparat la ea, deh, nu e nouă.

Acum câteva săptămâni a dispărut maşina veche şi omul şi-a cumpărat o maşină nou-nouţă. Mi-am zis, gata cu chinuiala, s-a terminat cu meşteritul la maşină, deh, nevastă, copil plus noul venit bebeluş, sunt şi alte lucruri pe lumea aceasta decât maşina şi iar maşina.
M-am înşelat. Câteva zile stătea şi o privea, mai dădea câte o frunză căzută pe ea şi discuta înfocat cu vecinii ce super afacere a făcut, ce chilipir a fost şi ce super vehicul şi-a tras la doar câteva mii de euro. Apoi încet-încet a început cu ştersul maşinii seară de seară, a spălat-o, a lustruit-o, a frecat-o. Îi pune husa – rămasă de la maşina veche şi cam mică pentru cea nouă – apoi o dă jos şi mai şterge undeva ceva numai de el văzut. Şi aşa merge de atunci. Ba o spală, ba o şterge, ba o lustruieşte, mai reglează ceva la uşi sau la geamuri, mai spală o dată plăcuţa de înmatriculare. Şi acum e la maşină şi freacă portierele cu o periuţă de dinţi.

Nu s-a schimbat nimic.
Şi să nu-mi spuneţi că adulţii nu se joacă!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-9JuAx_CB6o]

Dulce amar

Posted on by — 17 Comments ↓

Mă trezesc şi-mi fac o cafea. Este un automatism, un viciu înşurubat adânc, este o tragedie dacă cutia cu cafea este goală. Cafeaua este amară, aceasta este esenţa, farmecul ei, totuşi îmi pun zahăr. Paradox?
Este „detergentul pentru rufe curate”. 😆

Mi-am amintit de versurile unui cântec vechi: „şi când loveam cu piciorul o piatră, încotro se rostogolea mă duceam şi eu”. Uneori atât de simplu este să iei o hotărâre, uneori chiar nu contează dacă apuci la dreapta sau la stânga sau dimpotrivă, schimbă totul. Uneori decidem noi pentru noi, alteori decide majoritatea sau ne lăsăm conduşi pur şi simplu. Decid alţii…

Una din ştirile de presă pe ziua de ieri a fost cea legată de primul caz de piraterie prin reţeaua de file sharing DC++. Utilizatorul ales la întâmplare a fost amendat cu 10.932 RON pentru punerea în reţea a unor piese muzicale pentru care nu avea drepturile de autor. Din toată povestea cel mai mult m-a „speriat” acest „ales întâmplător”. Îmi amintesc de inchiziţie, de nazism şi de comunism, de pedepsirea unui individ în public pentru a speria şi a pune presiune pe mase. Nu cred că milioanele de utilizatori începând de ieri au şters tot ce aveau copiat ilegal şi s-au deconectat. Nu cred că măsura este eficientă în lupta împotriva pirateriei şi nici artiştii sau statul nu s-au îmbogăţit din ăştia 3000 de Euro. Tot ce pot să spun este: poor bastard.

Pe de altă parte văd la televizor zilnic reclamele la tot felul de furnizori de servicii de internet cum descarci cu mega viteză… descarci ce?
Apropo, ieri nu mi-a mers netul toată ziua, n-am descărcat nimic! 😆

click_net_error

Este cam acelaşi lucru care se petrece în lumea mare: cazul Ridzi, Nemirschi sau Udrea. Se vorbeşte de câteva sute de mii de euro, totul se rezumă la un război politic ce are drept miză fotoliul de la Cotroceni, dar nimeni nu discută unde s-au dus banii mari, cum se evaporează miliardele… Loganu’ de 70.000 Euro totuşi tre’ să fie o maşină beton! 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MZ3lXZT7PFY]

Fraudate, trucate, manipulate sau reale, primele estimări arată că Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 45,9 la sută din voturi. Nu trebuie să uităm faptul că populaţia Moldovei preponderent este rurală şi există o tendinţă accentuată de îmbătrânire a populaţiei. Astfel vorbim despre o populaţie destul de rigidă şi conservatoare. Pe de altă parte, cum spuneam şi ieri, dansul pe sfoară între Occident şi Rusia nu poate merge la nesfârşit şi până la urmă câştigă cine dă mai mult. Şi cum UE n-a dat nimic…

Spunea (tot) ieri Un Soricel: „mă întreb dacă totuşi nu ţi se pare şi ţie poate măcar ipocrit faptul că România – o ţară care clar nu şi-a rezolvat trecutul comunist şi n-a condamnat pe mai nimeni pentru abuzuri şi violări ale drepturilor umane – face atâta caz de comuniştii de peste Prut care taie şi spânzură în stilul cunoscut şi aplicat cu mineri în Bucureşti…?”
Ipocrizia ţine tot de interesul personal şi dezinteresul pentru toţi ceilalţi. Nu cred că la Bucureşti vreodată ar fi fost comunişti adevăraţi, devotaţi ideologic ci doar oportunişti. Ideea de a-ţi vedea interesul este unica ideologie aplicată şi acceptată unanim… Numa Numa…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JLURgcbtMEQ&feature=related]

Dar cui îi pasă? Lumea noastră se termină la uşa apartamentului şi ce este dincolo de ea nu ne interesează de mult. Implicarea noastră rar trece de pragul formalului şi de cele mai multe ori se rezumă la stricta aparenţă: vrem să părem mai „buni” şi totul este un simplu joc de imagine. Undeva ne-am pierdut pe drum sau ne-a pierdut societatea? Ce reprezintă societatea dincolo de suma obscură a unor indivizi care rar au ceva în comun, dincolo de inerţia de conjunctură cu care uneori circulăm cu acelaşi tramvai, mergem o vreme în aceeaşi direcţie sau ne intersectăm la un colţ de stradă, nu este nimic. Uneori nici când împărţim acelaşi dormitor… Bun/rău, alb/negru, dulce/amar… Est sau Vest.

Nu cred că ar trebuii să aibă vreo relevanţă că trăieşti la Sanghai sau Seattle, dincolo de definiţia strict geografică nu cred că reprezintă ceva Estul sau Vestul. Împărţim – vrem nu vrem – aceeaşi planetă, trăim în aceeaşi lume… Şi dacă lucrurile o iau razna, înseamnă că noi am luat-o razna. Dacă nu ne mai pasă, nu ne mai interesează ce se petrece dincolo de geam, nu vecinu’ de la trei este de vină. Dacă ne punem termopane, nici măcar sunetele nu mai pătrund şi putem pretinde relaxaţi că nu se întâmplă nimic.

Mai dai cu piciorul într-o piatră, mai faci doi paşi la dreapta… te pierzi în mulţime.

Lumea ar trebuii să fie liberă, să poţi trăii şi circula de bună voie… Muzica ar trebuii să fie liberă… Dacă nu de noi, de cine depinde?

Ne împiedicăm de oportunităţi. (Ce mişto sună! 🙂 ) Sau… dăm cu piciorul. Zi de zi putem devenii un milion de alte persoane, de obicei nu vrem să fim noi. Ne transformăm, ne schimbăm, cu sau fără voie, admitem sau nu acest fapt. Mergem încotro se rostogoleşte piatra imaginară, ne schimbăm la faţă în funcţie de oglinda în care ne privim. În oglinda mea de azi nu văd pe nimeni.

Ce vrei să te faci când vei fi mare?
Eu vreau să fiu mic. Vreau să rămân eu.

Îmi plac lucrurile imposibile. 🙂

Menaj A Trois? Nu! Dragostea din trei! 😀 Din trei în trei… 🙂

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=ZSRF5oERKzU]