Karen Souza is around for a while, under various pseudonyms she provide vocals to some electronic music products, mostly in house gender. She had a nice, smooth voice, some may say quit sensual, but I guess if any man will take a look at her pictures, most of us will thinking about other qualities she may had then about singing, but hey! what the hack, that’s why they call us “pigs” after all, isn’t it? 😀
Karen Souza begun flirting – what else she could possibly do? 😀 – with the idea of singing jazz and this was the starting point of her Cooltrane Quartet and they take a ride on the path of pop and rock classics set to jazz beats and arrangements. It’s hard to fail with a set list made of all time greatest hits as “Strawberry Fields Forever”, “Creep”, “Tainted Love”, “Personal Jesus”, “Billie Jean”, “Bette Davis Eyes” or “Every Breath You Take”. Read more Karen Souza – Essentials (2011)
jazz
Al Di Meola – Pursuit of Radical Rhapsody (2011)
I love from time to time to listen to Dizzy Gillespie, Antonio Carlos Jobim, Stan Getz or Astrud Gilberto, but honestly, I’m not an “expert” in Latin jazz. I was just a boy when I heard “Alien Chase On Arabian Desert” and maybe “Splendido Hotel” (1980) it’s not the best moment of Al Di Meola, many people says there he goes commercial, but I still love that song and if it comes to jazz/fusion, I think it’s a standard. But I have to admit it, I didn’t follow closely Al Di Meola’s career. Following “Splendido Hotel” there was the famous “Friday Night in San Francisco” with John McLaughlin and Paco de LucÃa, but still, I kept an eye almost exclusively on Mr. McLaughlin works. But since 1974 Al Di Meola constantly working, writing, playing music and this is the 23th solo album of the 56 years old guitarist who also plays keyboards, drums, percussion, cello and sing vocals. Read more Al Di Meola – Pursuit of Radical Rhapsody (2011)
Jonathan Kreisberg – Shadowless (2011)
Jonathan Kreisberg has studied a wide range of music and performed in many eclectic situations, with a busy touring schedule and positive reviews from the press, he’s steadily becoming one of the most exciting new faces on the international Jazz scene. Jonathan played with Joe Henderson, Michael Brecker and Red Rodney. He performed 20th century works with the New World Symphony under Michael Tilson Thomas. He has performed as a sideman in the groups of Dr. Lonnie Smith, Joe Locke, Lee Konitz, Ari Hoenig, Don Friedman, Stefano DiBattista, Joel Frahm, Greg Tardy, Donald Edwards, Jane Monheit, and Yosvany Terry, as well as leading his own groups. On this new recording it features Jonathan’s touring band members: Will Vinson on Saxophone, Henry Hey on piano, Matt Penman on bass, and Mark Ferber on drums.
The release of “Shadowless†marks the rebirth of New For Now MusicUSIC, a label Kreisberg created in 2002 for the release of “Trioing”. Read more Jonathan Kreisberg – Shadowless (2011)
The Thing, chestii, Lulu
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J1TvQCvWKP4]
Şi fiindcă am fost cuminte am fost invitat la concertul The Thing de ieri seară din Club Control. Dacă o prietenă se îngrijora dacă se mai găsesc bilete, la faţa locului lucrurile erau exact cum preconizam: linişte şi pace, câţiva lălăiţi şi rătăciţi. Cu tragerea de timp de rigoare până a început spectacolul ne-am adunat cam 100 de persoane, în mare parte cei care ştiam despre ce este vorba, dar – de exemplu – în faţa mea era un tip gelat cu prietena care se amuzau privind pe telefon nişte poze de la pescuit… Acum treaba e simplă: când o trupă nu e de găsit pe torrente, n-are clipuri pe YouTube, e ca şi cum n-ar exista. Cu toate acestea The Thing au acţionat conform aşteptărilor, Action Jazz sau Free Music, cum vreţi să-i spuneţi, bateristul Paal Nilssen-Love este un Dumnezeu, Mats Gustafsson a fost dezlănţuit şi Ingebrigt Håker Flaten a tras cu dârzenie de contrabasul său. Parcă n-au fost la fel de spulberători ca pe discuri, însă când vine vorba de muzică Free, nimic nu este repetabil, o cântare nu este la fel ca cealaltă.
În schimb m-am mirat că nu vindeau CD-uri, tricouri, chestii din astea de-ale sufletului, Read more The Thing, chestii, Lulu
Eveniment la Club Control – The Thing, 9 decembrie
Sunt lucruri atât de bune încât dacă n-ar exista, ar trebui inventate. Noroc că apa caldă, liftul, votul uninominal fac parte de ceva vreme din cotidian şi noroc şi mai mare că în anul 2000 saxofonistul Mats Gustafsson, basistul Ingebrigt Håker Flaten şi bateristul Paal Nilssen-Love şi-au dat mâna şi au pus cap la cap trupa The Thing. Mi-a povestit de ei UnSoricel acum ceva vreme, dar până nu i-am ascultat şi eu cu urechile mele, nu aş fi crezut cât de vie şi intensă este muzica celor trei.
Gaşca Norvegian-Suedeză poposeşte săptămâna viitore şi la Bucureşti, concertul v-a avea loc în data de 9 decembrie, joi, de la ora 21 în Club Control (Str. Academiei nr.19 – Pasajul Victoriei).
Au deja la activ şase albume de studio, ultimul lansat anul trecut: „Bag It!”
Dacă spun că fac Jazz, n-am spus mare lucru şi nu acoperă nici pe departe gama sonorităţilor celor din The Thing, poate Action Jazz ar fi mai potrivit (este şi titlul albumului din 2006 🙂 ), dar uneori sunt mai intenşi decât cel puţin 90% din trupele de pe felia Metal(core).
Dacă sunteţi în capitală, dacă aveţi drum, dacă n-aveţi – să vă faceţi neapărat, The Thing sunt de ne-ratat! UPDATE după concert AICI!
Dhafer Youssef – Abu Nawas Rhapsody (2010)
Dhafer Youssef s-a născut în orăşelul Teboulba de la malul mării din Tunisia în 1967 şi de mic a fost atras de muzică. În timp ce părinţii l-au trimis să studieze Coran-ul într-o şcoală Islamică, Dhafer Youssef asculta şi studia Jazz pe ascuns. La Radio, era singura sursă de a asculta muzică. Într-o zi o cunoştinţă a primit cadou o chitară electrică, Youssef o împrumuta pentru câteva zile, perioade în care nici măcar nu mai dormea.
Când a început să câştige bani din cântatul la nunţi, şi-a cumpărat cu echivalentul a 100 euro primul oud, instrument cu 12 corzi, tradiţional în orient. Cum povesteşte chiar el, dacă s-ar fi născut în Africa probabil ar fi cântat la tobe şi percuţii, dacă s-ar fi născut la New York ar fi ales saxofonul, dar s-a născut în Tunisia şi instrumentul său este oudul. Până să vadă primul pian mai trec nişte ani, mai exact la 19 ani când se mută la Viena. Ca să se întreţină lucrează ca spălător de vase, curăţător de geamuri şi ospătar într-un restaurant italian. Şi de câte ori are ocazia merge la concerte de muzică clasică şi Jazz. Se împrieteneşte cu un violonist, Tony Burger care-l învaţă să-şi transcrie muzica pe partitură apoi vine marea revelaţie, se împrieteneşte cu Jatinder Thakur care-l introduce în sonorităţile Indiene ale muzicii, muzică de care se îndrăgosteşte.
Cântă ore-n şir cu Jatinder apoi cu acordeonistul Otto Lechner.
Apare şi prima mare oportunitate, clubul de Jazz „Porgy and Bess” îi oferă şansa să cânte o dată pe lună pentru o perioadă de un an cu cine şi ce doreşte. Youssef apelează la Iva Bittova, Peter Herbert, Renaud Garcia Fons, Christian Muthspiel şi mulţi alţii, proiectul se dovedeşte un real succes şi astfel are şansa să imprime primul său album: „Malak” în 1999, după ce anterior a participat la imprimările a două discuri alături de Lenny MacDowell şi Hakim Ludin, respectiv Otto Lechner, Wolfgang Puschnig şi Achim Tang.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lvk5ccmQG8I]
Pleacă în Africa Read more Dhafer Youssef – Abu Nawas Rhapsody (2010)
Sashird Lao – Open the Box (2010)
Unii o preferă fierbinte, alţii iubesc Jazz-ul, sunt şi cei care le vor pe ambele şi ceilalţi care nu vor nimic. Sashird Leo sunt un trio din Franţa care ne propun o muzică extrem de colorată şi vie, amestecă Jazz tradiţional cu ritmuri moderne, muzică World, secvenţe orientale, construcţii acapella rafinate şi faze Downtempo colorate cu saxofoane, flaut şi trombon, au în arsenal percuţii darbuka, în două-trei vorbe, dacă deschizi cutia (open the box), vei descoperii o lume extrem de colorată şi pulsantă.
Jazz-ul dansant cu aromă de anii ’40 transpus în ritmuri exotice şi susţinute de trei voci extraordinare, instrumentaţiile aerisite, rafinate, infuziile Orientale şi World Music, percuţiile sau inserturile Downtempo transformă totul într-un dinamic cocktail revigorant, vechiul şi noul se contopesc organic şi rezultatul este un meniu muzical absolut reconfortant şi captivant.
Sashird Leo au ajuns în finala competiţiei National Jazz Music de la Paris în 2006 şi un an mai târziu au câştigat Premiul Juriului la International Jazz Festival of Juan Les Pins.
Cei trei: Yona Yacoub – Voce/Saxofon/Percuţii; Fred Luzignant – Voce/Trombon/Percuţii şi David Amar – Voce/Saxofon/Flaut/Percuţii – oferă un spectacol unic, deosebit.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IMv6GulmGwI]
„Open the Box” este cel de-al treilea lor album Read more Sashird Lao – Open the Box (2010)
Combat Astronomy – Earth Divided By Zero (2010)
Un alt suflet contorsionat este şi acest James Huggett pitit sub titulatura Combat Astronomy. Avem de a face cu un Doom Industrial bine condimentat cu elemente Psihedelice şi infuzii de Jazz, fapt deloc surprinzător dacă ne uităm la lista artiştilor numiţi ca influenţe de James: Magma, Meshuggah, Miles Davis, Sun Ra, Hawkwind, Godflesh, Sunn O))), Soft Machine. Kate Bush, God, Black Sabbath, Can, Amon Duul, etc.
Pe lângă Huggett în studio în funcţie de album au lucrat Martin Archer, Elaine di Falco, Mick Beck, Charlie Collins, Mike Ward, iar live a beneficiat de suportul unor nume ca Anthony Poretti, John Davis, Myrriah Resneck, Nick Griffin, Dave Willey, Raoul Rossiter şi Grant Jackson.
Dacă primele trei materiale (1999-2002) sunt incursiuni Noise destul de abstracte şi neprietenoase, Huggett experimentează şi progresează de la material la material şi odată cu lansarea albumului „Dematerialised Passenger” din 2005, Combat Astronomy se conturează ca un proiect incisiv care combină cu mult nerv elemente Doom cu zgomote şi abordări Industriale şi introduce construcţii Psihedelice ce invocă Pink Floyd-ul condimentate cu infuzii incitante de Jazz. Chitara bariton – un instrument ce adaugă chitarei tradiţionale greutatea unui bas şi are un sunet mult mai consistent datorită acordajului diferit – folosită de Huggett bâzâie zgomotos, riff-urile au apăsare şi adaugă sonorităţi sănătoase de Heavy muzicii.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LJdQuF2hBiQ]
În 1999 Read more Combat Astronomy – Earth Divided By Zero (2010)
Post Hardcore: Asleigh Stake şi Just Like Vinyl (2010)
Rămân în zona Post-Hardcore, treaba asta devine tot mai trandy şi astfel riscă să se consume pe foc rapid datorită supra-producţiei, însă deocamdată sunt suficiente trupe tinere şi interesante care merită urmărite, cutia este suficient de generoasă, trupe de coloraturi uneori radical diferite îşi găsesc locul în ea.
Asleigh Stake vin din zona Death-ului tehnic, infuziile Hardcore le-au adus un plus de culoare, dar şi-au păstrat brutalitatea şi intensitatea. Just Like Vinyl sunt o gaşcă extrem de proaspătă, abordează muzica dintr-o perspectivă mult mai experimentală, au coloratură Psihedelică şi Progresivă, împletesc secvenţele Rock/Metal cu elemente Jazz. Două trupe, două abordări Read more Post Hardcore: Asleigh Stake şi Just Like Vinyl (2010)
Marc Ribot – Silent Movies (2010)
Dacă numele lui Marc Ribot nu vă sună familiar, poate unele din aceste nume da: Tom Waits, John Zorn, David Sylvian, Robert Plant, Elvis Costello, Allen Ginsberg, Foetus, The Black Keys, McCoy Tyner, Cassandra Wilson, The Jazz Passengers, Cyro Baptista, Akiko Yano, John Medeski, Jack McDuff, Wilson Pickett, The Lounge Lizards, Marianne Faithfull, Arto Lindsay, T-Bone Burnett, Martin and Wood, Cibo Matto, Elysian Fields, Sam Phillips, David Poe, Susana Baca, Stan Ridgway, Vinicio Capossela, Alain Bashung, Hector Zazou, Madeline Peyroux, Leonid Fedorov, Tonio K – aceştia fiind o parte din artiştii cu care Ribot a colaborat ca producător, compozitor, chitarist, trompetist şi… vocal. Ce-i drept, nici pe „ăştia” nu cred că i-aţi auzit la Radio Zu – puteam înşira oricum toate posturile radio, Guerilla, Radio 3, Romantic sau Antena Satelor – şi nu-i prea vedeţi nici pe MTV 2…
Ribot este un muzician multi-instrumentist implicat în stiluri diferite de la Rock Alternativ – şi experimental – la Jazz, muzică electronică (No Wave), muzică cubaneză şi Hardcore Punk.
Având preocupări – artistice – atât de colorate şi – aparent – divergente, Read more Marc Ribot – Silent Movies (2010)
