Nopţi liniştite de noiembrie

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=it1NaXrIN9I]

Sau mai puţin liniştite.
Ne învârtim în aceleaşi cerculeţe previzibile şi ne mirăm că nu se întâmplă nimic cu viaţa noastră, că ne-am blazat, ne-am blocat, ne-am ratat la o întindere de mână, la un pas în afara cercului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nVzebCOuQnM&feature=related]

Dacă nu întinzi mâna n-ai să simţi niciodată, dacă nu faci pasul, nu afli cum este dincolo. Dacă n-ai curajul să plângi nici când eşti singur, nu vei simţii niciodată uşurarea de după.
La dracu, vreau o ţigară! 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JUSZrY9R7l4]

Am scris despre o parte din evenimentele lunii noiembrie, dar nu de toate. Este o lună plină, buzunarul să te ţină! Pe mine nu prea, asta e, am trăit şi vremuri mai bune şi nu zic hop până nu sar gardul, dar pot venii vremuri şi mult mai proaste.

Până-n prezent din ce era interesant de văzut, doar luna asta, am ratat Jon Lord, Implant Pentru Refuz şi ieri W.A.S.P.
Joi, 19 noiembrie este rândul lui Paul Di’Anno la Silver Church după ce concertul de la Cluj a fost anulat din lipsă de interes… Vineri, 20 noiembrie vin Superbutt din Ungaria, un Metalcore incisiv, clasa superioară, sper totuşi ca măcar pe ei să-i văd în Suburbia.

Înaintea concertului Garbarek din 25 noiembrie de la Sala Palatului, pe 22 noiembrie, tot acolo, avem şi „Diva Jazz-ului Modern”, concertul lui Diana Krall, aflată în turneul de promovare al noului ei album „Quiet Nights”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=usH4nVyy9A4&feature=channel]

Diana Krall este poate una din cele mai apreciate şi premiate artiste Jazz din zilele noastre, pianistă şi o voce de excepţie.
A debutat în 1993 cu albumul „Stepping Out” şi „Quiet Nights” este al 9-lea ei album de studio. Vocea ei puternică, dar şi senzuală a cucerit lumea rapid. Noul album păstrează tradiţia, e un Jazz aerisit cu orchestraţii subtile, aranjamentele, temele, abordarea modernă are adânci rădăcini clasice. Este prima oară prezentă în România, o seară alături de muzica ei nu poate fi decât deosebită. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7sxK8ghb9PU&feature=channel]

Brazda lui Novac este primul cartier in care s-au construit blocuri în Craiova.

Proiectul solo al lui Victor Popescu, pornit în 1997 pe vremea când era student la Arhitectură în Bucureşti, abordează un IDM înrudit cu Autechre şi Aphex Twin (conform propriilor declaraţi ale lui Victor), dar are şi o amprentă personală şi se resimt (şi aud) note distincte abordării europene şi zonei de Est (şi Balcani).

Din 2003 Victor porneşte propriul său studio numit „Square sound studio” şi treptat descoperă avantajele sintetizatoarelor autentice faţă de softwear-urile tot mai răspândite şi utilizate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=L9g5aiLp6jI&feature=player_embedded]

La o zi după Garbarek, pe 26 noiembrie, de la ora 22 Brazda Lui Novac concertează în clubul Control. Biletul e 10 RON şi la ce am auzit din programul lui Victor la Cybermental face toţi banii!

Interviu pentru o slujbă

Îmi place cum sună acest titlu, îmi aminteşte de „Rugăciune pentru un muribund”, un film de excepţie al regizorului Mike Hodges cu Mikey Rourke.

Nu ştiu de ce mi-am amintit de film şi nici cum creierul – din nou – a făcut conexiuni bizare. Bănuiesc că legătura o fi criza, starea clinică deplorabilă în care este în primul rând economia, grija nu pentru ziua de mâine, dar pentru cea de azi, disperarea pentru un loc de muncă care inevitabil ne cuprinde când nu mai avem venituri şi s-au cam dus şi rezervele.
Nu-i nici un secret că am lucrat în publicitate şi din ianuarie stau pe tuşă, publicitatea s-a dus de râpă printre primele afaceri odată cu instalarea crizei.
O prietenă – cunoştinţă de pe net sau cum să-i spun – m-a abordat să merg la un interviu pentru o slujbă. A venit aşa din senin toată propunerea, în fapt nici n-am prea comunicat, nu ne-am văzut niciodată. Când mi-a spus că este vorba de asigurări, am râs şi am spus, nu-i de mine.
Sunt uneori aerian, dar pentru aşa ceva cred că trebuie să-ţi meargă gura, să ştii să minţi şi să convingi oamenii şi nu în ultimul rând să cunoşti multă lume.
Mă credeţi ori ba, nu este cazul meu. Comunic binişor în scris, nu prea am emoţii pe scenă cântând şi comunic cu publicul – când am public 😆 – dar în fapt sunt timid, nu-mi place să vorbesc şi nu cunosc foarte multă lume şi – mai grav – nici nu-mi doresc. Am un fix: dacă-mi vine vreodată să-mi fac un prieten, iau în calcul varianta să-mi cumpăr un câine. 😛
În fine! Fata m-a convins, sunt nu doar bărbat, dar şi fraier. 😀

În drum spre locul unde trebuia să mă întâlnesc cu ea să mergem la sediu pentru interviu, mă gândeam la ce ştiu despre asigurări.
Asigurările sunt o escrocherie legală prin care cei puţini şi bogaţi fac şi mai mulţi bani de pe urma celor mulţi şi săraci. Nu este definiţia cea mai ortodoxă, dar este definiţia mea. În Wiki scrie altceva: „Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.”
Am văzut sute de filme în care Asigurarea găseşte mii de excepţii – clauze – în urma cărora nu plăteşte un chior sau acoperă doar o parte infimă a pagubei, al cheltuielilor.

Adică agăţat de bară-n tramvai am realizat că mă îndrept spre o slujbă în care nu cred.

Eu nu sunt un bun agent de vânzări. Nu reuşesc să-mi vând muzica, nu reuşesc să-mi vând tablourile sau fotografiile, n-am reuşit să mă vând pe mine.
Atunci cum dracu să vinzi ceva în ce nu crezi?

Am ajuns la locul întâlnirii, m-a anunţat fata că întârzie. Universul ne dă semne, noi suntem ignoranţi şi nu ţinem cont de ele.
Au urmat câteva convorbiri telefonice, schimburi de sms, ar fi trebuit să găsesc o stradă, să ajung singur la sediu. Teoretic era simplu: opreşti un trecător şi-l întrebi unde este strada X. Dacă nu ştie, mai opreşti unul şi tot aşa. Eu nu sunt capabil de aşa ceva niciodată. Nu în Bucureşti. Întreb un eschimos unde este Polul Sud, dar în Bucureşti nici cât este ceasul nu aş întreba pe cineva. Sunt tâmpit, asta e!

Aşa că n-am mai ajuns la nici un interviu, mi-am aruncat CV-ul la un coş de gunoi şi m-am întors acasă.

Ei, m-am plimbat şi am mai bifat o treabă: nici fată, nici job. 😛

Scrisori de la Olga (3)

12

(Scrisori de la Olga (1)
Scrisori de la Olga (2) )

Cred că e timpul să pun capăt „telenovelei”. Majoritatea au înţeles despre ce este vorba: Olga de pe Volga ne duce cu… vorba. 😆 😆 😆

Acest min-serial nu este despre Olga, ci despre… Costel. A lăsat un comentariu la „episodul” anterior, îmi permit să-l citez: „din cate vad eu si eu am primit aceste scrisori. sa fie oare vreo teapa .suntem noi prea creduli ca prea totul este identic.”

Unii spuneau că „Olga” e o fată simpatică, alţii că este prostituţie mascată, alţii că vinde obiecte de uz casnic… Ce mă intrigă – şi ce m-a intrigat de la bun început, adică de la prima scrisoare – este faptul că nu m-am prins care este de fapt schema: Olga nu vinde nimic, poate alimentează iluzia unor naivi, este doar o fantomă, un… love-spam. La scrisorile „nigeriene” şi copii de 3 ani ştiu deja care este schema – doar Neti Meir nu! Ha ha ha! 😆 – în „cazul Olga” însă nici acum nu ştiu care este motivaţia din spatele „romanţei”.
Am încercat să o scot din „bârlog”, dar indiferent de ce îi scrii, ce-i răspunzi la scrisori, ele îţi vin frumos în aceeaşi ordine, cu aceleaşi fotografii, mecanic, imperturbabil şi fără nicio noimă. Fotografiile sunt de dimensiune mică, evident copiate de undeva de pe internet… 🙂

Îmi tot scria în limba româna, eu îi răspundeam în rusă ( 😆 ) şi o rugam să-mi scrie în engleză fiindcă probabil îi este mai la „îndemână”.
Însă şi textele în engleză par „plimbate”, trecute, filtrate  prin acelaşi Google Translate… “Rusoaica” noastră poate fi chiar Gigi din Caracal sau Petrică de la Buzău…. 😆 😆 😆

OLGALOVEX…. 🙂 [email protected]

IMG_0058IMG_0046IMG_0053

„Buna!

Cum sunt azi? Am placerea de a obtine adresa dvs. de e-mail din nou. Aceasta aplaudat-ma up chiar. Am facut recent, pentru o plimbare. Am fost in parc. Eu a observat coupe acolo. Ei au fost atat de fericit cu celalalt. Ei uitam unii la altii, cu caldura si tandrete. Aceasta este o dragoste adevarata. Eu vorbind cu miros patrunzator. Invidiam-le un pic Vreau sa iubesc si a fi iubit. Eu sunt visam de dragoste sincera, atunci cand oamenii inteleg reciproc & chiar fara cuvinte. Ei incredere unul in celalalt & pregati planurile lor cu privire la
de viata viitor impreuna. Asta-i grozav. Dragostea este sentimentul cel mai bun in lume. Eu nu am intalnit o persoana demna, care ma iubit cu adevarat. I din data de cu niste oameni Rusa dar nici unul nu le-am putut incredere & fi sigur ca in. Tu, probabil, au fost surprinsi ca m-am unica. Nu am fost niciodata casatorit &
nu au copii. In timpul vietii mele am avut relatie serioasa cu persoana, noi am fost de gand sa se casatoreasca, dar el ma tradat. El adulterul comis cu prietenul meu. A fost o tradarile dublu pentru mine.
Doua Cel mai apropiat de oameni lasa-ma jos. Nu pot descrie prin cuvinte starea mea de la faptul ca de var. Eu nu pot dori sa-l chiar si pentru un dusman. Dar timpul este vindecator mare. Am reusit sa supravietuiasca & vounds mi s-au inasprit. Acum Eu sunt deschis pentru relatie, dar chiar si un an inainte am fost sigur ca am nu va incredere in nimeni nici mai mult. Dar familia mea si prieteni adevarati, incurajate pe mine. Acum, eu sunt optimist Eu cred ca despre tine? Vrei sa fi relatie serioasa? Sper ca nu au avut o astfel de experienta in rau dragoste ca si mine. Ce femeie nu-ti place? Ce caracteristici nu te goale in femei? Motive spune-mi. In ceea ce pentru mine, vreau sa fiu cu un om cu un puternic caracter, inteligent, ambitiile, comunicativ, vesel, atent & bland. El ar trebui sa fie un om de un cuvant. Urasc oamenii increzut. Ei spun
doar cuvinte, dar in realitate ele nu fac nimic. Eu nu am o multime de prieteni. Si tu? Eu am unul mai bun prieten. Numele ei este Lena. Ea sfatuiti sa-mi RFI pentru a obtine acduainted cu o persoana de pe Internet.
Sincer vorbind primul I ar putea satisface te de pe Internet. Din pacate Eu nu am de pe computerul meu. Eu scriu pentru a va de la Internet-cafe. In primul rand nu am stiu acum de a utiliza calculatoare. Bat prietenul meu mi-a aratat & a dat instructiuni. Deci, acum am inteles ca este destul de un calculator lucru esential in societatea noastra. Eu sunt crestin. Ce religie a face tu au? Ai incredere in Dumnezeu? In ceea ce pentru mine incredere in Dumnezeu. Dumnezeu este unul pentru toti oamenii nu sunteti de acord cu mine? El da fortele pentru a trai. Cand m-am Du-te la biserica ma face sa ma simt mai usor & forjat probleme se invecina. Face te duci la biserica? De asemenea, am vrut sa-ti spun un singur lucru. I like de gatit. Eu pot sa spun ca eu sunt bun la asta. Am Cook diferite feluri de mancare: supe, tocana, salate, placinte si multe alte lucruri. Dar Borch meu este o Bost. Ai auzit despre acest vas? Imi place gheata – crema & ciocolata foarte mult. Eu, de asemenea, precum chineza Cuisine. Care Bucataria do ai prefera? , pls spune-mi ziua ta. Ce este dvs. semn al zodiacului? In ceea ce pentru mine m-am nascut 13. Mart Sunt un Fishes. Bine, sa de a termina …. Sunt foarte bucuros sa reale scrisorile tale.

Good Lusk la locul de munca Cu stima, Olga!

(13 octombrie)”

1610

După o zi de pauză – ce emoţii am avut! 😆 – pe 15 octombrie mi-a venit şi primul mail în limba engleză:
„Hello my dear Attila!
I▓m so sorry I couldn▓t write to you yesterday! I was so busy at my
work. And then I had to help my mum about the house. My parents were
waiting for their relatives , so they are preparing to receive guests.

But you even can▓t imagine how happy make me your letters ! I look
forward you letters ! I ▒m glad that I have met you in my lifetime.
Thanks God that your letters are coming to me.

My relation to you becomes more & more serious with each your e-mail.
What▓s a pity that we are far away from each other. I▓m fired of
loneliness It▓s so difficult not to have a person near you who loves
you, takes care of you & respects you. Sometimes when I come back home
after work I fee despared . And only your letters , your attention
make me stronger. Help me to get rid of my loneliness! I want to feel
care & kindness. I▓m sorry for such an introduction you what I peel
now & I want you to know about it . Please write to me what you feel
about me, ok?

It▓s important for me. I want to get reciprocity from you. How is your
life ? What are you doing? You wont believe but I can say that I miss
you . You know. I told my mum about you & she said that she wants to
believe that I have met the right man. I didn▓t expect that she
supports me in the idea to find a person through the Internet but she
said that it didn▓t matter now I would get acquainted with a men, the
only important thing is to find a men with whom I will have children.
My heart was so beating when she was saying all these words. I can▓t
say that I▓m so sensitive but her words touched me so deeply!

These words were from my closest person & I▓m so grateful that she
supports me in my ideas.

Now I can say for sure that I▓m quite serious concerning you & our
relationship. And because of it I don▓t want that our relationship
develop only by the Internet correspondence . Of course our letters
help us to learn a lot of things about saying the most important words
directly to the person. Don you support me in this or don▓t you agree
? I fried do describe here my thoughts directly now possible. I wrote
this e-mail to tell you what I have in my heart now, I▓m dreaming to
become closer to you . Pls understand me & I ask you about only one
thing! Be sincere !!! Tell me what you feel. Tell me what you think
about our future relationship. As for me I began writing to you not
just to have a jun. But on purpose to find the right person for
meeting & may be for marriage But we can discuss such a serious step
in out life confidentially . I wand to ,believe that our meeting will
happen one time . My dear I say all these words from my heart . I▓m
sorry I didn▓t answer some of your questions but I▓m sure these things
which I mentioned are more important . I▓m finishing with these words
now. I▓m waiting your reply.
A sensitive kiss for you Attila!!!! Forever you, Olga!!!”

1415
Mai am 3 mailuri, apoi nu i-am mai răspus şi şirul s-a întrerupt (şi mi-a frânt inima… 😛 ). La câteva zile am primit din nou primul mail ca şi cum nu ne-am cunoaşte, nu s-ar fi întâmplat nimic…
Când am postat primul post cu „Scrisori de la Olga”, i-am trimis un mail în 3 limbi cu rugămintea să citească şi link la acel blog. Ca răspuns mi-a venit încă un „episod”, continuarea seriei, fără nici un conţinut real personal, fără sens, fără nicio legătură cu… realitate.
„Corespondenţa” cu „Olga” a fost un şir de monologuri pe care le-am primit regulat ca zeci, sute sau mii de alţi bărbaţi din întreaga lume.

OLGALOVEX este pretutindeni pe internet, „corespondează” în toate – sau aproape toate – limbile şi amăgeşte – şi dezamăgeşte – creduli.

Mereu m-am întrebat de ce lumea virtuală scoate la suprafaţă din om ce este mai urât, mai murdar… Presupusul anonimat, aparenta libertate şi lipsă de responsabilitate în loc să o folosim să ne prefacem măcar că suntem mai buni, mai frumoşi şi mai inteligenţi ca-n realitate, mai de grabă îl tentează pe om să-şi dea frâu liber la partea întunecată şi mizeria, josnicia din el…
Suntem nişte fiinţe absolut fascinante. Uneori diabolice, dar de cele mai multe ori doar patetice şi demne de milă…

„I would like to get acquainted with the man for serious relations. I would like to tell
not much about myself, I like to read books, to me to like to go in for sports. I never
was married and I do not have children. I have decided to find the unique man by means of
the Internet. If somebody writes me that I at once I will answer.”

„Me gustaría conocer a un hombre para relación seria. Me gustaría a mí mismo no hay mucho que contar, me gusta leer libros, me gusta jugar deportes. Yo nunca he estado casada y no tengo hijos. Decidí con la ayuda de la Internet para encontrar un solo hombre. Si tengo a alguien que escriba algo, me respondió de inmediato.”

“Vorrei conoscere un uomo per gravi relazioni. Vorrei nel tuo cuore non è molto da dire, mi piace leggere libri, mi piace lo sport. Non sono mai stato sposato e non ho figli. Ho deciso, con l’aiuto di internet per trovare un solo uomo. Se qualcuno me p…”

www.intimitate.ro.olgalovexwww.date.co.uk.olgalovexwww.amistad.com.olgalovexwww.deliciu.ro.olgalovexwww.irezistibil.ro.irezistibilwww.simpatie.ro.simpatie

Satanismul (capitolul 6… 666)

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=mE–ehEUg5I&feature=related]

(Satanismul (capitolul 1)
Satanismul (capitolul 2)
Satanismul (capitolul 3)
Satanismul (capitolul 4)
Satanismul (capitolul 5) )

„Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.” Matei 25, 32-33

satan-jesus

Simbolistica folosită în Satanism este predominant cu legătură şi referire la Creştinism. Din acest citat din Biblie înţelegem şi „eticheta” „Mâna Stângă” dar şi apariţia inocentei capre versus turma oilor (creştine).
Celelalte două simboluri majore, crucea şi pentagrama, apar întoarse, răsturnate tot ca simbol al opoziţiei faţă de „normal”, de tradiţional, de conformist.

Satanismul este simbolul rebeliunii (Lucifer) dar şi a căutării, a definirii sinelui. Conexiunea cu Alchimia, cu artele Oculte este inevitabilă.
Cum subliniam în repetate rânduri, „Satanismul” nu implică neapărat adularea Diavolului, poate fi şi ateist şi chiar şi în organizaţiile (religiile) Sataniste care au în centrul lor divinitatea, calea şi-o alege individual fiecare membru, până unde şi în ce formă explorează individul, rămâne la liberul arbitru al fiecăruia. De aici percepţia de libertate şi explorare (ştiinţă) atribuită Diavolului.

Diavolul nu este pe atât de negru cum vor unii să-l zugrăvească. Vă reamintesc remarca amuzantă al lui LaVey: „Satana a fost cel mai bun prieten pe care biserica a avut-o vreodată, pentru cum i-a păstrat în afacere toţi aceşti ani!” Ha ha ha! 😛 😛 😛
Dar se spune şi că cea mai mare scamatorie a Diavolului este că a convins lumea că nu există… 🙂
Cum şi drumul spre Iad este pavat cu bune intenţii…

Un site complex şi în limba română este Flacăra Neagră – pentru cei interesaţi de subiect. Eu am făcut doar un prospect al fenomenului… 🙂

Şi un blog dedicat: Axa Neagră.

satan_inside

O fi Diavolul în detalii, nu o fi, nu ştiu nici asta. Încă n-am căutat suficient.
Însă ştiu că suntem superficiali şi ne temem de adevăr, ne temem de noi înşine, adevărul este neconfortabil. Aruncăm vina-n exterior şi un „vinovat” perfect este unul incert.
Am mai vorbit despre asta: Diavol, terorism, masoneria, etc… duşmanii invizibili, duşmani fără faţă sau cu mii de feţe, poate toate rezultante al aceluiaşi „Război Mintal” despre care am amintit. Dacă acuzaţiile din anii ’80 asupra lui LaVey au venit să-l discrediteze, acuzaţiile aduse lui Aquino în anii ’90 au venit să-l crediteze… O fi tot “Război Mintal”?…

Adevărul – aşa incomod cum este el – cred că fiecare îl căutăm şi-l descoperim individual în măsura în care suntem capabili să-l acceptăm, să „trăim” cu el. Asta nu cred că ne face nici diabolici, nici implicit Satanişti.

Există şi „Satanism” adolescentin, cel care se manifestă prin excentricitate, dar n-are nici un fundament filozofic sau teologic. Asta explică în mare parte şi de ce mulţi abandonează după un an, doi organizaţiile Sataniste în care se înscriu. Satanismul nu se manifestă prin vandalizarea cimitirelor ci este în primul rând o căutare spirituală, un proces de auto-cunoaştere şi evaluare, o cale de dezvoltare a sinelui.
Este una din căi.
„Bună” sau „rea” este – în opinia mea – o abordare profund demagogică.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ea0CDieb4yM]

Legătura „diabolică” dintre Rock –mai ales Heavy Metal – şi Satanism are rădăcini vechi. Elvis, The Beatles sau The Rolling Stones au fost reprezentanţii Diavolului, au fost posedaţi sau au avut pact semnat cu El – se spune. 😀
AC/DC a fost „tradus” ca „After Christ Devil Comes” (între alte variante asemănătoare), KISS, WASP, etc, toate au fost „decriptate” ca purtătoare de mesaje diabolice.
Black Sabbath, Led Zeppelin, au fost etichetate Sataniste. Jimi Page a fost mereu interesat de Ocultism şi a cumpărat castelul (şi biblioteca) lui Crowley, ce a pus şi mai multe paie pe foc. Dar şi Bruce Dickinson este preocupat de Ocultism şi Magie, cu toate acestea a scăpat de astfel de acuzaţii.

Lucrurile au scăpat de sub control mai ales în anii ’90, respectiv cu al doilea val Black Metal şi în principal cu trupele Nordice.
Black Metal-ul s-a născut în 1982 cu albumul Venom ce purta acest titlu. Muzica era tot Thrash tradiţional, însă textele erau Sataniste la modul la care nu se mai întâlnise până atunci.
Mişcarea însă a luat amploare predominant în ţările Nordice unde Satanismul s-a suprapus cu Păginismul şi cu tradiţia, moştenirea Mitologică şi Mistică locală. Satanismul Nordic a fost unul direcţionat explicit împotriva Creştinismului.

satan-last-supper

De aici până la incendierea a peste 50 de biserici, majoritate monumente istorice, a fost doar un pas. Şi n-au lipsit sinuciderile şi s-a ajuns şi la crimă.
N-ar fi corect să-l învinovăţim pentru toate doar pe Varg Vikernes, dar este un exemplu emblematic cum lucrurile denaturează cu uşurinţă şi abordarea greşită – superficială şi teribilistă – uneori are ca rezultat final dezastrul.
În viaţă lucrurile scapă cu mare uşurinţă de sub control. Vorbim despre alcool, despre droguri sau… credinţă.
Nu am încercat să fac propagandă Satanismului ci dor să-l prezint cât de cât obiectiv.
Alegerile sunt în puterea noastră şi este indicat să alegem în cunoştinţă de cauză. Vorbim despre Sfântul Duh, Thelma sau Xeper, alegem rugăciunea, meditaţia, Tantra sau altă formă de apropriere, în final scopul este acelaşi, doar calea şi mijloacele diferă.

Satanismul nu este o joacă, nu există „te faci frate cu Dracu până treci puntea” cum Satanismul nu se rezumă la o cruce întoarsă şi la o pentagramă. Cu toate că pentagrama este un simbol foarte puternic şi efectele ei pot fi foarte nocive… Dar nu vreau să sperii pe nimeni.

(off topics: Şi tot incorect ar fi dacă n-aş pomenii măcar în treacă şi de White Metal sau Christian Metal – în contrast cu Black Metal-ul. Acest curent din Metal se deosebeşte tot predominant prin texte şi nu neapărat prin abordare sau stil şi textele – evident – sunt creştine. Curentul s-a format la sfârşitul anilor ’70, dar primii reprezentanţi au fost Resurrection Band-ul fondat încă în 1972. În 1975 au urmat Jerusalem din Suedia, dar probabil cei mai cunoscuţi şi apreciaţi au fost Americanii Stryper înfiinţaţi în 1983. Stryper s-au destrămat în 1992 şi s-au reînfiinţat în 2003, anul acesta scoţând încă un album de Heavy Metal de calitate “Murder By Pride”.
Lista trupelor de White (sau Christian) Metal este lungă: Tourniquet, Mortification, Underoath, Demon Hunter, As I Lay Dying, Extol, P.O.D. Skillet, etc.)

„Hotel California” a fost neoficial imnul bisericii lui LaVey… Textul este destul de…. 🙂

goatskull

„On a dark desert highway, cool wind in my hair
Warm smell of colitas, rising up through the air
Up ahead in the distance, I saw a shimmering light
My head grew heavy and my sight grew dim
I had to stop for the night
There she stood in the doorway;
I heard the mission bell
And I was thinking to myself,
this could be heaven or this could be hell
Then she lit up a candle and she showed me the way
There were voices down the corridor,
I thought I heard them say…

Welcome to the hotel california
Such a lovely place
Such a lovely face
Plenty of room at the hotel california
Any time of year, you can find it here

Her mind is tiffany-twisted, she got the mercedes bends
She got a lot of pretty, pretty boys, that she calls friends
How they dance in the courtyard, sweet summer sweat.
Some dance to remember, some dance to forget

So I called up the captain,
please bring me my wine
He said, we haven’t had that spirit here since nineteen sixty nine
And still those voices are calling from far away,
Wake you up in the middle of the night
Just to hear them say…

Welcome to the hotel california
Such a lovely place
Such a lovely face
They livin it up at the hotel california
What a nice surprise, bring your alibis

Mirrors on the ceiling,
The pink champagne on ice
And she said we are all just prisoners here, of our own device
And in the master’s chambers,
They gathered for the feast
The stab it with their steely knives,
But they just can’t kill the beast

Last thing I remember, I was
Running for the door
I had to find the passage back
To the place I was before
relax, said the night man,
We are programmed to receive.
You can checkout any time you like,
But you can never leave!”

That’s all folks! 😛 “If there is a Hell, I’ll see you there…..” Ha ha ha! 😛

Satanismul (capitolul 5)

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=KwQJTukjS9o]

(Satanismul (capitolul 1)
Satanismul (capitolul 2)
Satanismul (capitolul 3)
Satanismul (capitolul 4) )

Probabil una din cele mai interesante (şi serioase) organizaţii Sataniste este Templul lui Set (Temple Of Set).
Rezervele mele legate de T.O.S. sunt privitoare la fondatorul ei, Michael A. Aquino, Locotenent Colonel în Armata Americană, specializat în aşa numitul „Război Mintal” – un subiect mult discutat de organizaţiile non-guvernamentale şi în special de cei interesaţi de teoriile conspiraţioniste.
Michael Aquino a fost membru în Church of Satan, dar între el şi conducătorul autoritar, Anton LaVey, se pare că au apărut tensiuni tot mai mari. În fapt Aquino a încercat să preia conducerea bisericii şi pe de o parte a adus acuze de corupţie şi aservirea bisericii exclusiv intereselor lui LaVey, pe de altă parte la nivel ideologic a atacat abordarea ateistă a lui LaVey.
Sunt voci care susţin că Aquino este agent guvernamental şi a fost înfiltrat în C.O.S. să preia conducerea sau să discrediteze, fragmenteze mişcarea Satanistă şi să o controleze. Scenariu destul de plauzibil având în vedere că Aquino după eşecul tentativei de preluare, a rupt o parte din C.O.S. şi a înfiinţat T.O.S.

Cu toate acestea, ideologic, T.O.S. pare cea mai interesantă şi complexă organizaţie Satanistă. Însă de la distanţă şi prin internet, doar citind cărţi şi diferite rapoarte, este imposibil să dai un verdict corect, fundamentat pe argumente.
Aquino a fost acuzat şi cercetat în legătură cu presupuse abuzuri asupra unor copii însă a fost găsit nevinovat şi achitat. Dosarul său militar este impecabil şi se pare că este autorul în mare parte al teoriilor ce stau la baza amintitului „Război Mintal”, proiect pornit după războiul din Vietnam şi relansat şi dezvoltat mai ales după răspândirea internetului.
Foarte pe scurt, „Războiul Mintal” se bazează predominant pe un „bombardament” media care să facă poporul American, aliaţii Americii şi inamicii acestora să creadă că un conflict cu America este gata pierdut înainte să izbucnească. Practic se urmăreşte demoralizarea inamicului şi scăderea substanţială a daunelor provocate de un război. Conform teoriei lui Aquino, un astfel de „război mintal” practic poate să conducă la victorie fără nicio intervenţie militară efectivă, înlătură orice daune şi implicit cheltuielile masive pe armamente. O teorie interesantă – trebuie să admitem -, dar totodată înfricoşătoare dacă ne gândim la cât de controlată trebuie să fie – şi este – media ca teoriile lui Aquino să fie aplicabile. În cartea intitulată „From PSYOP to MindWar: The Psyhology of Victory” scrisă de Colonelul Paul E. Valley şi la aceea vreme (1980) Maiorul Aquino şi revizuită de Aquino în 2003, acesta exemplifică concret elemente din „Războiul Mintal” aplicate în timpul războiului din Golf.

Aquino s-a înrolat în armată în 1968 şi un am mai târziu se alătură Bisericii Sataniste al lui LaVey. Pleacă în Vietnam şi revine în America la sfârşitul anului 1970 şi îşi reia activitatea şi în cadrul bisericii şi după nici un an obţine gradul de preot şi înfiinţează propriul său grup (Grotto) la domiciliul său.
Tentativa eşuată de preluare a conducerii bisericii conduce în 1975 la fondarea T.O.S. alături de alţi lideri şi membrii C.O.S., printre care şi Lilith Sinclair, conducătorul organizaţiilor de pe Coasta de est.
Aquino susţine că prin invocarea Diavolului acesta s-a arătat în forma lui Set – divinitatea Egipteană – şi i-a dat documentul numit „The Book of Coming Forth by Nigh” prin care se precizează că mandatul lui LaVey a expirat şi conducerea bisericii este încredinţată lui Aquino.

Set sau Seth în religia egipteană antică a fost identificat ca zeul răului. Set a fost un zeu soare în Egiptul predinastici, dar el a degenerat (decâzut)  treptat din zeitate binefăcătoare într-un Dumnezeu al răului şi întunericului. Legenda spune că el la ucis pe fratele său Osiris şi a fost la rândul său învins de Horus, fiul lui Osiris. Grecii l-au identificat set cu Typhon. Set pare să fie prototipul Diavolului din Biblie, modelul ce a stat la baza decăderii lui Lucifer şi izgonirii sale din Rai.
Prin alegerea lui Set ca divinitate, Aquino a preîntâmpinat atacurile din partea Creştinilor, afirmând că religia lui este mult mai veche decât Iudaismul şi Creştinismul şi nu are nimic în comun cu aceştia.

T.O.S. atât filozofic-teistic cât şi structural se aseamănă cu Thelma lui Crowley.
Filozofia setienilor poate fi rezumată ca fiind „iluminare individualistă”, se pune accentul pe evoluţia individuală, plecând tot de la sintagmă Nietzsche: „The Will of Power” – puterea voinţei, fundament şi în filozofia LaVey, dar Aquino a dezvoltat-o adăugând educaţie, experimentare şi iniţiere în artele Oculte şi nu în ultimul rând schimbând abordarea ateistă caracteristică la LaVey cu introducerea ca divinitate a lui Set, întruchiparea Diavolului şi forţa dominantă în univers.
Cuvântul cheie în sistemul T.O.S. este „Xeper” (folosit şi în forma Xpr) care provine din hieroglifa „Kheper” şi înseamnă „a deveni” – simbolizând renaşterea şi împlinirea spirituală a adepţilor T.O.S.
Formula a fost dezvoltată şi re-definită în 1996 de scriitorul şi Mare Preot al templului, Don Webb în „I have come into Being” – Am venit în Fiinţă.

Fiecare nou candidat îşi alege un Ordin la care se afiliază, fiecare Ordin având un alt specific de specializare. Funcţionează 7 Ordine majore: The Esoteric Order of Beelzebub, The Order of Horus, The Order of Leviathan, The Order of Setne Khaumuast, The Order of the Trapezoid, The Order of the Vampyre şi The Order of Xnum.
The Esoteric Order of Beelzebub (Ordinul Ezoteric al lui Belzebut) este axat pe studierea Magiei Negre şi a dezvoltării individuale şi studierea Ezoterismului Oriental şi Occidental, al celei de-a Patra Căi, Goetica şi Fizica Cvantică. Cartea fundamentală a Ordinului este „Diabolica”.
The Order of Horus (Ordinul lui Horus) este un Ordin Magic al Căii Mâinii Stângi şi pe lângă iniţierea în misterele ştiinţelor Oculte, dezvoltarea şi re-manifestarea individului, preocuparea fundamentală este controlul puterii, al lanţului gând-cuvânt-manifestare/acţiune. Paralela cu Thelma este destul de evidentă.
The Order of Leviathan (Ordinul Leviathan) pe lângă iniţierea în artele Oculte – element nelipsit din nici un Ordin – este specializat pe studiul metafizic, în special pe controlul minţii, conştientizarea şi controlul gândului şi voinţei – The Power of Will fiind tradus în Mind and Will (Minte şi Voinţă).
The Order of Setne Khaumuast (Ordinul lui Setne Khaumuast) şi este deschis doar membrilor care au obţinut deja gradul II de iniţiere şi activitatea membrilor este canalizată spre cercetarea Egiptului Antic şi al practicilor Magice pierdute din aceea vreme. Ordinul este şi o primă treaptă spre iniţierea în Ordinul Trapezoid.
The Order of the Trapezoid (Ordinul Trapezoid) continuă învăţăturile Oculte şi pe lângă re-afirmare (împlinirea) spirituală al individului are ca obiectiv (individual) găsirea Gral-ului (adevărul suprem), desluşirea misterului Trapezului – legătura dintre spaţiu şi timp şi transcederea dintr-un spaţiu determinat de cele două puncte în unul tri-dimensional şi astfel obţinerea un control asupra timpului şi spaţiului. Faza finală a căutărilor Ordinului fiind Wallhalla, locul unde se află toţi „demonii”.
The Order of the Vampyre (Ordinul Vampirilor) vede în „vampiri” manifestare forţei individuale şi prin metode Magice caută nemurirea. Activitatea primordială a membrilor este găsirea şi readucerea capacităţilor primordiale pierdute de om pe parcursul timpului şi controlul, folosirea acestora. Studiul se face nu doar prin abordările ştiinţelor Oculte, dar şi prin tehnici para-psihologice.
The Order of Xnum (Ordinul Lui Xnum) se ocupă primordial de studiile teologice şi filozofice şi este o şcoală superioară de iniţiere rezervată membrilor ce au trecut de gradul II de iniţiere, dezvoltare.

T.O.S. este organizată pe „Piloni”, fiecare pilon fiind subordonat unuia din Ordine. Conducerea superioară este formată din „Consiliul celor Nouă” – ca şi în cazul C.O.S. – al căror membrii sunt Mari Preoţi.
Sunt şase trepte ierarhice: Setian (Gradul I), Adept (Gradul II), Preot / Preoteasă (Gradul III), Magister / Magistra Templi (Gradul IV), Magus / Maga (Gradul V) şi Ipsissimus / Ipsissima (Gradul VI).
Trecerea de la membru obişnuit (Setian) la Gradul II de Adept durează circa 2 ani şi este o perioadă de iniţiere şi evaluare. Conform unor estimări neoficiale, doar 10% din cei care se înscriu rămân şi obţin acces superior.

Până în 2004 Aquino a deţinut cea mai înaltă funcţie din T.O.S. când conducerea a fost preluată de Magistra Patricia Hardy, neoficial însă, conducătorul „din umbră” probabil a rămas Aquino.

Despre The Order of Nine Angles (ONA) (Ordinul Celor Nouă Unghiuri) am citit, ştiu mult mai puţine lucruri.
Urmează calea iniţierii individuale tot sub amprenta filozofiei lui Nietzsche îmbinată cu Ocultism şi şcoala Magiei Negre.
Înfiinţată iniţial în anii ’60 în Marea Britanie, O.N.A. a activat cu mare discreţie.
În anii ’80  au existat suspiciuni privind legătura cu organizaţii fasciste şi de dreapta, dar conducătorii au negat atât aceste acuzaţii cât şi apartenenţa lor la mişcarea Satanistă.
Acum O.N.A. îşi asumă afilierea la Satanism, practicile Oculte şi Ezoterice.

Pe lângă situl oficial, O.N.A. poate fi găsită şi pe un Blog WordPress.

Un aspect important legat de Satanism este dezvoltarea individuală, căutarea sinelui, împlinirea spirituală. Cum spuneam, nu toţi Sataniştii cred în Diavol ca divinitate, există foarte mulţi Satanişti atei.
Astfel, mulţi Satanişti preferă calea individuală, nu sunt afiliaţi la nicio organizaţie.

Va urma. 🙂

Satanismul (capitolul 3)

Cred că v-am fiert destul. 😛 Cu toate acestea cred că introducerea era necesară şi prezentarea – chiar şi concisă – a percepţiei în general şi a imaginii Biblice a Diavolului, a fost inevitabilă.

Dar lucrurile abia de acum încolo devin serioase. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iL_RbCGxqsc]

(Satanismul (capitolul 1)
Satanismul (capitolul 2) )

„O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?” (Faptele Sfinţilor Apostoli 13, 10)

Aşa s-a adresat Pavel vrăjitorului Elimas şi această abordare vis a vis de „vrăjitori” este mai veche decât Biblia şi a persistat.
Omul se teme de necunoscut şi necunoscutul a fost asociat necuratului.

După instaurarea Bisericii Creştine în lumea Vestică, creştinii au început aceeaşi prigoană a celor de alt crez cu care au fost şi ei trataţi, aceeaşi sau şi mai abitir.
Primele victime au fost aşa numiţii păgâni, dar nu trebuie uitate nici „Războaiele Sfinte” declanşate de Vest împotriva arabilor şi al Islamului. Pe scurt: tot ce nu era creştin, era diabolic. Din punctul meu de vedere o abordare cel puţin strâmbă din partea unei religii care s-a autodefinit ca fiind „al iubirii aproapelui”. Dar de aici pleacă şi prăpastia dintre credinţă şi religie. Dar nu numai în cazul religiei, teoria (dogma) şi practica (ritualul) se bat cap în cap. Slăbiciunea – atribuită de biserică Diavolului – sălăşluieşte în sufletul omului…
Biserica a câştigat influenţă majoră în societate, o poziţie importantă de putere şi în aceste condiţii s-a opus cu toate mijloacele cunoaşterii, evoluţiei şi progresului. „Crede şi nu cerceta” – sintagma îmbrăţişată de biserică a marcat pentru multe secole gândirea şi atitudinea reprezentanţilor ei, a reprezentat ceea ce azi s-ar traduce prin „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”.
Este într-o măsură încă un exemplu cum Biserica „rătăceşte” calea, atâta timp cât în Luca găsim: „căutaţi şi veţi afla” (Luca 11,9). De altfel, originea sintagmei „crede şi nu cerceta” este incertă, Sfântului Augustin a preluat-o de la filosoful păgân Celsus (secolul II) iar acesta a atribuit-o predicatorilor creştini pentru a convinge păgânii să îmbrăţişeze noua credinţă. Însă sintagma nu are nicio acoperire în Biblie.

Melek_taus

O religie combătută şi etichetată Satanistă atât de Creştinism cât şi de Islam a fost (şi este) Yazidi (Yezidi). Această religie aparţine etnicilor Kurzi din Nordul Irakului. Figura centrală a religiei este îngerul Melek Taus şi deoarece un alt nume alocat acestuia a fost Shaytān – numele Satanei în Coran – credinţa lor a fost etichetată drept Satanistă.
Melek Taus în mod tradiţional este tradus ca „Îngerul Păun”, păunul fiind şi imaginea iconografică centrală a religiei. „Povestea” lui Melek Taus are asemănări semnificative cu cea a lui Lucifer. Este tot un înger căzut care din Oul Cosmic a creat universul. Teologia Yazidi spune că lumea a fost creată de Dumnezeu şi este păzită de 7 fiinţe divine – îngeri – unul din ei fiind Melek Taus.
Au două cărţi de căpătâi: unul se numeşte Kitêba Cilwe (Cartea Iluminării sau cartea Revelaţiei Yazidi) şi conţine presupusele vorbe a lui Malek Taus. Cartea are 5 capitole şi este aranjată asemenea Coranului în ordine descrescătoare.
Celălalt este Mishefa Reş (Cartea Neagră Yazidi), nu este împărţită pe capitole şi este mai lungă ca prima carte. În prima jumătate sunt adunate miturile creaţiei şi evoluţiei, urmate de o listă a unor nume de regi presupuşi reprezentanţi al comunităţii Yazidi şi-n final restrângerile legate de anumite comportamente, cuvinte şi hrană prohibită precum şi câteva ordine privitoare la igienă.
În orice caz, etichetarea acestei religii ca fiind Satanistă este incorectă, cu toate că persistă.

Pe lângă persecutarea şi eradicarea oricărei alte forme de credinţă Biserica a etichetat ca necurat orice încercare a omului de a căuta, de a cerceta, de a afla „adevărul”.
A prigonit nu doar păgânii, dar şi ştiinţele. Matematica, astrologia – cu rădăcini vechi în Persia şi Egipt – , toate au fost etichetate „diabolice” şi cei ce le practicau au fost persecutaţi. Astfel a apărut eticheta de „ocult” – necurat şi-n paralel organizaţiile secrete care desfăşurau activităţi în afara limitelor impuse de Biserică.
Nu toate aveau conotaţii religioase, dar orice ce era în legătură cu spiritualitatea sau ştiinţa în ochii bisericii avea legătură cu Diavolul.

Astfel un istoric cât de cât corect al evoluţiei Satanismului, a separării miturilor de realitate, a faptelor de fabulaţii, este destul de dificilă.

Persecutarea magicienilor şi vrăjitorilor/vrăjitoarelor s-a intensificat în mai cu seamă în secolul XV şi XVI, dar apogeul l-a atins abia în secolul XVII. Aşa numitele „abilităţi supranaturale” au fost atribuite Diavolului şi de aici până la istorioarele cu Ritualuri Satanice înfricoşătoare, orgii sexuale şi chiar acte de canibalism, a fost doar un pas.
Primele procese împotriva vrăjitoarelor au fost consemnate în secolele XIV şi XV în Franţa şi Elveţia, abia apoi s-a extins în Germania şi a culminat între anii 1561 şi 1670.  Conform unor estimări în urma acestor procese au fost executate – arse pe rug – 60.000 de persoane – „posedate de Diavol” – , predominant femei.
În Anglia primele procese încep prin 1735 şi este important de menţinut că până în 1951 legile ce impuneau pedepse împotriva vrăjitoriei nu au fost abrogate.

O figură aparte este Gilles de Rais (Seigneur and Baron de Retz, 1404 – 1440), tovarăşul de arme al Jeanne d’Arc, presupus ocultist şi responsabil pentru uciderea a câtorva sute de copii. Chiar dacă faptele lui par a fi fost dovedite de Biserică şi înainte de a fi executat prin spânzurare a şi făcut o mărturisire, legăturile sale cu Ocultismul şi presupusa sa legătură cu Diavolul rămân simple speculaţii.

O figură misterioasă a fost doctorul Johann Georg Faust (1480 –1540), astrolog, fizician, alchimist şi magician German, existenţa lui multă vreme fiind considerată chiar doar rezultat al ficţiunilor. Mulţi îl consideră autor al „Pactului cu Diavolul”. Şi în prezent sunt mai multe teorii legate de viaţa şi activitatea sa, însă cu atât mai puţin date certe. Au circulat multe legende despre el şi a fost sursă de inspiraţie pentru Marlowe şi Goethe.

Michael_Pacher

Urbain Grandier (1590-1634) a fost un preot Catolic Francez, convertit la vrăjitorie şi în final ars pe rug în urma Procesiunii Demonice de la Loudun din 1634. Lui Urbain Grandier i se atribuie şi această formă a Pactului cu Diavolul:

Nos praepotens Lucifer, juvante Satan, Belzebub, Leviathan, Elimi,
atque Astaroth, allisque, hodie habemus acceptum pactum
foederis Urbani Grandieri qui nobis est. Et huic pollicemur
amorem mulierum, florem virginum, decus monacharum, honores, voluptates et opes.
Fornicabitur triduo; ebrietas illi cara erit. Nobis offerit semel
in anno sanguinis sigillum, sub pedibus conculcabit sacra ecclesiae et
nobis rogationes ipsius erunt; quo pacto vivet annos viginti felix
in terra hominum, et veniet postea inter nos maleficere Deo.
Factum in infernis, inter consilia daemonum.
Lucifer Belzebub Satanas
Astaroth Leviathan Elimi
Sigilla posuere magister diabolus et daemones principes domini.
Baalberith, scriptor.

Donatien Alphonse François – Marchizul de Sade (1740–1814) a fost şi el etichetat ca un mentor Satanist pentru abordarea sa libertină şi filozofia combinată cu erotism.

Un personaj cheie a fost magicianul francez Alphonse Louis Constant (1810-1875), cunoscut sub numele de Eliphas Lévi, autorul unor lucrări extrem de importante.
Una din cele mai importante scrieri este „Dogme et Rituel de la Haute Magie”, un manual complex de magie teoretică şi practică. De altfel cartea a fost tradusă în engleză de un alt faimos magician şi ocultist: Arthur Edward Waite, unul din liderii Ordinului Ermetic Golden Dawn.
Unul din aporturile importante al lui Eliphas Lévi a fost desluşirea sistemului din spatele cărţilor de Tarot şi încorporarea acestora în sistemul şi practica magică.

La sfârşitul anilor 1800, începuturile anilor 1900, mai mulţi artişti şi filozofi s-au auto-declarat Satanişti. Astfel avem în 1857  „Les Litanies de Satan” (Liturghia Satanei) a lui Charles Baudelaire şi poetul italian Giosuè Carducci publică în 1865 „Inno a Satana” (Imnul Satanei), dar lista personalităţilor este mult mai lungă: Stanisław Przybyszewski, Félicien Rops, Joris-Karl Huysmans, Joseph-Antoine Boullan, Stanislas de Guaita, Henri Antoine Jules-Bois, Joséphin Péladan.

Eliphas Lévi a avut un impact semnificativ mai cu seamă asupra unui alt personaj cheie, Edward Alexander Crowley (1875-1947), devenit faimos sub numele de Aleister Crowley.
Crowley a fost – şi rămâne – un personaj complex şi controversat, ca mai toate marile personaje legate de Ocultism. Crowley în cartea sa autobiografică – dar plină şi de elemente de ficţiune – a mers până a pretinde că este reîncarnarea lui Eliphas Lévi.
Crowley merită cu siguranţă o dezbatere mai amplă separat şi probabil voi revenii asupra lui cândva.
Crowley a fost magician, astrolog, pictor, poet, dar şi un vehement critic social, un hedonist şi un tip care a experimentat cu drogurile, în fapt moartea a survenit în urma unei doze de heroină, dar dependenţa de droguri se produsese cu mult timp în urmă şi ia afectat viaţa şi activitate.
Importante însă sunt lucrările lăsate moştenire, abordarea lui proaspătă şi îndrăzneaţă, încercarea sa de unificare a sistemelor magice orientale şi occidentale în mare măsură au revoluţionat şi au modernizat abordarea magicului şi au deschis calea multor noi experimente. Nu întâmplător Satanismul modern îşi revendică rădăcinile în lucrările şi activitatea lui Crowley, dar cu toate acestea etichetarea lui Crowley ca fiind un Satanist este totuşi o exagerare sau dovadă de rea voinţă.
Crowley îşi are partea sa de „vină”, educat fiind de un tată foarte aspru şi profund religios, ca un act de rebeliune s-a auto-denumit 666, Marea Fiară. 😀
După ce a studiat timp de trei ani literatura la Cambridge, în 1896 îşi reorientează interesul spre Ocultism, Misticism şi Magie ca un an mai târziu să intre în Golden Dawn.
Allan Bennett îl introduce în lumea Budismului şi începe o serie de scrieri în care Magicul se amestecă cu ficţiunea, cea mai cunoscută fiind „Moonchild”.
În 1940 pleacă în Mexic şi studiază în izolare. Practică Raja Yoga şi în următoarele sale lucrări implementează tot mai mult din practicile Orientale în sistemul Occidental de Ceremonie Rituală. Treptat intră în conflict atât cu Samuel Liddell MacGregor Mathers, cât şi cu William Butler Yeats şi Arthur Edward Waite – conducătorii Golden Dawn – şi în mare parte contribuie la scindarea ordinului după o tentativă nereuşită de preluare a conducerii acesteia.
1904 este probabil unul din cei mai importanţi ani pentru Crowley, în Egipt în urma unor experienţe Magice intră în contact cu vocea care susţine că ar fi al lui Aiwass (Aiwaz) şi aceasta îi arată calea Magică pe care o denumeşte Thelma. În urma acestor experienţe scrie una din cele mai importante lucrări ale sale: „The Book of the Law” (Liber AL vel Legis – Cartea Legii).
În 1907 scrie „Holy Books of Thelema” (Sfânta Carte al Thelmei) şi înfiinţează un nou ordin: A.’.A.’.
În paralel face parte şi din Ordo Templi Orientis (O.T.O.), dar ca şi în cazul Golden Dawn are mai multe conflicte cu alţi Maeştrii al Ordinului.
Încă un capitol important a fost crearea în 1920 al aşa numitului „Abbey of Thelma” în Cefalù, Italia, un centru de iniţiere cu reguli proprii, însă în 1923 la ordinele lui Mussolini centrul a fost desfinţat şi Crowley expulzat.
Crowley a fost un magician controversat, la vremea aceea a şocat prin deschiderea sa sexuală şi introducerea ritualurilor de Magie Sexuală preluate din orient în sistemul Magic Occidental, dar a continuat şi explorarea rădăcinilor Egiptene al Magiei începute de Eliphas Lévi. De mulţi a fost declarat practicant al Magiei Negre, dar şi etichetat ignorant şi impostor, precum a fost acuzat şi de faptul că ar fi fost agent Britanic.
Una peste alta, Crowley a influenţat în mare măsură evoluţia şi abordarea Magiei şi lucrările sale sunt sursă de inspiraţie şi acum pentru mulţi magicieni.

Inevitabil, Masoneria şi alte organizaţii secrete de tip masonic au fost etichetate drept Sataniste de-a lungul timpului mai cu seamă prin prezenţa în cadrul lor a unor personaje controversate şi presupus Sataniste cum a fost şi Crowley sau artistul belgian Félicien Rops.

În anii ’30 se cunosc cel puţin două secte Sataniste, una condusă de Maria de Naglowska şi alta iniţiată de preoţi catolici ce au inversat liturghiile creştine şi astfel au pretins obţinerea unor liturghii Satanice.

satan_goat

Una din frazele acestei Liturghii satanice – „In nomine Domini Dei nostri Satanae Luciferi Excelsi” – este folosită cu 30 de ani mai târziu de Anton Szandor LaVey, când a scris faimoasa „Biblie Satanică” (The Satanic Bible – format PDF) în 1968 şi a înfiinţat The Church of Satan – Biserica Satanică.

Evident: va urma.

Satanismul (capitolul 1)

Mulţi vorbesc despre Satanism, mulţi îl leagă de Rock şi în general este considerată o manifestare anti-creştină. Greşit.

Nu este singurul subiect despre care mulţi au o părere, dar în fapt habar n-au despre ce vorbesc.
Nu sunt teolog – am mai spus-o: nu sunt de fapt nimeni şi nimic – dar am citit dea-lungul timpului destul de mult (şi) despre acest subiect şi voi încerca să fac o sinteză cât de cât obiectivă.

Nu sunt Satanist, în fapt nu mă simt confortabil în nici un curent religios, cred în faptul că religia şi credinţa nu ţin una de cealaltă, religia doar exploatează ideea de credinţă şi profită de cele mai multe ori de naivitatea şi necunoaşterea oamenilor. Nu cred că am nevoie de o clădire specială – biserică – să-l „contactez” pe dumnezeu şi nici de translatori şi intermediari (preoţi).
Credinţa ţine de intimitatea fiecăruia, sunt eu oaia neagră, dar niciodată n-am simţit nevoia să stau în turmă. Bine, admit: sexul în grup este o altă poveste ( 😆 ), dar ţine tot de intimitate. Chiar şi-n grup de doi.

Dincolo de aparenta mea abordare ateistă a existenţei, nu pot să cred într-o lume (şi forţă superioară) împărţită în două. Nu cred că există lumină fără umbră (întuneric), bine fără rău. Ne complicăm în definiţii şi – cred – ne scapă esenţa, simplitatea. Polarizarea în plus şi în minus ne ajută şi ne încurcă în aceeaşi măsură.
Poate pare superficial sau cel puţin copilăresc, dar m-a fascinat de copil Războiul Stelelor al lui George Lucas în care „divinul” este o energie iar noi alegem între „bine” şi „rău”, între pozitiv şi negativ, dar în esenţă manifestarea aceleaşi energii.
Este interesant că în majoritatea religiilor, „răul” apare ca o forţă seducătoare – deci atrăgătoare – şi cu toate acestea apare şi este zugrăvită predominant ca ceva urât…

shedevil

Diavolul are multe forme şi există de când lumea. Sau de când dumnezeu. Sau de când omul a descoperit divinul. Omul de la începuturi a fost fascinat şi totodată speriat de lumea în care trăia, de natura care-l înconjura. Poate de aici şi dualitatea abordării divinului.

În Hinduism de exemplu nu există nici o divinitate echivalentă Diavolului. Sunt zeităţi capabile de acte „rele”, dar nu există nicio forţă explicit opozită „binelui”.

Budismul are o figură diabolică: Mara, un demon care încearcă să-l seducă pe învăţătorul Gautama Buddha prin frumuseţe. Cu toate că Mara reprezintă predominant moartea spirituală, în Budismul timpuriu apare adesea ca un spirit malefic, dar cu toate acestea textele în care apare au o abordare umoristică şi nu gravă.

Nici în Zoroastrism (mazdeismul) nu apare o zeitate sau forţă direct opozită lui Dumnezeu sau binelui, însă şi aici putem identifica un demon: Aeshma (sau Eshm).

La Egiptenii din Antichitate îl găsim pe Set. Set este cu mare probabilitate strămoşul Satanei din Iudaism şi astfel din Creştinism. Cu toate acestea, în Iudaism imaginea Diavolului este cu totul alta şi are alte conotaţii.
Cuvântul „ha-satan” defineşte adversarul, obstacolul şi are rolul de „procuror” vis a vis de Dumnezeu care este considerat Judecătorul. Simbolismul acesta este tot de origine Egipteană, într-o oarecare măsură ea se regăseşte şi în cărţile de Tarot.

În scrierile Apocrife – neacceptate nici de Iudaism, nici de Creştinism – Satanael apare ca cel ce a adus Moartea. Abia mai târziu apare ca „prinţ” alungat din Rai, un „spirit” rău, cel care cunoaşte diferenţa între ce este bine şi ce este păcat. În aceste texte se vehiculează şi ideea că Satanael ar comanda o armată de îngeri.

În Biblie găsim două personaje diferite: Diavolul – Satana – şi Lucifer (Luceafărul – planeta Venus).
Apare „povestea” războiului din Rai, al îngerului răzvrătit şi alungat (căzut). Este şi punctul radicalizării poziţiilor şi apariţia unui rău definit şi într-o evidentă stare conflictuală cu binele, cu divinul suprem, cu Dumnezeu.

Cuvântul „satan” pare să aibă ca semnificaţie originală rătăcire – plimbare, explorare. Conotaţiile negative apar ulterior şi introducerea lor pare forţată, se suprapun poveşti şi personaje diferite.

În fapt, vechile texte sugerează că „diavolul” nu are nicio putere şi răul vine din înclinaţiile, acţiunile omului.
Diavolul pare unealta Domnului pentru a testa credinţa, vrednicia, curăţenia spirituală a omului – o unealtă parte a divinului, un act al Domnului şi în nici un caz un adversar.

Abia Creştinismul îl „creditează” pe Diavol ca „prinţ al întunericului”, inamicul feroce al binelui, opozantul diabolic al lui Dumnezeu.

Codex_Gigas_devil

Satanismul este probabil la fel de colorat şi diversificat ca şi personajul Satana. 🙂
De la abordările Mistice şi Ritualurile Magice, trecând prin Ateism şi până la înfiinţarea în anii ’60 al primei Biserici Sataniste, Diavolul şi-a arătat multe feţe.

Dat dracului Satana ăsta! Dar e dracu aşa de negru pe cât îl zugrăvim? Sau omul alb se dovedeşte – încă o dată – rasist…? 🙂

Va urma!

Ghici cine vine la cină? Fripturistu’ Tismăneanu (UPDATE)

Cotidianul a publicat pe 3 noiembrie lista „intelectualilor” care-l susţin „necondiţionat” pe Băsecu, „Fripturiştii lui Traian Băsescu”.
Corist- pupincuriştii sunt: Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Sever Cotoi-Voinescu, Sebastian Lăzăroiu, Mircea Mihăieş, Traian Radu Ungureanu, Cătălin Avramescu, Monica Macovei, Toader Paleologu şi Teodor Baconski.

M-am bucurat să-l revăd pe domn’ Tismăneanu care pe blog ne tot dă lecţii de democraţie şi susţine cursuri de moralitate de dincolo de ocean. De acolo se vede cică mai bine realitatea de aici. Disidenţii şi diaspora… bla bla bla.

Pe Wiki scrie: „Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Braşov) este un politolog român stabilit în Statele Unite, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland, College Park, specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor şi mişcărilor revoluţionare ale secolului XX. În 2006 a fost preşedinte al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din data de 11 aprilie 2007 este preşedintele Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.”

În Cotidianul: „Vladimir Tismăneanu, urmaşul unui feroce activist comunist, a devenit el însuşi lector propagandist de partid în perioada Ceauşescu. S-a lipit ca o ventuză de regimul Ion Iliescu, iar acum este rezervor de idei prezidenţiale, ideologul condamnării comunismului şi conducătorul Comisiei prezidenţiale de cercetare a perioadei totalitare.”

 

Răspunsul la acuzaţii este aceaşi placă zgâriată şi uzată: “Stalinizarea “Cotidianului”: Nistorescu reinfiinteaza “Tribunalul poporului”… Nu voi comenta mizeria aparuta la loc de (ne) cinste in ex-Cotidianul lui Nistorembo. Este echivalentul contemporan al infectiilor aparute in 1990 in “Azi”, “Dimineata” si “Romania Mare”.  Un text imbibat de ura si instigand la lapidarea celor desemnati drept “dusmani ai poporului”. (…)Atac la persoana, calomnii, inventii ordinare, iar Clubul Roman de Presa tace.” Şi un răspuns indirect prin gura (blogu’) lu’ Cristian PATRASCONIU – cu nimic mai elegant şi cu nimic mai… documentat: Dragi colegi, mai ales dragi colegi de trust, ce parere aveti – domnul Cornel Nistorescu, ilustru fost gazetar, actualmente automobilist periculos pentru siguranta traficului nu vrea, oare,  si domnia sa RESPECT?
Il includem in “noi vrem respect”? Sau pentru domnia sa facem alt slogan -de pilda, “noi vrem pesmet”? Sau “noi vrem cotlet”? Sau, “noi vrem closet”?”

Gura… bate curul, stimabililor. La schimbarea de regim din decembrie ’89 speram ca să nu mai văd, să nu mai aud şi să nu mai citesc nimic de la nevertebrate de acest soi. Am greşit. Şi eu şi multe milioane de români. Hârtia igienică oferită atunci cu bunăvoinţă n-a folosit-o nimeni.

O fi adevărul la mijloc, nu o fi, slugărnicia lui Tismăneanu faţă de Cotroceni este evidentă. O fi mic salariu’ de profesor şi-n America, doar criza de la ei a venit… 😛 😛 😛

Cât despre Comisia şi Raportul Condamnării Comunismului: a fost tot doar apă de gură pentru domn Traian.
Torţionarii încă aflaţi în viaţă trăiesc din mult discutatele „pensii nesimţite” şi speciale, comuniştii de ieri sunt capitaliştii de astăzi, securitatea a trecut de la oprimarea populaţiei la afaceri şi – implicit – jecmănirea ei. De condamnat, n-a fost nimeni condamnat.

Ce să zic? Bravo!

Ne este foame la toţi, dar nu toţi mâncăm căcat.

 

P.S. Acest text este un pamflet. Şi da, îmi cer scuze: n-aţi mâncat căcat, nu vă pute gura. Aţi halit tot rahatu’ de pe lume. Şi nu, nu vă săturaţi, nu vă este ruşine.

tismaneanu

Sex, Droguri şi Rock’N’Roll (partea 4)

(Sex, Droguri şi Rock’N’Roll (partea 1)
Sex, Droguri şi Rock’N’Roll (partea 2)
Sex, Droguri şi Rock’N’Roll (partea 3) )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M3T_xeoGES8]

Rock And Roll-ul a apărut la sfârşitul anilor ’40 în America, rezultantă a amestecului de Blues şi Country.
Bob Robinson’s cânta o piesă “Rock and Rolling” în 1939 şi în acelaşi an Buddy Jones  “Rock and Rolling Mamma”. Combinaţia de Rhythm And Blues şi Country a însemnat nu doar amestecul de genuri şi abordări diferite, dar şi dărâmarea frontierelor dintre rase.
Astfel asimilarea ideii de Rock’N’Roll cu ideea libertăţii – dar şi al rebeliunii, al nonconformismului – a fost făcută chiar de la începuturi.
Rock’N’Roll-ul a fost muzica rebelă, incitantă, de „trezire” şi revoltă.

Există multe discuţii pe marginea temei „cine a fost primul”.
Dacă faimoasa revistă Rolling Stones Magazine în 2004 a dat verdictul în favoarea primului single realizat pentru Sun Records de Elvis Presley, „That’s All Right (Mama)” din 1954, înaintea acestui material sunt mai multe înregistrări ce se întorc în timp până la sfârşitul anilor ’30.
Astfel avem: Big Joe Turner cu „Roll ‘Em Pete” din 1939, Roy Brown cu „Good Rocking Tonight” din 1947, Hank Williams din acelaşi an cu  „Move It On Over”, Fats Domino „The Fat Man” din 1949 şi Les Paul and Mary Ford cu „How High the Moon” în1951.
Nu este atât de semnificativ cine a fost primul, mai important este că noua abordare a prins şi s-a răspândit.

Anii ’50 au adus aşa numitul „Rockabilly” având reprezentanţi de frunte ca Elvis Presley, Carl Perkins şi Jerry Lee Lewis. Dar şi aşa numitul Doo wop, un gen ce împrumuta din Gospel corurile ample, avea în centru voce şi punea accent mai puţin pe chitare.

Tot în anii ’50 s-a lansat şi moda cover version-urilor: majoritatea pieselor Rock’N’Roll au fost la început re-interpretări, re-aranjări al unor piese vechi de Blues şi Rhythm And Blues.
Dacă finalul anilor ’50 a marcat şi declinul Rock’N’Roll-ului de peste ocean, în Europa, mai ales în Marea Britanie, abia începea nebunia. 🙂

Rock’N’Roll-ul semnifică punctul de plecare pentru toate (sub) genurile muzicale din Rock.
Nu există deceniu în care Rock’N’Roll-ul (sau Rock-ul) să nu fie declarat decedat, dar de peste jumătate de secol se încăpăţânează şi persistă. 🙂

La noi a fost mai mult Rock decât Roll, adică vremuri naşpa… 😆
Mereu am fost cu doi-trei paşi în urmă, trupele s-au limitat la copiat şi au fost limitate şi de conducerea de… Partid.
Phoenix au trecut de Beat la Hard Rock, Celelalte Cuvinte de la amestecul extrem de zemos de Folc, Rock şi Heavy Metal… la Thrash Metal. N-am avut nici constanţă, nici un progres firesc, s-au sărit etape, muzica New Wave, Punk aproape că a lipsit cu desăvârşire din spectrul autohton.
Nici nu ştiu ce este mai jalnic: să copiezi cu stângăcie ultimele trenduri sau să freci clişee obosite de acum 20 de ani?

Vroiam să mai pomenesc de texte – fiindcă de fapt de la ideea legată de texte am pornit.
Pe de o parte mi se pare stupid să afirmi: „nu mă interesează textele”. Am întâlnit multe persoane care nu ştiu engleza şi – automat – habar n-au ce ascultă. E ca ciorba fără sare…

Textele trupelor de la noi sunt sau versuri împrumutate de la poeţi consacraţi sau… de cele mai multe ori adunături de clişee şi tembelisme. Există excepţii, dar rare şi… tot mai rare. Sexul – cum spuneam – rămâne tabu, ce despre Rock-ul occidental nu se poate spune.

Realitatea este că interesul pentru Rock este scăzut. Dacă numele mari de import adună lumea pe stadion, totuşi şi 5000-7000 de fani (la Metallica, fiindcă la Limp Bizkit/Queensryche/Saga doar 1000) la o ţară de 22 de milioane este extrem de puţin.

Concluzia este la îndemână: sex şi droguri da, Rock’N’Roll nu. Poate Drum’N’Bass… 😆

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=w6v6STh1Thw&feature=related]

Sex, Droguri şi Rock’N’Roll (partea 3)

(Sex, Droguri şi Rock’N’Roll (partea 1)
Sex, Droguri şi Rock’N’Roll (partea 2) )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hQBOhdb_5n4&feature=fvst]

Drogurile. Cea mai mare problemă legată de droguri este politica şi politicienii. Şi nu numai în ceea ce priveşte drogurile, dar aici poate mai pregnant ca-n alte ecuaţii, politica este prezentă cu siguranţă şi datorită sumelor de bani fabuloase puse-n joc şi banii – nu-i aşa? – înseamnă putere.

Pe 30 octombrie 2009, unul din cei mai importanţi consilieri guvernamentali pe problema drogurilor din Marea Britanie, doctorul David Nutt, a fost obligat să demisioneze deoarece şi-a exprimat părerea – de specialist – legat de subiectul drogurilor uşoare – canabis, respectiv LSD. Acesta a afirmat că drogurile amintite nu sunt cu nimic mai periculoase ca tutunul sau alcoolul. Ştirea mi-a parvenit printr-un prieten şi o puteţi citii în ediţia on-line al ziarului The Independent. Un articol extrem de interesant.
Pe scurt: specialiştii sunt înlăturaţi dacă opinia lor nu coincide cu politica promovată de… politicieni.

Am mai reţinut o idee din cele expuse de doctorul David Nutt: „Cred că trebuie să acceptăm ideea că tinerilor le place să experimenteze – cu droguri şi alte activităţi potenţial dăunătoare – şi ce ar trebui să facem este să îi protejăm. Noi ( – specialiştii – n.r.), prin urmare, trebuie să furnizăm informaţii cât mai exacte şi credibile. Dacă credeţi că prin a speria copiii aceştia se vor oprii, probabil, vă înşelaţi.”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bP8eNye4J_M&feature=fvst]

Cuvântul drog provine din francezul „drogue” şi se referea la plantele medicinale uscate şi conservate pentru diferite tratamente. „Drogeria” (drug store) în multe limbi desemnează farmacia.

În lumina celor prezentate la început, este destul de dificil de făcută o catalogare „corectă” a drogurilor, totuşi se poate afirma că sunt droguri „uşoare” şi droguri de mare risc.

Droguri uşoare, aşa numitele droguri „recreative” sunt: cofeina, ceaiul, alcoolul, teobromina (o substanţă aflată în ciocolată, un alcaloid din cacao) şi nicotina.
Drogurile naturale sunt extracte de plante sau ciuperci.
Mai trebuie amintite şi o serie de medicamente (droguri) ale căror componentă conţine diferite substanţe (derivate) care au efecte calmante sau halucinogene. Sunt diferitele anti-depresive, calmante şi stimulente.

Trebuie spus şi faptul că sunt relativ multe religii în care se folosesc diferite substanţe halucinogenice, stimulente sau sedative în cadrul unor ritualuri.

Droguri „tari” sunt considerate cocaina, anumite amfetamine, morfina şi heroina. Dar cum spuneam, împărţirea aceasta este amplu disputată chiar şi de specialişti, o delimitare foarte exactă între drogurile „uşoare” şi cele de mare risc nu există unanim acceptată.

O altă catalogare se poate face din perspectiva obţinerii acestor substanţe: drogurile de provenienţă naturală şi cele obţinute chimic. Însă această împărţeală nu este relevantă din perspectiva riscurilor. De exemplu opiumul este obţinut din mac, din aceasta se poate produce morfina şi o derivată semi-sintetică este heroina.

Nu cred că este relevantă o discuţie foarte tehnică pe marginea subiectului cu toate că – exact cum a afirmat şi doctorul David Nutt – o informare corectă este nu doar necesară ci obligatorie din partea autorităţilor. Însă nu-i datoria mea, în definitiv sunt doar un idiot şi blogger de ocazie şi conjunctură… 😆

Tema prostituţiei şi al drogurilor evident a apărut nu odată şi pe agenda politicienilor. Este şi mai evident că la mijloc sunt interese mari, banii reprezintă în mare măsură puterea.
La noi subiectul este tratat mai mult propagandistic, opinia – irelevantă – a bisericii este formal îmbrăţişată şi de clasa politică, păstrarea problemei într-o zonă semi-obscură pare să convină de minune tuturor. Uneori este scoasă ca o sperietoare, alteori măturată sub preş.

Nu sunt consumator, drogurile mele sunt muzica şi sexul… 😆 Mie-mi ajunge atât, am dorinţe… mărunte. 😆

Şi apropo sex: cred că şi în cazul drogurilor ca şi-n sex fiecare ar trebuii să aibă libertatea să meargă cât de departe crede de cuviinţă. Cum nici legat de perversiune nu se poate stabilii un standard, cred că nici legat de droguri nu este posibil.

Despre legalizarea drogurilor se poate vorbii mult. Cred că scoaterea consumatorului de sub incidenţa penalului este o măsură justă. Asta nu implică neapărat legalizarea – fapt indus eronat în conştiinţa multora.
O variantă poate fi aceasta cu prevederi şi pedepse aspre aduse traficanţilor sau o alternativă poate fi legalizarea drogurilor, o accizare majoră a drogurilor de mare risc, astfel pe de o parte s-ar obţine nu doar controlul asupra lor, dar şi un profit important la bugetul de stat, pe de altă parte preţurile ar impune şi o prohibiţie semnificativă. Însă legalizarea drogurilor poate avea un impact pozitiv psihologic pe termen lung: ce nu este interzis, prezintă un grad mai scăzut de interes.

Soluţii există cu siguranţă, dar – şi mă repet – nici în cazul acestui subiect – nu putem merge pe mâna politicienilor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EhoTKKIOJ0E&feature=fvw]

Am terminat-o cu sex-ul, am rezolvat-o cu drogurile, îmi rămâne Rock’N’Roll-ul. Va urma. 🙂