[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6ipgT9deSeM]
gânduri varză
Lie Lady Lie
1969… Generaţia flower-power, idealurile hippie despre o lume a păcii şi iubirii în plin război din Vietnam, emanciparea chiar şi doar superficială şi de suprafaţă şi răbufnirile sexuale de din-înaintea bolii SIDA.
Sunt un tip agitat. Şi dubios. Să nu-i spun altfel fiindcă nici nu ştiu cum i-aşi putea spune. N-am stare. N-am linişte. E un virus, este-n sânge.
Lucrez la un set nou de piese şi planific o serie intitulată generic „Vintage” şi din care primul disc se va numi „Chasing Shadows”. Muzică… contemporană. Poate pe alocuri experimentală, puţin bizară, de ambient. De fapt nici nu are importanţă ce este. Scriu teme de pian şi le colorez, le aşez în făgaşe diferite. Muzică de film pentru o viaţă supra-realistă fără film în care decorul are rolul principal. Şi singurul.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CQCnwkJFRlI]
„Lay Lady Lay”-ul lui Dylan a fost scrisă-n ’69, iniţial Read more Lie Lady Lie
Mentalitatea de ceai de păducel
O fi bun ceaiul de păducel, nu zic nu, dar eu sugerez să încerce şi cu verde de Paris, am citit pe „goagăl” că-i eficient.
N-am să vă plictisesc (prea mult) cu spusele consilierului prezidenţial cătălin avramescu, dar spusele lui la o dezbatere pe tema sistemului sanitar merită consemnate:
„Voi asista cu multă curiozitate la dezbatere şi voi asculta cu mult interes. Să vă spun de ce: pentru că – nu ştiu care este situaţia dumneavoastră – dar cel puţin eu nu mai sunt un client al sistemului de sănătate de vreo 15 ani. L-am părăsit îngrozit, cum bănuiesc că mulţi au făcut-o deja.”
Da, fostul premier tăriceanu, preşedintele băsescu şi în general toţi demnitarii şi oamenii cu dare de mână din această ţară. Restul, adică noi cei mulţi şi fraier, n-avem decât să ne tăvălim.
Şi – cu mâna pe inimă o mai spun încă o dată: ne merităm soarta.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QvXyG4Hck1M]
otrava informaţională – 10.09.2010
„M-a înjurat copilul, a spus ceva….”
De câte ori băsescu, familia sa, apropriaţii săi, partidul care-l susţine sau guvernul său au avut probleme, interesul general a fost deturnat printr-un scandal mediatic sau mediatizat. Majoritatea legate de DNA şi de cele mai multe ori am văzut personaje cunoscute plimbate în faţa camerelor în cătuşe.
Tot coincidenţă ori ba, arestarea preventivă a acuzaţilor s-a judecat noapte, preferabil joi spre vineri ca recursul să fie posibil doar luni şi cel arestat să se „bucure” măcar de 3-4 zile de detenţie.
Şi e o treabă şi cu arestarea preventivă. Pe de o parte aceasta oarecum contravine prezumţiei de nevinovăţie şi asta mai ales din perspectiva faptului că în nici unul din cazurile zgomotoase n-a existat o condamnare care măcar ulterior ar fi justificat, dar mai ales probat acuzaţiile, pe de altă parte este straniu cum oamenii de afaceri, jurnaliştii, politicienii sunt băgaţi la zdup aproape instantaneu în timp ce infractori periculoşi acuzaţi de infracţiuni violente sunt constant judecaţi în stare de libertate.
Mă mai deranjează ceva. Probele în toate cazurile au fost interceptări telefonice predominant furnizate de serviciile secrete. Acum mă întreb dacă treaba serviciilor secrete este asta, supravegherea cetăţenilor şi furnizarea de eventuale probe către Parchet şi justiţie? Şi în condiţiile acestea Parchetul ce face fiindcă alte probe nu au apărut şi nici unul din cazurile instrumentate n-au avut finalitate, probatoriul s-a dovedit mereu insuficient sau neconcludent.
Şi nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată aceste convorbiri scapă în presă. „Pe surse”.
Probabil sunt destui neanderthalieni Read more otrava informaţională – 10.09.2010
Vîntu şi cum ne bate vântul
Noua telenovelă vine la fix pentru a susţine incursiunile mele de ieri (Adevărurile despre minciuni) şi azi dimineaţă (Epilog: episodul pilot).
Dar evident nu mofturile mele sunt satisfăcute şi sunt mişcările mediatice menite să distragă din nou atenţia poporului de la subiectele reale.
Şi încă o dată, toată media, societatea aşa zis civică şi tot poporul marşează la abureală, pun botul la năvod. Povestea S.O.F. Invest/FNI şi implicarea, relaţiile lui Vîntu din sfera politică de la băsescu la geaonă sunt un ciolan gras de ros. Şi sunt convins, sunt pregătite şi altele, poate-poate se evită tulburările sociale.
Bizar, cum românul e mai interesat de orice altceva decât de propria sa soartă, existenţă. Adică e mai incitant ce se petrece cu Vîntu decât faptul că ne bate vântul în buzunare… De exemplu. 😛
Şi dacă tot dezgropăm cadavre – telenovele – eu unul sunt mai curios de povestea ziariştilor răpiţi în Irak şi fuga lu’ Hayssam… Pe bune.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Gbtnf-sKg2o]
Epilog: episodul pilot
Ieri am deschis un subiect despre care UnSoricel spunea că ar merita mai mult decât o simplă şi singulară însemnare pe blog.
Tot el a făcut şi câteva observaţii interesante.
1. subiectele dezbătute în ţară sunt ca nişte seriale care încep, se derulează 2-3 episoade după care dispar şi încep altele. De aici şi ideea mea: sunt practic episoade pilot, vedem eventual şi 1-2 episoade, intrăm în subiect şi… le abandonăm.
2. Cât de slabă şi ignorantă este societatea civilă, de acest scenariu este posibil.
Şi nu în ultimul rând, mi-a dat o idee de a vă propune să alcătuim o listă cu subiectele fierbinţi aruncate în centrul atenţiei şi abandonate cu nonşalanţă.
UnSoricel a şi venit cu trei exemple:
1. ce s-a întâmplat cu frunza … adică compania pe care d-na Udrea a comisionat-o … e OK acuma să se folosescă sau nu e OK
2. acuzi un şef de staţie de tv că ar lua mită şi ar fi un şantajist şi se pare că la asta s-a oprit totul…
3. se face ceva concret pt cei ce erau sinistraţi sau o să auzim din nou de ei la următorul ‘val de ploaie’…
Păi cu frunza a rămas cum AU stabilit, firma implicată în campania electorală PD-L-băsescu din 2009 a fost elegant recompensată din bani publici sub frunzuliţa buclucaşă.
Diaconescu se pare că este una din variantele de lucru – sau rezervă – al preşedintelui de a forma un nou partid în condiţiile în care pseudo partidul independenţilor din parlament pare inapt să adune voturi.
Sinistraţii…. Da, îi vom vedea la următoarele ploi… (Se aude ceva?)
[bandcamp track=25129651 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=da0b0e]
De ce n-am simţit nevoia Read more Epilog: episodul pilot
Adevărurile despre minciuni
Printre zecile de reclame imbecile, am remarcat una, zice „trei din cinci bărbaţi au tenul sensibil”. Concluzia? Trei din cinci bărbaţi sunt bulangii. Şi una, şi cealaltă afirmaţie sunt „adevăruri” relative, nu pot fi probate, dar nici contestate, n-au în spate cercetări, studii indubitabile. Sunt speculaţii, găselniţe publicitare. Un alt exemplu: „majoritatea medicilor stomatologi recomandă pasta de dinţi X”. Mie nu mi-a recomandat aceea pastă de dinţi niciodată nici un medic stomatolog.
L-a cârpit traian băsescu pe avocat la ieşirea din Cireşica? Dar mircea băsescu pe doamna-n trafic?
Există un singur adevăr sau adevărurile sunt multiple, nuanţate, oscilante, diferenţiate?
Nu vreau să fac nici filozofie, nu o dau nici în metafizică.
Sunt fapte reprobabile şi fapte neprobabile, adică de nedovedit. Un lucru care nu poate fi dovedit, confirmat irefutabil însă nu este ceva fals sau neadevărat.
Când un om are Read more Adevărurile despre minciuni
Discul următor sau press next
Meniu: Tarja, Stone Sour, Dagoba, Venetian Snares.
Depozitul meu de „prospături” muzicale seamănă tot mai mult cu o pungă de chipsuri. O pungă „mix”, amestecată cu chipsuri de tot felul, sărate, picante sau cu brânză, o pungă din care parcă cu cât ronţăi mai mult, se umple la loc. Numai zilele acestea am „achiziţionat” peste 40 de albume noi şi mai am un sertar cu aproape 300 de albume care-şi aşteaptă rândul la recenzie, toate discuri de anul acesta.
Cum spuneam şi zilele trecute, cam multe… „consumabile” după modelul pantofilor de înmormântare, de unică folosinţă. Read more Discul următor sau press next
Vă Salut din Bucureşti!
Patruzeci… ce? Alibaba şi cei patruzeci de…. ?
Ani? Fugi de aici!
Midlife fuckin’ crises my ass!
„Criza” mea de „maturitate” n-o simt, nici nu cred că există, fac şi eu ca iluştrii noştri politicieni acum doi an, „criză? unde? poate la ei, la noi nu…”
Nici de criză de maturitate n-am parte, s-a disipat în criza globală… 🙂 Circa 7 miliarde de crize individuale.
Andy Warhol vorbea despre 15 minute de faimă (fame), Marilyn Manson i-a răsucit vorbele în 15 minute de ruşine (shame), eu mă tot gândesc cât de diferiţi suntem noi ca indivizi, dar în cele din urmă suntem toţi la fel.
Dar nu vreau să mă gândesc, teoria (filozofia) rar duce la ceva, conduce undeva.
De exemplu aud des asta cu „să-ţi trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima” şi ideea în sine îmi miroase a pură disperare, mereu am spus, de ce nu ca şi cum ar fi prima? „This is the first day of my last day …”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uQ8JvKhpVr0]
Ce contează – spun mulţi – este ce lăsăm în urmă. Păi ce lăsăm? Deşeuri de plastic, resurse secătuite, bulibăşeală şi facturi neachitate. Dacă mai băgăm multe E-uri la ficat, mă tem că nici căcatu’ n-o să mai fie biodegradabil…
Eu – cu reminiscenţe de punker burghez 😀 – am promis discu’ nou pentru azi şi am discu’ nou.
Oficial 13 piese, neoficial – la descărcare – 16, va să zică cu 3 bonusuri.
[bandcamp album=367258372 size=grande3 bgcol=FFFFFF linkcol=cd0e17]
„All the Best, from Bucharest!” este o colecţie de piese mai vechi (2006) şi piese extrem de proaspete, diferit pe de o parte fiindcă abordarea este mai, hm, comercială, pe de altă parte am reciclat câteva piese pentru unul din proiectele mele abandonate, Veşti Proaste, astfel am 5 piese cu text în limba română, lucru mai rar în „cariera” mea, dar poate aşa mă fac şi eu dracului înţeles. 👿
Am Read more Vă Salut din Bucureşti!
Pansament. Pentru portofel. Portofelul meu.
La 20 de ani de la intrarea noastră-n sistemu’ „liber”, m-am dumirit şi „io” la ce poate fi bun un card bancar, care-i treaba cu capitalismul, acum când nici coliva n-a mai rămas din ea…
Şi – m-am gândit bine – dacă nici moca n-a vrut nimeni muzica mea (exagerez!), poate vrea totuşi cineva pe bani. Sau să facă donaţii pur şi simplu. 😀
Bănuiesc că nu o să-mi plătesc ratele la bancă – bat executorii la uşă, n-o să-mi trimit copilul la grădi, ba, cred că nici de o ciungă nu-mi iese, în schimb acum pot fi ascultate gratuit în condiţii bune şi la calitate maximă atât piese vechi cu trupele mele Pansament şi Nation’s Slum, cât şi piese noi şi – contra cost 😀 – pot fi descărcate albumele sau piesele separat.
Din toate site-urile dedicate muzicii şi muzicienilor, oferta Bandcamp bate tot la distanţă. Şi e gratuit, n-are reclame, etc. Ptu, să nu-l deochi!
Nu ştiu dacă unul din prietenii mei are sau nu dreptate, dar Read more Pansament. Pentru portofel. Portofelul meu.
