Ia-i românului şi ultima alinare: algocalminul. Lasă-l pe fraier să sufere, să se tăvălească.
Analgezicul cel mai popular, mai prieten cu românul decât codrul de zeci de ani este pus pe lista neagră.
Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) a decis ca Algocalminul să nu se dea decât cu reţetă, de la sfârşitul acestui an.
Medicamentul conţine metamizol ce poate produce independent de doză şi durata tratamentului, scăderea globulelor albe şi implicit a imunităţii.
În plus, el este interzis şi-n alte ţări din Uniunea Europeană.
Pentru dureri există şi alte medicamente care nu conţin metamizol, de exemplu Nurofenul. Problema este diferenţa de preţ. O cutie de Algocalmin costă 8 lei, în timp ce una de Nurofen Read more Algocalmin
eu
Kosovo Stat independent
Declaraţia de Independenţă a Kosovo „nu a încălcat dreptul internaţional general” – este concluzia la care a ajuns Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.
Kosovo şi-a declarat independenţa în 17 februarie 2008. Noul stat a fost recunoscut până în prezent de 69 de ţări, inclusiv de Statele Unite şi 22 dintre cei 27 de membri UE. România continua să fie împotrivă şi asta de teama precedentului care se creează în acest fel.
Asistăm la sfârşitul conceptului, epocii Statelor Naţionale şi asta indiferent dacă ne convine sau dacă acceptăm faptele, contextul. Evident, românul de rând are-n minte „ţinutul Secuiesc”, ironic sau nu, azi a fost deja vânturată o ştire conform căreia la Miercurea Ciuc există o propunere ca str. Mihai Eminescu să fie redenumită în str. Attila…
Acum Read more Kosovo Stat independent
Presa pe preş – 22.07.2010.
Mint, dar să presupunem totuşi că înţeleg nostalgia pentru „epoca de aur”. Că nebuni – doamne ajută! – sunt cu nemiluita. A ajuns Ceauşescu să deţină şi blog personal, dacă apuca s-o şi trăiască..! Că pupincurişti au fost şi sunt fără număr, fără număr şi mănâncă rahat cu o poftă neasemuită… ştiam. Ştiam şi că sar dintr-o barcă-n alta. Sau… groapă-n alta?
Ieri că trei ameţiţi se împingeau la gardu’ cimitirului să vadă „marea deshumare” – sau cum am auzit, ba chiar văzut şi scris „dezhumare” – am înţeles. Sunt mulţi – mai ales pensionari – care înjură democraţia şi nu-i pot condamna având în vedere tratamentul pe care-l primesc. Însă ieri toate televiziunile pretins serioase, alea de ştiri cică, s-au transformat ad-hoc în Funeral.TV, indiferent de sigla din colţul ecranului toate arătau şi s-au comportat leit ca mult blamatul OTV. De la 7 dimineaţa până după ora 23 am avut exclusiv dezgroparea (asta-i cu „z” de la Zorba 😀 ).
Dacă înţeleg motivele familiei în demersul lor – privat -, nu înţeleg senzaţionalul contrafăcut de media. Parcă alaltăieri am văzut circul îngropări lu’ Mădălina, zău nu ştiu cu-i trebuia un astfel de bâlci cu dezgropare. Ne-am obişnuit că puterea aruncă tot felu’ de petarde şi fumigene pe piaţă pentru distragerea atenţiei, dar ce s-a întâmplat ieri a fost iniţiativa şi dovada de „profesionalism” al jurnaliştilor privaţi al televiziunilor mogulilor.
Şi dacă tot pomeneau despre adevăr, sincer mă interesează mult mai mult ce s-a întâmplat de fapt în decembrie ’89, cine este responsabil pentru singura „revoluţie” sângeroasă, ce s-a întâmplat în anii ’90 de la falimentarea industriei şi îngroparea agriculturii până la mineriade, evenimentele de la Târgu-Mureş, mă interesează cine a băgat mâna în fondul de pensii şi unde s-au dus banii, ce s-a întâmplat cu flota şi dacă aceasta este inclusă în „vânzările anterioare”? Asta aşa, doar câteva exemple. Dacă tot e să dezgropăm fantome, măcar să o facem cu folos şi să învăţăm ceva din istoria recentă.
Şi mai am o problemă: degeaba dezgropăm morţii, băgăm capu’ în nisip, realitatea Read more Presa pe preş – 22.07.2010.
Raportul CE pe Justiţie: Înainte sus!
Şeful statului s-a arătat profund nemulţumit şi îngrijorat de expresiile dure folosite în raport, în care se afirmă: „România şi-a încălcat angajamentele luate la intrarea în Uniunea Europeana”.
Problema încrucişătorului de la Cotroceni – cum inspirat l-a poreclit Mircea Badea – este că pe de o parte nu poate controla Comisia Europeană, pe de altă parte n-are relaţii de nici un fel cu nici un alt şef de stat european.
M-am uitat pe site-ul oficial al preşedintelui la Politica Externă, la agenda preşedintelui pe anul acesta: Vizita oficială în Republica Moldova (Chisinau/Cahul, 27-28 Ianuarie 2010), Vizita de stat în Republica Kazahstan (Astana-Karaganda, 2-3 martie 2010), Vizita de lucru în Republica Islamică Afganistan (Kabul, 4 martie 2010), Vizita oficiala în Japonia (Tokyo, 9-11 martie 2010), Vizita oficiala a domnului Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, (Bucuresti/Suceava/Iasi, 27-28 aprilie 2010), Vizita oficiala în Republica Macedonia (Skopje, 27 mai 2010), Vizita oficială a domnului Mihail Saakashvili, preşedintele Republicii Georgia (Bucuresti, 2-3 iunie 2010), Vizita oficială în Republica Albania (Tirana, 8 iunie 2010), Vizita oficială a domnului Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene,( Bucuresti, 12 iulie 2010), Vizita oficială în Republica Lituania, Vilnius, 14 iulie 2010)… în rest dineuri oficiale, reuniunile Consiliul European la care am văzut, Traian Băsescu mereu este lăsat la o parte singur şi stingher, mai o înmormântare (funeraliile Preşedintelui Republicii Polone, Lech Kaczynski).
Izolarea în care a ajuns România Read more Raportul CE pe Justiţie: Înainte sus!
recurs la tocăniţa de cartofi
Câte case atâtea obiceiuri – se spune, la mine este şi mai grav, de câte ori gătesc ceva… iese altceva. Este rezultatul faptului că nu am citit cărţi de bucate, nu m-a învăţat nimeni să gătesc şi nu ţin cont nici măcar de „reţetele” proprii.
Şi uite aşa sar de la Big Mac la ceva mult mai neaoş: tocăniţa de cartofi cea de toate zilele. Sigur am mai făcut, sigur nu la fel, parcă am pus şi pe blog. 😛 Şi ştiu sigur că am un prieten care se linge pe bot Read more recurs la tocăniţa de cartofi
Indicele Big Mac
Muncim ca să mâncăm sau mâncăm să avem forţă de muncă?
Cu ce se măsoară pofta şi care este paritatea corectă?
Euro este supraapreciat cu circa 17% vis a vis de moneda americană şi paritatea celor două monede ar putea ajunge la 1 la 1. Asta arată Big Mac Index-ul, o găselniţă din septembrie 1986 al celor de la „The Economist” prin care se calculează paritatea dintre diferite monede. Indicele a fost lansat mai mult ca o glumă, ci nu ca un instrument economic exact, însă s-a dovedit reprezentativ în timp şi lista este publicată anual şi include 32 de ţări.
Calculul este simplu: în America preţul unui Big Mac este de 3,10 dolari, se ia preţul calculat tot în dolar al produsului dintr-o anume ţară apoi se calculează diferenţa de preţ vis a vis de cursul oficial de schimb. Cei care contestă acurateţea instrumentului au în vedere argumentele solide: costul ingredientelor, al forţei de muncă şi taxarea diferă de la un stat la altul şi nici volumul vânzărilor nu este acelaşi, toţi factorii aceştia influenţând preţul produsului.
Dar să vedem un calcul concret. În Elveţia – de exemplu – un astfel de hamburger costă 6,30 franci asta rezultând un curs al dolarului de 2,03 franci vis a vis de cota oficială care este de 1,21. Astfel indicele Big Mac arată o supraevaluare a francului elveţian de 68 la sută.
Preţul mediu al unui Big Mac în Uniunea Europeana este de 3,58 dolari, de aici s-a dedus supraaprecierea monedei europene cu 17%.
Chiar dacă luăm în considerare şi diferenţa de costuri, de taxare, de vânzări şi a forţei de muncă, indicele arată Read more Indicele Big Mac
Evadare în decor
Au fost câteva zile toride în capitală iar eu mă încăpăţânez să nu pornesc aerul condiţionat – detest invenţia!
Dimineaţa vă povesteam de Facebook şi încă nu-mi explic cum reţelele de socializare virtuală creează dependenţe. Este tragi-comic şi faptul cum unii reuşesc să exploateze şi slăbiciunile umane şi efectele crizei şi fac bani mulţi pe seama celor mulţi şi… fără bani. Dar asta e o altă poveste! E bine, încă nu este obligatoriu să ai profil Facebook şi să-l utilizezi zilnic cum o altă scamatorie financiară prin care unii fac avere pe seama celor mulţi şi pricăjiţi – asigurarea locuinţelor – a devenit prin lege obligatoriu. Dar şi asta este o altă poveste. 🙂
Ce vreau să vă spun este că dă-l dracu de internet, televizor, canapea şi telecomandă!
După ce mi-am terminat treburile ce vreau-nu vreau mă leagă de computer şi internet, mi-am pus aparatul foto de gât şi Read more Evadare în decor
Facebook, cafea şi ţigări
Aveţi o cerere de prietenie: Adriana – 2 prieteni în comun. Confirmă sau ignoră…
Dacă confirmi te trezeşti în faţa unui test IQ, este o reclamă tip spam, ingenioasă, dar tot spam şi denotă interesul mare pentru Facebook şi numărul mare de utilizatori.
Facebook impune noi exigente pentru protejarea datelor utilizatorilor; Peste 30.000 de oameni au parasit Facebook in semn de protest; Facebook vrea sa aiba un miliard de utilizatori; Facebook a avut venituri de 800 de milioane de dolari in 2009; O treime dintre femei intra pe Facebook imediat ce se dau jos din pat; Seful Facebook ar putea sa fie condamnat la moarte in Pakistan; 2,5 milioane de musulmani ameninta ca isi sterg contul de pe Facebook; Fiecare al 13-lea roman e pe Facebook – sunt doar câteva titluri din mass-media care au atras atenţia legate de această reţea virtuală de socializare.
Criza a afectat tot globul şi pe fundalul Read more Facebook, cafea şi ţigări
Rotisorul de duminică
Toţi ne înecăm. La mal sau la… Mall. În siguranţa confortabilă a căminului – în general un spaţiu delimitat şi stingher – sau pierduţi în mulţimea anonimă, ne înecăm din când în când. O facem benevol sau inconştient. Am văzut un film, Cell 2, în care un criminal în serie îşi ucidea prin diverse metode victimele ca apoi să le readucă la viaţă şi printr-un alt experiment să repete şirul acesta morbid până la epuizare sau până la eşecul resuscitării. Viaţa noastră nu este atât de dramatică şi teatrală, ba, de cele mai multe ori este banală şi mult mai gri, dar ne înecăm câte puţin sistematic să respirăm mai cu sete câte o gură de aer.
Fiecare se descurcă cum poate.
Ne facem cu mâna pe Mess, dar nu ne privim niciodată-n ochi.
Oamenii nu prea se mai vizitează – trotuarele din faţa blocurilor s-au transformat în locuri de parcare cu plată rezervate exclusiv locatarilor – , cu vecinii nu ne salutăm din principiu şi prietenia ţine mai mult de o listă virtuală decât de o relaţie.
Auzim vocile, dar nu distingem mesajul.
Ascultăm sunetele, dar nu distingem melodia.
Arta a devenit un clişeu, un produs, ambalajul de cele mai multe ori este mult mai sofisticat decât conţinutul.
Toată lumea cântă, nimeni nu cumpără, descărcăm – să avem, să fie acolo – şi nici măcar nu ascultăm de foarte multe ori. Sau ascultăm şi nu auzim.
Sunt prea multe produse şi… prea puţină muzică.
Şi cine nu-i pe scenă este critic (jurnalist, blogger) sau bodyguard.
La cuptorul cu microunde (sonore) am „prăjit” cele mai recente produse semnate: This Drowning Man, Inside Again, Edge Of Dawn, Not Breathing, Veell şi The Paradise Motel. Read more Rotisorul de duminică
ferestre
