Nu vreau să mă dau mare, dar din puţine lucruri la care chiar mă pricep, una este muzica. Şi am tot scris despre diferite discuri, am făcut-o cu consecvenţă şi o fac şi anul acesta. Anul acesta mai mult ca niciodată.
Nu ştiu să schimb o siguranţă dacă se arde, nici garnitura de la robinet nu ştiu să o repar, nu ştiu cât fac 79 minus 8 la pătrat, dar câtă muzică bag eu „în vene”, nu prea cred că sunt mulţi şi nu doar o bag, dar pierd vremea şi scriu despre cam tot ce consum. OK. “Io” ştiu ce-i aia un “riff”, da’ habr n-am ce reprezintă “un blog de criză sau un blogger crizat”. Să mă lămuriţi, vă rog.
M-a surprins puţin Flavius când m-a nominalizat într-un clasament de bloguri şi bloggeri la secţiune (obscură) „blog de criză sau blogger crizat”, dar nu e o lume perfectă şi în general nu fac „io” mofturi. M-am gândit că Flavius mi-e prieten, ştie mai bine şi evident, ştie şi ce nu ştiu eu. 😀
Acum m-am trezit în aceeaşi oală – a se citii categorie – şi pe un alt blog, la Lucia Verona.
eu
Ouă etno-botanice
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LtAVRWqOfJs]
Parcă nici n-a trecut aşa mult timp de când un tip arogant, la acel moment în funcţia de Premier, ne-a făcut invitaţia să-i numărăm ouăle.
“Oul este un aliment care conţine toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, precum şi proteine de calitate. Dacă stăm să ne gândim că dintr-un singur ou urmează să se dezvolte o fiinţă, putem oarecum cuprinde complexitatea conţinutului său şi importanţa aportului alimentar. Oul este recomandat în alimentaţia copiilor şi adolsecenţilor, pe care îi ajută să se dezvolte armonios, precum şi în alimentaţia adultului.”
“Un ou cu masa de 50 g are o valoare energetică de 90-100 calorii şi echivalentă cu valoarea nutritivă cu aproximativ 150 g lapte, sau 40 g carne sau 20 g brânză uscată. Digestibilitatea oului este foarte ridicată: 97% pentru albuş şi 100% pentru gălbenuş.”
Iarna pe uliţă…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sCsTN0KLg6k]
Mă gândeam cum o fi iarna în Canada, Alaska sau Groenlanda. Am auzit la ştiri că a nins masiv în America, dar şi în Japonia, în unele locuri zăpada ajungând şi la 3 metri. La Washington lumea a tras o bulgăreală pe cinste, adică s-au bucurat de iarnă, au tratat situaţia cu normalitate. La polul opus, în Rusia, alţii s-au distrat altfel: nişte tineri inconştienţi au experimentat un nou sport extrem inedit, săreau de pe un bloc de 5 etaje într-o movilă de zăpadă…
Zăpada şi viscolul a închis şcolile din capitală şi 13 judeţe, a închis nu ştiu câte drumuri naţionale, dârele de autostradă din sudul ţării, CFR a anulat peste 60 de trenuri şi tot traficul feroviar a fost complet bulversat, trenurile având întârzieri de la 40 la 400 de minute.
Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 3)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Pn4ZT95cWf4]
(„Incită-mă, răsfaţă-mă, să vină ceea ce trebuie să urmeze, ceea ce este acum a trecut de mult, dărâmă-i cu tandreţe amintirea…” Menyhárt Jenő)
Ca oricare autor care se respectă, cu un zâmbet ştrengar şi un gest nonşalant, am să rup şirul cronologic al poveştii mele, ţes o intrigă, trag puţin cu ochiul spre ultimele pagini ale cărţii ca un cititor nerăbdător şi curios, cu alte cuvinte: evadez puţin. 🙂
Ipostaza de evadat mă incită, da ştiu, mă răsfăţ acum, dar să vină ceea ce urmează, clipa care se naşte moare în secunda următoare, n-am să mă amăgesc cu amintiri!
Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 2)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YQu8PCkI_V0&feature=related]
Îmi este teamă să recitesc însemnarea anterioară, cuvintele sunt cuţite, lama se întoarce împotriva celui care a folosit-o, adevărul se răsuceşte-n rana deschisă şi suferinţa rar poartă-n ea sămânţa eliberării. Oare când ajunge cuvântul la os?
Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 1)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RbZPyWI0Wds]
Karmacoma… Jamaica aroma…
Te trezeşti într-un pat străin, într-o cameră necunoscută, într-un corp şi cu o faţă ne-familiară.
Te gândeşti la Kafka sau nu te gândeşti la nimeni şi nimic, eşti groghii, eşti chiaun, nu eşti tu, nu ştii nici cine ai fost şi nici cine vei fi în clipa următore. Eşti liber?
Necunoaşterea, ignoranţa au aroma libertăţii… Aroma? (Jamaica sau… Roma?)
Întunericul are densitatea ceţii, se lipeşte de piele, te învăluie, umbrele îţi dau târcoale, se-nvârt şi se ondulează, confuzia se accentuează, neliniştea tăcerii se înşurubează tot mai adânc. Te ridici.
Dincolo de geam bezna respiră greu, aerul este rece şi sec.
Orientarea în întuneric este la fel de probabilă ca horoscopul din tabloidul de ieri.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U0qvpjWqzgc&feature=related]
Who wants yesterday’s papers?
Timpul se scurge, nu ai buton de „rewind”, nu poţi da înapoi, minutele se zdrobesc şi-ţi brăzdează faţa, fiecare pas paradoxal te duce tot mai departe de cine eşti şi de unde doreai să ajungi. Anticipezi fiecare mic dezastru şi cu toate acestea te îndrepţi spre ele sperând că te înşeli. Absurdul tronează confortabil şi nu-i poţi şterge zâmbetul de pe faţa tot mai diformă.
Foştii insurgenţi, rebelii de ieri mereu devin parte a sistemului, se transformă în conducători sau funcţionari umili. Privim cu ură la cei din înaintea noastră şi cu teamă în urmă la cei care ne suflă-n ceafă… Caruselul imperturbabil al mediocrităţii confortabile.
A spus-o perfect Biafra: „Harder core than thou for a year or two, then it’s time to get a real job…”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KWpSegihX64]
Infinitul pare un 8 răsturnat. (1+4+0+3=8 🙂 ) Şi…
Mă trezesc din nou. Sunt eu. O iau de la capăt, îmi rescriu rolul, de data aceasta am să merg până la capăt. (“And it was morning And I found myself mourning…”)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=awB4e7sEZHM&feature=related]
(Va urma 🙂 )
Blog de criză sau blogger… crizat
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1zxTD0p2qe0]
Aveam alte planuri – sau mai corect spus: şi alte planuri – aproape-n paralel cu blogul despre escapada mea de 7 zile-n Egipt – versiune mea de… criză la 7 ani în Tibet – am scris şi primul blog de întoarcere şi „disc la rotisor” însă viaţa ne mai prinde şi-n offside, cu mâţa-n sac, raţa-n gură sau…pantalonii în vine. 😀
La plecare Flavius mi-a promis o „prăjiturică” şi cum dimineaţa mereu am glicemia scăzută şi am nevoie acută de infuzie de dulce necondiţionat, am dat târcoale la el să-mi încasez cireaşa de pe tort.
Nu mică mi-a fost surpriza când am citit un clasament al blogerilor în care mi-a revenit şi mie un locuşor şi fiindcă mereu am o minte suspicioasă (Elvis, The King 😀 ) şi nu cred în coincidenţe, lucrurile se leagă – cel puţin pentru mine -, au sens, fiindcă mă obsedează (obsesiv 😀 ) şi vroiam să scriu despre „midlife crises” (criza vârstei de mijloc) şi cifra 15 – locul din clasament – mă obsedează de când cu „The High End of the Low”-ul lui Manson şi-n Tarot, cartea cu nr. XV este… Diavolul, probabil cea mai dificilă carte de „tradus”, o carte alunecoasă cu semnificaţii incerte sau negative cum ar fi tentaţii, ispite, încăpăţânare, nemulţumire, risc, dar şi trezirea sinelui, echivalentul astrologic al planetei Pluto care pune în calea noastră probele cele mai dificile şi mai profunde de destin şi are o intensă conotaţie karmică..
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=ic13Nqcj3Nw&feature=related]
Spun ceea ce i-am scris şi lui Flavius drept mulţumire: “Blog de criză sau blogger… crizat” nu ştiu ce înseamnă şi nici la ce foloseşte (nu definiţia ci blogul meu! 😛 ), dar cu siguranţă ceva-ceva înseamnă şi tot ce pot să promit este că am să o ţin tot aşa. Ruşine să-mi fie că nu-mi e ruşine.”
Nu înţelegeam de unde până unde 493 de vizitatori ieri… ha ha ha! 😆
Mai vroiam să spun că blogul nu este nici concurs de frumuseţe – catwalk -, nu este nici „cine ştie câştigă”, nici măcar oglindă nu cred că este, sincer, nu cred că reprezintă cu nimic mai mult decât semnificaţia pe care i-o acordăm noi propriului nostru blog – la fel ca şi cu toate celelalte lucruri din viaţa noastră.
Nu mă preocupă nici câţi oameni mă citesc ori ba, nici poziţia mea din Zelist (2440), BlogRank-ul (722) sau W.T.A.-ul (189/2053). Nu cred că numărul cititorilor reflectă calitatea postărilor – şi asta nu fiindcă nu aş fi (foarte) citit ci pur şi simplu, nu cred. Să iau exemplul Top 10-ului de la Zelist, se învârt pe primele poziţii cam aceleaşi nume (sonore), Cabral, Mircea Badea, Ciutacu, etc, bloguri din punctul meu de vedere accentuat „corporatiste” care mie nu-mi transmit absolut nimic. Cum nici mulţi din celebrii blogeri populari (gen Zoso, Visurat, etc) nu-mi spun niciodată absolut nimic. Ştiu, sunt sever în afirmaţii, dar sunt – încă o dată – diabolic de sincer.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bcZ9CSAzo7w]
Pomenea Manson de „guts”, eu nu aş avea curajul – nu acum – să fac un clasament fiindcă cu siguranţă aş provoca supărări, aş zgâria cu nonşalanţă orgolii, aş stârnii furia multora. Dar nu de asta mă tem ci de nedreptăţile pe care cu siguranţă le-aş comite. 🙂
OK.
Am nu una ci zeci (sute sau mii) de probleme mai mult sau mai puţin reale şi/sau imaginare. Cine n-are? Una din problemele mele este de exemplu că nu-mi recunosc, nu-mi simt vârsta. M-am blocat în subconştient la 28 de ani şi chiar dacă bat în 40 îmi este aproape imposibil să admit că mă pot confrunta cu amintita criză a vârstei de mijloc fiindcă aceea vârstă pare extrem de îndepărtată de mine. Şi…nu este.
Parcă sunt într-un glob de sticlă, fragil şi iluzoriu, mă privesc cu detaşare de undeva de departe şi cu toate acestea îmi tot scapă ceva sau câte ceva.
Viaţa mea pare perfectă sau patetică în funcţie de cum se sparge lumina pe suprafaţa alunecoasă a acestui glob imaginar şi adevărul încă o dată se dovedeşte termen depăşit şi abstract condiţionat. Păstrez secrete dosite-n dulap, în buzunare cusute cu vise albe, în fundul unor sertare ticsite cu nimicuri de care nu mă pot despărţii.
Acum 2 săptămâni m-a vizitat un prieten şi după ce a onorat baia mi-a spus un lucru care mie nu-mi sărise-n ochi: baia este plină de tot felul de tuburi, creme, şampoane, sticluţe şi cutiuţe, asta a păţit şi el, avea doar 2-3 „chestii” în baie până când s-a instalat în viaţa lui o „ea”. M-am uitat cu acel suspect „alt ochi” în baia mea şi da, am în toată înghesuiala de pe rafturi, dulăpioare plus marginea băii ticsite doar un aparat de ras, o spumă de ras, un aftershave şi o periuţă de dinţi cu pasta aderentă. În rest sunt complet şi dezarmant de înghesuit, sufocat de tot felul de produse care habar n-am la ce folosesc. Şi din acel moment acest lucru a început să mă enerveze teribil.
Aşa începe fiecare avalanşă. De la un fulg aparent rătăcit.
Ieri mi-a mai făcut o vizită, mi-a cerut o consultanţă-n Tarot şi viaţa lui, dilemele lui, problemele cu care se confruntă m-au aruncat înapoi la dilemele mele, deciziile mele, greşelile pe care le-am comis, capcanele în care am intrat (conştient) acum ceva ani.
Şi iar trebuie să spun: nu cred în coincidenţe.
Şuturile-n fund, palmele peste ochi au forme multiple, vin toate din senin, pot fi subtile sau stridente, dar toate sunt semnale de trezire.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_dygzfUVCk0]
„Podeaua frige ca un bec”.
Nu de decizii mă tem ci de unele consecinţe. Cu toate acestea este timpul să mă încalţ şi să-mi urmez drumul. Mă pot fofila de toată lumea, dar nu şi de mine. (Şi nici de Tine. 🙂 )
Nu ştiu dacă vin vremuri (şi) mai căcăcioase, noi suntem (şi) mai căcioşi sau s-au aliniat astrele în cine ştie ce conjunctură (ne)favorabilă şi se duce inevitabil dracului totul în jur… Habar n-am ce o să fac peste 15 minute, dar să-mi mai dau cu părerea şi despre „alte alea”..?!
Încerc să-mi remixez viaţa. M-am crizat nene!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DuLPhsrt4dg]
Last fuckin’ minute
Am rămas fără slujbă acum un an. Acum mai sunt şi supt energetic de flacăra mov, nu se mai poate aşa! Ce să mai zic despre RON-ul care se clatină sau despre minusurile din termometru (şi buzunar!)? băse preşedinte şi boc premier… NU SE MAI POATE! Vă zic „io”. 👿
Bunnn!
Am avut o perioadă-n viaţă – vreo 10 ani – în care n-am avut nici măcar o zi de concediu. Bine, gurile rele o să-mi spună că nici job „pe bune” n-am avut, ce – între noi fie vorba – cam aşa şi este, dar ideea este că mi-am văzut de ale mele fără să fi plecat în concediu măcar pentru o zi undeva.
Anu’ trecut – că tot am rămas fără slujbă – mi-am făcut un concediu de criză în Turcia la care am plecat destul de sceptic şi de unde m-am întors încărcat foarte pozitiv.
Şi acum o prietenă a îmbârligat-o pe nevastă-mea şi aşa m-am trezit cu un concediu neprogramat.
– Mergem în Egipt!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5RIlRhXXQjg]
– WTF??!
Spui Egipt eu mă gândesc la Tarot şi piramide… Nil, crocodili – 😛 – apoi Marea Mediterană şi evident îi zic lu’ nevastă-mea: femeie, eşti du-să? (întrebare strict retorică, răspunsul îl cunoşteam. 😀 ) În ianuarie sunt vreo 14-16 grade cu puţin noroc, da’ nici vorbă de mare, plajă. Ea: vedem piramidele. Eu: Ramses! Ramses! (reiterare la Batman! Batman!)
– Şi unde zici că mergem?
– Sharm el-Sheikh.
– Coool… 👿
Dau căutare pe Google Earth, Wikipedia, etc.
„Sharm el-Sheikh (Arabă: شرم الشيخ, Sharm al-Shaykh) este un oraş situat în partea de sud a peninsulei Sinai, în regiunea Janub Sina’ – Egipt, pe fâşia de coastă între Marea Roşie şi muntele Sinai.”
– Moise! Moise! 😛 😛 😛 (ştiţi bancu’ cu cele 10 porunci? tot încerca „moşu’” să dea poruncile unui popor şi l-au refuzat toţi până a dat de Moise care l-a întrebat cât costă, „moşu’” a spus că-s gratis la care Moise „atunci dă-mi zece!” Ha ha ha! 😛 )
OK, mergem la mănăstirea Sfântei Caterina… să facem scuba diving, păi zi aşa! 😛
Recif de corali n-am văzut până acum, de rusoaice mi-e dor şi din ce am citit, sunt peste tot! Ha ha ha! 😛
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SQ4m5u016Mo]
Cât costă, când plecăm? Păi… era 589 Euro, da’ e cu reducere şi e 314 Euro, 8 zile, cu avionul… plecăm pe 23 ianuarie la 7 dimineaţa.
Oh da! O călătorie dus întors cu Taromul e o aventură!
Hotelul. Savita Resort & Spa 5*. Citesc ce scrie pe site la ofertă:
Pret: 589 314 EURO / de persoana Durata sejur: 8 zile Destinatia: Egipt / Sharm El Sheikh Plecare in data de: 23.Jan.2010 Transport: cu Avion
”Hotelul este situat la 10 km de aeroportul Sharm El Sheikh, pe malul mării.
A fost construit în anul 2005.
Hotelul, compus din corpuri de 3 etaje, dispune de 369 camere:
-316 standard room (max. 2+2 pers., 35 m2), Top Floor Room, Junior Suite şi connected room.
Comentariul nostru
Hotel сu infrastructură dezvoltată,. recomandat pentru un sejur de familie liniştit.
CAMERA: cadă sau duş, foehn (în cameră sau la recepţie, gratuit), mini-bar (contra cost, plin), seif (în cameră sau la recepţie, gratuit), aer condiţionat centralizat (numai rece), TV, telefon, pardoseală – gresie
balcon sau terasă, room service (contra cost), Internet (contra cost), curăţenia în camere – zilnic, schimbarea aşternuturilor – zilnic (la cerere).
RELAXARE SI SPORT.
Gratuit :sală de fitness, tenis de masă, mini-fotbal, volei pe plajă, discotecă,muzică live.
Contra cost:jacuzzi, saună, baie cu abur, masaj, SPA, biliard, teren de tenis, închiriere mingi de tenis, centru de diving, sporturi acvatice.
TERITORIU: 6 baruri, 6 restaurante (2 a la carte, contra cost), 2 piscine exterioare (1 cu încălzire, iarna), spălătorie (contra cost), curăţătorie chimică (contra cost), medic, la cerere (contra cost), magazine, coafor (contra cost), comandă taxi, parcare (gratuit), schimb valutar, Internet-cafe (contra cost), autobuz până în oraş (contra cost)
PLAJA:proprie, recif de corali, ponton. Umbrele, şezlonguri, saltele, prosoape de plajă – gratuit. La piscină: umbrele, şezlonguri, saltele, prosoape – gratuit.
PENTRU COPII: 2 piscine (1 cu încălzire, iarna), baby sitter (la cerere, contra cost), pătuţ (la cerere la recepţie, gratuit) .
Ce am citit pe net, păreri de la turişti englezi, nu mai sună chiar aşa bine… Mulţi s-au plâns de mâncare – de la poveşti cum că ar fi extrem de condimentată până la faze că pun mâncarea proaspătă peste cea veche şi infecţii cu Escherichia coli (E. coli).
Servirea este bună doar dacă dai şpagă, eşti la mâna ospătarilor şi barmanilor.
5 stele după standardele egiptene echivalează cu 2-3 stele…
Ruşii beţi sunt peste tot… (Ha ha ha! 😛 )
Se construieşte-n zonă, de dimineaţa până seara se aud doar pickhammere…
Se fură ca-n codru, să nu-ţi laşi lucrurile nesupravegheate…
„Unlock my section of the sand
It’s fenced off to the water’s edge
I clamp a gasmask on my head…”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=A4SQqPSdJUU]
Sharm el-Sheikh… aproape la 2000 km în linie dreaptă, noaptea am văzut că-s 16 grade, ziua 20-25… adică plec la o diferenţă de aproape 30 de grade… 😀
Micu’ ştrengar de cum a văzut pozele pe net a şi început: „apă, apă!” – sigur se va distra, eu îmi iau mp3 player-ul, o carte şi mi-am cumpărat un card de 8 GB pentru aparatu’ foto, ceva-ceva poze tot am să fac. 😀
Ies de sub incidenţa flăcării mov, mă destind puţin şi sigur o să am ce povestii la întoarcere. 😉
Vorba lu’ Denis Leary: life’s gonna suck when you grow up, it sucks pretty bad right now! 😛 😛 😛
N-am să mor din asta şi nici voi 8 zile fără mine, tot nu vă interesează Fear Factory, OK Go, Rob Zombie, Pigface, Spoon sau Eels … Dacă nu pică avionu’, nu mă fură beduinii sau nu mor otrăvit, dau un semn pe 31 seara. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wNeTc68g084]
pi s flacăra mov
în ideea că noaptea este sfetnic – sau sfeşnic? – bun, mi-am pus chiloţii pe dos, pe dos de tot, adică în loc să mi-i trag pe cur, i-am tras pe cap şi astfel protejat de „necurat” şi focusat absolut pozitiv, m-am scufundat în nani. revelaţia, nici de data aceasta nu m-a ocolit:
după douăzeci de ani de tranziţie buimacă, acum ştiu. nu e nicio Luminiţa la capătul tunelului, e flacăra mov!
mai e o treabă, să nu ziceţi că fac (numai) caterincă: magia începe unde se termină ignoranţa. 😉
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UDUeUFPzU2s&feature=related]
Buget 2010 – Never Sleep at the… Will
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rYCXTj67AqU&feature=related]
(Ai-ia-ia-ia-ia-ai-ia-ia-ia
Uu-aa, uu-aa…) 😛
…Să nu (a)dormi la volan ([a]sleep at the wheel). De bună voie (will) – conştient.
Nu ştiu, de 20 de ani maşina asta-n care ne dăm noi toţi – România – merge tot mai prost şi dacă nu neapărat în direcţia greşită, dar cu siguranţă într-o direcţie incertă.
Nu sunt nici prea deştept, n-am diplomă nici în economie – şi nici în altceva, nici măcar carnet de conducere n-am, dar parcă mi-e tot mai frică să deschid ochii.
Băieţii ăştia – deştepţi – care s-au tot învârtit prin rotaţie la… ghidonul – conducere-i mult spus – acestui prezumtiv vehicul, rând pe rând au furat tot ce se putea mişca de pe biata maşină (second-hand) de la oglinzile retrovizoare până la plăcuţele de frână. Asta oarecum în cârdăşie directă – prin vot – cu noi, pasagerii turmentaţi sau pur şi simplu dezinteresaţi.
De mai bine de un an a devenit evident că maşina se îndreaptă direct în primul pom şi prin ricoşeu o să ajungă pe fundul râpei. Pentru a vedea asta nu trebuie să fi nici implicat politic, nici iluminat în ale economiei.
Anul trecut ştiam că iraţional – dar din raţiuni politice – guvernu’ nu o să ia măsuri nepopulare, nu o să rişte măsuri radicale menite să schimbe ceva în mersul lucrurilor, mers sub egida impasibilului „las’ că merge şi aşa”. Au trecut alegerile, avem guvern nou, aceeaşi criză, aceleaşi probleme.
Ştiam că acest guvern este complet incompetent şi n-am nicio garanţie că alt guvern ar fi făcut treabă mai bună.
Programul guvernului nu conţine nicio măsură anti-criză iar bugetul este din nou o împărţire a banilor pe ministere – interese, se cheltuiesc banii iar total aiurea.
Nu vreau să discut despre ideea unora de a taxa pornografia, brichetele, ciocolata, hot-dog-ul şi chebabul, sucurile, dreptul de autor, pământul de sub unghii şi aerul inspirat/expirat fiindcă dăm într-un penibil grotesc.
Eu revin – obsesiv – la povestea mea despre Kemer, Turcia de anul trecut. O să fiu scurt, Guvernul Turc la începutul anilor ’80 a făcut un împrumut masiv şi a investit toţi banii în zona Antalia-Kemer, a construit autostradă şi a încurajat investiţiile în turism, s-a dezvoltat turismul şi conceptul „all inclusive” care pe de o parte serveşte impecabil orice cerinţă a clientului, pe de altă parte pe lângă industria hotelieră a dezvoltat şi agricultura şi alte servicii colaterale care servesc şi deservesc această industrie.
Ce vreau să spun este că dacă tot ne împrumutăm masiv, banii ar trebuii folosiţi cu cap. Investiţi în agricultură, în infrastructură, în turism sau economie. Nu ştiu, ce ştiu este că guvernul ar fi trebuit să desemneze 2-3 proiecte primordiale şi să dirijeze banii în acelea. Nu se întâmplă aşa, banii sunt risipiţi, se vor duce în continuare în salarii şi pensii, în proiecte aiuristice şi spre contracte tradiţional păguboase statului şi pentru satisfacerea celor de la putere şi a clientelei politice.
Nu sunt bani pentru educaţie, pentru agricultură, sunt pentru servicii (secrete) şi… terenuri de golf şi evident, bani de biserici şi cel mai scump metru pătrat de asfalt din lume.
Pare absurd, dar cred că conducătorii noştri nu doar că dorm, dar par direct drogaţi sau… sinucigaşi (ca să revin şi la piesa de la început). Dacă ne dăm cu capul de parbriz la impact, ne dăm toţi, nu doar noi, fraierii de pe bancheta din spate.
M-a dezamăgit şi opoziţia. Şi PNL-ul şi PSD-ul în egală măsură. Nu ştiu câte mii de amendamente la actualul buget doar încearcă să mute banii dintr-o parte-n alta, însă un program viabil, o viziune clară şi de perspectivă nu a venit nici din zona politicului, dar nici din partea specialiştilor mai mult sau mai puţin independenţi. Nici în ce spun reprezentanţii guvernului şi al partidelor aflate la putere, nici în ce spune opoziţia nu văd nici o perspectivă, dincolo de vorbe nu se întrevede nici un proiect.
Pe mine mă afectează criza din România, dar mă îngrijorează la modul cel mai serios criza globală. Adică indiferent cât de deştepţi sau şmecheri au fost unii şi au mormanele de cash în bancă, banii – hârtiile acelea cu valoare numerică – nu sunt organici, din câte ştiu eu nu sunt comestibili, deci nu prea ţin de foame…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BGvd-C7bw8g&feature=related]
