Criză nene! Criză de personal calificat. Pe eJobs rar găseşti ceva de lucru, în schimb găseşti….
SC Exploatarea Miniera Harghita SA angajază… psiholog. 😀
RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Read more Babysitter cu studii superioare
3 discuri pe rotisor – Yeasayer, BLK JKS şi Ov Hell
Ameţitor de multe discuri, o avalanşă de lansări cu care este imposibil să ţii pasul. Este la fel ca în blogosferă: toată lumea scrie şi nimeni nu citeşte. Dar despre asta mai târziu sau altădată!
Toată lumea cântă, nimeni nu mai ascultă muzică. Dar toţi se pricep mai ceva ca la fotbal, economie şi – inevitabil – politică. Cine pretinde că ascultă tot ce apare şi cum s-ar spune „este la curent”, este un mincinos. Am mai spus, am un teanc impresionant de materiale „leftovers” de anul trecut şi noile produse vin ca valul, împing în spate discurile mai vechi. Mai „vechi” înseamnă în unele cazuri nici 2-3 luni. Uneori acest fapt este absolut incorect, am şi azi un disc din 2009 pe care l-am ratat la momentul lansării, dar ascultând-ul acum, m-a făcut să-mi revizuiesc lista discurilor favorite pe anul trecut.
Pe taraba virtuală de azi am servit Yeasayer (un Pop Psihedelic amestecat cu faze de Rock Experimental), BLK JKS (revelaţia de care pomeneam!) şi Ov Hell (Black Metal excepţional), adică „marfă” pentru toate gusturile. Eu le-am îngurgitat şi digerat pe toate cu poftă, mă bucur de fiecare dată când găsesc în fluxul tot mai masiv de produse – majoritatea de serie şi de calitate îndoielnică – artişti şi albume care rup rândul, sparg tiparele, mai fac muzică cu… suflet. Sunt parcă prea multe produse…
…şi asta în ani şi condiţii de criză. Anomaliile fireşti al declinului civilizaţiei pe muchie de cuţit. Se termină calendarul în 2012, nu se termină, habar n-am, dar ceva-ceva trebuie să se întâmple că aşa nu mai merge clar! Însă teoria omoară practica şi practica infirmă teoria, aşa că mai bine să ne vedem de… muzică. 🙂 Read more 3 discuri pe rotisor – Yeasayer, BLK JKS şi Ov Hell
Massive Attack – Heligoland (2010)
7 ani în secolul XXI pare o eternitate în ciuda impresiei că timpul parcă s-a comprimat. Paradoxuri la tot pasul. Criza globală a consumismului exacerbat. Goana după totul şi nimic. Mâncăm pe fugă, ascultăm muzică pe fugă, comunicăm pe fugă, iubim pe fugă. Fugim de cine nu putem fugii niciodată: de noi. Dar ne grăbim tot timpul. Căutăm în exterior ceea ce am pierdut în interior, îi dăm nume, îi lipim o etichetă. Ore ce cod de bară are numele lui Dumnezeu?
Suntem în criză de noi înşine şi iarăşi paradoxal: ne-am încuiat pe dinafară…
Am pierdut legătura cu Magia.
7 ani au trecut de când Massive Attack au lansat ultimul lor album de studio „100th Window”.
În acest interval de timp au colaborat la diferite proiecte, coloane sonore pentru filme. În 2007 Del Naja şi Davidge au furnizat 3 piese pentru coloana filmului „In Prison My Whole Life”, în 2008 Del Naja a colaborat cu Angelo Badalamenti la coloana sonoră a filmului „44 Inch Chest”.
Înregistrările la acest material au început în 2005, au durat 4 ani şi în final pe 8 februarie 2010 al 5-lea album Massive Attack, „Heligoland” a fost lansat. Read more Massive Attack – Heligoland (2010)
Indie la rotisor
Incredibil de multe discuri s-au adunat grămadă, nici n-am cum să le mai fac faţă, le iau la foc rapid, nu-i nici foarte corect, nici prea elegant, dar secolul vitezei, societatea de consum (pe bandă rulantă şi cu ochii închişi) nu este nici prea corectă, nici prea elegantă.
P.S. Chiar dacă le-am aruncat la rotisor şi le servesc cum s-ar spune la grămadă, nu înseamnă că sunt trupe şi discuri mai slabe ci doar reflectă faptul că este aşa o avalanşă de „marfă” încât cu greu îi fac faţă. Mai am o grămadă de restanţe din 2009 şi am constatat că s-a umplut sertarul (folderul) cu discuri proaspete. Spunea un prieten că nu face faţă la ritmul cu care diger eu discurile, păi cum se vede, nici eu nu fac nici faţă, nici spate la avalanşa cu care vin noile produse. E o nebunie completă, dar încerc să funcţionez ca o redacţie completă de unul singur.
…Şi în nebunia generală am optat să plec de la un disc care prin simplitate, minimalism şarmant şi incredibil de mult suflet, m-a cucerit pe loc. Read more Indie la rotisor
Valentine, n-o da de gard! Again.
(Cu şi din dragoste.)
Puteam să dau un simplu copy/paste la ce am scris anul trecut sau să sap prin arhivă după ce am scris pe Netlog (uite cum îţi reactivezi contu’ în căutare de inspiraţie! 😛 ) acum 2 sau 3 ani. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Valentine, n-o da de gard reloaded. Valentin o dă de gard an de an cu încăpăţânarea lucrurilor care nu pot fi decât nasoale. Nasoale fiindcă lucrurile bune parcă se termină prea repede şi se repetă prea rar.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NzJ2NKp23WU]
Prizonierul din camera 1403 (însemnarea nr. 4)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OZtQh5EIgWQ]
Soarele muşca din plapuma groasă de nori rozând-uşi încet tunel să iasă la suprafaţă… ca viermele ajuns la coaja mărului.
Indienii refuzau să se lase fotografiaţi fiindcă se temeau că omul alb astfel încearcă să le fure sufletul.
Am coborât pe scara de incendiu mimând încă o dată evadarea cu aparatul de fotografiat în mână în speranţa că reuşesc să captez o frântură din spiritul răsăritului, că soarele îmi va trimite o rază doar pentru mine, că o voi putea ascunde undeva în colţul sufletului de nimeni ştiut.
Ne agăţăm cu disperare de fiecare rază, uneori de micile nimicuri care ne colorează puţin viaţa, îi temperează nuanţele, îi schimbă tonurile…
Crizat. Din nou.
Nu vreau să mă dau mare, dar din puţine lucruri la care chiar mă pricep, una este muzica. Şi am tot scris despre diferite discuri, am făcut-o cu consecvenţă şi o fac şi anul acesta. Anul acesta mai mult ca niciodată.
Nu ştiu să schimb o siguranţă dacă se arde, nici garnitura de la robinet nu ştiu să o repar, nu ştiu cât fac 79 minus 8 la pătrat, dar câtă muzică bag eu „în vene”, nu prea cred că sunt mulţi şi nu doar o bag, dar pierd vremea şi scriu despre cam tot ce consum. OK. “Io” ştiu ce-i aia un “riff”, da’ habr n-am ce reprezintă “un blog de criză sau un blogger crizat”. Să mă lămuriţi, vă rog.
M-a surprins puţin Flavius când m-a nominalizat într-un clasament de bloguri şi bloggeri la secţiune (obscură) „blog de criză sau blogger crizat”, dar nu e o lume perfectă şi în general nu fac „io” mofturi. M-am gândit că Flavius mi-e prieten, ştie mai bine şi evident, ştie şi ce nu ştiu eu. 😀
Acum m-am trezit în aceeaşi oală – a se citii categorie – şi pe un alt blog, la Lucia Verona.
New Model Army – Today Is A Good Day (2009)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VIzlrdcw9_s]
Rockerii şi mai cu seamă fanii Sepultura cu siguranţă cunosc piesa „The Hunt” de pe albumul „Chaos A.D.” din 1993. Probabil sunt mult mai puţin care cunosc originalul de pe albumul „The Ghost of Cain” din 1986 al britanicilor New Model Army.
Trupa lui Justin Sullivan funcţionează cu consecvenţă din 1980, i-am descoperit la sfârşitul anilor ’80 cu amintitul „Ghost of Cain” şi următorul lor album, „Thunder And Consolation” din 1989 şi la sfârşitul anilor ’90 am avut şansa şi plăcerea să-i văd de 2 ori la festivalul Sziget de lângă Budapesta pe scena principală.
Heavy Metal la rotisor
Rar, dar mai ascult cu plăcere un disc ca „Piece of Mind” sau „Defenders of the Faith” şi cred că o fac fără nostalgia adolescenţei consumate în anii ’80.
Însă când vine vorba despre trupele (mai) noi şi discuri scoase după ’90 care sună exact ca cele din ’80, recunosc, cam strâmb din nas. Noaptea asta mi-am luat raţia de Heavy Metal. Pe tot anul. Cred…
KMFDM – Krieg (2010)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nWP4fFA_lW4]
Anul trecut KMFDM ne-au bucurat cu două albume: „Blitz” şi „Skold vs. KMFDM”, am scris atunci nu doar despre cele două materiale proaspete ci am punctat în linii mari şi istoricul trupei.
