Nord – Nu mă face să mă ridic la tine! (2009)

Posted on by — No Comments ↓

[bandcamp album=3084324757  bgcol=050505 linkcol=bb428f size=grande3]

“Utilizările neautorizate ale acestei înregistrări prin copiere, închiriere, împrumut, prezentare publică sau transmisie radio / TV se pedepsesc… e căcat, nu e mă, n-ai treabă, e ok. Toate piesele au fost înregistrate în dormitor la Zoné.” 😀 Şi pot fi descărcate gratuit de pe pagina Bandcamp al artistului.

Ne-am obişnuit să identificăm Hip Hop-ul românesc cu Paraziţii, Puya, etc, dar ca şi-n Rock, există un underground “anonim”, dar cu atât mai viu. Am ascultat Read more Nord – Nu mă face să mă ridic la tine! (2009) ›

Viaţa secretă a păpuşilor gonflabile

Posted on by — 11 Comments ↓

Au păpuşile gonflabile o viaţă secretă? Este întrebarea asemănătoare cu cea legată de frigider: ce se întâmplă înăuntru după ce închizi uşa, se stinge beculeţul, oare cum se împacă cutia cu margarină cu iaurtul sau roşiile, cine este şeful?
Pe site-ul Ego.Alter-Ego am dat de povestea păpuşilor gonflabile. 🙂 Ce fac “fetele” când le lăsăm singure ascunse-n cutie, închise-n dulap, eventual îngrămădite sub pat? Bine, băiat de modă veche – şi cult 😀 – mi-am amintit inevitabil de Blade Runner şi faţa lu’ Rutger Hauer, dar mai ales de Daryl Hannah (în ’82 avea 22 de anişori) – dar cei mai “proaspeţi” poate o ştiu din “Kill Bill” – aka. Pris, în film fiind, cum se spune: “basic pleasure model”. Read more Viaţa secretă a păpuşilor gonflabile ›

Does It Offend You, Yeah? – Don’t Say We Didn’t Warn You (2011)

Posted on by — No Comments ↓

Three years I waited for the second DIOYY? album and now I can breathe realesed: it was worth it. The exuberant energy, the pumping life, their pulse that is entirely lacking in many other products lately, is still there and still alive . Maybe even edgy and crushing. The incendiary mixture of Dance Punk, Indie Rock, New Rave and Synthpop works flawlessly and this time, the boys delivered 10 excellent songs and a perfect album.
Established in Reading in 2006 by James Rushent – vocals, bass guitar, guitar, synthesizers and Dan Coop – synthesizers, the formula was completed with Rob Bloomfield – drums, bass, guitar, synthesizer, backing vocals, and  in 2007 the band was joined by Morgan Quaintance – guitar. Their debut album was released in 2008, and “You Have No Idea What You’re Getting Yourself Into” climbed to number 48 of the British album charts. Read more Does It Offend You, Yeah? – Don’t Say We Didn’t Warn You (2011) ›

Boris with Merzbow – Klatter (2011)

Posted on by — No Comments ↓

Boris is probably the best known name in the area of the experimental music in Japan. The band formed in 1992 in Tokyo and since 1996 released 17 albums and collaborated with dozens of artists on various projects. Last time they worked with Ian Astbury (from The Cult) on “BXI” last year. Merzbow is the stage name of Japanese Masami Akita inspired by the artwork entitled “Merzbau” by the German artist Kurt Schwitters, and Akita  since 1979 is involved in all sorts of musical experiments and avant-garde projects of Noise and Dark Ambient music,  he released more than 350 recordings since.
It’s no way that a collaboration between Boris and Merzbow not to work out at least interesting. Read more Boris with Merzbow – Klatter (2011) ›

Mountain Man – Grief (2011)

Posted on by — No Comments ↓

In a world where everyone trying so hard to  be “post” something,  anything,  it is refreshing to find an album, a band, which is something pure, simple and straight. In this case angry Hardcore, in the very charming old school way, directly from the kidneys, incisive and powerful.
Joshua Smith, Jesse Menard and Patrick Murphy pick up where Last Lights left off, and on this “Grief” we’ve got 17 very concise and convincing tracks.  Interestingly, we have actually four pieces of “Denial”, 3 pieces of  “Anger”, 3 pieces of “Bargaining”, 4 pieces of “Depression” and 2 of “Acceptance”. Exciting approach.
The songs have a duration from 46 seconds up to 2 minutes and 29 seconds. Very well done.
Excellent material, It’s been years I guess since I didn’t heard something good as this in it’s gender. Read more Mountain Man – Grief (2011) ›

I Hate the Blues (Chill on the Hill Version)

Posted on by — No Comments ↓

Luni vă prezentam versiunea “Hardcore” la piesa “I Hate the Blues”, varianta imprimată cu Grigore şi Şerban (Oedip Piaf) la întâlnirea de sâmbăta. Îmi place mult acea abordare zgomotoasă, incisivă, mutarea ideii din zona Jazz/Chill într-o zonă Post Rock/Hardcore. DAR nu m-am putut abţine şi am “înşurubat” piesa şi în versiunea pe care am gândit/simţit-o iniţial. Ştiu, lumea (încă) mai vrea de la mine Metal, Hardcore, unii mă (mai) confundă cu “vocalu’ din Pansament” sau “solistu’ din Nation’s Slum”. Nu mai sînt acel tip, chiar dacă furia a rămas, cum a fost şi sâmbăta, mi-a prins la fix să urlu puţin. Însă piesa aceasta îmi place (şi) aşa. Mai “chill”. On the hill. Sau: singur, the fool on the hill. Szól a Blues, lefele húz… what the?!

I Hate the Blues

Posted on by — No Comments ↓

 Şi am ars-o iar cu saxofonul. Dar de data asta a ieşit Hardfuckingcore. Am făcut piesa acasă, am plecat de la o temă inspirată de Morphine, nu substanţa, ci trupa, dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, băga-ţi o ureche măcar în albumul „Cure for Pain” din 1993 (Dead Pandas blogspot), apoi am întors-o spre Miles Davis, aveam cumva în cap sonorităţile albumului „Tutu” (Filesonic), adică ceva din hit-urile de sinturi şi clape, apoi am scris un pasaj ce mi-a invocat Twin Peaks-ul, adică mă scăldam în ape oarecum Chill, dar pe undeva s-a strecurat şi Reznor (Nine Inch Nails) şi piesa „Piggy”.Ce-i în capul meu…
La confruntarea cu „băieţii din orchestră” lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură, dar de data aceasta n-am dat-o în Psihedelic abstract sau în ştiu eu ce experiment Etno (fără botanic), ci în… Hardcore. Sau Post Hardcore, că totul e Post… tot (şi de tot). Henry Rollins făcea „mârlănii” din acestea în perioada ’92-’94 pe albumele (geniale) „The End of Silence” şi „Weight”. Da, m-am simţit puţin Henry Rollins urlând:

Szól a Blues, lefele húz, Szól a Blues, What the?!

Şi m-am simţit ca-n anii ’90 cu alţi băieţi într-o altă „orchestră”.
Bun, „I Hate the Blues”… Tot repet, dacă nu ai avut măcar un bunic/bunică culegător de bumbac pe plantaţie, uită de Blues! Asta una. Doi, oricum ai da-o, Blues-ul este auto-compătimire, este un plâns de milă pe propriul tău umăr, inevitabil ajungi la „ochii ei albaştri” şi la dorul care te sfâşie că te-a părăsit „aleasa” (şi unica) de parcă ar exista o singură aleasă şi o singură unică. Să fim serioşi!
Dacă vreţi explicaţia ştiinţifică despre cum stă treaba cu a treia şi a şaptea notă diminuată, întrebaţi-l pe Grigore .
Şi de ce „versiune Hardcore”? Păi m-am gândit să „montez” totuşi şi o versiune „soft” conform schiţei originale pentru albumul „The Ghost of the Absent Father”.

„Se aude Blues(ul), mă trage în jos, se aude Blues(ul), what the?!”

Mr. Pan[k]sament – Site Oficial
Oedip Piaf – Site Oficial

Casa scării

Posted on by — 2 Comments ↓

Stau la etajul cinici al unui bloc cu şase etaje. Mai sus de cinci n-am fost niciodată. Stau de imediat un an în blocul acesta, dacă dau nas în nas cu vre-un vecin îl salut, dar nu cunosc pe nimeni din bloc. Nici nu îmi doresc. Cred. Am obiceiul să cobor pe jos scările când ies undeva. Îmi cunosc vecinii după miros: varză călită, cartofi prăjiţi, peşte… Un singur lucru nu înţeleg: ce sens are să-ţi zugrăveşti peretele în jurul tocului uşii când toată casa scării n-a mai fost zugrăvită de ani de zile şi pereţii sunt scrijeliţi?

Kontroll Csoport – Control Group (1983)

Posted on by — No Comments ↓

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=BKyHc1RI1PQ?fs=1]

Începutul anilor 80 au adus la suprafaţă în Ungaria vecină o serie de artişti care au dat glas nemulţumirilor unanim simţite de majoritatea cetăţenilor. Chiar dacă socialismul tip Kádar nu poate fi comparat sub nici o formă cu regimul opresiv al lui ’nea Nicu, lucrurile n-au fost roz nici la vecinii noştri. V-am povestit de Feró şi Bikini în ianuarie, acum le-a venit rândul celor din Kontroll Csoport.
În vara lui 1980 Bárdos Deák Ágnes, Kistamás László şi Hajnóczy Csaba s-au pus pe cântat. Ági şi Laci cu vocea, Csaba cu chitara. Curând gaşca a fost completată cu Hajnóczy Árpád la saxofon, Iványi Norbert la tobe şi Farkas Zoltán la bas. Erau zorii muzicii alternative şi al sonorităţilor New Wave, dar încă vibra puternic spiritul crud al Punk-ului.
Au „debutat” la petrecerea de revelion la sfârşitul anului în casa lui Wahorn András din trupa Bizottság. Şi tot acolo, în ianuarie imprimă şi primul demo. Materialul conţine 10 piese printre care avem: „Marijuana”, „Rendőr-dal”, „Polak węgier dwa bratanki”, „Nem akarom elvenni a kedvedet”, „Johnny Rotten”, „Holdfényes májusok”.
Pe 25 ianuarie debutează şi oficial ca trupă de deschidere pentru URH în Clubul Kassák. La acel concert îi vede Földes László – solistul trupei Hobo Blues Band şi îi invită să cânte luna următoare în deschiderea concertului lor. Au urmat mai multe concerte în compania unor formaţii ca Balaton, Bizottság şi Neurotic. Textele lor vădit anti-sistem şi atitudinea lor însă a atras furia autorităţilor, adjunctul Ministrului Culturii, Tóth Dezső a cerut direct interzicerea acestor manifestări şi trupe. Trupa totuşi şi-a continuat activitatea, au cântat mai reţinuţi şi au scos din repertoriu piesele cele mai fierbinţi: „Rendőr” (Poliţai), „Annál jobb itt, minél rosszabb” (Este cu atât mai bine cu cât este mai rău). Chiar şi aşa, unele concerte au fost interzise. Artiştii consacraţi s-au delimitat de „noua generaţie”…
Trupei s-a alăturat Müller Péter Iván după ce formaţia URH s-a dizolvat, în locul lui Iványi Norbert a venit Lehoczki Károly şi a fost adus încă un saxofonist: Ujvári János. Să evite cenzura şi interzicerea concertelor, au cântat sub diferite titulaturi: Antibaby, apoi Ági és a Fiúk (Ági şi băieţii). Uneori însă nici publicul n-a fost pe aceeaşi undă cu trupa, a trebuit să renunţe la două concerte în deschiderea celor din Hobo Blues Band fiindcă fanii Blues au reacţionat extrem de negativ la sonorităţile Punk. Read more Kontroll Csoport – Control Group (1983) ›