Cum am promis, cum mai scriu/termin câte o idee, le pun pe site. Piesa aceasta este altceva, dar cum spuneam, nu mi-am propus nimic concret, deci “mă joc” exact cum îmi vin ideile sau pur şi simplu: cum îmi vine. “Treaba aia” de la începutul piesei e fermecătoare. Uneori e greu să găseşti cuvintele potrivite. Rămân gesturile şi… zgomotele.

Excepţional! Dacă vă plac Gogol Boredllo – este OK, dacă nu, tot OK este, poate vă plac System Of A Down, eventual Asian Dub Foundation, eventual toate acestea fiindcă trupa din Seattle are ceva din toate acestea, abordează un Punk cu infuzii balcanice – şi ţigăneşti -, are miresme orientale, dar şi riff-uri tăioase, sună incisiv, au o abordare caracteristică găştilor din zona Metal, dar fazele cu iz folcloric sunt presărate uneori şi cu secvenţe mai Jazz, dar persistă riff-urile tăioase, ritmurile percutante sau săltăreţe.
Spre ruşinea mea abia acum m-am împiedicat de ei, dar a fost dragoste la prima ascultare, deşi au fost chiar şi la Stufstock în România, unde eu – asta o spun fără ruşine – n-am fost.
„Ministry Kultur” este al şaptelea lor album – vezi discografia -, au debutat în 1999 cu „Live in America” şi anteriorul material
datează din 2009, „Integration”.
Gino, Srdjan Yevdjevich, s-a născut la Sarajevo, Bosnia, a debutat în spatele tobelor la 16 ani alături de un prieten în formaţia ZOV cu care au înregistrat trei albume şi un succes considerabil. Au urmat proiectele Beraci Malina, Gino Banana şi în final „HAIR Sarajevo A.D. 92” în 1993, proiect care l-a dus pe Gino şi într-un turneu American şi a decis să rămână la Seattle şi s-a alăturat proiectului Kultur Shock. La microfon.
Matty Noble s-a născut în State, Shannock, Rhode Island, cântă la vioară şi s-a alăturat proiectului la vârsta de 21 de ani, anterior activând în Balkanarama de la vârsta de 14 ani.
Chris Stromquist este născut la Pittsburgh, provine dintr-o familie de muzicieni, cântă de la vârsta de 10 ani şi a luat pe rând toba, pianul şi vioara, în final revenind la prima dragoste, tobele şi percuţiile.
Val s-a născut şi a copilărit la Sofia în Bulgaria. Doar ca să le facă în ciudă părinţilor şi celor din jur în loc să studieze, să meargă la facultate şi să obţină o diplomă, a înfiinţat o formaţie Rock: Orion. A învăţat de unul singur să cânte la chitară. În 1990 şi-a luat lumea-n cap, după o escală de un an în Germania, în 1991 se stabileşte la Seattle. Uneori pune mâna şi pe acordeon cu toate că habar n-are să cânte la acest instrument.
Guy Michael Davis s-a născut la San Francisco, California. După ce şi-a terminat studiile, a abandonat cariera confortabilă de dragul chitarei bas şi în 1989 pune bazele formaţie Sage, dar şi al proiectelor Banjovi, Butt Hutt, Guardian Alien, Jive Turkey, Witch Water, The Product, Weber şi  Iyana. A devenit fanul trupei Kultur Shock odată când aceştia au cântat în deschiderea trupei sale Guardian Alien, dar odată ce rolurile s-au inversat s-a alăturat trupei. Din când în când cântă şi la banjo.
Amy Denio cântă de la vârsta de 6 ani la pian, dar a atras-o mai mult chitara. La 12 ani trece de la clape la corzi şi la 14 ani deja compune propriile sale cântece. În Kultur Shock pe lângă chitară cântă la saxofon şi clarinet.
Paris Hurley cântă la vioară de peste 21 de ani în orchestre simfonice complete, în formule de orchestră de cameră şi în diferite formaţii. Dar este interesată nu doar în diferite genuri muzicale, este regizoarea artistică a proiectului multi-media „Bridging Wounds” al cărei premiere a fost în 2009.
Cei şapte reprezintă miezul proiectului Kultur Shock, cei care se văd pe scenă, în spatele proiectului însă mai sunt o serie de persoane – prieteni implicaţi: Sasho Kotnik, Sabine Waltz, Stanislav Czwik, Krk Nordenstrom, Bruce Tom, Nenad Stefanovic, Ella Cakmak, Billy Gould. Fiindcă Kultur Shock este mai mult decât o formaţie, este un proiect multi-cultural.
Albumul „Ministry Kultur” conţine 11 piese incendiare, un Punk Rock/ Punk Metal colorat, viu, pulsant, condimentat cu elemente folclorice şi nuanţe Jazz – explozivul solo de saxofon din „Mujo Kuje” şi nu numai.
Un disc debordant, o surpriză de proporţii. Cap coadă de uns pe boxe! Creativitate şi coaie!

Kultur Shock – Site Oficial
Kultur Shock  – Pagină MySpace

Oraşul se prelinge zgribulit în tăcere
rupte dintr-un vis par umbrele grele,
şoapte se izbesc de ferestre zidite
privesc spre tavanul împletit din morminte

Mârâie oraşul…

Love,
loveşte-mă,
loveşte-mă.

Mârâie oraşul printre dinţii de gheaţă
Un geamăt muşcat mi se lipeşte de faţă,
Unghii viclene se strecoară prin spate
poadeaua este rece, tu-mi şopteşti de departe…

Love, loveşte-mă,
loveşte-mă.

Mr. Pan[k]sament – Oedip Piaf

Asta s-a cântat ieri. Definitiv nu este lumea mea, îmi place Tom Waits, ba, chiar şi Marc Ribot uneori, dar pe Tom îl prefer în momentele sale mai luminoase iar pe Marc în experimente ca genialul “Ipsissimus” unde cu John Zorn (saxofon, pian), Joey Baron (tobe), Mike Patton (voce), Trevor Dunn (bas) au făcut lucruri vii, fascinante. Dar să revin la “oile” noastre, “L’afrique Mecanique (Hana)” a plecat de la o idee pusă pe tapet de Grigore, la asta am adăugat eu un filon discret de acompaniament cu clapele (MK II) iar punctul pe “i” l-a pus Şerban cu vocea, Grigore a adăugat un contrabas cărnos iar Şerban a mai punctat cu
chitara şi percuţiile. Pentru mine piesa aceasta este prea apăsătoare, ştiu că nu mă crede în ultima vreme nimeni, da’ eu sunt o fire optimistă şi în general încerc să văd lucrurile echilibrat şi să gândesc pozitiv. “L’afrique…” este mult prea funebră pentru cât pot duce… şi nici nu-s genul să sar în groapa nimănui. Aşa că am stat cuminte după “clăpiţa” mea, am fost musafir şi n-am mai fost element de “provocare şi dezordine”, băieţii au făcut toată treaba. Şi au făcut-o bine.Ca de obicei, găsiţi piesa pe site-ul lor, însemnarea de azi, 30 ianuarie 2011. Şi tot acolo găsiţi şi versiunea mixată de UnŞoricel la “LOVEşte-mă”.

Este piesa care îmi place cel mai mult şi cred că area cel mai mare potenţial să placă – în sens “bun”, ci nu neapărat (strict) comercial – din colaborarea mea de până acum cu grupul Oedip Piaf . Îmi place ideea, tema de chitară cu care a venit Şerban, s-a legat bine şi contrabasul şi versurile aranjate pe loc cred că s-au nimerit. În schimb nu-mi place imprimarea. Am încercat în repetate rânduri şi-n diferite moduri să o aranjez, să o editez, să o mixez, dar fără vre-un rezultat. Nici versiunea aceasta nu mă satisface, dacă aş avea banii şi ar depinde exclusiv de mine, mâine m-aş duce so imprimăm din nou într-un studio şi cooptând şi un baterist profesionist, dar… n-am nici banii, nu depinde nici numai de mine.

Ieri seară UnSoricel ne-a trimis şi track-ul său pentru piesă, un track zgomotos, “urban”, şi cu un pian schizofrenic ce cred că s-a încadrat perfect.
Oricum vroiam să pun de mult piesa – a fost imprimată pe 15 ianuarie 2011 şi versiunea “la cald” o găsiţi pe pagina Oedip Piaf, postarea din 16 ianuarie 2011.

Oraşul se prelinge zgribulit în tăcere
rupte dintr-un vis par umbrele grele,
şoapte se izbesc de ferestre zidite
privesc spre tavanul împletit din morminte

Mârâie oraşul…

Love, loveşte-mă,
loveşte-mă.

Mârâie oraşul printre dinţii de gheaţă
Un geamăt muşcat mi se lipeşte de faţă,
Unghii viclene se strecoară prin spate
poadeaua este rece, tu-mi şopteşti de departe…

Love, loveşte-mă,
loveşte-mă.

Arta e o târfă: te suge, te goleşte şi te abandonează. Sau cum spunea ieri Şerban: vomităm din noi tot. Mă confrunt cu insomnia de multă vreme, nici nu mai ştiu exact de câţi ani. “Having Trouble Sleeping” este o exorcizare, o confruntare cu (îngerii şi) demonii. Probabil aproape 18 minute sunt prea mult, dar nu mi-am propus nimic, nici nu mi-am impus vre-o barieră, am lăsat “lucrurile” să curgă exact cum mi-au venit.
“The Ghost of the Absent Father” este doar
o poveste pe care o trăiesc mulţi, nu cred că lucrurile sunt mai dramatice decât dorim noi să le dramatizăm. Nu este un lucru plăcut, am crescut fără tată şi fiul meu creşte fără mine, pare o spirală, dar viaţa adesea este un tobogan pe care odată plecat n-ai cum să o mai coteşti. Albumul acesta este pentru David, dar sincer vorbind, cred că mult mai mult este pentru mine. Te iubesc piticule şi sper să mă înţelegi într-o zi!

Pe măsură ce termin câte o piesă, o să le urc pe site, pare mai interesant aşa.