Yearly Archives: 2010
Weekend – Sports (2010)
Şi dacă tot e duminică – şi implicit week-end – şi tot am luat-o de dimineaţă pe poteca (Post) Punk, merită ascultat şi acest „Sport”, albumul de debut al trio-ului american Weekend. Din însorita Californie, Shaun Durkan, Kevin Johnson şi Abe Pedroza ne propun un Post-Punk murdar, un Sonic Youth mai puţin stufos, excentric şi experimental, au ceva din aroma Joy Division, eventual un The Jesus and Mary Chain amestecat cu The Cure de pe la începuturi, ce atâta tura-bura, abordează un Post Punk cu sound de garaj, disonanţe şi distorsiuni, nu foarte încărcat, nici prea complicat, dar zemos, galopant.
Vocea aduce suficiente armonii şi căldură, instrumentaţia este minimalistă şi gălăgioasă, dar îmbinarea aşază lucrurile echilibrat şi ansamblul sună mai mult decât satisfăcător, e cam ceea ce ar trebui să fie fiecare trupă de Punk. Read more Weekend – Sports (2010)
The Ex – Catch My Shoe (2010)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dTZvPSKAnWI]
Pilotul pilotează, chiloţii… Distanţa dintre defect şi funcţional uneori poate fi insesizabilă şi sunt şi lucruri care defecte fiind, totuşi funcţionează. Sistemul, societatea, showbizz-ul… „All the pilots gets rich, all the passengers pay for it!” (Toţi piloţii se îmbogăţesc, toţi pasagerii plătesc pentru asta) cântă Arnold de Boer în piese „Maybe I Was The Pilot” ce deschide noul album The Ex, şi evident n-are nimic cu piloţii, ci cu… cei care ne „chilotează”.
Showbizz-ul deşii profund defect, funcţionează perfect şi ne recomandă, ne vinde orice produs „sănătos” şi ignoră, elimină – de pe piaţă – orice „anomalie”. Cine cu cine se trage de şireturi (sau aţa de la chiloţi?) ?
Pentru cei care nu-s familiarizaţi cu The Ex, sunt o gaşcă olandeză de pe felia Anarcho-Punk cu infuzii de Jazz, Folk, muzică africană şi alte căutări, experimente avangardiste şi activează din 1979.
Au pornit în formula G.W. Sok – voce, Terrie Hessels – chitară, Geurt – tobe şi basistul René, în cele trei decenii scurse de la înfiinţare s-au produs mai multe schimbări pe parcurs, au avut şi diferite colaborări cu alţi artişti, între alţii în anii ’90 au lucrat cu violoncelistul Tom Cora, anul trecut solistul G.W. Sok a decis să se retragă din activitatea muzicală şi să se concentreze exclusiv asupra scrisului şi designului astfel lăsând locul solistului din formaţia Zea, trupă cu care The Ex a efectuat o serie de turnee. Din membrii fondatori singurul supravieţuitor este chitaristul Terrie Hessels, celălalt chitarist, Andy Moor este-n trupă din 1990 iar bateristul Katherina Bornefeld s-a alăturat formaţiei în 1984. Arnold de Boer pe lângă voce cântă şi la chitară şi manevrează şi samplerele.
Ştiu puţine trupe care au supravieţuit Read more The Ex – Catch My Shoe (2010)
20 noiembrie 2010, Bucuresti
Judgement Day – Peacocks/Pink Monsters (2010)
[bandcamp track=550440077 bgcol=a02746 linkcol=e7e5e4 size=venti]
Când vine vorba de violoncel şi Metal, toată lumea asociază îmbinarea cu finlandezii din Apocalyptica. Însă băieţii din Helsinki nu sunt singurii care experimentează menajul între muzica şi instrumentele clasice şi Metal-ul. Fraţii Patzner – Anton – vioară şi Lewis – violoncel – împreună cu bateristul Jon Bush au înfiinţat trupa Judgement Day în 2002 la San Francisco un oraş celebru pentru multiculturalitatea sa şi viaţa artistică – şi nu numai – extrem de diversificată.
În 2003 lansează un prim EP Acustic ce conţine 7 plus 1 piese urmat un an mai târziu şi de albumul de debut „Dark Opus” – puteţi asculta toate materialele pe pagina lor Bandcamp.
„Dark Opus” conţine 12 piese, sunetul trupei devine mai agresiv, compoziţiile sunt dinamice, băieţii îmbine ingenios elementele din muzica clasică cu structurile Metal/Rock şi Punk. Ce fac americanii nu seamănă deloc cu muzica finlandezilor, Judgement Day sunt mult mai coloraţi, au o paletă mai largă de sonorităţi, elementele se îmbină diferit în muzica lor, este un experimet avangardist cu rădăcini clasice, un produs de fuziune extrem de intens şi dinamic. Read more Judgement Day – Peacocks/Pink Monsters (2010)
19 noiembrie 2010, Bucuresti
răsăritul – spectacol ceresc
N-am mai postat fotografii de ceva vreme, ce-i drept, nici n-am mai fotografiat cu aceeaşi intensitate cu care o făceam acum un an…
În această dimineaţă însă cerul mi-a oferit un spectacol care ar fi fost păcat să-l ratez şi cum s-ar spune, am fost pe fază. 😉 🙂
Sodom – In War And Pieces (2010)
Thomas Such la 18 ani avea în faţa sa o perspectivă sumbră şi gri de a-şi trăi viaţa în subteran ca miner în oraşul său natal Gelsenkirchen din Germania. Inspirat de Motorhead şi Venom, alege un nume de scenă mai răsunător: Tom Angelripper, pune mâna pe bas şi se poziţionează în faţa microfonului şi împreună cu chitaristul Frank “Aggressor” Testegen şi bateristul Rainer “Bloody Monster” pun bazele formaţiei Sodom în 1981.
În scurt timp Rainer este înlocuit de Chris “Witchhunter” Dudek şi începe un şir lung de schimbări şi pe postul de chitarist, până-n prezent trupa „consumând” circa 10 chitarişti şi 3 baterişti.
Primul EP „In the Sign of Evil” din 1984 şi albumul de debut „Obsessed by Cruelty” din 1986 sunt compuse sub semnul Black Metal-ului cu infuzii de Thrah Teuton, critica considerând trupa o simplă copie de mâna a doua a celor din Venom.
Lucrurile se schimbă odată cu venirea în trupă Read more Sodom – In War And Pieces (2010)
Circus Of Dead Squirrels – Operation Satan (2010)
Dubioşi băieţii aceştia din Tucson, Arizona, imaginaţi-vă un Ministry amestecat cu Green Jelly, Cradle of Filth contopit cu KMFDM sau un Slipknot stâlcit cu umorul lui Frank Zappa, eventual un Zappa bolnav. Grav.
I-am pescuit de curând, deşii „Operation Satan” este al treilea lor album şi mai au un disc cu remixuri, trupa funcţionează de imediat un deceniu, mai exact din 2001.
Cei trei – Matt Foran aka. Pancho Ripchord – voce, programare; Dan Raphael aka. Ninja Turtle Liberace – programare, chitară şi Matt Nodland – bas, programare se declară influenţaţi de precursori ca KMFDM, NIN, Skinny Puppy, Front Line Assembly, Dimmu Borgir, Faith No More, Mr. Bungle, Ministry, GWAR, Billy Idol, Beck, Moby, Pink Floyd, Johnny Cash, Slipknot, Sepultura, Marilyn Manson, Fear Factory, Green Jelly (Jello), Cradle of Filth, Alice in Chains, The Kovenant, Peter Gabriel şi Crash Test Dummies, adică o paletă largă şi colorată de muzică şi câte ceva din toate acestea se şi regăseşte în muzica lor, în ciuda riff-urilor tăioase, a ritmurilor alerte şi al tonalităţilor predominant grave, strecoară armonii, teme minimale melodice şi frânturi de secveţe ce amintesc de desenele animate sau muzica Read more Circus Of Dead Squirrels – Operation Satan (2010)
My Chemical Romance – Danger Days The True Lives Of The Fabulous Killjoys (2010)
Pe scurt: veselie mare pe noul My Chemical Romance, al patrulea album al băieţilor americani care făceau ravagii în 2004 cu al doilea lor album „Three Cheers for Sweet Revenge” şi în mare parte au pus temelia la faima controversatul val Emo.
Albumul concept din 2006, „The Black Parade” s-a dovedit încă un succes şi între numeroase premii acumulate, solistul Gerard Way în 2007 a primit şi distincţia de „Eroul Anului” în cadrul NME Awards. Dar nu toată presa le-a fost favorabilă, băieţii sunt într-un război deschis mai ales cu tabloidele din Regatul Unit, The Sun şi The Daily Mail, publicaţii care le-au adus o serie de acuze vis a vis de sinuciderea unor adolescenţi etichetaţi a fi emo şi conexiunea lor cu muzica celor din My Chemical Romance.
Dar cum spuneam, „Danger Days The True Lives Of The Fabulous Killjoys” este un material exploziv, dinamic, nici urmă de depresie şi deprimare, chiar dacă textele ating şi subiectele controversate amintite, abordarea este incisivă, muzica are vână Post-Punk, sclipiri Pop şi Alternativ, chitarele ţipă şi completările aduse de clape şi electronică la olaltă constituie un (Punk) Rock modern, solid şi colorat.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8bbTtPL1jRs]
Ştiu, e la modă – şi uşor – să facem mişto de „generaţia emo”. Aş spune că Read more My Chemical Romance – Danger Days The True Lives Of The Fabulous Killjoys (2010)
