Home › 2009 › Page 34

Yearly Archives: 2009

Cucerire la Max(im)

Posted on by — 2 Comments ↓

Când toţi proaspeţii Rockeri ascultau „Arise” prin 1991, eu navigam în alte ape. Pura întâmplare a făcut să ascult „Cowboys From Hell”-ul chiar în 1990, anul apariţiei şi Pantera texană m-a copleşit, era perioada în care m-a prins Ministry, dar mai ales Nine Inch Nails, ascultam The Exploiteded şi Tom Waits, Miles Davis şi Suicidal Tendencies, Queensryche şi David Bowie, Marillion şi Faith No More, îmi plăceau – recunosc – Guns’N’Roses şi Nirvana. Aveam suficiente sunete şi zgomote în cap, proaspetele curente din zona Metal-ului, Grindcore-ul sau Death Metal-ul au trecut pe lângă mine ca intercity-ul pe lângă Buftea. Nu-mi transmiteau nimic. Nu-mi plăceau Napalm Death, Obituary sau… Sepultura.
Apoi a venit „Chaos A.D.” şi pe el piesa „The Hunt” a celor de la New Model Army, o trupă cult care îmi plăceau foarte mult. Colegii din proaspăta mea trupă erau ceva mai tineri şi fani Sepultura, pe lângă cover-urile impuse de mine (Sex Pistols, The Clash, Dead Kennedys sau Fear), ei au propus „Refuse/Resist”-ul. Vocea chitaristului Mari se potrivea la fix cu vocea lui Max, aşa că o cânta el, aveam şi eu o pauză de respiro. Nu aveam Google şi internet atunci, am prospectat eu textul tocind o casetă, apoi la repetiţii şi-n concerte am auzit piesa de sute de ori. Încet-încet m-am prietenit cu „Chaos A.D.” şi următorul produs, genialul „Roots” din 1996 mi-a zguduit boxele şi creierii.
Din păcate – sau cine ştie, nu chiar – Max Cavalera părăseşte Sepultura şi în 1997 înfiinţează noua sa formaţie Soulfly. Este un proiect mai „colorat”, mai experimental, cele şase albume editate conţin o muzică uşor avangardistă în care se combină elemente din zona Metalică cu muzica tradiţională Braziliană, Thrash Metalul cu infuziuni de Industrial. Nu greşesc forte mult dacă afirm că Soulfly continuă linia trasată de albumul „Roots” în timp ce vechii colegi din Sepultura au încercat să găsească o altă abordare, o altă cale de exprimare. În final dintr-o formaţie bună ne-am ales cu două, ce nu-i chiar rău.
Dacă Sepultura ne-au onorat deja cu vizita lor anul acesta, acum le-a venit rândul şi băieţilor din Soulfly să revină-n România.

soulfly_16_martie

Anul trecut Max ne-a făcut cadou două discuri: „Inflikted” cu noul său proiect Cavalera Conspiracy unde-l are alături pe fratele său, bateristul Igor Cavalera, deturnat şi el din formaţia mamă, Sepultura şi „Conquer”-ul scos cu Soulfly. Dacă Cavalera Conspiracy ne propune o abordare tradiţională a Thrash Metal-ului, cu Soulfly treburile stau altfel. Acest al şaselea album este anunţat ca fiind şi ultimul. Sper că nu, „Concquer” este un disc genial!
Albumul a fost precedat de multe zvonuri şi anunţuri oficiale şi semi-oficiale. S-a promis cel mai Heavy album Soulfly şi acum că rulez pentru a nu ştiu câta oară albumul, afirm că nu ştiu dacă este cel mai greu, dar cu siguranţă este cel mai complex şi cel mai reuşit produs semnat de Max Cavalera. Sună foarte-foarte curat, este mixat perfect iar piesele sunt dinamice, colorate, au toate elementele marca Sepultura/Soulfly într-o îmbinare perfectă.
Cumva nu-mi vine să vă „povestesc” despre acest material pas cu pas, nu cred că e vre-un Rocker să nu-l fi devorat deja. Pe mine m-a cucerit. 🙂 Finalul cu prelucrarea  „The Beautiful People”-ului lui Marilyn Manson este mortal!
Concertul din 16 martie de la Sala Polivalentă nu o să dezamăgească nici un fan. Nu are cum.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AG4fIM2ksSo&feature=channel_page]

Născut sub semnul nepotrivit

Posted on by — No Comments ↓

Wrong este primul single ce prefaţează albumul „Sounds of the Univers”, al 12-lea album Depeche Mode ce urmează să fie lansat în aprilie anul acesta, urmat de turneul de promovare „Tour of the Univers” care v-a aduce formaţia britanică pentru a doua oară la Bucureşti pe data de 16 mai 2009 în Parcul Izvor, după ce în 2006, pe 23 iunie ne-au onorat cu un spectacol pe Stadionul National.
Cu o sinceritate brutală, recunosc, în anii 90 când discotecile bubuiau „Personal Jesus”-ul şi străzile erau populate cu băieţi cu perciuni şi copii de ciocate din Turcia, numai depechar nu eram! Ba, pot spune şi aşa, aveam o boală pe ei. Era era marilor conflicte între Rockeri şi restul lumii… Acum – o fi şi asta parte din globalizare? – prăpastia dintre stilurile muzicale s-a estompat, s-a umplut cu muzică de interferenţă şi experimente de fuziune.

Muzica electronică începea la mine cu Kraftwerk şi se termina la Nine Inch Nails, Ministry şi Malhavok. A trecut marea febră Depeche, tot mai multe formaţii Rock au început să le prelucreze melodiile şi pe nesimţite m-am ataşat de ei. Perioada 1981 – 1984 nici acum nu mă convinge-n totalitate şi primul album pe care l-am cumpărat CD original a fost „Songs of Faith and Devotion” din 1993. Apoi toate care au urmat şi în final le-am colectat toată discografia.

depeche mode - wrong - promo cd 2009

Privind înapoi fără mânie, Depeche Mode au ceva special, mistic. Textele au o profunzime nebănuită, ezoterică, care la prima audiţie poate să-ţi scape, dar odată descoperită această abordare, începi să ciuleşti urechile şi să fi tot mai atent ce se ascunde în spatele cuvintelor şi sunetelor.
Ulterior chiar pare suspect cum o formaţie atât de întunecată şi profundă a ajuns aşa celebră şi cum de industria muzicală perfidă şi ahtiată doar de profit, a investit şi promovat o asemenea formaţie şi a reuşit să o comercializeze cu atâta succes iar trupa în loc să devină tot mai lichidă, aproape în mod paradoxal, s-a dezvoltat şi s-a maturizat, s-a transformat într-un cult şi un produs uneori chiar aspru, dar indiscutabil valoros. Ei, 100 milioane de cd-uri vândute e ceva!
Dintr-o singură piesă este imposibil să tragi concluzii legate de noul album, dar Wrong este suficient de convingător să tensioneze aşteptarea celor 13 piese ce vor popula noul disc şi concertul din mai.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5bsXOcK9_Cw]

I was born with the wrong sign
In the wrong house
With the wrong insanity
I took the wrong road
That led to
The wrong tendencies
I was in the wrong place
At the wrong time
For the wrong reason
And the wrong rhyme
On the wrong day
Of the wrong week
I used the wrong method
Of the wrong technique

Wrong
Wrong

There’s something wrong with me
Chemically
Something wrong with me inherently
The wrong mix
In the wrong genes
I reached the wrong ends
By the wrong means
It was the wrong plans
In the wrong hands
The wrong theory for the wrong man
The wrong lies
On the wrong ???
The wrong questions
With the wrong replies

Wrong
Wrong

I was marching to the wrong drum
With the wrong scum
Pissing out the wrong energy
Using all the wrong lies
And the wrong signs
With the wrong intentity
I was on the wrong page
Of the wrong book
The wrong rendition
Of the wrong hook
With the wrong mood
Every wrong night
With the wrong two ???
And the sound ???

Wrong
Wrong
Too long
Wrong
Too Long
Wrong
Too Long
Wrong

I was born with the wrong sign
In the wrong house
With the wrong insanity
I took the wrong road
That led to
The wrong tendencies
I was in the wrong place
At the wrong time
For the wrong reason
And the wrong rhyme
On the wrong day
Of the wrong week
I used the wrong method
Of the wrong technique

depeche_mode_afis_16_mai

Visul de 4 şi 13

Posted on by — 2 Comments ↓

Nu eram foarte popular printre Punkerii mei când spuneam că-mi plac The Cure. Nici printre Rockeri nu mă făceau popular şi dacă stau bine să mă gândesc, nu eram la modul general foarte popular, dar asta nu mai are nici o legătură cu gaşca britanică din Crawley, Vest Sussex. Ha ha ha!
Trupa s-a înfiinţat în 1976 şi singurul membru care a supravieţuit tuturor schimbărilor până-n ziua de astăzi, este carismaticul frontman, principalul compozitor şi textierul formaţiei, vocalul Robert  Smith.
La început etichetaţi Punk, ulterior Post-Punk, New Wave, Gothic Rock şi-n final (Rock) Alternativ, The Cure de la debutul din 1979 cu „Three Imaginary Boys” şi până la noul produs „4:13 Dream” lansat pe 27 octombrie 2008, au la activ 13 albume din care au vândut peste 27 milioane de copii.
Interesant de menţionat, probabil cea mai celebră piesă a formaţiei, „Boys Don’t Cry” n-a fost inclusă pe varianta originală a albumului de debut ci doar pe varianta rearanjată pentru piaţa americană şi ulterior la re-editarea discului în forma „Deluxe” ca album dublu din 2004. Piesa a dat titlul controversatului film din 1999 în regia lui Kimberly Peirce şi-n rolul principal cu Hilary Swank care a şi primit Academy Awards-ul pentru cea mai bună actriţă în acel an. Filmul redă un fapt real, tragedia lui Brandon Teena, un băiat care se dădea drept fată şi sfârşeşte violat şi ucis. Da’ nu despre film vreau să vă povestesc, acesta e domeniul lui Alin, se pricepe mult mai bine!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l8CDERzun4k&feature=related]

Revin la disc, tot exclusiv pe varianta americană a albumului apare şi o altă piesă de succes, „Jumping Someone Else’s Train” şi una din favoritele mele, „Killing An Arab”, piesă controversată care le-a adus nenumărate probleme şi acuze de rasism. Piesa, de altfel face referire la „Străinul” lui Albert Camus: „Standing on the beach/ With a gun in my hand/ Staring at the sky/ Staring at the sand/ Staring down the barrel/ At the arab on the ground/ I can see his open mouth / But I hear no sound / I’m alive/ I’m dead/ I’m the stranger/ Killing an arab”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BD1uGPkxQfA&feature=related]

Marele succes a venit cu albumul „Pornography” din 1982 şi single-ul „Let’s Go to Bed”. Infuzia de Pop şi orientarea spre ritmuri dansate a îndepărtat o parte din fanii Punk şi Goth, dar le-a adus o popularitate lărgită mai ales peste ocean. La sfârşitul anilor 90, piese ca „Just Like Haven” sau „Friday I’m In Love” au pătruns în top 100 Hot Billboard şi astfel formaţia a devenit de notorietate în toată lumea.
Pe lângă cele 13 albume de studio amintite, trupa a lansat mai multe colecţii de single-uri, remixuri şi best of-uri: „Staring At The Sea – The Singles” (1986), „Mixed Up” (1990), „Galore” (1997), „Greatest Hits” (2001) – disc ce conţine un bonus CD cu variante acustice ale pieselor şi „Join the Dots” (2004) – o colecţie de 4 cd-uri cu piese rare şi mixuri inedite. Merită amintit şi live-ul „Paris” din 1993 care a fost lansat şi în format DVD.
Cu toate acestea, patru ani de „pauză” între albumul „The Cure” din 2004 şi până la actualul „4:13 Dream” este o adevărată înfometare pentru fani.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ozh1y7zI0r8]

Dezlipind toate etichetele şi scoţând formaţia din toate cutiile mereu prea strâmte pentru artiştii care fac muzică dincolo de categorii, genuri şi stil, The Cure propun o muzică aparte, au o „faţă” şi o personalitate proprie şi în mare măsură au influenţat evoluţia sound-ului Post-Punk, Dark şi New Wave al anilor 80 şi 90. Chiar dacă s-au evidenţiat într-o bună măsură şi datorită aspectului lui Robert Smith, fără conţinutul muzical deosebit, cu siguranţă n-ar fi ajuns atât de departe şi nu ar fi rezistat atâta timp.
Muzica lor acoperă o plajă largă de stiluri şi sunete de la teme aerisite, sumbre sau tensionate, până la compoziţii ritmate, lejere şi „jucăuşe”. Uneori aparenta veselie este contrastată de textele destul de întunecate ale lui Smith. Excepţiile sunt rare. The Cure combină cu naturaleţe sintetizatoarele, clapele şi pianul sau ritmurile mecanice cu chitare acustice, instrumente suflătoare sau erupţii de chitară electrică. Un element important din sunetul lor este basul şi vocea specială, inconfundabilă a lui Robert Smith. Mereu reuşesc să creeze atmosferă şi farmecul lor constă exact în atmosfera creată.
Unul din albumele lor cele mai complexe este „Kiss Me Kiss Me Kiss Me” din 1987 şi re-editat şi el în 2006. Discul conţine piese Rock cum este introducerea cu „The Kiss”, piese destinse ca „The Catch” sau „The Perfect Girl”, scufundări abstracte ca „If Only Tonight We Could Sleep” sau „A Thousand Hours”, melodii lente sau piese de bubuială-n discoteci cum este „Hot Hot Hot”. Hit-urile discului au fost amintita „Hot Hot Hot”, „Why Can’t I Be You?” şi o altă piesă foarte cunoscută „Just Like Haven”. Dar nu este drept să afirmi despre nici un disc că este mai bun sau mai prost ca celălalt. Fiecare album reflectă pe de o parte momentul în care a fost creat , pe de altă parte starea şi sentimentele celor implicaţi în crearea lui. Nu tot timpul „merge” să-i asculţi şi poate că nu te „prind” din prima, dar dacă-i asortezi cu starea şi momentul potrivit, The Cure se pot dovedii de-a dreptul magici.

curedreamcover

Nici „4:13 Dreams” nu face excepţie de la această reţetă de cocktail servită cu rafinament de The Cure. Discul începe lent, plutitor, într-un fin vâjâit de sintetizatoare, chitare halucinogene şi un ritm pufos cu „Underneath the Stars”. “The Only One” este mult mai relaxată ca şi următoarea „The reasons Why”. „Freakshow” jonglează între un riff Rock combinat cu basul uşor fuzzat şi un ritm săltăreţ de dans ca apoi „Sirensong” să ne liniştească cu armoniile sale de cântec de leagăn. „The Real Snow White” este melodic, cald şi fredonabil ca şi următoarea „The Hungry Gost” construită pe chitara care bâzâie plăcut.
„Switch” este o incursiune electrică şi eclectică, schimbă atmosfera albumului la momentul potrivit ca chitara acustică ce introduce plăcut „The perfect Boy”-ul să aibă efect maxim. „This. Here and Now. With You”  este o joacă de efecte pe chitare şi bas, un experiment sonor pe care degajarea din vocea lui Smith o face plăcută şi poate aduce şi un zâmbet în colţul gurii. „Sleep When I’m Dead” începe sumbru, dar se transformă rapid într-o piesă Rock sănătoasă cu ritm şi greutate fără a fi stridentă. „The Scream” este un alt experiment, destul de apăsător, perfect The Cure ca-n final să revină sunetul Rock în „It’s Over”.
Am făcut doar o scurtă trecere-n revistă a celor aproape 53 de minute ce alcătuiesc albumul, dar sper să aveţi plăcerea şi răbdarea de a-l savura în întregime.
Înregistrările discului au început în 2006 şi s-au întins pe o perioadă de doi ani, lansarea lui fiind de mai multe ori amânată. La un moment dat se zvonea că o să fie un disc dublu, Robert Smith a confirmat că s-au imprimat 33 de melodii, dar multe din înregistrări au fost excluse la o selecţie finală. Sunt şi două piese vechi, rămase din sesiuni anteriore: „Sleep When I’m Dead” este o piesă scrisă pentru albumul „The Head On The Door” din 1985 iar „The Perfect Boy” este construită pe scheletul piesei „A Boy I Never Knew” care n-a mai încăput pe anteriorul album “The Cure”.
De ce „4:13 Drems”? Albumul ar fi trebuit să fie lansat oficial pe 13 septembrie. În cele patru luni premergătoare lansării, în data de 13 a fiecărei luni a fost scos câte un single. Astfel în mai a apărut „The Only One”, în iunie „Freakshow”, în iulie „Sleep When I’m Dead” şi în august „The Perfect Boy”. Amânarea lansării a „născut” editarea E.P.-ului „Hypnagogic States” ce conţine 5 remixuri la cele patru single-uri lansate şi inedita „Exploding Head Syndrome”.

O fi sâmbăta seara, dar când vine vorba de a fi îndrăgostit, tot vineri este!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BFnIP2NT5Yc&feature=related]

Avem sex, da’ ce facem cu el?

Posted on by — 23 Comments ↓

Puteam să pun problema şi altfel: avem sex, la ce să ne mai folosească şi un creier?
Când ai o problemă, o rezolvi sau te adresezi unui specialist. Sau postezi întrebarea pe un forum …
Povestea e veche, dar de tăvăleală!

“Vă salut pe toţi.
Am şi eu o întrebare, mai „specială” şi poate ciudată dar la care aş vrea să îmi daţi un răspuns cât se poate de serios.
Eu şi prietena mea ne-am „jucat” (frecat unul de altul), îmbrăcaţi amândoi cu pantaloni pe noi şi chiloţi. Eu am ejaculat, am simţit că vine, i-am spus să se dea la o parte, s-a dat iar eu am ejaculat în chiloţi. A curs un pic pe pantaloni când mă ţineam cu mâna. Amândoi eram tare transpiraţi, este posibil, sau este vre-un risc să fi ajuns un pic de spermă prin pantalonii noştri (eu trening ea blugi)?
Din catâ ştim nu a avut nici o pată pe pantaloni, dar ne gândim că fiind aşa transpiraţi …
Vă rog foarte mult .. dacă se poate un răspuns serios!
Mulţumesc anticipat!”

Comentarii:

– „oare cât timp mai trece până voi găsi şi întrebarea “eu eram la mare, ea la munte, am ejaculat gândindu-mă la ea, aşa-i că-i al meu copilu’?”

– „am făcut sex in 3 cu iubita şi prietena ei. am ejaculat în gura iubitei care i-a făcut sex oral prietenei ei. copilul o să fie al meu sau a lor?”

– „e posibil să rămână însărcinată, de la distanţă, dacă te masturbezi, şi ea e la nudişti, la plajă. apoi restul de treabă o fac muştele.”

– „Am si eu o problema asemănătoare, acum o lună eram la ski cu prietena şi am început să ne jucăm în zăpadă şi am alunecat peste ea şi am avut o erecţie şi un orgasm spontan în chiloţi, ţin să precizez că pe lângă salopeta de iarnă aveam şi izmene pe mine, ea fiind îmbrăcată la fel (salopeta de iarnă şi ştrampi numa’ că avea 2 perechi de chiloţi). Dezamăgirea a venit acum după o lună când am aflat că ea nu a rămăs însărcinată după acea experienţă deşi era la ovulaţie când s-a produs incidentul (vreau să vă spun că ne dorim mult un copil). Întrebările mele sunt următoarele: Avem vreo şansă să ducem o viaţă normala şi să avem şi noi un copil al nostru? Puteţi să-mi recomandaţi nişte medicamente cu care să o îndop pe prietena mea ca să fie mai fertilă? Este cazul să o părăsesc şi să caut altceva? Oare dacă n-ar fi avut 2 perechi de chiloţi rezultatul ar fi fost altul? Am multe nedumeriri şi sincer nu ştiu ce să mai fac…Vă rog din suflet să-mi răspundeţi cu cea mai mare seriozitate la aceste întrebări.”

– „tot masturbarea rămâne cea mai sigură soluţie. cu terminare în zăpadă. apoi, cu un bulgăre bine ţintit, şansele cresc!”

– „Şi totuşi dacă bulgărele respectiv nu poate ţinti una bucată ştrampi pe sub care sunt îndesate 2 buc perechi chiloţi tip gogoşar (a la bunica ?)  . Ne masturbăm degeaba ?”

Mi-am amintit de povestea glonţului magic care a perforat testiculul unui soldat sudist şi s-a oprit în pântecul unei femei aflată la câţiva metri… 🙂 (Varianta Tom Waits 🙂 )

Părerea mea, serios vorbind, acum că m-am adunat cu greu de sub birou este că sunt şanse mari să rămâi gravidă pe această cale şi să dai naştere unui copil perfect sănătos şi apt să te urmeze, ba chiar să te şi depăşească, DACĂ blugii sunt turceşti, nu americani originali şi chiloţii chinezeşti din en-gros-ul Europa…

Dar sunt absolut deschis la orice altă sugestie ce ar putea ajuta copii…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qzfo4txaQJA&feature=PlayList&p=6BA5E31D52FABC1C&playnext=1&playnext_from=PL&index=38]

P.S. andreeako şi BlueAngel m-au convins. Chiar dacă într-o primă fază ne amuzăm, subiectul este alarmant. Avem – dacă mai era nevoie – încă o dovadă a educaţiei defectuoase, a abordării greşite care se face cu atâta încăpăţânare în şcoli, dar şi un semn de alarmă pentru părinţi în ceea ce priveşte comunicarea şi relaţionarea cu proprii lor copii.
Exemplele sunt elocvente. Din păcate.

„Nu mi-am dorit acest copil”. Aceasta a fost declaratia unui copil de numai 12 ani, care in noaptea de 2 spre 3 august 2007 a nascut la Maternitatea Cuza Voda din Iasi o frumusete de fetita perfect sanatoasa. Deocamdata, micuta de 3,5 kilograme nu are un nume si mama inca nu si-a vazut pruncul. Deja a renuntat la copil inca din prima zi de viata a acestuia. Tatal fetitei are 14 ani.” (BZI )

„Alfie Patten, un băiat în vârstă de 13 ani din Marea Britanie, a devenit tată, după ce prietena sa, în vârstă de 15 ani, a născut o fetiţă.” (MEDIAFAX )

Săptămâna-n retrovizor

Posted on by — 8 Comments ↓

Asta-i fierbinte! Bute şi-a apărat titlul în faţa columbianului Zuniga fără multă bătaie (de cap sau la cap) prin K.O. în runda a IV-a.

Buuuun!

aphrodite's veil
Am avut 8 martie şi flori pentru doamne şi domnişoare dar am şi dat sau luat plase. Era să mi-o ia gura înainte şi să zic…mu…  mh… 🙂
Plasa cea mai mare este cea legată de prostituţie: un fel de ia-ţi-o, dă-mi-o, să nu o zic pe aia dreaptă – muie. Sau cum spunea o prietenă „mă întreabă o gagică dacă vreau puţină muie şi i-am zis să o ţină ea pe toată…” Ha ha ha! Aşa cu gura plină (sau pungă?) nici nu-mi dau seama unde-i marfa… Treaba este în felul următor: prostituţia nu se mai pedepseşte cu închisoare, dar a rămas infracţiune contravenţională. Adică nu vor fi impozitate ci amendate fetele! Când vine vorba cum să ne ia banii şi pielea de pe noi, guvernanţii se dovedesc mereu „băieţi deştepţi”! N-au legalizat prostituţia să nu-şi pună biserica în cap şi probabil s-au gândit că le este imposibil să contorizeze traficul făcut de fete, dar aşa, nu le scot nici din trafic, dar cu amenzile le iau şi banii! Bravo stimabililor, jos…nu pălăria, nici chiloţii ci guvernul!
Dar şi curvele ne-au tras-o din nou pe stomacul gol şi l-au scos pe tataia Iliescu cu batistuţa şi unghiuţele curate.
Şi dacă copii noştri sunt tot mai obezi, de ce n-ar fi şi proşti? Dacă ba-l scot, ba-l bagă pe Darwin în programa şcolară, dacă tot reduc orele de sport, eu zic să scoată şi orele de istorie. Nu istoria se repetă ci repetăm noi aceleaşi greşeli şi nici nu poate fi altfel atâta timp cât istoria este re-scrisă şi falsificată constant sub nasul nostru. Este exact aşa cum scria la gazetă prin 1996 : „răspundeţi cu da sau nu: Iliescu este un preşedinte bun şi porcul un animal comestibil”. Ha ha ha!
Ei da, şi am avut şi RoBlog…Fâs unde cea mai populară microbloggeriţă a fost nu BadPitzi cum aţi fi tentaţi să credeţi ci mama lu’ VisUrât aclamată la scenă deschisă! Dacă despre mama lu’ Ştefan Cel Mare de bine, de rău mai ştim câte ceva, mama lu’ VisUrât e o tânără speranţă-n devenire. La sugestia unei alte prietene încă-i caut pe cei 500 de votanţi a lu’ VisUrât, dar deocamdată numa’ vorbe “dulci” am găsit pe tot internetu’… Şi tot la prietena amintită găsiţi şi un contra-concurs ca să nu-l numesc chiar cum a făcut-o ea cu tandreţe… ha ha ha!
Cum n-am nimic mai bun de făcut, aştept bătaia-n noroi între blonda Elena Udrea şi bruneta Magda Bistriceanu.

Update-uri.

F.M.I. cere mărirea fondului de şomaj şi reanalizarea domeniului asistenţei sociale. Adică ne-am aşteptat să fie rău, da’ o să fie şi mai rău! Sper să vină primăvara mai repede, apar urzicile, ştevia şi trecem şi peste criză. Nu avem de ales.
Gigi Becali a anunţat că este sărac şi că averea lui s-a dus. Dacă vine cu oile peste urzicile mele, chit că n-am avut relaţii foarte bune cu Miliţia, îmi pun fular alb/roşu şi dau drumul la câini! Ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F58P1QTmBC4&feature=related]

Dreptul la plasă

Posted on by — 32 Comments ↓

Nu-mi place definiţia aceia de “pitzipoancă” . Sună vulgar. Eu o numesc “cosmopolitană”.
Sunt fete naive sau prostuţe care-n dorinţa lor de afirmare îşi pun poze mai deocheate pe diferite site-uri. Nu neapărat deocheate, uneori doar de prost gust. Ştiţi despre ce vorbesc! Poză cu cracii în raftul de la biblioteca ticsită nu cu cărţi ci cu ursuleţi sau bibelouri…
Şi este tipul de fată cu zâmbet perfect şi decolteu asortat. Este studentă sau a terminat ASE sau Drept. Sau a terminat una şi este la Master sau a doua facultate. Jurnalismul nu mai este aşa la modă, dar mai sunt şi fete de modă veche. Acum se poartă Relaţii Publice şi Comunicare.
Nu se dau în spectacol, dar ştiu să se facă remarcate. Sunt conştiente de avantajul conferit de aspectul fizic şi suficient de inteligente să nu vorbească prea mult, să-şi cântărească cu grijă vorbele. Cochetează cu ideea unei cariere politice sau vrea o slujbă cu “funcţie”. Se orientează sau spre o corporaţie sau spre zona administrativă, eventual un job la un minister. Îi plac bărbaţii cu prestanţă, cu aură, genul care „dă bine”. Nu se acceptă rataţii, cei fără maşină, fără studii superioare şi un venit sigur. Nu contează de unde este acel venit. Vorbesc la mişto despre Bamboo şi celelalte locaţii de fiţe şi fente, dar din când în când le place să se afişeze acolo, contează să se ştie văzute.
Sunt fete emancipate, dar în mod paradoxal, consevatoare. Îşi urmăresc cu consecvenţă interesul.

Ce a însemnat emanciparea femeii în fapt? Femeile au câştigat dreptul la PLASĂ. Da, la plasă: să care plasa şi să ia plasă.

plasa

Multă vreme femeile au trăit într-o lume guvernată de bărbaţi, în totală supunere, neavând drepturi,ci numai obligaţii. Femeia avea datoria să fie soţie şi mamă bună, să satisfacă mofturile bărbatului şi să se îngrijească de acesta şi de gospodărie.
Pornind chiar de la povestea biblică a creării omului, femeile au fost considerate fiinţe secundare, menite să servească şi deservească bărbatul. Această mentalitate nu a dispărut nici acum şi este greu de crezut că o să dispară vreodată.

Volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949) este prima încercare de structurare teoretică exhaustivă a tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiză istorică, antropo-sociologică şi tipologică a condiţiilor sociale şi psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsă.
Primele structurări ale mişcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluţiei franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural şi ale egalităţii în drepturi şi libertăţi. Scriitoarea revoluţionară Olympe de Gouges, inspirată de Declaraţia drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei juridică.

“În timpul vieţii oamenii învata să reacţioneze şi sunt condiţionaţi de diferiţi factori […] La o anumită vârstă băieţii suferă o schimbare atunci când cunosc „modelul masculin” în care încrederea în sine, curajul şi independenţa sunt condiţii esenţiale pentru succes. Femeile sunt încurajate să fie dependente si emotive, pe când bărbaţilor li se cere să se comporte raţional şi independent. (Claudia Ana Moarcas, Comunicarea si comportamentul in negocierea contractelor)

Acest mod de gândire şi educare face imposibilă schimbarea în esenţă a situaţiei femeii. Sunt automatisme de care nu o să scăpăm niciodată: fetiţele bluziţe roz, băieţeii bluziţe albastre.
Femeia la…cratiţă.

“Ce înseamnă să fii femeie emancipată?

Să ai un job bun, un salariu motivant.
Să ai o familie, copii, să fii gospodină şi menajeră în casă.
Să ai viaţă socială, să ai prieteni, să ieşi în lume, să frecventezi cercuri exclusiviste.
Să te îmbraci bine, să te îngrijeşti, să te respecţi.
Să călătoreşti, să vezi lumea, să-ţi trăieşti viaţa.

Credeţi că e posibil să le faci pe toate?” (cocochannel)

Cred că ideea e să respectăm femeia şi să acceptăm faptul că ea este cea care alege. Şi ne alege, ne acceptă. Asta cred că este esenţa emancipării. Emanciparea femeii fără emanciparea bărbatului nu este posibilă.

Este aproape firesc să afirmi despre o femei sexy şi tânără, care se dă jos dintr-o maşină scumpă, că este curvă. O femeie ajunsă într-o funcţie de conducere, tot o curvă este.
Bărbaţii nu concep succesul femeilor, altfel decât prin performanţe şi prestaţii sexuale.
Aceasta este lumea în care trăim. Acestea sunt mentalităţile care ne guvernează subconştientul şi acţionăm, reacţionăm ca atare. Prejudecăţile acestea, nouă bărbaţilor, ne rezervă privilegii deosebite. Posibilitatea de a abuza.
Când un bărbat spune despre o femeie că ar fi „curvă” în 99% din cazuri asta înseamnă că femeia respectivă n-a vrut să şi-o tragă cu el.

RoBlogFest şi mama lu’ VisUrât

Posted on by — 10 Comments ↓

Analiza la noi duce inevitabil la anal: scoatem băşini pe gură despre lucruri făcute cu curul. Bloggingul nu poate face excepţie. Dorinţa soră cu boala de a devenii cât mai popular dăunează grav personalităţii. Am scris într-un post anterior (atunci habar n-aveam că urmează şi etapa anală, pardon! finală) despre cele cinci minute de tăcere şi luciditate versus cele 15 minute de celebritate despre care vorbea Andy Warhol. Bine, eu vorbesc şi verzi şi uscate şi vrute şi nevrute, oricum nu mă bagă nimeni în seamă şi spre norocul meu, nu-s popular, mai am o şansă să scap şi de pe internet întreg (şi integru) cum am scăpat şi din comunism. Stric de dragul statisticii: locul 641 – Brushvox 0.0% – 0 voturi… aşa că mulţumesc şi pe această cale tuturor care m-au votat. Ha ha ha!
Votul meu s-a dus la Thanat Eros (1.52% – 35 voturi) care a terminat elegant pe locul 17, dar de exemplu un blog de bun simţ şi pe care-l citesc de multe ori cu plăcere, (să nu zic şi faptul că este foarte popular)  Bed for Love-ul  lui Tudor Chirilă s-a clasat doar pe locul 181 cu… doar 2 voturi. Că pe mine nu m-a votat nimeni este „de-a dreptul drept” atâta timp cât nici măcar eu nu m-am votat, da’ la Tudor numărul voturilor pare incredibil ca să nu spun altceva.
Despre fraudă. De la an la an s-a modificat sistemul de votare pentru evitarea acestora. Nu am veleităţi de hacker da’ un IP Hider ştiu să descarc de pe un torent şi nu-i cibernetică nici să-l instalez. Şi asta este doar una din soluţiile mai sofisticate. Adică, dacă cineva vrea să trişeze, o face fără jenă şi fără prea mare bătaie de cap oricum.  Treaba cu crearea de cont a întors din drum multă lume şi nicidecum n-a folosit la evitarea fraudării… Dar cum nu există o soluţie optimă şi unanim acceptată, mereu o să existe voci nemulţumite. Şi doamne fereşte să insinuez că cineva s-a gândit doar să trişeze! Noi?! Nu, niciodată! Ha ha ha!

02_roblogfest_001Blog. Vorbim despre socializare, despre relaţionare sistematică. Jorn Barger a folosit termenii website şi logging pentru a-şi diferenţia abordarea de celelalte situri. Ulterior, din glumă, Peter Merholz a despărţit cuvintele în we blog şi astfel s-a născut termenul blog.
De la jurnal public la jurnalism s-a trecut aproape insesizabil, a apărut termenul de citizen journalism şi prin introducerea aşa numitelor medii noi (new media), bloggingul s-a dezvoltat rapid şi s-a extins spectaculos. De exemplu doar astăzi pe WordPress erau 210.986 bloggeri cu 169.663 de însemnări noi.
Goana după popularitate nu este de condamnat. Totul e cu ce preţ, mai exact până unde merge ideea „cu orice preţ”. De exemplu poţi introduce în titlu sau text cei mai căutaţi termeni, cele mai căutate expresii din motoarele de căutare. Porno, free porn, RedTube, PornTube şi alte tuburi pe post de vibratoare virtuale. Sexul vinde, cine dracu nu ştie măcar atât? Sigur o să fie suficienţi fraieri care să pice-n plasă şi să-ţi acceseze din grabă şi neatenţie pagina în căutare de senzaţii tari şi astfel să-ţi crească traficul, adică prestigiul. De exemplu „naomi tunsă şi bătută” sau cifra 666 mi-a adus şi mie extra cititori.
Aveam un prieten şmecher înainte de 89 care avea o pereche de blugi originali. Umbla cu ei prin cârciumi să-i „dea”. Găsea clientul, convingea omul şi la desfăşurarea tranzacţiei schimba pe nevăzute perechea de blugi cu o salopetă frumos ambalată. Nu ştie nici el câte sute de salopete a vândut pe post de blugi. Cam asta e şi cu şmecheria virtuală: ai multe accesări, dar majoritatea vizitatorilor pleacă în câteva secunde înjurând. Aici văd eu buba: de unde dorinţa de a fi băgat în seamă cu orice preţ când n-ai nimic de spus?

02_roblogfest_002

Dar să revin la RoBlogFest. Premierea de la Fabrika a început cu două ore întârziere după tradiţionalul model mioritic al oricărui eveniment. Încălzirea a făcut-o un tip cu glume seci pe post de stand-up comedy şi au urmat HI-Q cu un spectacol penibil. Întrebarea cea mai pertinentă ar fi: orare cât au plătit să fie lăsaţi să presteze pe scenă? Ha ha ha! Noroc că a venit Cabral şi n-a lungit-o, premierea a fost să zic aşa, fulgerătoare. VisUrât, VisUrât, VisUrât… Ha ha ha! Mi-e şi milă de el, i-ar fi trebuit Omnitrixul lui Ben Ten să se transforme-n Patru Braţe să ia şi la pachet din câtă carne şi iaurt şi-a luat…şi asta-n plin post! Ha ha ha!

Blog personal – VisUrât (22.84% – 524 voturi)
Blog colectiv – VisUrât (26.45% – 508 voturi)
Blog divertisment – VisUrât (27.92% – 551 voturi)
Blogul cel mai popular – ????? Aţi ghicit! Doamnelor şi Domnilor:VisUrât! (25.25% – 560 voturi)

02_roblogfest_004În rest…cea mai populară a fost mama lu’ VisUrât. Ha ha ha! Numai cuvinte de laudă am citit şi de pe Twitter ieri seară…

Blog sub 18 ani – BoGy-BloggerMic (15.26% – 129 voturi)
Blog muzică – Monden (28.72% – 164 voturi)
Blog sport – adrian georgescu – scriu iute si piperat (15.66% | 55 voturi)
Blog film –  TVBlog (43.49% – 294 voturi)
Cel mai informat – Infertilitate (25.83% – 185 voturi)
Cel mai cârcotaş –  andymihail (27.21% | 132 voturi)
VIP microblogging – Bobby Voicu (14.4% – 52 voturi)
Cel mai sexy microblogger – andy mihail (22.22% – 126 voturi)
Cea mai sexy microboggeriţă – BadPitzi (14.31% | 62 voturi)
Cel mai popular microbogger – Infertilitate (25.74% | 182 voturi)

Lista completă de premii şi premiaţi e pe situl oficial al competiţiei.

Ce mi se pare uşor ciudat este că la categoriile unde a câştigat VisUrât s-a votat masiv faţă de celelalte. Între 500 de voturi şi 100 este o discrepanţă cam mare. Dar s-a câştigat şi cu doar 52 de voturi… La Blog personal VisUrât a câştigat cu 524 de voturi iar PiticiGratis clasat pe locul doi a avut nici jumătate, respectiv 250 de voturi… Ei, dacă n-a dat cu laptopu-n popor… ha ha ha! Sau cum de având peste 1000 de pretinşi cititori zilnic, într-o săptămă nu aduni decât 500 de voturi? Sunt aspecte care nu se… pupă.

2657 de nominalizări şi 23502 de voturi…. mai rău ca la Parlamentare… Ha ha ha!

Cam asta a fost toată povestea: RoBlog..Fâs.

02_roblogfest_003

RoBlogFest 2009 – un vis urât la sfârşit!

Posted on by — 8 Comments ↓

S-a gătat finalmente şi RoBlogFest 2009. M-am uitat pe Realitatea la streamingul live din Fabrika cu browserul meu (ci nu a lu’ tata…).

001_roblogfest_2009

Câteva din opiniile culese de pe Twitter (tot live):

Deci: La Roblogfest… ca la Piaţa Matache când se aduc banane…lumea se bâtzâie, fumează…aşteaptă sosirea camionului…

ce naşpa pare să fie la roblogfest! zici că e discotecă! dacă tot nu e ceva interesant măcar ar putea fi muzica mai low ca să vb oamenii

Încep ăştia să înjure vizavi de roblogfest

acum sincer, cei care ridică mâine sus acolo, sunt plătiţi? poate e urechea mea muzicală de vina

mă duc să mă piş puţin, ca m-a deprimat

hiq are mai mult haz decât tipul cu stand-up comedy. Poate cânta el bine.

a murit liveul de la #roblogfest. (ora 23.30)

roblogfest_11

(ora 23.44 a revenit streamingul. )

roblogfest da incepeti ma odata, terminati cu distrusii asti, vrem sa vedem rezultate Hai verzelorrrrrrrrrr

încep să mă simt ca un voyeurist chiombindu-mă la cheful ăsta fucked up

Acu le-a pus muzica de făcut sex….

vă mulţumesc pt această frumuseţe de spectacol. mulţumesc followers mei dragi. mulţumesc lu’ mama şi Noapte Bună şi Somn dulce!

002_roblogfest_2009

Bun, nu vreau să comentez la cald, treaba stă aşa:

Blog personal – visurât
Blog colectiv – visurât
Blog divertisment – visurât
Blogul cel mai popular – ??????? hahahahaha!  🙂

Revin cu ce am să rumeg peste noapte…. 🙂 da’ şi mai bine mă las de blog…. hahahahahaha! 🙂 Vise… frumoase!

CONTINUAREA AICI! Merită jur!!!

003_roblogfest_2009

NUP pentru Iliescu şi gaşca

Posted on by — 6 Comments ↓

Vorbeam ieri despre istorie, viaţă, fapte şi inerţie, despre implicare şi comoditate… Vorbeam. Flavius – şi nu numai el – au dreptate când spun că teoretizăm prea mult, că simplul fapt de a scrie, discuta despre anumite subiecte nu ne serveşte la mare lucru. Nu odată m-am întrebat sau am fost întrebat ce-i de făcut?
Paradoxal, cu toată mizeria, cu toată criza şi tot impasul în care ne-am scufundat şi-n care cred că ne complacem, sunt tot mai puţini oameni dispuşi să se întoarcă la… cocktailurile Molotov.

O ordonanţă DIICOT i-a scos pe Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi alte 30 de persoane de sub urmărire penală pentru infracţiuni precum subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false, la mineriada din 13-15 iunie 1990 şi a decis, de asemenea, declinarea competenţei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General pentru soluţionarea cauzei cu privire la alte infracţiuni.
În cauza declinată către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General, Ion Iliescu şi ceilalţi urmează să fie cercetaţi pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor valori culturale, pentru care Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale la datele de 9 iunie 2005, 12 iunie 2006 şi 28 mai 2007.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GCzK-8WjeXw]

La 19 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu poate fi tot mai zâmbitor. O serie de factori combinaţi ai ultimei perioade de anchetă au făcut ca munca procurorilor militari să fie practic ştearsă cu buretele de către procurorii civili şi Ion Iliescu a fost scos proaspăt spălat şi pieptănat din anchetă.
Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România are toate motivele să fie nemulţumită atâta timp cât nu s-a cercetat cauza aşa cum a fost formulată, încă din 1997, de către asociaţie, privind acuzaţiile de genocid, rele tratamente, instigare la război civil, fapte imprescriptibile, atât în codul penal român cât şi cel internaţional.
Dar încă o dată, nu contează adevărul, nu contează faptele, istoria este re-scrisă şi fardată conform intereselor celor care au preluat puterea în decembrie 1989 şi de atunci, mai la vedere sau mai din umbră, controlează România.
Şi nu doar A.V.M.R.-ul are dreptul să fie nemulţumită ci noi toţi. Asistăm încă o dată la falsificarea istoriei la cel mai ordinar mod posibil, Ion Iliescu, unul din personajele cheie al evenimentelor din decembrie 1989 şi a tot ce s-a întâmplat ulterior, este scos cu basma curată pas cu pas din toate anchetele care-l vizează şi nu mai e mult până când maşinăria propagandistică o să-l prezinte pe fostul şef al statului ca pe un adevărat erou al revoluţiei şi democraţiei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4]

Nu vreau să par mai paranoic decât sunt, dar şi momentul ales este perfect. Ieri seară la ştiri pe Realitatea 2 titluri din 3 includeau cuvântul magic „criză” şi toată media s-a concentrat asupra posibilului acord cu F.M.I.-ul. Ştirea despre Iliescu astfel a fost strecurată ca un eveniment secundar, de importanţă minoră.
Iliescu n-ar trebuii lăsat să zâmbească, locul lui este de multă vreme după gratii. Şi tare mă tem că nu doar a lui ci dacă am trăii într-o ţară obişnuită şi instituţiile statului ar funcţiona, toată spuma clasei politice s-ar afla nu la Casa Poporului ci în Rahova sau Jilava.
Iliescu este responsabil pentru desfăşurarea sângeroasă a schimbării la putere de după 22 decembrie şi fuga lui Ceauşescu, este personajul din spatele mineriadelor, Iliescu este maestrul păpuşar al distrugerii întregului sistem economic al României de după 1990 şi pare mai simplu să întocmeşti o listă cu faptele în care nu a fost implicat într-un fel sau altul tovarăşul Iliescu decât să faci inventarul “meritelor” sale.
Nicio ţară fost-socialistă n-a beneficiat de un potenţial atât de bun cum l-am avut noi şi pare inexplicabil cum de am ajuns în dezastrul în care suntem. Şi toate acestea în mare măsură se datorează acestui activist nesimţit, Ion Iliescu.
Istorie? Îmi mai sună-n cap lozinca pseudo-patriotică „Nu ne vindem ţara” lansată cu festivismul fesenist al momentului tot de acest Ion Iliescu şi ţin minte cum rând pe rând investitorii cu greutate, marile companii occidentale au fost îndepărtate din ţară. Nu ne-am vândut ţara, doar am dezmembrat-o, dezasamblat-o şi bucăţile s-au împărţit între noii ciocoi politici care ulterior le-au valorificat în interes personal. Nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile fără acordul lui Ion Iliescu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KUwU14UIpjA]

Nu ştiu dacă mai este poza lui Esca în manualul de istorie şi mi-e groază să mă gândesc ce o să scrie peste 10 ani despre revoluţie, mineriade şi tranziţie în aceste manuale.
Probabil cititorii mei mai tineri acum se uită cruciş la acest text şi nu înţeleg nimic din furia mea. Şi au dreptate. Eu sunt de vină. N-am împuşcat pe cine trebuie când trebuia.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TvV7wwVQ9Oc]

Ora de istorie

Posted on by — 10 Comments ↓

Am citit acum câteva zile la Flavius un blog în care făcea referire la o declaraţie a istoricului Florin Constantiniu: „Trăim o perioadă în care istoria naţională este lichidată cu bună ştiinţă”. Mi-a rămas ideea cumva-n cap şi peste asta s-a suprapus ce a spus astăzi Traian Băsescu la Radio: „să nu ne amanetăm viitorul”. Creierul face conexiuni ciudate uneori.
Şi mie mi-a plăcut istoria, dar nici eu n-am mai pus mâna de ceva vreme pe un manual de istorie. Şi eu îl cred pe cuvânt pe domnul Academician când afirmă că în manualul de Istorie modernă şi contemporană de clasa a VII-a, „Al Doilea Război Mondial este o lecţie facultativă, în timp ce manualul include un studiu de caz consacrat muzicii tinere”. Îmi place şi muzica, nu tânără ci contemporană, dar cu toate acestea nu aş introduce-o în manualul de istorie. Acum mi-a venit ideea, cred că-n manualul de muzică s-ar putea să găsim chestii interesante! Ha ha ha!
Ziceam că trăim vremuri ciudate, Flavius mi-a răspuns că „Trăim întâmplări stupide”. Istoria o facem noi, şi iar mi-am amintit de nepăsarea şi superficialitatea cu care tratăm tot şi toate, lejeritatea cu care ne tolănim zi de zi în aceeaşi mocirlă a „las că merge şi aşa”-ului, comoditatea dezolantă cu care dăm din umeri şi niciodată nimic nu pare să fie treaba sau responsabilitatea noastră.
Apoi mi-am amintit de Gheorghe Lala – oare câţi mai ştiu despre cine vorbesc? – şi de mii anonimi care se trezesc în fiecare dimineaţă şi îşi fac treaba pur şi simplu, firesc, în normalitate, fără zarvă, fără obişnuitul senzaţional şi fără gălăgioasele lumini de rampă ale lumii tabloidizate în care trăim.
Dar tot din normalitate aruncăm peturile de plastic după golire la colţul blocului sau tăiem pădurile fără nicio jenă.
Istoria o facem noi. Şi când facem ceva şi când nu facem nimic. Dar ce o să le povestim nepoţilor?