Asian Dub Foundation – A History Of Now (2011)

Asian Dub Foundation – A History Of Now (2011)

Asian Dub Foundation – A History Of Now (2011) I knew this will be one of my favorite albums of 2011 even before I’ve been listening into it. I saw them live back in 1999 and since I’m a follower. Playing an explosive mixture of rapcore, dub, dancehall and raggae, using rock instruments and including punk and hardcore influences, ADF are one of the killer acts of Great Britain beside The Prodigy and much recently Subsource. Intense and speeding serious social and political messages, live they will smash off any scene and move the audience, their studio albums maybe do not capture all that energy and explosion, but still they are much heavier than most of the other bands and even heavier than some of the so-called “modern”, alternative or post-metal bands. They unique style of blending hardcore energy, punk rawness, electronics and dub inspired many other artists, but not so many managed to get even closer, not to mention the issue of credibility. Read more Asian Dub Foundation – A History Of Now (2011)

The King Blues – Punk and Poetry (2011)

Or dub and hardcore. Whatever. But it’s “nice”, even if the world it’s not quite appropriate. Raggae, punk, dub, rock and hardcore are melting into one and The King Blues delivering another album with good pulse and groove, pumping rhythms, punk flashbacks and ska/dub mixture with hardcore attitude.
The King Blues started off in 2004, in London as a two man ska outfit, consisting of Jonny ‘Itch’ Fox playing ukulele and vocals and Jamie Jazz playing acoustic guitar and contributing vocals, fusing ska and folk together with influences from punk rock and hardcore punk. Influences include Public Enemy, The Clash, The Specials, Black Flag and Minor Threat. Full of energy, but not aggressive, more fun and refreshing. Read more The King Blues – Punk and Poetry (2011)

The Dark Sides of the Moon

“The Dark Side of the Moon” was a milestone, not only in the career of Pink Floyd, but in the history of the music and not at least, source for inspiration for many musicians since its release. There’s many tribute, cover and reinterpretations of “The Dark Side of the Moon” and I gathered here a few of the most intriguing and interesting of these releases.

Released on 10 March 1973, “The Dark Side of the Moon” is the eighth studio album by Pink Floyd and it was the record that moved, back or forward – it’s a matter of point of view – the English band from the closed circle of fans to the mainstream. “The Dark Side of the Moon” is a concept album that explore the themes of conflict, greed, the passage of time and mental illness, the latter partly inspired by Syd Barrett’s deteriorating mental state, but it lacks the extended instrumental excursions that characterized their work following the departure in 1968 of founding member, principal composer and lyricist  Barrett. The album was recorded in two sessions in 1972 and 1973 at the legendary Abbey Road Studios in London. The group used some of the most advanced recording techniques of the time, including multitrack recording and tape loops. Analogue synthesizers were given prominence in several tracks, and a series of recorded interviews with staff and band personnel provided the source material for a range of philosophical quotations used throughout. Engineer Alan Parsons was directly responsible for some of the most notable sonic aspects of the album, including the non-lexical performance of Clare Torry. Read more The Dark Sides of the Moon

Şuie Paparude – E suflet în aparat (2010)

Dă-l dracu de „goagăl”, torrente şi (file)share-uri – apropo,  “io” ca bou’ l-am căutat în Real “pă” raftu’ de “sidiuri” 😀  – , mergi direct la sursă şi descarcă noul album Şuie Paparude fiindcă băieţii ţi-l dau moca. Şi eu zic, mai bine aşa decât supliment la ştiu eu ce ziar.
Greu la stomac, eclectic ca stil şi abordare, noul disc şi cele 16 piese cuprinse între un intro şi outro ne comută de la Hip Hop la House, de la experimente electronice la Rock/Indie Alternativ, de la piese nostim-amuzante cu iz ironic-cinic, la contorsiuni sonore, cum spuneam, un album eclectic, dar deloc ambiguu, Şuie se „joacă”, experimentează şi de data asta şi o fac la fel de bine, n-au făcut rabat de la calitate, livrează încă un disc „obişnuit”, mai exact cu ce ne-au obişnuit, dar – din păcate – o fac rar şi puţini artişti de pe la noi.
Şuie s-a format în toamna anului 1993 în Club A, ca o trupă tradiţională – tobe, bas, chitară, clape, voce – şi abordau un New Wave-Alternativ după modelul New Order.
Un an mai târziu trei din cei cinci pleacă, rămân doi Mihai, basistul Mihai Dobre şi clăparul Mihai Câmpineanu, se reorientează şi muzical spre zona Industrial sub influenţe ca Front 242, Laibach, Frontline Assembly.
În 1995 este cooptat şi DJ Vasile şi prind cântarea în deschidere la 2 Unlimited şi este scos şi primul album.
Trupa cântă intens live, de pomenit evenimente ca Assos Rave Party sau turneul Camel Planet.
Următorul material, „Salvează-te” este lansat în 1997 care conţine şi hit-ul „Iarba verde de acasă”, piesă pentru care în regia lui Tudor Giurgiu toarnă şi un video-clip.
Pe drum e pierdut DJ Vasile, intră-n scenă DJ Niky4, se filmează şi noi clip-uri la „Ajutor” şi „Mutatia”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=O_Abqp_fEQ4]

Al treilea album, „Urban” este lansat în 2000, invitată-n două piese Read more Şuie Paparude – E suflet în aparat (2010)

The Gaslamp Killer – Death Gate (2010)

Este stranie şi în acelaşi timp virilă muzica făcută de William Benjamin Bensussen – alias The Gaslamp Killer – un DJ şi producător născut în San Diego şi influenţat de Too Short, Jimi Hendrix, Dr. Dre şi DJ Shadow. Numele ales şi-la luat după cartierul Gaslamp din oraşul natal, cartier istoric şi centrul cultural al oraşului unde a activat prin cluburi ca DJ de la vârsta de 17 ani. În 2006 se mută-n elei şi pune bazele evenimentului săptămânal „Low End Theory”, manifestaţie a DJ-ilor experimentali şi începe activitatea de producător. Între altele el este producătorul albumului „A Sufi And A Killer” semnat Gonjasufi, disc despre care v-am povestit anul acesta pe la mijlocul lunii martie.
„Death Gate” este un EP cu 5 piese şi atmosfera, armoniile orientale se îmbină excelent cu ritmurile Dub şi Dubstep, nuanţe de Jazz şi sonorităţi experimentale completând şi dând culoare pieselor.
În „When I’m In Awe” cântă  Gonjasufi, piesa aminteşte de Tom Waits Read more The Gaslamp Killer – Death Gate (2010)