Destiny In Chains – Last Forever (2010)

Pe Destiny In Chains i-am găsit întâmplător și sunt o gașcă de Death/Metalcore din Cairo, Egipt.
Cei 5: Zander – voce, Shive și Meniem – chitare, Kilany – bas și Alolo tobe cântă de la mijlocul anilor 2000 și albumul de debut, „DemoniZed” a fost lansat în 2007. Casa de discuri independentă, DeathCap Records din Anglia le-a întins o mână de ajutor și au relansat discul remixat și anul acesta a fost pus în vânzare și noul material: „Last Forever”.
După surpriza plăcută oferită de Orphaned Land – trupa din Israel care a cântat în prima seară a festivalului Sonisphere (unde n-am ajus – lucram la asta – și regret că am ratat ocazia să-i văd pe Orphaned Land, Anthrax, Slayer, Alice In Chains și să-i revăd pe Rammstein, dar unde a ajuns Alin) – o incursiune nesperată în underground-ul egiptean (după un prim contact cu plaja 😀 ) sună promițător. Read more Destiny In Chains – Last Forever (2010)

Devo – Something For Everybody (2010)

Să oferi ceva sau câte ceva pentru toată lumea și fiecare în particular este practic imposibil. (Off-topics: e ca atunci când vine-n vizită câte un străin – occidental – sau un vechi prieten plecat „dincolo” de ceva vreme și toți trag de el, au o singură frământare: dar mie ce mi-ai adus? 😛 )
Iar treaba cu „satisfacția garantată” este un rahat mâncat cu drag de cei din zona PR și publicitate, mai neaoș spus: satisfaction guaranteed it’s just a verbal bullshit.

Vreți o banană?

Devo este un concept integrat în muzică, respectiv exprimat prin muzică. Numele – Devo – vine de la „de-evolution” – adică regres, involuție și a fost lansat la sfârșitul anilor 60 ca o satiră la adresa societății americane și a omului, individului în special.
„Gluma” Read more Devo – Something For Everybody (2010)

Danzig – Deth Red Sabaoth (2010)

„Bătrânul” Glenn (55 ani) – aka Evil Elvis 👿 – s-a întors. De la ultimul disc, „Circle Of Snakes” au trecut șase ani și ascultând materialul proaspăt lansat (22 iunie), mi s-a făcut dor de „Twist of Cain”, „Pain in the World”, „Mother”, „Long Way Back from Hell”, „Dirty Black Summer” sau „Cantspeak”, piese una și una să spun așa.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vgSn0SbQJQI]

Misfits – trupa înființată de Glenn în 1977 Read more Danzig – Deth Red Sabaoth (2010)

FLA – Improvised Electronic Device (2010)

Front Line Assambly (FLA) este gașca cadanianului Bill Leeb înființată în 1986 după ce timp de doi a tras de corzile bas-ului prin Skinny Puppy iar acest „Improvised Electronic Device” este al 15-lea lor album, materialul anterior fiind „Artificial Soldier” și datează din 2006.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=uhMuGEzp3BA]

Bill este singurul membru permanent al formației, tovarăși de nădejde (și cursă lungă) i-au fost Rhys Fulber, Greg Reely și Chris Peterson, dar prin trupă a trecut și Devin Townsend, Read more FLA – Improvised Electronic Device (2010)

Leæther Strip – Mental Slavery (2010)

Născut pe 13 noiembrie 1967 în Aalborg, Danemarca, Claus Larsen a început să imprime primele demo-uri la începutul anilor 80 însă oficial proiectul său solo (Claus fiind membru singular) și-a primit numele de Leæther Strip și și-a început activitatea abia în 1989 iar primul album, „The Pleasure of Penetration” a fost lansat un an mai târziu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dPic6TchWxA]

Eu l-am cunoscut ceva mai târziu datorită compilațiilor tribut (AC/DC, The Cure, Pink Floyd, etc) lansate de Read more Leæther Strip – Mental Slavery (2010)

Rolo Tomassi – Cosmology (2010)

De Rolo Tomassi a pomenit cu ceva vreme-n urmă UnȘoricel, nu știam de ei cum nici numele nu-mi suna cunoscut din romanul lui James Ellroy, respectiv filmul regizat în 1997 de Curtis Hanson: „L.A. Confidential”.
Rolo Tomassi (site oficial) abordează un menaj incisiv și colorat de Mathcore, Punk, Rock Experimental și Jazz, sună și poate chiar este sofisticat, au o abordare oarecum americană, deși sunt din Sheffield, Anglia. Dacă e să-i asemăn cu alte găști aș pomenii în primul rând de Tomahawk/Mr. Bungle – trupele patronate de Mike Patton și de The Dillinger Escape Plan, cu aceștia din urmă de altfel trupa aflându-se la ora actuală într-un turneu de promovare prin Europa, conform paginii lor de pe MySpace.
Mie îmi plac ciudățeniile, evident că Rolo Tomassi și albumul lor de debut „Hysterics” lansat în 2008 m-au cucerit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=d7AXUmYrNq4]

Trupa Read more Rolo Tomassi – Cosmology (2010)

Instantanee

M-a întrebat o prietenă cu ceva vreme-n urmă dacă în afara mâncării pe care o gătesc mai fac și alte poze? Mai fac și poze și uneori și… fotografii. Instantanee. Imaginile clipelor care se nasc și mor concomitent.
Urăsc arta și artiștii… Detest lamentările, nu accept neputiința. Prefer arta ca un glonț, ci nu cea integrată în absolut. Pun link-uri și nu se uită nici dracu, dar eu tot le pun. Sunt încăpățânat. Am spus-o și ieri. Mie nu mi-au ajuns trei zile de libertate. Și nu mă poate oprii nimeni și nimic.

Coerența
Coerența

Orașul se trezește Read more Instantanee

How to Destroy Angels free download

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nWbfgGDl6XE]

Am dat întâmplător peste acest EP şi habar n-aveam cine sunt şi despre ce este vorba.
Mi-a plăcut din prima, este un Post Industrial aerisit, aşezat, mi-a amintit de Trent Reznor şi Nine Inch Nails, n-am ascuns niciodată faptul că-s un fan (aproape) necondiţionat.
Şi nu m-am înşelat. 🙂 How to Destroy Angels este un trio compus din Trent Reznor (Nine Inch Nails), Mariqueen Maandig (Reznor) – soţia lui Trent şi fosta solistă a formaţiei West Indian Girl (în perioada 2004-2009) şi britanicul Atticus Ross, compozitor, orchestrator, programator, producător, a lucrat pe 4 albume Nine Inch Nails (With Teeth, Year Zero, Ghosts I-IV şi The Slip), pe albumele geniale ale formaţiei – semi obscure – 12 Rounds (Jitter Juice – 1996  şi My Big Hero – 1998), dar şi cu Bomb the Bass, Saul Williams, Zach de la Rocha, Jane’s Addiction, Joe Barresi, Coheed and Cambria, Korn, Union of Knives, Grace Jones, Perry Farrell şi Telepathe.

EP-ul de debut, „How to Destroy Angels” conţine 6 piese şi Read more How to Destroy Angels free download

Note din subsol: I Declare War, Bury Tomorrow şi Attila

Termenul de „muzică underground” a apărut în anii ’60 şi se lega de muzica Psihedelică şi cultura Hippie, în anii ’70 odată cu era Punk a apărut şi noţiunea de DIY (Do It Yourself) – adică descurcă-te singur, artiştii, trupele se ocupau de toate aspectele independent şi individual.
Nume sonore ca Velvet Underground, MC5, The Grateful Dead, Patti Smith şi The Stooges au fost asociate termenului şi una din cele mai bune definiţii a dat-o Frank Zappa: „mainstream-ul vine la tine, dar tu trebuie să mergi în underground”.
Artişti cu greutate ca britanicii Discharged au rămas exclusiv în zona underground.
Dacă mişcarea underground din occident a reprezentat în mare parte opoziţia vis a vis de muzica de „mase”, de mainstream, în blocul fost comunist – mai puţin la noi – a reprezentat singura modalitate pentru artişti de a se exprima necenzurat sau împotriva regimurilor comuniste.
În Vest underground-ul s-a dezvoltat şi a condus la înfiinţarea Cluburilor, a Caselor de Discuri Independente şi a presei independente (Fanzin-uri şi mai nou blog-uri).
La concertele din cluburi vin pe lângă fanii devotaţi, jurnaliştii independenţi, reprezentanţii caselor de discuri, manageri în căutarea noilor talente. Pentru mulţi underground-ul rămâne locul de „joacă”, dar majoritatea visează la marile scene şi consideră underground-ul ca fiind o trambulină. Din perspectiva mainstream-ului este sita care cerne din milioanele de trupe cele câteva mii care dovedesc potenţial comercial…
Etapa underground este cea de rodaj, de căutări şi aşezări pentru fiecare trupă, un şir de succese şi eşecuri, speranţe şi dezamăgiri. Vorbim aici de ani de muncă care uneori aduc rezultate, de cele mai multe ori nu. E nevoie de ambiţie, entuziasm, talent, dar şi de noroc.
Noi n-am avut underground şi nu-l avem. Rezistenţă faţă de regimul trecut n-a existat iar după ’90 nu s-a dezvoltat nici o reţea solidă de cluburi şi nici n-au apărut ca ciupercile Casele de Discuri şi Fanzin-urile. Dacă totuşi la începutul anilor ’90 a existat un entuziasm şi un interes masiv pentru zona Metal de exemplu, treptat valul s-a stins, majoritatea trupelor s-au dizolvat în neant.
Este trist, dar oarecum firesc. Pe de o parte vânzările de discuri ale artiştilor din mainstream sunt insignifiante, banii se fac la nunţi, baluri şi chermeze câmpeneşti pe bani corporatişti, pe de altă parte cumetria de care am tot vorbit a anihilat orice idee de Revoluţie Rock din faşă.
Şi mai este un aspect semnificativ: trupele româneşti sunt mereu cu doi-trei paşi în urma trendurilor din Vest, predominant sunt „copiile imitaţiilor” iar puţinul public este segmentat pe sub-genuri şi consumator exclusiv al trupelor din mainstream-ul Occidental… dar toţi după primele trei-patru concerte deja sunt „vedete” şi pretind respect.
Aproape mă amuză atitudinea unora, însă şi aceasta este profund mioritică. Ce pretenţii poţi avea de la politicienii aflaţi la putere atâta timp cât reacţia multora din artiştii aflaţi în underground este una ostilă, criticile le consideră ofensatorii?
Rolul presei n-a fost, nu este şi nu va fi să mângâie pe cap pe nimeni. Cine vrea mângâiat pe cap să meargă la… mama lui. Read more Note din subsol: I Declare War, Bury Tomorrow şi Attila

Heaven Shall Burn – Invictus (2010)

Nemţii din Heaven Shall Burn activează din 1996, sunt la al şaselea album, abordează un Metal Extrem ce incorporează de la elemente epice Heavy Metal trecând prin Thrash şi Death Metal până la Metalcore şi Deathcore. Textele lor militantiste abordează teme legate predominant de rasism şi probleme sociale.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4SsOpSXRpuM]

„Invictus (Iconoclast III)” conţine 10 piese proprii, un intro şi un outro, şi un cover Therapy? „Nowhere”.
Piesele „The Omen” şi „Combat” pot fi ascultate şi pe pagina MySpace al formaţiei.

Dacă compartimentul instrumental funcţionează Read more Heaven Shall Burn – Invictus (2010)