Home › Posts tagged ultima oră › Page 5

ultima oră

Iubim România: huo!

Posted on by — 20 Comments ↓

1 decembrie, Ziua Unirii, Ziua Naţională a României devine de la an la an tot mai mult ziua Dezbinării.
De ceva vreme mă frământă această constatare: căutăm cu disperare conflictele, lucrurile care ne separă, ne deosebesc, ne dezbină, produc scandal, incită şi nici în ruptul capului nu vrem să tragem dracului o linie şi să încercăm să facem ceva împreună.

Hagi este mai iubit în Turcia, Nadia este mai respectată-n America şi dacă ne întoarcem în timp vedem că Brâncuşi şi mulţi alţi artişti şi intelectuali români au cunoscut aprecierea în Franţa sau în lume, dar nu acasă.
Acasă ne furăm căciula unul altuia, ne dăm în cap, ne împroşcăm cu noroi. M-a stârnit oarecum ce a spus ieri o prietenă: Încă sper în ziua când vom fi mândri că suntem români…
Am mai vorbit despre mituri şi mitocănii, despre discrepanţa dintre ce spunem şi ce facem. Acuzăm politicienii că vor să confişte fiecare sărbătoare în interes personal, în scop electoral, dar nici noi nu suntem mai breji. Dacă mulţi nu ştiu cu exactitate ce se sărbătoreşte de fapt pe 1 decembrie cum nu ştiu nici Imnul Naţional, asta nu ia împiedicat nici anul acesta să se îmbulzească la fasolea cu cârnaţi împărţită moca.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MNKInZjliLU&feature=PlayList&p=24C0EC83C843EE7B&playnext=1&playnext_from=PL&index=1]

Ce se petrece acum este nu doar încă o anormalitate fabricată şi întreţinută din umbră, dar şi un joc extrem de periculos. Campania mutată pe internet este un mod neasumat de a duce un război, de a intoxica şi a manipula oamenii, de a-i stârnii şi a-i incita unul împotriva celuilalt.
Peste noapte, în plină campanie au apărut situri ca NU Geoană şi „România Anti-PSD”. Oamenii sunt chemaţi la mitinguri, primesc steaguri, afişe, se pun bannere, este o desfăşurare de forţe ce necesită pe de o parte o organizare impecabilă, structuri funcţionale şi nu în ultimul rând bani. Mulţi bani.
Mă întreb ce făceau aceşti „bravi anti-comunişti” răsăriţi din neant în anii ’90 când FSN şi Iliescu câştigau autoritar alegerile şi minerii făceau „ordine” prin Bucureşti?
Şi apropo „noua revoluţie”: o fi un alt patent original românesc, ca democraţia lu’ Iliescu, dar cine a pomenit de o revoluţie ce vine în susţinerea actualei puteri şi al actualului preşedinte şi atacă… opoziţia?
De o săptămână tot repet că este o intoxicaţie, o manipulare ingenioasă şi grosolană pusă la cale de specialişti, de experţi şi mi-am luat şi eu porţia de muie şi huo. Oamenii sunt chemaţi la manifestaţii, la contra-manifestaţii, se incită la violenţă şi se exploatează – ca şi la referendum – un trend existent în opinia publică. Oamenii ies în stradă, s-a umplut internetul cu bannerele şi widget-urile anti-PSD, anti Geoană şi… portretele bravului cârmaci, băsescu. Internetul nu este televiziune, nu există un CNA, sub oarecare anonimat lumea manipulează şi este manipulată cu multă uşurinţă.

S-a vânturat din nou Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
Documentul a fost redactat în urma manifestaţiilor anti-comuniste din Piaţa Operei din Timişoara în data de 12 martie 1990.
Punctul 8 spune aşa:
„Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor ţn viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. (…)”

Cei care fac acum referinţă la acest punct 8 şi-l arată cu degetul pe Geoană, trăiesc într-o gravă confuzie: aplicarea acestui punct din Proclamaţia de la Timişoara i-ar îngrădii accesul la preşedinţie nu lui Geoană ci exact candidatului susţinut cu atâta înverşunare, Traian Băsescu.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=J1NiSh7CpMU&feature=fvw]

Ieri la Timişoara alianţa politică formată în jurul candidatului Mircea Geoană a semnat ieri, împreuna cu primarul Gheorghe Ciuhandu, un parteneriat care prevede susţinerea liderului social-democrat în turul doi. Mulţi ne-am dorit ca liderul PNL, Crin Antonescu să fie în turul doi şi să ajungă preşedinte. Mulţi, dar nu suficienţi. Mă repet, cu Antonescu preşedinte, tot la o alianţă PSD-PNL se ajungea. Faptul că Klaus Johannis a fost desemnat ca viitor premier şi această alianţă promite o guvernare corectă, menită să ne scoată din criză, ne place sau nu, dar este singura şansă pe care se pare că o avem la ora actuală. Nu ştiu de ce, dar când cineva încearcă să scoată capul din cutie, la noi sar toţi să-i dea în cap…
Poate că nu a fost cea mai inspirată alegerea Timişoarei şi nici ziua de 1 decembrie. Zic poate, însă sunt convins că scenariul contra-manifestaţiei s-ar fi desfăşurat identic şi la Craiova, Iaşi, Cluj sau Braşov.
Disperarea din tabăra băsesciană a încercat devierea discuţiilor din zona reală într-o zonă abstractă şi… a reuşit.

Nu mai vorbim nici de criză, nici de un an imposibil de dificil care ne aşteaptă, nu se discută despre ce se poate face pentru ţară, ce putem construii împreună ci după 20 de ani în care foştii securişti şi activiştii partidului comunist au condus din umbră sau la vedere ţara, au jecmănit-o şi au îngropat-o, suntem iar învrăjbiţi sub apăsarea propagandistică a aceleiaşi maşinării pentru a menţine la putere un grup de interese.

Nu mă îndoiesc de sinceritatea unora care îşi afirmă temerile faţă de PSD şi opoziţia faţă de foştii comunişti şi securişti însă din nefericire sunt victimele manipulărilor acestora şi nu fac altceva decât pun umărul la prelungirea agoniei în care ne-a adus guvernarea portocalie şi setea nesăbuită de putere pe care o are băsescu ascunsă în spatele unor sloganuri şi vorbe goale…

…şi încă un film trucat cu băsescu!

Ieri, de Ziua Naţională am mai văzut un film trucat cu preşedintele băsescu, de data aceasta în direct: la terminarea manifestaţiilor de la Arcul de Triumf, băsescu a dat mâna cu membrii guvernului interminabil intermediar apoi s-a blocat şi şi-a întors spatele foştilor preşedinţi Constantinescu şi Iliescu.
Nu, n-a fost o chestie de nesimţire, nu, nu-i lipsesc cei 7 ani de acasă, nu, nu a fost o încălcare a protocolului ci încă un trucaj mizerabil al presei complotiste.

Reforma clasei politice

Posted on by — 16 Comments ↓

E rău, dar putea fi şi mai…Părerea mea.
Ieri seară ieşirea lui Antonescu, apoi şi a lui Vosganian, sincer, m-au speriat puţin.
Fraude, cu siguranţă au fost, dar azi deja este o certitudine, liberalii au fost victimele unei intoxicaţii viclene. Lucrurile puteau lua o întorsătură urâtă, şi – cum orice este posibil în politica românească – se mai pot întâmpla multe în următoare două săptămâni şi după.
După ieşirea de ieri a lui Antonescu, Geoană a făcut singura mişcare posibil câştigătoare: a pronunţat numele lui Klaus Johannis ca premier. Iar zic că am spus asta azi dimineaţă, dar asta e, şi e bine că unii din PSD s-au sesizat. Am spus „unii” fiindcă şi în PSD sunt unii şi sunt alţii. E un PSD al lui Iliescu, Hrebenciuc, Năstase, Vanghelie şi Mazăre, e un PSD cu oameni ca Cristian Diaconescu, Victor Ponta şi alţi tineri care se pare că vor să schimbe ceva, vor o reformă. Victor Ponta uneori este enervant, dar este un tânăr inteligent şi cred că are capacitatea să progreseze iar Cristian Diaconescu este un om lucid, inteligent şi cu mult bun simţ.
Johannis e soluţia optimă şi pentru Geoană. Nu ştiu câţi au sesizat, dar Geoană a candidat mai mult împins de la spate de gaşca lui Vanghelie. Schema – bănuiesc – era simplă: pierde şi îşi rupe gâtul, Vanghelie de mult a pus ochii pe conducerea partidului (am scris şi asta acum multă vreme, da’ mi-e lene să mă caut în blog). Nu o fi Geoană cel mai inteligent tip din politica românească, simpatic cu siguranţă nu e, dar s-a prins că la mijloc este capul lui, adică decapitarea lui. Strategia de campanie a fost impecabilă, mârşavă, dar impecabilă, la confruntarea directă a fost rigid, dar elegant, a jucat la cacealma cu patriarhul Daniel, dar i-a ieşit şi a prins turul doi.
Acum sunt două aspecte de care cred că merită să ţinem cont: dacă presupunem că ar fi câştigat Antonescu alegerile, probabil Geoană pierdea conducerea partidului şi negocierile pentru un guvern PNL-PSD cu aripa Vanghelie ar fi fost aproape imposibile şi realist vorbind şi la ora actuală altă coaliţie anti-Băsescu nu este posibilă. Pe de altă parte, Geoană are tot interesul să scape cu orice motivaţie de colegii de partid care au vrut să scape de el. Mutarea Johannis pe lângă faptul că-i poate aduce sprijinul lui Antonescu şi voturi nesperate din dreapta, îl scapă de Năstase.
Antonescu astăzi a fost mai nuanţat, n-a zis „da” lui Geoană, dar a zis un „nu” clar lui Băsescu şi – poate cel mai important – a dat un mesaj ferm: Băsescu nu este şi nu reprezintă dreapta. Un fapt absolut corect, PD-L-ul este o tentativă eşuată de reformare al FSN-ului, auto-declarat de dreapta strict conjunctural, dar în fapt partidul cel mai fără doctrină, ideologie şi verticalitate.
Cred că se duce da negocieri dure între PSD şi PNL şi acestea în final ar putea rezulta un guvern cât de cât sănătos, fără oamenii compromişi din ambele partide. Şi revin, cred că un Crin Antonescu şi un Cristian Diaconescu pot schimba faţa politicii româneşti, pot pornii mult terfelita reformă.

Băsescu a sesizat pericolul, l-a atacat vehement pe Antonescu, forţează nota cu ideea de dreapta şi victoria legată de referendum.
Referendumul este praf în ochi. Sau pilaf cum spunea un amic într-un alt context.
Numărul parlamentarilor nu determină calitatea parlamentarilor.
Teoretic parlamentul bicameral este mai eficient ca cel unicameral.
Sunt aproape frustrat că acest referendum a avut loc fără o campanie corectă de informare a populaţiei şi votul a fost unul emoţional ci nicidecum unul lucid, bazat pe informaţii. Însă aşa – acum o spun pe bune – proştii au votat în prostia lor, cu ură, a fost un vot de neîncredere dat politicienilor şi – trebuie spus şi asta – pot periclita sistemul democratic.
Am mai vorbit despre asta: la noi nu este bine definit dacă suntem stat prezidenţial sau parlamentar. Băsescu îşi doreşte un stat prezidenţial, un stat controlat de un singur om – de el – şi asta se află în spatele referendumului ambalat – din nefericire – extrem de propagandistic şi total fals.
S-a votat, s-a votat. Dacă e să se şi facă modificările mai este necesar un referendum pentru schimbarea Constituţiei. Mingea – cam dezumflată – se află în curtea parlamentului, rămâne de văzut ce vor face cu ea.

Mă oftic că multă lume a fost iar prostită, mă oftic că majoritatea nu înseamnă neapărat şi răspunsul corect, mă oftic că de 20 de ani ne învârtim în aceleaşi noroaie mişcătoare şi ţara e praf.
Nu mă oftic pentru că s-a dus dracului viaţa mea, mă oftic că se duce dracului şi viaţa copiilor noştri.

Vroiam să spun că poate totuşi avem şi noi odată noroc, dar parcă norocul şi-l mai şi face omul…  Vreau să gândesc pozitiv fiindcă de vibraţia negativă care atârnă de gâtul nostru de prea multă vreme şi tot mai apăsat, m-am săturat.
Poate o speranţă mai există. Nu zic doamne ajută că mereu îşi bagă dracu coada! Ha ha ha! 😛

P.S. Spun, ce spune şi Crin Antonescu: nu cred neapărat într-un guvern Klaus Johannis ci în ideea guvernului Klaus Johannis, un guvern curat, un guvern de specialişti care să găsească o cale de a ieşii din actualul impas.

Nu ştiu însă dacă pot să pun ştampila în dreptul numelui lui Geoană, încă nu m-a convins.

Ciocoii vechi şi noi

Posted on by — 19 Comments ↓

A trecut „şocul” anunţului rezultatelor primului tur pentru prezidenţiale, cum spuneam ieri seară – nimic surprinzător, cred că încet-încet putem să privim în perspectivă.
Succesul lui Geoană a fost previzibil şi am punctat de sâmbătă dimineaţă cu ce a câştigat: promisiunea liniştii marca Iliescu, părintele – pardon, patriarhul! ha ha ha! – Daniel şi gestul elegant de a oferii flori. La asta mai putem adăuga strategia bună – amânarea până-n ultimul moment şi rezumarea la o singură confruntare unde a venit cu un discurs prefabricat şi nu în ultimul rând o maşinărie de partid masivă şi funcţională.
Antonescu a pierdut prin discursul sincer, dar inevitabil plin de note negative, alarmiste, care evident au speriat o parte din alegători, a pierdut fiindcă în loc de eleganţă a apelat la virulenţă şi – nici nu prea avea de ales – s-a luat la trântă cu ambii contra-candidaţi şi a greşit grav cu Tudor Chirilă. Ce i-a lipsit lui Antonescu? În primul rând un partid eficient din spate. PSD şi PD-L au organizaţii teritoriale puternice, au oameni în aparatul local, au fost la guvernare şi au avut alte resurse la îndemână. PNL din păcate la ora aceasta este un partid mic.
Băsescu marşează în continuare pe „aspirina” referendumului, un „opiu pentru mase” care a funcţionat, dar nu ştiu dacă-l mai salvează şi-n turul doi.

Cu siguranţă au existat fraude, organizarea a fost dezastruoasă,  însă nu cred că au influenţat major rezultatele. Ieşirea vehementă a lui Antonescu şi a altor lideri PNL de ieri seară este explicabilă sub aspect emoţional, dar m-a speriat fiindcă a semănat cu paranoia spumoasă tip Vadim. Mă aşteptam la mai mult calm şi la mai multă demnitate din partea liberalilor, la mult fluturatul bun simţ şi – măcar de dragul etichetei – la eleganţă. Nu câştigi simpatie când nu ştii să pierzi şi cred că scorul obţinut de Antonescu, peste scorul partidului, nu este chiar un eşec ci mai de grabă un pas înainte. Mic, e drept, mai mic decât spera Antonescu – şi mulţi dintre noi -, dar este un pas înainte. PNL este într-o situaţie foarte ingrată şi deciziile imediat următoare vor fi vitale. Sunt practic prinşi între ciocan şi nicovală, între PSD şi PD-L.

Am afirmat că Geoană va câştiga alegerile. Victoria depinde mult de ce o să spună, dar mai ales facă Geoană zilele următoare. Indiferent de înţelegerile pe care o să le facă – sau nu – cu cei ieşiţi din cursă, votul nu cu Antonescu, Oprescu, Vadim, Kelemen şi Becali se negociază, ci trebuie să câştige votul electoratului. Sunt convins că mulţi nu pun problema atât de radical „oricine numai Băsescu nu” şi participarea la vot o să fie simţitor mai scăzută în turul doi. Mă temeam de repetarea acestei formule fantomă, „răul mai mic”, Iliescu-Vadim. Nu l-am votat nici atunci pe Iliescu şi nu-l voi vota pe Geonă nici de data aceasta şi sunt sigur că sunt mulţi care gândesc la fel.
Intoxicaţii au fost deja şi ieri în cursul zilei, pare evident că se încearcă crearea unei breşe între PSD şi PNL, cu siguranţă se trag sfori, se fac manevre, se negociază. O astfel de petardă a fost aruncată deja ieri seară: Băsescu l-ar desemna pe Klaus Johannis premier. Primarul Sibiului pare cheia politică pentru voturile din zona PNL. Însă refacerea defunctei alianţe „D.A.” cred că ar îngropa definitiv partidul liberal.
O guvernare PSD-PNL chiar dacă este ideologic absolut nefirească, poate fi posibilă, avem exemplul guvernului Tăriceanu III susţinut din „umbră” de PSD, dar pe de o parte contextul de atunci a fost unul evident anti-Băsescu, pe de altă parte nu o să fie o coabitare uşoară, lipsită de tensiuni.
Şi – se vorbeşte mai puţin, dar nu putem să excludem – revenirea la marele F.S.N., o nouă rundă de dans PSD-PD-L indiferent de cine câştigă în final fotoliul de la Cotroceni.

Dar să revin la ce mă doare, la Geoană. Avem memoria scurtă. Uităm de morţii din decembrie ’89 pentru care ştim cine este responsabil, dar justiţia l-a spălat, l-a scos cu basmaua curată, uităm de Târgu Mureş, eveniment ce a condus la re-aşezarea în contextul proaspăt „democratic” a fostei Securităţi, uităm de mineriade şi de vinovatul principal din spatele acelor evenimente profund anti-democratice, uităm de cine a facilitat dezintegrarea economiei româneşti, sub aparenta linişte şi sloganuri demagogice gen „nu ne vindem ţara”, cine a salvat nomenclatura comunist-securistă şi a contribuit la transferul economiei de stat pe mâna acestora şi astfel şi-a dat girul pentru formarea noii mafii care controlează ţara de 20 de ani. Vorbesc evident despre Ion Iliescu. Dacă despre Iliescu presupunem – justificat sau nu – că ar fi fost „maestrul păpuşar”, Geaonă pare doar o paiaţă, o marionetă uşor de controlat din umbră de aceste cercuri de putere. Poate uităm şi semnificaţia loviturii de teatru prin care aceste cercuri influente l-au înlăturat pe Iliescu din fruntea partidului socialist şi l-au implementat pe Geoană…
Din nefericire pentru noi toţi, candidaţii rămaşi în joc sunt reprezentanţii a două tabere de „baroni”, lupta se dă încă o dată pentru putere, pentru ciolan, nu pentru guvernare, nu pentru ţară, nu pentru popor.
Am să fiu elegant: aşa popor, aşa conducători.
Şi mai trist este că această clasă coruptă de politicieni şi grupurile de interes din spatele lor dincolo de lupta politică – zic eu, de ochii lumii – cred că în fapt sunt o mafie unită de multe interese comune, legată prin multe iţe, este o caracatiţă, un balaur cu multe capete ci nicidecum grupuri aflate în real conflict. Şi-n această „organizaţie” din umbră sunt şi liberali, şi udemerişti, sunt reprezentate toate partidele.

Nu ştiu cine cu cine se va alia, de unde sare noul guvern. La cum funcţionează alianţele la noi, având în vedere faptul că toate combinaţiile au mai trecut pe la conducerea ţării, nu mă aştept la nimic bun din nicio parte.
Parcă ne scapă din vedere situaţia mult mai gravă decât s-a lăsat de văzut şi înţeles în care se zbate ţara, nu suntem conştienţi că anul acesta am risipit foarte mulţi bani de dragul liniştii sociale pentru a avea alegeri „confortabile” şi criza nu că va fi depăşită, dar se agravează simţitor anul viitor, uităm că politicienii nu ne reprezintă pe noi ci pe ei.

Dacă Iliescu are vre-un „merit” acela este că a alungat din ţară milioane de români. Acum i-a venit rândul lui Geoană să desăvârşească „opera”.

Confruntarea

Posted on by — 15 Comments ↓

Cine dracu e Mihnea Măruţă??!

Confruntarea, cum era de aşteptat, palidă, ajustată în favoarea lui Băsescu care a vorbit cât a poftit şi nu l-a oprit nimeni şi cu un Antonescu inteligent, dar prea elegant. Hibă liberală pe semne… Bunul simţ.
Una peste alta, Băsescu a dat încă o dată dovadă de abilitate, Antonescu de verticalitate şi de amintita inteligenţă şi bun simţ, ce – consider eu – sunt calităţi mai importante la un preşedinte, decât abilitatea.
Antonescu mi-a câştigat votul: avem aceeaşi carte preferată, „Maestrul şi Margareta”. 🙂

Geoană absent nemotivat. Băsecu cred că spera să surprindă cu invitaţia şi confruntarea să nu aibe loc. Nu era pregătit şi a “confirmat” faptul că faţă de Antonescu nu are nicio şansă. Ce e bine şi eu sper să ajungă Antonescu în turul doi şi nu Geoană şi astfel să-i facem cu mânuţa lui Băsescu. 🙂

Cel mai prost s-a simţit doamna Băsescu, picată la mijloc într-o discuţie despre demnitatea femeilor şi aprecierea lor în societatea şi mai cu seamă în zona politică mioritică, o discuţie care bătea clar la Elena Udrea, dar doamna Băsescu a încasat-o şi sincer, cred că ar fi extrem de fericită să scape de la Cotroceni! 😆 😆 😆
Glumele au fost subţiri şi – iar părerea mea – nu-şi aveau locul. Nu trăim vremuri vesele. Dar Băsescu nu avea ce să ne spună, realizări ioc, glumele însă nu ţin loc de idei.

În rest, confruntarea amintea fantomatic de emisiunile TVR din epoca Iliescu, dar – unde am ajuns domne! – a picat bine şi aşa cum a fost. De virozele virtuale, clipuri pe YouTube, arătatu’ muşchilor de la distanţă la telejurnale sau mitinguri electorale, m-am săturat ca de iarna care nici n-a venit.
Discuţia – părerea mea – a fost de prim-miniştrii şi nicidecum de candidaţi la preşedinţie, dar asta e o altă problemă – gravă, dar ignorată.
Urmează alegeri prezidenţiale, e drept, probabil noul preşedinte o să desemneze un nou premier, dar cam aici se şi termină treaba preşedintelui legat de guvernare. Sau aşa ar fi normal. Este tot atât de adevărat că avem un sistem dubios, o ştruţo-cămilă şchioapă, nu suntem nici stat prezidenţial, nici parlamentar, se încalecă şi se faultează instituţiile statului între ele, împărţirea atribuţiilor este neclară şi ponoasele le-am tras noi, politicienii le jonglează după bunul plac.
Şi m-am săturat de vorbe. De lozinci.

Trăiţi bine?

Cea mai reuşită lozincă, din toate câte îmi amintesc din ultimii 20 de ani, a fost al lui Vadim acum câţiva ani: „Jos mafia, Sus patria!” Asta nu m-a făcut să-l votez – 😆 – dar lozinca în sine, nota 10.

O fi criza, zgârcenia, faptul că se achită datorii, firmele implicate în campanie sunt clientela politică şi nu cele mai bune firme, nu cu cei mai buni specialişti, putem să ne dăm cu presupusul…

„Scoatem România din criză” – „Scoatem România din priză”

„Împreună învingem” – „Împreună împingem”

„Hai România” – „Vai România”

„Luptă pentru tine” – „Lupul pentru tine”


Din nefericire, nimic nou pe frontul de Est:  „o ţară mică… două, trei mese.”

Cifrele nu „minte”

Posted on by — 6 Comments ↓

5.3 bilioane Euro deficit bugetar (fiecare cetăţean român ne-am ales cu 2000 şi ceva Euro datorie)
7% şomaj (plus mai sunt minim 7% care n-au loc de muncă…)
-8% „creştere” economică faţă de +8% anul trecut, adică -16%
şi FMI e pe punctul să închidă robinetul.

Râdeam cu un prieten că rău am ajuns dacă FMI-ul ajunge să forţeze revoluţia în România. 😆 😆 😆
Fiindcă foamea, frigul şi disperarea până la urmă poate-poate scot şi românul (din nou) în stradă.
E de râs, dar ştim că nu…e.

Cred că e prima oară când un meci al naţionalei de fotbal trece nebăgată-n seamă… 😆 Nu că m-ar interesa, cum e ţara aşa şi fotbalul e praf, dar m-a distrat supărarea lu’ Mutu că cică şi-a rupt genunchii pentru naţională şi acum este hulit. Păi, măi băiatule, de rupt picioarele puteam şi eu, da’ din câte bănuiesc eu, profan în ale fotbalului, pe tine te-au selecţionat să dai goluri şi golurile n-au prea venit…Marcatu’ la „folcloriste” – tot din câte ştiu eu – nu se pune la scor. 😆

Cum mă aşteptam, multă lume jubilează, Johannis înainte să fi deschis gura, este „salvatorul” şi tot ce ne-a rămas de făcut este să-l nominalizăm la Nobel pentru pace. 😆 Că până la scaunul de premier mai e cale lungă…
Citeam la Roxana Iordache că „Băsescu nu are loc de întors”. Păi nu v-am spus de ieri (la prânz) că are? Şi a avut. L-a scos din joben pe Croitoru şi a obţinut exact ce şi-a propus: câştigă timp şi până una-alta, in extremis, tot Boc o să gestioneze alegerile.
Eu nu mă dau anal-ist politic, n-am surse şi nici informaţii din „surse”, dar era la mintea cocoşului că hei-rup-ul liberalo-pesedist n-are nicio finalitate.
Am mai spus: nici liberalii, nici pesedişti NU vor să-şi asume guvernarea. Ce se petrece acum este extrem de simplu şi evident: unul ţine scaunul cu două mâini să nu-l piardă şi alţi 2-3 trag de acelaşi scaun să pună mâna (curul) pe el.
Să nu ne amăgim aiurea-n tramvai că nu suntem votanţii turmentaţi: nici Antonescu, nici Geoană nu s-au gândit nici un minut la criză, la economie şi la soluţii şi proiecte de perspectivă şi tot bâlciul acesta extrem de incitant – admit – se rezumă în continuare strict la lupta pentru preşedinţie. Punct.
Îi dau perfectă dreptate Roxanei: „Restul e şmecherie ieftină. Care nu mai ţine.” Ea se referea strict la Băsescu, dar schema este aplicabilă întregii clasei politice.
Cred că Băsescu în câteva zile a reuşit ce n-au izbutit mogulii şi toţi opozanţii lui în ultimii ani. Da’ cu ce este mai bun un Geoană sau un Antonescu? Pe bune!
Şi revin la o durere mai veche de-a mea: teza răului mai mic este una profund falsă. Răul este rău şi… din nou: punct. Despicatul firului în patru este o „fiţă” politicianistă menită să aducă boul la urnă.
Punct.

Cum eu am ce am cu mu…rele în ultimele zile, aşa pe blogul Mose & Mordechai e o altă întrebare existenţială: „Acum nu mai simţiţi broscoiul în gât. Cum era mai bine? Cu broscoi în gât sau cu pula în cur?”
Şi vorba lu’ dtsb: „Cu pula broscoiului în cur.” 😆

O ieşire din impas m-a străfulgerat pe blogul lui Florin M. : „Criza care a cuprins toate domeniile vieţii este o criză a omului care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii.” Eu sunt cam prost şi adesea iraţional. De ce pula – pardon! pruna (că tot sunt în plin sezon de fructe… 😆 ) –  mea m-a lovit şi pe mine criza??!
Să mai dăm nişte bani pe 2-3 biserici şi… dumnezeu cu mila! 😆 Băi, toţi ne luaţi de proşti? Şi biserica şi politicienii?!

Tismăneanu îl (cam) pupă-n cur pe Băsescu. Dezgustător. Niciodată n-am înţeles cum de unii intelectuali s-au coborât din sus-ul unde s-au urcat singuri pentru tot felu’ de interese şi avantaje să-l apere pe Băsescu. Mai amuzant e când unu’ din America ne spune că suntem nişte cretini, că a citit el în Wall Street Journal sau a auzit nu ştiu unde că „guvernul Boc nu a fost un eşec, ci dimpotrivă.” Nene, ne laşi? Mai bâlbâi şi eu două-trei vorbe-n engleză şi mai citesc presa internaţională, mai dau din telecomandă şi pe Euro News, BBC sau CNN. Nu mă uit toată ziua la Playboy Chanel. 😀 Toată lumea ne priveşte suspicios pentru iresponsabilitatea cu care tratăm situaţia. Nu, nu eu sau vecina de la trei ci clasa politică.

Cred că suntem toţi cu muia dacă mai punem botul la bâlciul politic şi nici acum, cu mult după miezul nopţii – că al 12-lea ceas a trecut de mult – nu realizăm că suntem luaţi drept fraieri şi ne lăsăm tărăgănaţi în rahaturile politice şi nu conştientizăm că în două-trei luni ne scoate frigul, foamea şi disperarea-n stradă…

Da’ poftiţi, doamnelor şi domnilor, sezonul de mure e în toi, gura mare!

(Nu vă îngrămădiţi să ajungă la tot poporul. )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]

Cine l-a omorât primul?

Posted on by — 16 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wzNjmIWbns4]

Poate că mă înşel, (poate că nu 😆 ) dar aş putea să jur că lumea a luat-o agale într-o direcţie dubioasă. Mă uitam la reporterii care erau călare pe părinţii copiilor de la Timişoara care se presupune că l-ar fi măcelărit pe bătrânul acele nefericit. „Credeţi că e vinovat?”, „Credeţi că l-a ucis fata dumneavoastră?”, „Dar de ce se prostitua?”, „Fiul dumneavoastră a făcut liceul de teologie, cum a putut să facă asta?” şi cea mai tare întrebare posibilă: „Cine l-a omorât primul?”
Eu am altă întrebare: cine v-a angajat şi… de ce?

După sezonul jafurilor de bănci, le-a venit rândul caselor de schimb valutar şi a benzinăriilor. Şomajul împinge oamenii la gesturi disperate şi atâta timp cât unicele măsuri anti-criză adoptate de guvern sunt noi disponibilizări şi reduceri de personal, acesta este doar începutul.
Poate cea mai amuzantă ştire legată de furturi a venit în dimineaţa aceasta: cinci persoane mascate, pe la ora 3.40, noaptea trecută, au furat un bancomat din Spitalul Panduri din Bucureşti. Lumea s-a cam prins că băncile scot banii din ţară şi preventiv, dacă guvernul nu ia nicio măsură, mai opresc ceva lichidităţi şi pentru uz intern. O fi bine? O fi rău? Fiecare face ce poate…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YgcFbPrt1I8&feature=related]

În 1456, tot într-o zi de 22 august, Vlad Ţepeş devenea domn al Ţării Româneşti. Acum boieru’ Băsescu este îngrijorat de ce surprize îi mai poate face fratele Mircea. E spectacol ieftin, porţia de circ de week-end? Ne-am cam obişnuit să fim luaţi ba de fraieri, ba la… ţintă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g3PwrDZYFvo&feature=related]

Dar dacă nu vine Ţepeş re-loaded să dea foc la puşcărie şi la casa de nebuni, copii află din manualele de religie că dumnezeu nu doar că există şi nu doarme (niciodată), dar el veghează şi te pedepseşte mai ceva ca cel pomenit drept Vlad Dracul. Astfel manualul de religie pentru clasa a I-a al Editurii Sf. Mina din Iaşi, le sugerează printr-o poezioară copiilor că joaca nu este bine văzut de ăl de sus: „Alina, a mea colegă,/ E-n spital de-o săptămâna/ Jucându-se fără grijă/ Ea, cazând, şi-a rupt o mână”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YmS-JuVvVf4&feature=related]

„Formarea Bisericii Greco-Catolice a dus la dezbinarea în planul credinţei a românilor transilvăneni şi a avut consecinţe majore, deteminând instaurarea unui climat de neînţelegere şi neîncredere reciprocă, cu efecte pe termen lung”, aflăm din manualul de religie pentru cultul ortodox, destinat elevilor de clasa a X-a, la capitolul “Ortodoxia în contextul creştinismului românesc”. Lucrurile nu se opresc însă aici, în manualul tipărit de editura editate Corint primim şi explicaţii suplimentare: “Instituind primatul papal, Biserica Romei a văzut misiunea nu doar în evanghelizarea necredincioşilor, ci şi în reintoarcerea celorlalţi creştini sub autoritatea episcopului Romei. Aşa au apărut misiunile catolice în spaţiul  ortodox, nefiind însă decât o strategie agresivă de a-i atrage pe ortodocşi la catolicism. Acest prozelitism catolic, numit uniatism a fost aplicat în Ucraina (sec.al XVI-lea), în Polonia (sec. al XVII-lea) şi mai târziu în Transilvania (începutul sec. XVIII-lea), instituindu-se Biserica Greco-Catolica”.
Dar, mereu este loc de şi mai rău: „Numeroasele forme de aşa-zisă spiritualitate propuse astăzi şi care promit obţinerea unor puteri miraculoase decurg cel mai adesea dintr-o influenţă directă a demonilor. Magia, spiritismul sau anumite puteri ale yoghinilor care conferă puteri supranaturale sunt în strânsă legătură cu lucrarea demonilor” – aflăm tot din manualul de calsa a X al editurii Corint şi dacă asta nu va convins încă, autorii prevestesc sfârşitul sumbru în tonurile cele mai grave: „Creştinismul făgăduieşte omului viaţa veşnică, yoga arată intrarea în neantul necondiţionat. Creştinismul îl arată pe om şi după trecerea spre viaţa veşnică ca persoană, yoga lucrează la pierderea personalităţii… În yoga, eul purificat va părăsi această vale a plângerii în mod definitiv, pierzându-se în izolare şi stingere.”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qxxotgzU6Fs]

Da’ nu toate sunt aşa negre cum le zugrăvim de-obicei. După mult circ, tam-tam, nervi, absolvenţi daţi afară din sălile de examene, transferuri forţate de la FR şi ID la zi, nervi consumaţi şi nopţi nedormite, Guvernul a decis, miercuri, introducerea Universităţii Spiru Haret pe lista instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate, modificând HG 749/2009 în care Spiru Haret nu se regăsea. Ei, ştiam eu că până la urmă cad la pace! 😆

Şi dacă tot sunt vremuri căcăcioase, măcar să avem toţi diplome cu ce să ne ştergem la cur!

La noi ca nicăieri.
Am mai spus asta, nu o fi cele mai bune timpuri, dar nimeni nu poate să zică că nu sunt interesante.
M-aş duce în ţări mai calde, dar sunt deja destul de la sud… unde să mă mai duc? Şi… pe ce şi până unde? Din 4 miliarde de Euro, guvernul se mândreşte că a “scos” 30 km de autostradă… Dar restul, restul unde l-a băgat? 😆

Brirjar! La o bere. Sunt un păcătos. 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RtSgb-myTOc]

(Un sfârşit de săptămână fără să păcătuiţi, că-i jale!) 😆 😆 😆

Săptămâna-n retrovizor (10.08.2009)

Posted on by — 10 Comments ↓

Nagasakibomb

Dacă detonarea lui „Little Boy” deasupra oraşului japonez Hiroshima din data de 6 august 1945 s-a mai justificat şchiopătând că ar fi cruţat mii de alte vieţi omeneşti prin terminarea războiului mult mai repede şi capitularea Japoniei necondiţionat, atacul din 9 august asupra oraşului Nagasaki a fost un gest crud şi cinic. America a vrut să dovedească lumii că are muşchii cei mai grei şi s-a răzbunat cu vârf şi îndesat pentru atacul de la Pearl Harbor. Pear Harbor rămâne un subiect discutat: cum de a fost posibil să-şi lase America toată flota descoperită şi dacă într-adevăr pe 7 decembrie 1941 America a fost o victimă sau s-a consumat încă un episod de iluzionism a la Hollywood menit să justifice o intervenţie militară a Americii într-un conflict în care nu era implicat. Din noua perspectivă a atacului de la 11 septembrie asupra Gemenilor, lucrurile au parcă un alt sens şi asta ca să nu deschidem şi subiectul aselenizării…
Cele două atacuri nucleare au adus Americii un avantaj politic temporar: noua eră atomică a însemnat o cursă nebună de înarmare care în final n-a dus nicăieri, Rusia, Franţa, Marea Britanie, China deţin la ora actuală armament nuclear şi Coreea de Nord şi Iranul sunt foarte aproape, cum şi Israelul se pare că deţină tehnologia necesară fabricării armelor nucleare.
Ca sursă de energie alternativă, soluţia nucleară s-a dovedit extrem de poluantă, deci „beneficiile” erei nucleare deocamdată se mai lasă aşteptate…

nagasaki 01

America la ora actuală încă se confruntă cu criza, scăderea şomajului de la 9,5% la 9,4% pare doar o picătură de apă într-un ocean mult prea mare, uşoara creştere a burselor vine doar să ne inducă o rază de speranţă: criza despre care vorbeam nu cred că a fost depăşită şi dacă ignorăm rădăcinile problemelor, obţinem doar o vagă amânare…

obama

Din discuţiile guvern-FMI au transpirat şi informaţii mai inedite. Pe de o parte, FMI a atras atenţia guvernanţilor că sunt dispuşi să ne împrumute şi în continuare, dar guvernanţii… să fure mai puţin. Nu prea înţeleg cum – de exemplu – un kilometru de autostradă la noi costă de trei ori mai mult ca în Germania…
Pe de altă parte – şi oarecum inexplicabil – fondul pare de acord să ne acorde şi cea de a doua tranşă din împrumut, bani care – tot cu acordul Fondului – se duc direct şi ajung pentru plata salariilor bugetarilor pe următoarele două luni. În traducere, trăim pe datorii, din împrumuturi fiindcă nu producem nimic.
Cheltuielile de personal din sectorul bugetar au înregistrat o creştere de 12% în prima jumătate a anului iar cheltuielile de capital au consemnat o scădere de 16,3% în condiţiile în care de la un buget construit iniţial pe o creştere de 2,5%, s-a ajuns la o prognoză de contracţie economică de 8,5%.
Criza a lovit în proporţie de 99% exclusiv sectorul privat. Cifrele oficiale arată că firmele particulare au concediat 200.000 de persoane în paralel cu doar 2.300 de bugetari trimişi în şomaj. Petrom a redus personalul cu 4.200 de angajaţi, Mittal Steel Galaţi a concediat circa 3.000 de salarizaţi şi grupul German Draxlmaier, cel mai mare angajator din industria auto locală, a renunţat la 1.000 de oameni în primul semestru din 2009. Statul a apelat la credite internaţionale, a găsit tot felul de soluţii prin aranjamente interne, a mai adăugat taxe şi impozite împovărând şi mai accentuat sectorul particular  să-şi păstreze salariaţii şi implicit o aparatură birocratică supradimensionată şi ineficientă. FMI se pare că a înaintat şi ideea de a disponibiliza măcar 10% din aparatul bugetar cât timp cei din PSD vorbesc despre îngheţarea salariilor şi al pensiilor anul viitor… O altă soluţie de moment vehiculată ar fi un concediu de 10 zile fără plată.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=flDRlrsK1cI&feature=related]

Camera Deputaţilor a cheltuit peste jumătate de milion Ron doar în luna iulie. Banii s-au dus pe cravate, cămăşi… etichetele autoadezive, drapele şi…un „fierăstrău portabil de tăiat ţeavă la poziţie”. Buget de criză?

Sâmbăta a ieşit din nou la rampă şi ministrul educaţiei în cazul Spiru Haret: „Am decis desfiinţarea a tuturor centrelor ID din cadrul Universităţii Spiru Haret. De asemenea, am decis anularea a 92 de titluri de profesori şi conferenţiari, iar Universităţii Spiru Haret şi se retrage dreptul de a organiza examenul de licenţă până când se va efectua o evaluare de către ARACIS.”
Tot sâmbăta, Ecaterina Andronescu a mai anunţat: „Studenţii care au absolvit specializarea Drept cu o durată de trei ani la universitatea Spiru Haret vor fi nevoiţi să îşi completeze numărul de credite şi să reia examenul de licenţă la o altă instituţie de învăţământ acreditată”.
Reforma se lasă aşteptată, învăţământul este varză şi din evoluţia ultimelor zile constat că totul se rezumă la un război exclusiv Spiru Haret şi (învăţământul de) Stat. Nu ştiu de ce, dar nu sunt deloc surprins…
Ministrul Andronescu va prezenta azi în BPN, legile educaţiei, care vor intra ulterior în dezbatere publică, acest lucru urmând a fi discutat şi în coaliţie.
Am văzut cum se desfăşoară şi „dezbaterile publice”… Praf în ochi.

Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Alianţa Moldova Noastră au anunţat sâmbătă că au semnat documentul de constituire a coaliţiei de guvernare “Alianţa pentru Integrarea Europeană”. Liderii noii alianţe au declarat vineri seara, în urma unei noi întrevederi, că sunt dispuşi să poarte un dialog cu Partidul Comuniştilor, dar nu să colaboreze cu ei. Totodată liderii noii coaliţii de la Chişinău au declarat sâmbătă seara că vor elimina vizele pentru cetăţenii români imediat ce vor ajunge la guvernare. Poate că Moldova va da dovadă de mai multă voinţă şi capacitate de reformare decât suntem noi în stare… Nici asta nu m-ar mira.

Începe încă o săptămână… Spor!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5Bcpj-q0Snc]

Moldova alege?

Posted on by — 19 Comments ↓

Proptită între marţi şi joi, alegerile de miercuri sunt o invenţie menite să asigure victoria comuniştilor de la Chişinău. Este o victorie pe cât de previzibilă, pe atât de logică. Şi nu spun asta cu cinism ci cu un realism rece şi analitic. Ne-am obişnuit să ne ascundem după degete, vorbe umflate şi gesturi de paradă, să ne pierdem în sentimente şi formalităţi cu iz patriotic, în abordări romantice şi de duminică, dar refuzăm realitatea crudă: dincolo de podul de flori nu s-a făcut absolut nimic, în spatele cuvintelor n-a existat nicio acţiune concretă şi coerentă, nu reuşim să ne rezolvăm propriile noastre probleme, nici gând să putem întinde o mână Moldovei.
Criza a atins inevitabil şi ţara de peste Prut, o vecină săracă şi sărăcită, înghesuită între o Românie fragilă social şi economic şi o Ucraina dependentă de Mama Rusia. Tatonările UE au fost mai mult de curtoazie, ora exactă se dă la Moscova. Nici măcar nu trebuie să urmăreşti ştirile să ştii că la întâlnirea Obama-Putin s-a desenat noua hartă a Europei, s-au determinat zonele de influenţă şi noua hartă nu este cu nimic mai nouă ca harta de acum 20 de ani, chiar dacă la noi nici acest subiect nu se discută, ţările nordice, Polonia, Cehia sau Ungaria simt şi resimt un oarecare abandon din partea Americii şifonate, dar trebuie să privim realist şi rece şi ineficienţa de care dă dovadă UE, lipsa unei politici comune şi coerente, este timpul să recunoaştem adevărata faţă a UE, un UE în care ţările mari şi puternice îşi urmăresc şi impun propriile interese şi eventuala – şi previzibila – falimentare a „rudelor sărace” este trecută cu lejeritate la pierderile colaterale.

Republica_Moldova

În aceste condiţii, întâmplător sau nu, înaintea alegerilor de astăzi, ajutorul financiar fără de care Chişinăul nu are cum să se menţină măcar pe o linie de plutire, a venit de la Moscova şi China. 500 de milioane de dolari vin din Rusia în sprijinul guvernului Moldovenesc şi un miliard de dolari din China. L-am văzut ieri pe Emil Hurezeanu – pe care-l respect sincer – vorbind despre Moldova şi la un moment dat a spus că noi suntem în „tabăra bună”, Moldova… Se referea că noi suntem în UE iar Moldova cu siguranţă rămâne în zona de influenţă Rusă. Pe de o parte cred că este o abordare uşor nostalgică, uşor pueril-idealistă împărţirea lumii din nou în buni şi răi, Vestul fiind albul „by default” şi cel bun incontestabil iar Rusia eternul bau-bau. Eu văd un Occident în convalescenţă, într-o tranziţie ratată de la o societate de consum post-capitalistă spre un orizont incert şi nedefinit şi un Est revigorat, determinat şi potent. Atât Rusia cât şi China înfloresc dincolo de evidentele exagerări propagandistice şi tot atât de evident este că Occidentul şi-a consumat toate resursele economice şi ideologice şi se află într-o căutare prelungită ce deocamdată nu dă roade. Asta oarecum explică – dar nu scuză – şi incapacitatea noastră de a tranzita de la sistemul socialist abandonat la ceva ce nu există. Dar revenind la Moldova şi la situaţia ei actuală, lăsând pseudo-patosul la o parte, nu cred că opţiune mai viabilă ca cea pro-rusă există. Cât de „bine” e să fi membru UE şi cât de „rău” este să ai sprijinul Moscovei şi al Chinei, rămâne de văzut, timpul o să ne arate.
Nici România, nici UE nu au dat dovadă nici de interes, nici de susţinere reală în sprijinul dorinţei de apropriere a moldovenilor de Occident, aceasta este realitatea crudă pe care nimeni nu vrea să o pronunţe.
Divagând uşor de la subiect, cine mai crede că există „un plan”, că suntem martorii unei conspiraţii şi cineva din umbră controlează criza sau orice altceva, citeşte doar literatură şi… maculatură.

MOLDOVA-VOTE-RALLY

Republica Moldova şi-a declarat pentru prima oară suveranitatea la data de 21 noiembrie 1917 iar la 27 martie 1918 s-a unit cu România. La data de 28 Iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia Uniunii Sovietice şi a redevenit parte a României între vara anului 1941 şi vara anului 1944 apoi din nou republică sovietică în perioada 1944-1991. Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent la data de 27 august 1991 şi membru al ONU.
După proclamarea independenţei, au ieşit la suprafaţă două orientări: o mişcare care sprijinea reunificarea cu România şi cele care sprijineau fie unirea cu Rusia, fie cu Ucraina. Conform statisticilor, populaţia ţării este de 70% moldovenească, 11% ucraineană şi 10% rusă, restul populaţiei fiind găgăuzi, români (?), bulgari şi alte naţionalităţi.
Politica proastă dusă la Bucureşti atât în ceea ce priveşte Moscova, cât şi Chişinăul, gesturile formale şi lipsite de conţinut şi consistenţă, lipsa unei politici coerente şi eficiente, au răcit şi treptat înrăutăţit relaţiile dintre cele două state. Nu pot să nu-l văd pe Ion Iliescu ca principal vinovat şi pentru ratarea startului spre democratizare şi o economie de piaţă reală şi sănătoasă, să nu-i văd zâmbetul formal în spatele dezastrului economic şi să nu-l învinuiesc pentru ratarea tuturor oportunităţilor ivite la începutul anilor ’90, între care a fost şi şansa unificării cu Moldova. Au fost momente favorabile în care Moscova era incapabilă să se opună mai mult decât formal iar Occidentul se arăta favorabilă oricărei mişcări spre democratizare. Istoria nu se repetă niciodată, noi repetăm greşelile cum şi momentele ratate se răzbună aproape tot timpul.
Indiferent de culoarea guvernelor aflate la putere la Bucureşti şi de orientarea mai pro-europeană sau mai pro-rusă a conducerilor de la Chişinău, relaţiile dintre statele noastre s-a înrăutăţit simţitor şi constant până s-a ajuns la deja celebrele scandaluri diplomatice de după alegerile anterioare din data de 5 aprilie 2009 şi manifestările de stradă care contestau victoria comuniştilor. România a fost acuzată de implicare directă în organizarea şi desfăşurarea protestelor de la Chişinău, diplomaţii români au fost expulzaţi ca şi majoritatea reprezentanţilor presei din România, s-a introdus unilateral obligativitatea vizei pentru intrarea în Moldova a cetăţenilor români, cursa feroviară între Moldova şi România a fost anulată şi scandalul diplomatic a culminat cu filmul în care consulul Ion Nuică a apărut întreţinând relaţii intime cu o tânără, film postat pe internet cu un ambalaj vădit propagandistic.
În prag de alegeri, apar noi dezvăluiri pe marginea subiectului: publicaţia Jurnal de Chişinău a venit cu noi dezvăluiri în acest caz ieri. Tânăra implicată se numeşte Cristina Ursol,are 23 de ani şi anul trecut a ocupat locul doi la concursul de Miss desfăşurat la Sighişoara „Lady Dracula”. În ceea ce priveşte filmul specialiştii afirmă că scandalul a fost o comandă a regimului Voronin, concretizată prin intermediul agenţilor de la SIS, cu ajutorul unei unelte folosite în cazurile clasice de spionaj, „amanta”, pentru a fi utilizată în scop politic în campania electorală.
Acest scandal a ţinut prima pagină a presei mai mult pentru conotaţiile sale sexuale şi în mod ciudat ştirile despre şi din Chişinău nu au stârnit prea multă vâlvă în presa românească. Este bizar şi amuzant că este scos pe tapet din nou povestea cu o zi înaintea alegerilor şi astfel interesul este canalizat din nou în zona porno şi implicit, distrasă de la alegerile în desfăşurare.
Apatia şi liniştea de la Bucureşti este încă o dovadă a lipsei de interes şi capacitatea României de a se implica în destinul ţării vecine la fel cum şi UE tratează evoluţia Moldovei cu indiferenţă.

Cristina Ursol - "Lady Dracula"
Cristina Ursol - "Lady Dracula"

Alegerile de astăzi probabil vor legitima un nou guvern comunist pro-rus în ciuda afirmaţiei majoritatea tinerilor: „mai bine să fii vacă în UE decât tânăr în Republica Moldova”.
Organizare într-o zi lucrătoare la mijlocul săptămânii a alegerilor anticipate face parte dintr-un complex plan pus la cale de regimul Voronin. În plină vacanţă, studenţii nu pot vota decât în centrele universitare unde studiază, deci nu acasă. Diaspora moldovenească care vota masiv împotriva comuniştilor practic este pusă în imposibilitatea de a-şi exercita votul, de exemplu la Paris unde există o comunitate moldovenească considerabilă, consulatul a fost închis iar cetăţenii moldoveni îndrumaţi să voteze la… Bucureşti. Potrivit cifrelor oficiale, circa 500.000 de moldoveni trăiesc în prezent în străinătate. Neoficial însă, se presupune că peste un milion de moldoveni au emigrat, ce reprezintă un sfert din populaţia totală a ţării.
Şi nu în ultimul rând, 87 de observatori europeni au fost refuzaţi pentru alegerile ce se desfăşoară astăzi… Sergiu Răcilă, vicepreşedintele Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Bucureşti,  susţine că Partidul Comunist va încerca din nou să fraudeze alegerile prin mai multe măsuri anticonstituţionale. „Măsurile” sunt cele tradiţionale: trecerea pe liste a persoanelor decedate, dar şi aducerea la urne a persoanelor cu dezabilităţi psihice şi fără discernământ. Conform unor estimări doar 11% din listele electorale verificate sunt şi corecte.
Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul pare foarte bine pus la punct. Potrivit sondajelor, comuniştii sunt creditaţi miercuri drept favoriţi, dar vor întâmpina dificultăţi în întrunirea majorităţii necesare pentru a alege singuri, în Parlament, viitorul preşedinte.

MOLDOVA-VOTE-PROTEST

La Bucureşti continuă menaj a trois-ul pe bani grei, clasa politică rămâne orbită de obsesia de al înlătura pe Băsescu de la Cotroceni şi nimic altceva nu contează.

Moldova nu este a noastră ci a ruşilor şi chinezilor.
Veci pururi?

Săptămâna-n retrovizor (25.07.09.)

Posted on by — 7 Comments ↓

Săptămâna a început cu desertul. Boc şi-a servit cabinetul cu fructe cumpărate de pe marginea drumului şi le-a sugerat colegilor de guvern să cumpere produse româneşti şi astfel să încurajeze agricultura, asta fiind şi o măsură anti-criză. V-am povestit despre banana românească şi ţăranu’ de oraş care vinde pe tarabe marfă turcească. Explicaţia importurilor de 70% a produselor agricole este rezultatul politicilor falimentare. Şi a lipsei politicilor.

În fiecare vineri se întâmplă câte ceva. Uneori lucruri pe care cei implicaţi vor să le facă pierdute din faţa ochiului public – câte o ordonanţă de urgenţă, o decizie a vre-unei instanţe, o eliberare sau un arest, o demitere sau o numire-n funcţie – sau ceva ce să spele, pieptene şi parfumeze evenimentele unei săptămâni, să servească drept perdea. Praf în ochi.
Ieri premierul Boc a anunţat pe un ton grav diminuarea salariilor cabinetului său cu 20%. Mai importantă este măsura diminuării cabinetelor cu 20% şi reducerea numărului agenţiilor guvernamentale cu 50%. În ceea ce priveşte diminuarea salariilor începând cu data  de 1 august, măsura este doar o propunere pe bază de voluntariat, un gest populist cum l-au caracterizat chiar unii din membrii cabinetului, cuantificat în cifre reale nu cred că reprezintă o economie semnificativă la buget şi fără un cadru legal – o ordonanţă de guvern – banii oricum până una-alta rămân doar blocaţi într-un cont. Pe de altă parte, anunţul lui Boc poate fi un semnal de alarmă pentru sectorul bugetar: urmează reduceri salariale şi de personal. Modul în care guvernul Boc risipeşte banii proveniţi în mare parte din împrumuturi, reflectă lipsa de idei şi soluţii al actualei clase politice. Se pompează banii în continuare doar în menţinerea pe linia de plutire a unui sistem bolnav şi defect şi nu eu, dar nici analiştii economici nu regăsesc nicio sumă în dezvoltare şi investiţii. Nu împovărarea generaţiilor următoare de datorii fabuloase este grav – un aspectul strict moral ce într-o ecuaţie economico-financiară n-are nicio relevanţă – ci faptul că nu se creează nici un cadru economic pe baza căruia generaţiile viitoare să aibă posibilitatea returnării împrumuturilor.
Pe de o parte mă înspăimântă lipsa viziunii şi a gândirii în perspectivă a celor care ne-au şi ne conduc, pe de altă parte mereu m-am întrebat dacă se poate fura suficient de mult să ajungă pentru 3-4 generaţii? Se pare că da…
În mod paradoxal, cred că actuala criză putea servii drept trambulină României. Era momentul optim pentru reformarea radicală al sistemelor vitale din stat: justiţia, educaţia şi sănătatea. Era un moment perfect pentru regândirea agriculturii şi reaşezarea ei pe un făgaş modern şi productiv în termeni reali. La fel şi economia putea fi relansată şi mai presus de toate, era momentul ideal pentru a gândii şi implementa o strategie de perspectivă pentru dezvoltare generală. Cu banii obţinuţi cu uşurinţă din împrumuturi, în 2-3 ani se putea dezvolta infrastructura şi adusă la un nivel European. Construirea de autostrăzi şi drumuri moderne pe de o parte crea un număr mare de locuri de muncă sigure şi o infrastructură esenţială pentru dezvoltarea ulterioară. La fel şi modernizarea aeroporturilor şi construirea unor aeroporturi noi în oraşe vitale cum este de exemplu Braşovul. Nu ţin minte de la primele alegeri din 1991 să fi avut o coaliţie atât de puternică – cel puţin pe hârtie – cum este actuala coaliţie cu o susţinere de 70% în parlament. Dacă aveau o strategie, o viziune globală şi un plan de perspectivă, puteau să treacă prin parlament toate legile necesare de a reforma şi redefinii tot sistemul actual împotmolit şi cu banii avuţi la dispoziţie se putea realiza reconstrucţia ţării din temelii. Dacă nu se poate face reformă în astfel de condiţii, nu ştiu când şi cum s-ar mai putea face. Îmi este imposibil să înţeleg dacă este vorba despre pură prostie şi nepricepere sau rea-voinţă. Momentul actual de criză, este unul aproape la fel de propice ca cel al revoluţiei din ’89. Dacă banii s-ar investii conform unui plan viabil de perspectivă şi nu s-ar risipii pe cheltuieli curente, am avea nu doar stabilitate ci creştere economică şi o relansare reală economică şi implicit socială. Şi atunci ca şi acum, conducerea de stânga ratează cu poarta goală şi ne serveşte… apă de ploaie.
Poate acest lucru l-au simţit şi liberalii. Fost ministru de Finanţe, Varujan Vosganian, a ieşit vineri în faţă şi a cerut premierului Boc „pentru două săptămâni, conducerea Ministerului de Finanţe şi, împreună cu echipa mea, daţi-mi şi lista de proiecte de 3 miliarde de euro şi eu vă asigur că vă finanţez, din Fondul naţional de dezvoltare, toate aceste proiecte, pentru a demonstra dacă aceşti bani au fost risipiţi sau nu”. Vosganian se referea la acuzele venite de la Cotroceni, conform căruia guvernul Tăriceanu a risipit această sumă şi nu i-a folosit la… investiţii. Dincolo de tragicul real, situaţia este comică în condiţiile în care cum spuneam, guvernul Boc numai investiţii nu face ci doar astupă găuri. Şi dacă acum ne tratează cu apă de ploaie, după alegeri urmează potopul…

Faptul că liberalii au decis să treacă în opoziţie, dă roade. Conform ultimul sondaj, realizat de BCS, Băsescu rămâne în fruntea preferinţelor electorale cu 35,4%, urmat de Antonescu cu 21,5%, şi abia pe locul trei Geoană cu 19,1% – în continuare sub scorul partidului. PNL torpilează pe unde prinde PDL-ul în tandem cu PSD-ul şi PSD-ul cu aportul PDL-ului… 😆 E totuşi un joc periculos, poate că jocul duplicitar dă rezultate strict electoral, totuşi situaţia actuală necesită soluţii, nu perpetuarea bâlciului şi al faultărilor reciproce…

Astfel PDL scade în sondaje datorită scandalurilor din guvern şi anti-performanţelor guvernului condus de Boc. După ce comisia parlamentară şi-a dat verdictul în cazul Ridzi, Laura Kovesi a cerut începerea  urmăririi penale al fostei ministru. Veştile proaste nu se termină aici pentru democraţi: propunerea liberalilor pentru înfiinţării unei comisii similare şi pentru Elena Udrea a fost îmbrăţişată de PSD şi în ciuda ameninţărilor premierului Boc, luni probabil această comisie îşi va începe activitatea.
Dar nici pesediştii n-au cu ce se lăuda. Scandalul Spiru Haret şi prestaţia ministrului Andronescu le-a şifonat imaginea considerabil, Raportul pe Justiţie a scos în evidenţă corupţia şi implicarea politicului în Justiţie şi face referiri directe la Adrian Năstase, iar excentricul şi puerilul primar de Constanţa, Radu Mazăre a provocat cu uniforma de Wehrmacht un scandal internaţional ce poate avea repercusiuni grave asupra României. După ce Centrul Wiesenthal a cerut demisia sau demiterea primarului pesedist, Rusia a solicitat luarea unor măsuri la nivel internaţional. În timp de criză economică şi financiară este perfect să-ţi-i pui în cap pe evrei şi ruşi ca şi cum n-ai avea nevoie de bani şi bancheri şi nici de gaz la iarnă de la vecinii ruşi. Mazăre nu că nu intenţionează să demisioneze şi în loc să-şi ceară scuze, doar s-a justificat. Dacă gestul lui a fost taxat de preşedintele Băsescu ca fiind: „un teribilism de prost gust”, lipseşte orice reacţie la fruntea partidului său, fapt mai mult decât bizar având în vedere că este un partid de stânga… Dar PSD ne-a obişnuit cu protejarea personajelor dubioase şi nu Mazăre este singurul individ cu dosarele penale pierdute-n labirintul Justiţiei „independente”…

Amintitul Raport pe Justiţie ne menţine sub monitorizare în principal din cauza corupţiei şi ineficienţei datorată în primul rând interferenţei cu politicul.

Discursul lui Băsescu a avut virilitatea de care de ceva vreme n-a prea mai dat dovadă preşedintele în funcţie şi cred că este un semnal pentru cei care deja îl vedeau gata învins în cursa pentru un nou mandat la Cotoceni. Dacă sondajele reflectă realitatea, singurul contra-candidat serios este Crin Antonescu. Cu toate acestea Băsescu s-a ocupat de Geoană şi Năstase într-un ton miştocar şi acidulat. În cazul preşedintelui pesedist a vorbit despre şefia peste bostani iar în cazul lui Năstase a amintit de bărbăţia şi nevinovăţia acestuia… 😆
Băsescu a supărat şi sindicatele din învăţământ cu afirmaţia conform căreia sunt vinovaţi de blocarea reformei din învăţământ. O abordare pe cât de curajoasă, pe atât de interesantă: fabrica de diplome şi brambureala din învăţământ convine atât profesorilor, cât şi celor care vor o diplomă… cu orice preţ.

Apropo Spiru Haret, în urma controlului efectuat la USH, s-a constatat că sunt câteva zeci demii de diplome puse sub semnul întrebării şi încă se caută o soluţie pentru rezolvarea situaţiei. Pe partea cealaltă a baricadei, reprezentanţii USH au sesizat Comisia de abuzuri din camera deputaţilor cu privire la acţiunile ministerului educaţiei în scandalul diplomelor. George Neculau, purtătorul de cuvânt al universităţii, a declarat că scandalul a fost declanşat de un conflict de interese. Ce înseamnă cu exactitate acest lucru, încă nu s-a lămurit, cum nici Băsescu n-a intrat în detalii. Pe lângă procesul intentat de USH Ministerului Educaţiei, peste 20 dintre absolvenţii Secţiei din Deva a Universităţii “Spiru Haret”, care au fost scoşi din examenul de titularizare, au depus plângere penală împotriva Inspectoratului Şcolar Judeţean Hunedoara. Nici sindicatele nu stau deoparte: reprezentantul Alma Mater, Răzvan Bobulescu a afirmat că sunt dispuşi să examineze toţi studenţii USH care se simt nedreptăţiţi. Asta în schimb nu rezolvă problema absolvenţilor scoşi din sălile de examene la titularizarea pentru posturile de profesori… Scandalul este departe de a se fi terminat şi cum am mai spus, finalul o să fie determinat tot politic şi în nici un caz prin prisma revizuirii sistemului educaţional. Nici abordarea Rectorul Aurelian Bondrea de la USH nu duce nicăieri: „Nu dau socoteală nimănui. Harvardul cât e de Harvard are vreun antet al vreunui minister? Harvardul e Harvard. Nici nu există vreun minister”. De suferit, suferă în continuare studenţii şi absolvenţii până când cei de sus îşi rezolvă disensiunile…

Autostrăzile cresc doar cu centimetrii pe an, spitalele au rămas fără medicamente la jumătatea anului, banii nu sunt suficienţi nici pentru asigurarea salariilor din justiţie şi învăţământ, sunt instituţii rămase fără curent şi alte utilităţi în urma neplăţii facturilor curente, şomajul creşte alarmant în ciuda faptului că este vară şi se mai găsesc ceva slujbe sezoniere, oamenii rămân restanţieri şi pe timp de vară la întreţinere şi numărul celor care nu mai reuşesc să-şi achite datoriile la bănci creşte simţitor de la lună la lună.
Primul – şi deocamdată singurul – efect al mult trâmbiţatului program „Prima Casă” este umflarea preţului apartamentelor cu două camere…
Nu ştiu cum administrează guvernul banii, dar se tot duc şi nu se vede nimic. Până una-alta, România a primit, vineri, prima tranşă, în valoare de 1,5 miliarde euro, din împrumutul contractat de la Comisia Europeană. Floare la ureche, îi sparge guvernul şi pe aceştia! 😆

Nu pot să nu amintesc de criza care paralizează şi America: statul California nu mai reuşeşte să facă împrumuturi şi nu este singurul stat în această situaţie… Sunt semnale care ar trebuii să ne pună cu atât mai mult pe gânduri…

Eclipsa totală de soare din această săptămână – susţin unii astrologi – prevesteşte o perioadă tulbure şi grea.

Mai tulbure şi mai grea? 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1GA7tgvjfyY]

Săptămâna-n retrovizor (18.07.2009.)

Posted on by — 20 Comments ↓

O femeie se căsătoreşte cu patru bărbaţi simultan, oamenii circulă călare pe zebre, peştii cresc în copaci. O spun Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi  Gică Hagi, este „The Land of Choice”, spotul care are menirea să promoveze România în lumea largă. S-au cheltuit 13 milioane RON pentru promovare, rămâne de văzut cu ce rezultate. Sau cum a fost aleasă agenţia de publicitate. Ţin minte că legat de filmul „Borat” au existat reacţii destul de revoltate din partea oficialităţilor. Din noul spot înţeleg că femeile sunt curve, bărbaţii impotenţi, că viaţa e grea şi veniturile mici: să întreţii o femeie trebuie să muncească patru bărbaţi, înţeleg că zimbrii au dispărut, dar avem zebre şi dacă câinii nu umblă cu covrigii-n coadă şi nici gardul nu-i din cârnaţi, peştii se crăcesc din belşug în copaci. Branding pentru o ţară în care 70% din produsele agricole sunt din import, directorul unei firme care aparţine Consiliului Local Hunedoara şi-a aprobat un act adiţional la contractul de muncă în care se stabileşte dreptul la 180 de salarii compensatorii (salariul pe 15 ani în valoare de peste un milion RON!) în cazul în care contractul lui de muncă este desfăcut unilateral, este ţara în care zeci de mii de absolvenţi s-au trezit cu diplomele anulate peste noapte, guvernul în an de criză şi cu dificultăţi în a-şi respecta promisiunile, programul şi achitarea drepturilor salariale are totuşi bani şi suplimentează bugetul Ministerului Culturii cu 7,3 milioane RON pentru finanţarea cheltuielilor unor lăcaşe de cult, Ministerul Finanţelor se războieşte cu Justiţia şi pierde în instanţă, este locul unde sute de oameni au leşinat ieri din cauza căldurii toride şi autostrada Soarelui se blochează în fiecare sfârşit de săptămână indiferent de codul galben.
La ce să facem brandig? Sau cum?

Suntem ţara paradoxurilor, o ţară pe cât de delăsătoare şi relaxată prin abordarea „lasă, merge şi aşa”, pe atât de rigidă şi refractară la orice schimbare.  Să se facă reformă, da’ să rămână totul cum a fost înainte! 😆

Dintr-o amorţeală pseudo-socialistă ne-am convertit într-o societate pseudo-ortodoxă, am şters însemnele, dar am păstrat cu stricteţe mentalităţile, am schimbat semnul, dar aşteptăm sacrificiul altuia pentru mântuirea noastră.
Nu pot să nu-mi amintesc nevinovăţia şi mirarea cu care toată clasa politică vorbea vara trecută despre criza globală: „Criză? Ce criză domne? Aaaa….în America? E problema lor, la noi economia bubuie!”
Un prieten din diasporă îmi spunea că citind ştirile din ţară, citind blogurile româneşti care s-au înmulţit ca ciupercile nebune după ploile acidulate şi toată lumea scrie, nimeni nu mai citeşte, şi-a pierdut orice apetit să mai vină în vizită acasă. Cumva mă simt stânjenit că pun şi eu umărul la dezastru. Nu odată mă gândeam să scriu numai despre lucruri pozitive, de la noi, de aiurea, nu contează, dar să fie numai ştiri bune. Apoi m-am gândit să nu mai iau în serios toată brambureala din jurul meu: suntem trataţi la mişto, să-i tratez cu mişto. Un fel de: mişto faci, mişto găseşti. Citeam adineauri undeva că PIB-ul o să scadă la anul cu 6%. E bine – zic „io” – ţin minte din şcoală că minus cu minus dă plus şi uite aşa am aflat pe ce se bazează Guvernul Boc când vorbeşte de creştere economică în 2010! Bun mişto-ul, dar nu duce nicăieri şi recunoaştem realitatea sau o refuzăm cu încăpăţânare: ne scufundăm încet, dar sigur. Şi revin la ideea de la care am plecat: pseudo-socialism, pseudo-ortodoxism. Totul este pseudo, de la aşa zisa revoluţie din ’89 până la veşnica reformă şi interminabila tranziţie. Avem pseudo economie de piaţă, pseudo guvernanţi cu pseudo rezultate şi ne cam pseudo doare-n bască de tot şi de toate.

PSEUDO – Element de compunere care înseamnă „fals” şi care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. (DEX)

Problema este că a venit criza care nu mai este nimic mimat, este o problemă globală şi cu pseudo măsurile pseudo guvernanţilor ne-au băgat la apă cât se poate de real. Lenea şi hoţia fac un cuplu exploziv cu eterna cumetrie. Şi dacă azi pică lumea pe stradă din cauza căldurii, la iarnă o să moară de frig miile de debranşaţi. Şi ajungem să ne dăm în cap, dar tot degeaba, o să fim tot mai mulţi desculţi de nici pantofii rupţi în talpă nu o să avem să ne luăm unul altuia. Sună alarmant? O nu! Este cald şi vară, iarna-i tare departe, cri-cri-cri, toamnă gri…

Scandalurile se ţin lanţ. Am obosit să mai cred că un scandal este menit să îngroape altul. Am pierdut şirul, nu mai ştiu care scandal e menit să îngroape care scandal. Cazul Ridzi a fost îngropat de scandalul „porno” al consulului Ion Nuică la Chişinău. Noile relatări spun că fata din film (versiune porno la „Fata din Vis” 😆 ) este o animatoare care a lucrat prin tot felul de cluburi de noapte şi de peste tot a fost dată afară pentru „comportamentul libertin”. Fata identificată ca fiind protagonista filmului, neagă că ea ar fi în imagini. Dar scandalul diplomatic a fost rapid uitat cu izbucnirea grevei din Justiţie. Magistraţii au decis în instanţă că magistraţii îşi merită sporurile. Vorbim despre Justiţie şi se şopteşte că urmează un Raport din partea Comisiei Europene în care suntem nominalizaţi ca fiind ceea mai coruptă ţară din Europa. Dar ce contează şi care deficit bugetar domne?! Păi parlamentarii nu-şi votează tot singur salariile, sporurile şi pensiile speciale? Cine poate, poate! Exact: cine nu, nu. Dumnezeu dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă, mai bagi şi tu mâna-n sac dacă ai oportunitatea şi eşti… potent. 😆 La începutul anului, în Letonia parlamentarii au votat reducerea salariilor … La noi conform grilei de salarizare votată în luna mai senatorii si deputaţii şi-au mărit lefurile ajungând la un venit lunar care este echivalentul a 13 salarii minime pe economie… Criza-i pentru fraieri! 😆
Meciul Pogea – Magistraţi este-n plină desfăşurare. Ministerul de Finanţe a pus în executare hotărârea Curţii de Apel Bucureşti de joi, acordând, vineri, Consiliului Superior al Magistraturii, drepturile salariale, inclusiv sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, aferente lunii iunie. De cealaltă parte, însă, Finanţele neagă că au plătit sporurile solicitate de CSM. Stop cadru: la cine-i mingea? A încercat Ministerul Finanţelor să le închidă gura magistraţilor pe şustache sau am eu… halucinaţii?
Elena Băsescu, Vadim şi Gigi Becali s-au prezentat la Bruxelles să-şi ia în primire proaspăt obţinutele slujbe de euro-parlamentari. Şi noi, şi presa occidentală se amuză pe seama lor, dar nu-s singurii bufoni de acolo.
Subiectul cel mai fierbinte este conflictul dintre Stat şi Spiru Haret. După ce au fost acceptate dosarele (şi taxa de examinare) pentru concursul de titularizare al profesorilor şi de la absolvenţii USH, în ziua examenului aceştia au aflat că diplomele lor nu mai sunt valide şi au fost scoşi din sălile de examinare cu jandarmii. De aici până la ordonanţa de urgenţă ce urmează să facă – se presupune – ordine-n învăţământul din România este doar un pas. Nu pot însă să evit cuvântul „scandal” nici în acest caz. De la Geoană la Vanghelie, toată lumea din partidul care o susţine începe să se dezică de doamna Andronescu. Vanghelie – încă o dată – a pus punctu’ pe „i”: „Cred că răspunsul ministrului Educaţiei trebuie să fie că diplomele vor trebui să fie recunoscute”. 😆 Până una-alta, o comisie de la Ministerul Educaţiei a început vineri să verifice câte diplome nerecunoscute au fost eliberate.
Dacă pun toate ştirile cap la cap constat că Statul – cu mâna Guvernului – în lipsă de alte idei şi a unei viziuni de perspectivă, strânge de gât sectorul privat din care se alimentează. Altfel spus, parazitul îşi omoară gazda şi inevitabil comite sinuciderea. Mă tem că nu rămâne nimeni să stingă lumina.

Tot vineri, preşedintele Băsescu a semnat decretele de promulgare a Legii privind Codul Civil şi a Legii privind Codul Penal. La toamnă Parlamentul mai are de votat şi codurile de procedură… E timp pentru toate!

Băsescu pare-n cădere liberă.  Discursul confuz legat de schimbarea ministrului Ridzi a surprins toată lumea.

Pe de altă parte, constat încă o dată că la noi votul a fost şi este mereu unul negativ. Îmi spunea un taximetrist că s-a săturat şi că era mult mai bine înainte (de ’89) şi el de acum în colo votează cu PSD-ul indiferent ce se mai întâmplă. (de parcă PSD-ul nu ar fi şi acum la guvernare… 😆 ) Mi-am amintit că aşa a venit Constantinescu la putere, apoi tot în urma unui vot negativ a revenit PSD-ul, a urmat votul negativ acordat PSD-ului şi venirea la putere a alianţei “DA” şi urmează un nou vot negativ dat de această dată “dreptei” şi readucerea “stângii”… Nu se votează niciodată nici oameni, nici idei ci sunt sancţionaţi cei aflaţi la putere… E un joc ce nu duce nicăieri şi ne mai mirăm că nu există rezultate…

Şi tot ieri am asistat la primul atac cu ouă asupra premierului. Numai Boc susţine că n-a văzut nimic, dar cu toate acestea Poliţia şi Jandarmeria s-a mobilizat exemplar să-l prindă pe făptaş. Eu zic că-i (încă) bine: omu’ mai avea ouă cu ce să arunce. Din toamnă s-ar putea să treacă populaţia la pietre şi o să fie mult mai interesant! 😆
Semnale sunt: ieri la Braşov a avut loc un jaf armat eşuat asupra unei bănci, în timp ce la Bolintin Vale nişte hoţi au reuşit să plece cu 420.000 RON dintr-un bancomat. Noroc că Banca Mondială a aprobat joi un prim împrumut, de 300 milioane euro (423 milioane dolari), dintr-un program propus de finanţare pentru România în valoare de un miliard de euro. 😆 Cu ştrampii pe meclă, la treabă fraţilor!

Şi revin la „the land…off”. Ieri am văzut iar autostrada Soarelui blocată şi imagini cu plajele arhipline de pe litoralul Românesc. Conform sitului SETimes.com oficial turismului îi merge bine: de pe locul 30 anul trecut din clasamentul celor mai vizitate ţări din Europa, anul acesta am ajuns pe poziţia 26.

Cum observam şi la începutul săptămânii, ştirile externe sunt îngropate de spectacolul interminabil cotidian. De menţionat ar fi faptul că Parlamentul islandez a votat joi in favoarea depunerii candidaturii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Cum spunea Un Soricel: „stirea zilei… Islanda (Iceland) a facut cerere sa fie acceptata in UE… Frantza si GErmania au zis ca nu mai vor sa accepte pe nimeni pina tratatul de la Lisabona nu e ratificat (la care se opun majoritate celor care vor independentza de UE)… adica legat ce se va intimpla cu constitutia UE…. ca analiza se spune ca primul lucru pe care islandezii o sa-l piarda daca intra in UE sunt dreptul la pescuit si procesarea pestelui cum il fac ei acuma !! adica o sa li se zica de la Bruxelle cum sa pescuisca si cit !!!… parte ce o vor insa e ca aparent UE o sa le dea bani sa iasa din rahat cu economia … get the picture ! Pana mea zi si tu ce lume nebuna !”

Lume nebună, in deed. 🙂

La noi par mai de interes ştirile legate de Michael Jackson… 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_eyFiClAzq8]