Săptămâna în retrovizor

Scorul săptămânii: 873 la 546. Crin Antonescu este noul preşedinte P.N.L. iar prim-vicepreşedinte a fost ales Ludovic Orban. Roxana adeptă al fostului premier este evident supărată: „Deci, după peste patru ani în care Băsescu s-a chinuit din răsputeri să-l dea jos pe Călin Tăriceanu, a reuşit cu mâna liberalilor. PNL a înfrânt în această zi. (…) Oricum, PNL a ratat şansa istorică pe care a avut-o, aceea de a propulsa candidatul capabil să devină preşedintele-simbol al despărţirii de comunism, după 20 de ani de la despărţirea teoretică de regimul comunist. Păcat. Liberalii şi-au anulat realizările fără precedent din perioada guvernării. De aici înainte, falsa imagine a “grelei moşteniri” va deveni noul brand al PNL.” Eu nu aş dramatiza. Tăriceanu nu avea nicio şansă în confruntarea cu Băsescu pentru fotoliul de la Cotroceni. Patru ani de guvernare i-au şifonat imaginea inevitabil şi realist vorbind, popularitatea domnului Tăriceanu în rândul alegătorilor n-a trecut pragul celor 25 de procente niciodată. Este drept, nici Antonescu nu are şanse reale în acest moment. Am mai vorbit despre asta, toate partidele lasă impresia că nu cred în posibilitatea de a-l învinge pe Băsescu. Imediat s-a terminat şi luna martie şi încă nici un posibil contra-candidat n-a început campania electorală. Nu este imposibil să-ţi construieşti o strategie şi un discurs în câteva luni, dar este total neprofesional. Parcă toată lumea speră ca „independentul” Oprescu să reuşească pe ultima sută de metri să-i tragă preşul marinarului la Cotroceni. Nici un partid nu caută şi propune un profil de preşedinte apt pentru această funcţie, potrivit pentru acest rol ci toate partidele vorbesc exclusiv de un contra-candidat al lui Băsescu, lucru care din punctul meu de vedere – ca simplu alegător – este şi nefiresc şi incorect.

Sper ca P.N.L. să nu se sfărâme cum a făcut-o P.N.Ţ.-C.D. şi să lase România şi fără ultimul bastion al dreptei. „Alternanţa” la putere a unui singur partid de stânga cu două capete mă înspăimântă.
Preşedinţia lui Antonescu începe cu stângul, el a declarat în dimineaţa aceasta: „Ne sfătuim dacă renunţăm la prezentarea listei candidaţilor pentru PE în faţa Congresului. Nu avem lista. Sunt doar 20 de candidaţi şi nimeni nu ar înţelege nimic, în Congres”. Sincer, nici eu nu înţeleg cum vine treaba asta…

(sursa Mediafax)
(sursa Mediafax)

Vorbeam cu un vecin, noul administrator al blocului, care are o pensie de 700 ron şi acum doi ani s-a gândit să-şi cumpere o maşină, i-au calculat rata la 500 ron. Acum rata a ajuns la 750 ron… Mai ia şi pentru administrarea blocului ceva bani, dar pare nefiresc cum au săltat băncile ratele şi vor să ne ia şi banii pe care nu-i avem… Poziţia lui Băsescu pro-bănci nu cred că-i aduce prea multă popularitate. Băsescu are dreptate – din nefericire – este cel mai mare şi singurul său adversar.

Elena Băsescu a demisionat din PDL şi candidează ca independent la Euro Parlamentare. „Sunt conştientă că nu am şanse reale de a ocupa un loc în Parlamentul European, mai ales că legea prevede ca până la 7 aprilie să adun un număr de 100.000 de semnături, lucru aproape imposibil de realizat, aşa că există posibilitatea ca nici măcar să nu strâng acest număr de semnături, dar o să încerc”, a declarat ea. Abordarea pozitivă este tot ce contează! Ha ha ha!

Este săptămâna în care am aflat că se moare tot mai de tânăr în România şi pragul de pensionare creşte. Cu alte cuvinte, sunt şanse mari să nu mai apuci pensia. Asta da protecţie socială!

Tot de protecţia socială ţine şi următoarea ştire alarmantă: 12.000 de angajaţi CFR vor fi disponibilizaţi. Rata şomajului a atins deja nivelul prognozat pe tot anul în curs şi este evident că falimentele şi implicit disponibilizările nu se vor oprii aici.

Rompetrol a majorat cu şapte bani, preţul unui litru de benzină, după ce Petrom şi Lukoil, principalii competitori ai companiei pe piaţa distribuţiei de carburanţi, au operat creşteri similare pentru acest sortiment. Am mai spus-o: pe biciclete fraţilor!

Cântăreţul de muzică populară Ion Dolănescu a murit joi, în locuinţa sa, ca urmare a unui stop cardiac. Trupul neînsufleţit al lui Ion Dolănescu va fi depus, sâmbătă, la Ateneul Român, unde, începând cu ora 11.00, cei care l-au admirat pe celebrul cântăreţ de muzică populară îi vor putea aduce un ultim omagiu. Artistul va fi înmormântat duminică, la ora 14.00, la cimitirul Bellu din Capitală.

Un tânăr, masterand în anul întâi la specializarea Bănci şi Pieţe Financiare din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrare a Afacerilor din Iaşi, este acuzat că a spart serverele Departamentului de Apărare al Armatei SUA. Suntem şmecheri. Păcat că ne duce capu’ numai la ilegalităţi.

A fost săptămâna în care iar am dat cu flori în fete profitând de şmecheria cu 8×2 martie, am fost la concertul Soulfly şi am făcut o schiţă a câtorva evenimente muzicale de bifat lunile următoare, am fost naşul cuplului perfect, v-am povestit despre fatalitatea cifrei 27 în lumea muzicii şi am schiţat schema comunicării prin sex în ideea că dacă nu faci, măcar să vorbeşti! Ha ha ha!

Zâmbiţi, e tot mai naşpa. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=K5EoTU4oj8Q&feature=related]

Concerte văzute şi de văzut

Da, am fost ieri seară la Soulfly. Da, a meritat.
Am ajuns cu o mică întârziere, formaţia Truda deja cânta şi i-am auzit doar din hol (scuze!), dar ştiţi cum e la câte un astfel de eveniment: te vezi cu prieteni, amici, schimbi o vorbă, o impresie, întrebi de alţi prieteni absenţi. Fundaţia Culturală (şi Penticostală – cred) Phoenix ne-a rezervat şi o mică surpriză: în Polivalentă nu se fuma şi de ieşit nu se putea din motive neprecizate. Pe lângă tricouri şi cd-uri la vânzare numai sticksuri şi băuturi răcoritoare, aşa că pot spune că a fost pe departe cel mai cuminte concert Rock la care am participat vreodată. Data viitoare poate distribuie şi nişte cărţi de rugăciuni. E drept, pe la zece seara în hol toţi şi-au aprins o ţigară şi jandarmii s-au dovedit neputincioşi: nu poţi da afară circa 1000 de oameni, he he he.
După Truda scena a fost preluată de Richie Cavalera, fiul vitreg al lui Max şi trupa sa Incite. Un Thrash Metal corect, dar atât. Dacă amintita legătură de rudenie n-ar exista, trupa din Texas, Arisona n-ar câta în polivalentă ci în cel mai bun caz într-un club gen Suburbia. Şi n-am nimic cu amintitul club.
A urmat o pauză mult prea lungă în care am audiat Metallica. Soulfly au intrat pe scenă abia la zece şi un sfert şi au început direct cu „Blood Fire War Hate”, piesa care deschide şi ultimul lor album „Conquer”. N-a lipsit nici „Back to the Primitive” sau „Prophecy” şi spre bucuria publicului, clasice Sepultura ca „Roots Bloody Roots” sau „Refuse/Resist”. A fost un moment semi-acustic de chitară al lui Marc Rizzo (ex-Ill Nino – abia acum am realizat ce chitarist bun este!) interpretat pe un double 6 şi un solo de tobe condimentat cu percuţie in-corpore a întregului trib, Max a tras pe scenă şi un fan din public. N-am făcut fotografii, dar vă recomand galeria Metalhead.
Una peste alta, un concert corect, polivalenta a fost pe jumătate plină (sau goală?), se pare că 2000 de oameni sunt interesaţi constant de acest gen de spectacole. Afară ne aştepta o ploaie măruntă, rece şi bezna parcului Tineretului, o plăcere de traversat la aceea oră.

bilete_la_concerte

Parcul Izvor
Sunt curios cum s-au gândit organizatorii să transforme parcul în stadion. Avem Depeche Mode pe 16 mai şi Madonna în cadrul turneului „Sticky and Sweet” pe 26 august. Bilete la Depeche Mode nu mai sunt, doar la „mâna a doua” cu 250 de lei, iar la Madonna preţul unui bilet este între 120 şi 800 de lei, da’ eu zic să vă grăbiţi, şmenarii cumpără en-gros.

Pe 17 mai revin la Arenele Romane şi Gogol Bordello într-un spectacol produs de One Event, biletele se vor pune în vânzare în cursul acestei săptămâni, preţurile fiind următoarele: 75 de lei până la 12 aprilie, 100 de lei în perioada 13 aprilie – 16 iunie şi 125 de lei, la intrare, în ziua concertului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VDU6TJcrZdA&feature=related]

B’estfest.
B’estfest este un experiment curios. E ca şi cum ai încerca să-i faci lipeala lui Naomi cu un băiat din Noua Dreaptă. Ha ha ha. Îmi amintesc cu greaţă de Wu-Tang-Clan înfipt de-an pulea între Alice Cooper şi Marilyn Manson. Pe de o parte n-aveau nicio legătură, pe de altă parte a fost la fel de prost concertul ca Negură Bunget în deschidere la Paradise Lost. Wu-Tang-Clan nici boxele n-ar putea să le care la Cypress Hill de exemplu, ca să rămân tot la Hip Hop şi la artişti ce au trecut pe şi prin B’estfest.
Programul de anul acesta este tot după această reţetă cocktail: pe 1 iulie avem The Killers, Thievery Corporation şi Patrice, pe 2 iulie Ayo, Moby şi Motorhead, pe 3 iulie  Klaxons, Orbital, Franz Ferdinand şi The Faint şi pe 4 iulie The Charlatans, The Ting Tings şi Santana. În fiecare seară e ceva de văzut/ascultat, da’ eu am ales doar seara 2 iulie, Moby şi Lemmy fac toţi banii! Mi-ar fi plăcut şi Thievery Corporation (pe care i-am ratat elegant şi anul trecut), Orbital sau Franz Ferdinand, dar… mai vedem!
Pierderea mare este Iggy care şi-a contramandat toate concertele pentru anul acesta din cauza decesului chitaristului The Stooges, Ron Asheton (R.I.P.).
Abonamentele de trei zile, valabile pentru 2, 3 si 4 iulie, costa 270 lei iar preţul unui billet pe seară este între 110 şi 150 de lei: 110 până în data de 1 aprilie, 130 de lei în perioada 2 aprilie – 30 iunie şi 150 pe durata festivalului.
Biletele pentru acest spectacol vor fi puse in vanzare luni, 16 martie, pe MyTicket, urmand ca de joi, 19 martie, acestea sa fie disponibile şi în reţeaua magazinelor Diverta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ITO2zFpB__o]

La B’estfest AFTERSHOCK, 5 iulie 2009, avem Manowar şi HolyHell iar biletele sunt disponibile în două categorii de preţ, în funcţie de poziţia faţă de scenă: 100 lei şi 150 lei (Zona A, din faţa scenei).

“Thank you Bucharest, we will come back soon!”, a spus solistul trupei Placebo, Brian Molko la sfârşitul concertului din vara lui 2006. Nu ştiu câţi l-au crezut sau l-au luat în serios, dar britanicii se-ntorc la Bucureşti pe 21 iunie 2009 şi vor susţine un concert la RomExpo. Biletele sunt puse în vânzare la preţul de 175 RON (Zona A – in fata scenei) respectiv 100 RON (Zona B). Biletele pot fi procurate online la MyTicket, din reţeaua Diverta, Magazinul Muzica şi din cluburile Control, Fabrica şi Fire (toate din Bucureşti).

Am lăsat la urmă, probabil evenimentul anului: Kraftwerk la Bucureşti pe 12 iunie la Sala Palatului. Asta mă obligă să scriu un articol separat despre germanii avangardişti.

Nu ştiu piesa fredonată de Boc cu puşca şi cureaua, nu aplec urechea la toţi imbecilii, da’ merită strânşi banii pentru câte o seară de muzică.

Şi ceva pentru seara asta, 17 martie la Suburbia începând cu ora 20.00 “HELLECTRO” cu: SoSk, AKM, Creep şi Katalepsys. De la drum&bass la power-noise si breakcore. Mai multe informaţii pe:  Another Kind of Music
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VXa9tXcMhXQ]

Săptămâna-n retrovizor

Asta-i fierbinte! Bute şi-a apărat titlul în faţa columbianului Zuniga fără multă bătaie (de cap sau la cap) prin K.O. în runda a IV-a.

Buuuun!

aphrodite's veil
Am avut 8 martie şi flori pentru doamne şi domnişoare dar am şi dat sau luat plase. Era să mi-o ia gura înainte şi să zic…mu…  mh… 🙂
Plasa cea mai mare este cea legată de prostituţie: un fel de ia-ţi-o, dă-mi-o, să nu o zic pe aia dreaptă – muie. Sau cum spunea o prietenă „mă întreabă o gagică dacă vreau puţină muie şi i-am zis să o ţină ea pe toată…” Ha ha ha! Aşa cu gura plină (sau pungă?) nici nu-mi dau seama unde-i marfa… Treaba este în felul următor: prostituţia nu se mai pedepseşte cu închisoare, dar a rămas infracţiune contravenţională. Adică nu vor fi impozitate ci amendate fetele! Când vine vorba cum să ne ia banii şi pielea de pe noi, guvernanţii se dovedesc mereu „băieţi deştepţi”! N-au legalizat prostituţia să nu-şi pună biserica în cap şi probabil s-au gândit că le este imposibil să contorizeze traficul făcut de fete, dar aşa, nu le scot nici din trafic, dar cu amenzile le iau şi banii! Bravo stimabililor, jos…nu pălăria, nici chiloţii ci guvernul!
Dar şi curvele ne-au tras-o din nou pe stomacul gol şi l-au scos pe tataia Iliescu cu batistuţa şi unghiuţele curate.
Şi dacă copii noştri sunt tot mai obezi, de ce n-ar fi şi proşti? Dacă ba-l scot, ba-l bagă pe Darwin în programa şcolară, dacă tot reduc orele de sport, eu zic să scoată şi orele de istorie. Nu istoria se repetă ci repetăm noi aceleaşi greşeli şi nici nu poate fi altfel atâta timp cât istoria este re-scrisă şi falsificată constant sub nasul nostru. Este exact aşa cum scria la gazetă prin 1996 : „răspundeţi cu da sau nu: Iliescu este un preşedinte bun şi porcul un animal comestibil”. Ha ha ha!
Ei da, şi am avut şi RoBlog…Fâs unde cea mai populară microbloggeriţă a fost nu BadPitzi cum aţi fi tentaţi să credeţi ci mama lu’ VisUrât aclamată la scenă deschisă! Dacă despre mama lu’ Ştefan Cel Mare de bine, de rău mai ştim câte ceva, mama lu’ VisUrât e o tânără speranţă-n devenire. La sugestia unei alte prietene încă-i caut pe cei 500 de votanţi a lu’ VisUrât, dar deocamdată numa’ vorbe “dulci” am găsit pe tot internetu’… Şi tot la prietena amintită găsiţi şi un contra-concurs ca să nu-l numesc chiar cum a făcut-o ea cu tandreţe… ha ha ha!
Cum n-am nimic mai bun de făcut, aştept bătaia-n noroi între blonda Elena Udrea şi bruneta Magda Bistriceanu.

Update-uri.

F.M.I. cere mărirea fondului de şomaj şi reanalizarea domeniului asistenţei sociale. Adică ne-am aşteptat să fie rău, da’ o să fie şi mai rău! Sper să vină primăvara mai repede, apar urzicile, ştevia şi trecem şi peste criză. Nu avem de ales.
Gigi Becali a anunţat că este sărac şi că averea lui s-a dus. Dacă vine cu oile peste urzicile mele, chit că n-am avut relaţii foarte bune cu Miliţia, îmi pun fular alb/roşu şi dau drumul la câini! Ha ha ha!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F58P1QTmBC4&feature=related]

RoBlogFest şi mama lu’ VisUrât

Analiza la noi duce inevitabil la anal: scoatem băşini pe gură despre lucruri făcute cu curul. Bloggingul nu poate face excepţie. Dorinţa soră cu boala de a devenii cât mai popular dăunează grav personalităţii. Am scris într-un post anterior (atunci habar n-aveam că urmează şi etapa anală, pardon! finală) despre cele cinci minute de tăcere şi luciditate versus cele 15 minute de celebritate despre care vorbea Andy Warhol. Bine, eu vorbesc şi verzi şi uscate şi vrute şi nevrute, oricum nu mă bagă nimeni în seamă şi spre norocul meu, nu-s popular, mai am o şansă să scap şi de pe internet întreg (şi integru) cum am scăpat şi din comunism. Stric de dragul statisticii: locul 641 – Brushvox 0.0% – 0 voturi… aşa că mulţumesc şi pe această cale tuturor care m-au votat. Ha ha ha!
Votul meu s-a dus la Thanat Eros (1.52% – 35 voturi) care a terminat elegant pe locul 17, dar de exemplu un blog de bun simţ şi pe care-l citesc de multe ori cu plăcere, (să nu zic şi faptul că este foarte popular)  Bed for Love-ul  lui Tudor Chirilă s-a clasat doar pe locul 181 cu… doar 2 voturi. Că pe mine nu m-a votat nimeni este „de-a dreptul drept” atâta timp cât nici măcar eu nu m-am votat, da’ la Tudor numărul voturilor pare incredibil ca să nu spun altceva.
Despre fraudă. De la an la an s-a modificat sistemul de votare pentru evitarea acestora. Nu am veleităţi de hacker da’ un IP Hider ştiu să descarc de pe un torent şi nu-i cibernetică nici să-l instalez. Şi asta este doar una din soluţiile mai sofisticate. Adică, dacă cineva vrea să trişeze, o face fără jenă şi fără prea mare bătaie de cap oricum.  Treaba cu crearea de cont a întors din drum multă lume şi nicidecum n-a folosit la evitarea fraudării… Dar cum nu există o soluţie optimă şi unanim acceptată, mereu o să existe voci nemulţumite. Şi doamne fereşte să insinuez că cineva s-a gândit doar să trişeze! Noi?! Nu, niciodată! Ha ha ha!

02_roblogfest_001Blog. Vorbim despre socializare, despre relaţionare sistematică. Jorn Barger a folosit termenii website şi logging pentru a-şi diferenţia abordarea de celelalte situri. Ulterior, din glumă, Peter Merholz a despărţit cuvintele în we blog şi astfel s-a născut termenul blog.
De la jurnal public la jurnalism s-a trecut aproape insesizabil, a apărut termenul de citizen journalism şi prin introducerea aşa numitelor medii noi (new media), bloggingul s-a dezvoltat rapid şi s-a extins spectaculos. De exemplu doar astăzi pe WordPress erau 210.986 bloggeri cu 169.663 de însemnări noi.
Goana după popularitate nu este de condamnat. Totul e cu ce preţ, mai exact până unde merge ideea „cu orice preţ”. De exemplu poţi introduce în titlu sau text cei mai căutaţi termeni, cele mai căutate expresii din motoarele de căutare. Porno, free porn, RedTube, PornTube şi alte tuburi pe post de vibratoare virtuale. Sexul vinde, cine dracu nu ştie măcar atât? Sigur o să fie suficienţi fraieri care să pice-n plasă şi să-ţi acceseze din grabă şi neatenţie pagina în căutare de senzaţii tari şi astfel să-ţi crească traficul, adică prestigiul. De exemplu „naomi tunsă şi bătută” sau cifra 666 mi-a adus şi mie extra cititori.
Aveam un prieten şmecher înainte de 89 care avea o pereche de blugi originali. Umbla cu ei prin cârciumi să-i „dea”. Găsea clientul, convingea omul şi la desfăşurarea tranzacţiei schimba pe nevăzute perechea de blugi cu o salopetă frumos ambalată. Nu ştie nici el câte sute de salopete a vândut pe post de blugi. Cam asta e şi cu şmecheria virtuală: ai multe accesări, dar majoritatea vizitatorilor pleacă în câteva secunde înjurând. Aici văd eu buba: de unde dorinţa de a fi băgat în seamă cu orice preţ când n-ai nimic de spus?

02_roblogfest_002

Dar să revin la RoBlogFest. Premierea de la Fabrika a început cu două ore întârziere după tradiţionalul model mioritic al oricărui eveniment. Încălzirea a făcut-o un tip cu glume seci pe post de stand-up comedy şi au urmat HI-Q cu un spectacol penibil. Întrebarea cea mai pertinentă ar fi: orare cât au plătit să fie lăsaţi să presteze pe scenă? Ha ha ha! Noroc că a venit Cabral şi n-a lungit-o, premierea a fost să zic aşa, fulgerătoare. VisUrât, VisUrât, VisUrât… Ha ha ha! Mi-e şi milă de el, i-ar fi trebuit Omnitrixul lui Ben Ten să se transforme-n Patru Braţe să ia şi la pachet din câtă carne şi iaurt şi-a luat…şi asta-n plin post! Ha ha ha!

Blog personal – VisUrât (22.84% – 524 voturi)
Blog colectiv – VisUrât (26.45% – 508 voturi)
Blog divertisment – VisUrât (27.92% – 551 voturi)
Blogul cel mai popular – ????? Aţi ghicit! Doamnelor şi Domnilor:VisUrât! (25.25% – 560 voturi)

02_roblogfest_004În rest…cea mai populară a fost mama lu’ VisUrât. Ha ha ha! Numai cuvinte de laudă am citit şi de pe Twitter ieri seară

Blog sub 18 ani – BoGy-BloggerMic (15.26% – 129 voturi)
Blog muzică – Monden (28.72% – 164 voturi)
Blog sport – adrian georgescu – scriu iute si piperat (15.66% | 55 voturi)
Blog film –  TVBlog (43.49% – 294 voturi)
Cel mai informat – Infertilitate (25.83% – 185 voturi)
Cel mai cârcotaş –  andymihail (27.21% | 132 voturi)
VIP microblogging – Bobby Voicu (14.4% – 52 voturi)
Cel mai sexy microblogger – andy mihail (22.22% – 126 voturi)
Cea mai sexy microboggeriţă – BadPitzi (14.31% | 62 voturi)
Cel mai popular microbogger – Infertilitate (25.74% | 182 voturi)

Lista completă de premii şi premiaţi e pe situl oficial al competiţiei.

Ce mi se pare uşor ciudat este că la categoriile unde a câştigat VisUrât s-a votat masiv faţă de celelalte. Între 500 de voturi şi 100 este o discrepanţă cam mare. Dar s-a câştigat şi cu doar 52 de voturi… La Blog personal VisUrât a câştigat cu 524 de voturi iar PiticiGratis clasat pe locul doi a avut nici jumătate, respectiv 250 de voturi… Ei, dacă n-a dat cu laptopu-n popor… ha ha ha! Sau cum de având peste 1000 de pretinşi cititori zilnic, într-o săptămă nu aduni decât 500 de voturi? Sunt aspecte care nu se… pupă.

2657 de nominalizări şi 23502 de voturi…. mai rău ca la Parlamentare… Ha ha ha!

Cam asta a fost toată povestea: RoBlog..Fâs.

02_roblogfest_003

NUP pentru Iliescu şi gaşca

Vorbeam ieri despre istorie, viaţă, fapte şi inerţie, despre implicare şi comoditate… Vorbeam. Flavius – şi nu numai el – au dreptate când spun că teoretizăm prea mult, că simplul fapt de a scrie, discuta despre anumite subiecte nu ne serveşte la mare lucru. Nu odată m-am întrebat sau am fost întrebat ce-i de făcut?
Paradoxal, cu toată mizeria, cu toată criza şi tot impasul în care ne-am scufundat şi-n care cred că ne complacem, sunt tot mai puţini oameni dispuşi să se întoarcă la… cocktailurile Molotov.

O ordonanţă DIICOT i-a scos pe Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi alte 30 de persoane de sub urmărire penală pentru infracţiuni precum subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false, la mineriada din 13-15 iunie 1990 şi a decis, de asemenea, declinarea competenţei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General pentru soluţionarea cauzei cu privire la alte infracţiuni.
În cauza declinată către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General, Ion Iliescu şi ceilalţi urmează să fie cercetaţi pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor valori culturale, pentru care Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale la datele de 9 iunie 2005, 12 iunie 2006 şi 28 mai 2007.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GCzK-8WjeXw]

La 19 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu poate fi tot mai zâmbitor. O serie de factori combinaţi ai ultimei perioade de anchetă au făcut ca munca procurorilor militari să fie practic ştearsă cu buretele de către procurorii civili şi Ion Iliescu a fost scos proaspăt spălat şi pieptănat din anchetă.
Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România are toate motivele să fie nemulţumită atâta timp cât nu s-a cercetat cauza aşa cum a fost formulată, încă din 1997, de către asociaţie, privind acuzaţiile de genocid, rele tratamente, instigare la război civil, fapte imprescriptibile, atât în codul penal român cât şi cel internaţional.
Dar încă o dată, nu contează adevărul, nu contează faptele, istoria este re-scrisă şi fardată conform intereselor celor care au preluat puterea în decembrie 1989 şi de atunci, mai la vedere sau mai din umbră, controlează România.
Şi nu doar A.V.M.R.-ul are dreptul să fie nemulţumită ci noi toţi. Asistăm încă o dată la falsificarea istoriei la cel mai ordinar mod posibil, Ion Iliescu, unul din personajele cheie al evenimentelor din decembrie 1989 şi a tot ce s-a întâmplat ulterior, este scos cu basma curată pas cu pas din toate anchetele care-l vizează şi nu mai e mult până când maşinăria propagandistică o să-l prezinte pe fostul şef al statului ca pe un adevărat erou al revoluţiei şi democraţiei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4]

Nu vreau să par mai paranoic decât sunt, dar şi momentul ales este perfect. Ieri seară la ştiri pe Realitatea 2 titluri din 3 includeau cuvântul magic „criză” şi toată media s-a concentrat asupra posibilului acord cu F.M.I.-ul. Ştirea despre Iliescu astfel a fost strecurată ca un eveniment secundar, de importanţă minoră.
Iliescu n-ar trebuii lăsat să zâmbească, locul lui este de multă vreme după gratii. Şi tare mă tem că nu doar a lui ci dacă am trăii într-o ţară obişnuită şi instituţiile statului ar funcţiona, toată spuma clasei politice s-ar afla nu la Casa Poporului ci în Rahova sau Jilava.
Iliescu este responsabil pentru desfăşurarea sângeroasă a schimbării la putere de după 22 decembrie şi fuga lui Ceauşescu, este personajul din spatele mineriadelor, Iliescu este maestrul păpuşar al distrugerii întregului sistem economic al României de după 1990 şi pare mai simplu să întocmeşti o listă cu faptele în care nu a fost implicat într-un fel sau altul tovarăşul Iliescu decât să faci inventarul “meritelor” sale.
Nicio ţară fost-socialistă n-a beneficiat de un potenţial atât de bun cum l-am avut noi şi pare inexplicabil cum de am ajuns în dezastrul în care suntem. Şi toate acestea în mare măsură se datorează acestui activist nesimţit, Ion Iliescu.
Istorie? Îmi mai sună-n cap lozinca pseudo-patriotică „Nu ne vindem ţara” lansată cu festivismul fesenist al momentului tot de acest Ion Iliescu şi ţin minte cum rând pe rând investitorii cu greutate, marile companii occidentale au fost îndepărtate din ţară. Nu ne-am vândut ţara, doar am dezmembrat-o, dezasamblat-o şi bucăţile s-au împărţit între noii ciocoi politici care ulterior le-au valorificat în interes personal. Nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile fără acordul lui Ion Iliescu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KUwU14UIpjA]

Nu ştiu dacă mai este poza lui Esca în manualul de istorie şi mi-e groază să mă gândesc ce o să scrie peste 10 ani despre revoluţie, mineriade şi tranziţie în aceste manuale.
Probabil cititorii mei mai tineri acum se uită cruciş la acest text şi nu înţeleg nimic din furia mea. Şi au dreptate. Eu sunt de vină. N-am împuşcat pe cine trebuie când trebuia.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TvV7wwVQ9Oc]

se modifică, dar nu se schimbă nimic!

Cazul jafului de la Braşov pare tot mai mult o vânătoare de ţap ispăşitor. Temutul Serghei Gribenco, cel de-al doilea suspect arestat în acest caz, este caracterizat pe un ton grav de actualul ministru Dan Nica ca fiind un personaj cu sânge rece care ştia fiecare pas al anchetatorilor,  extrem de periculos, specializat în crimă organizată, dar şi în contrainformaţii. Cu toate acestea, personajul era dat în urmărire internaţională din 2003 pentru că a înşelat mai multe firme folosindu-se de file cec fără acoperire si provocând pagube de câteva miliarde de lei vechi. Cireaşa de pe tort la toată povestea aceasta cusută cu frişcă, pardon! cu aţă, este că temutul infractor în 2007 respectiv 2008 a fost de două ori oprit şi amendat de Poliţia Rutieră.
Dacă unii vorbesc despre incompetenţa poliţiştilor de la Braşov, eu cred că lucrurile sunt mult mai grave: este vorba despre corupţie şi de o mare tovărăşie între poliţie şi infractori. Adică devine tot mai lizibil cine organizează crima…
Nu ne mai miră nici faptul că la Braşov nici cazul farmacistelor, nici cazul Elodia n-au fost nici în ziua de azi soluţionate.
Mai este un aspect, sunt curios cine o să fie ministru de interne săptămâna viitoare? Dacă aceea declaraţie dramatică despre Serghei Gribenco ar fi fost făcută de Liviu Constantin Naghi, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Braşov, nu ar fi fost situaţia atât de gravă, dar mă întreb cum este posibil ca ministrul de interne să fie la modul acesta dezinformat de proprii săi subalterni şi împins practic să se facă de…cacao.

Nu mai e mult şi deloc surprinzător vom afla ştirea bombă de la Dan Diaconescu în Direct că Eugen Preda l-a ajutat pe Cioacă să scape de cadavrul Elodiei! Ceva pute la Braşov…şi nu doar acolo!

Dar să nu ne îndepărtăm foarte tare nici de la problema smulsului de ţăruşi. România Liberă a găsit un caz similar cu cel al doamnei Marişca Chiş în Penitenciarul de maximă siguranţă de la Iaşi . Costică Dima are 80 de ani şi este condamnat la un an de detenţie tot pentru că a smuls doi ţăruşi. Bătrânul suferă de insuficienţă hepatică, hernie multiplă cu eviscerare, prostată şi a fost dus cu targa la penitenciar.
Dacă presa o să facă suficientă vâlvă probabil şi domnul Dima o să fie graţiat, dar nu cred că este treaba preşedintelui să graţieze zilnic asemenea cazuri şi în general nu asta este soluţia.

Cum se mişcă treaba în Justiţie? Executivul a aprobat ieri patru Coduri ale Justiţiei – penal, de procedură penala, civil şi de procedură civilă. „Aceste Coduri sunt absolut necesare pentru îmbunătăţirea sistemului juridic din România”, a afirmat Ministrul Justiţiei care a mai precizat că „toate cele patru Coduri vor fi cel mai probabil implementate peste un an şi jumătate – doi”. Bun aşa!

Multe nu se ştiu încă despre noile prevederi din codul penal, dar Pro Sport deja vine cu o ştire surprinzătoare (?): „Gigi Becali e aproape de a scăpa de condamnare în dosarul Valiza!
Noul Cod Penal, adoptat astăzi de Guvernul Românei şi trimis la vot în Parlament, prevede că fotbalistul nu mai e asimilat unui funcţionar. Astfel, premierea fotbaliştilor de la Universitatea Cluj nu mai poate fi considerată mită.”

Concluzia nu poate fi decât una: se modifică, dar nu se schimbă nimic! Puşcăriile vor fi umplute tot de bătrâni ca doamna Chiş şi domnul Dima şi câţiva borfaşi mărunţi iar adevăraţii infractori rămân să-şi vadă de treabă protejaţi de lege şi de organele abilitate. Putem ieşii în stradă, dar grijă mare la genţi şi portofele!

Gândul furnizează un „top 10 Dosare „omorâte“ de mâna procurorilor”:
„01) Eugen Preda, liderul clanului de la mall. A fost pus în libertate pentru că anchetatorii nu au depus suficiente probe la dosar.
02) Alexandru Diaconescu, acuzat de uciderea celor 2 farmaciste din Braşov, împuşcate în cap în anul 2004. A fost achitat definitiv şi acum cere despăgubiri de la statul roman.
03) Corneliu Iacobov a fost achitat de Tribunalul Bucureşti. Judecătorii au stabilit că nu au existat infracţiunile stabilite de anchetatori, respectiv spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
04) Ion Alexandru Tiriac a fost achitat de către Curtea de Apel Bucureşti de acuzaţiile de trafic de droguri şi punere la dispoziţie a locuinţei pentru consum de droguri. Judecătorii au renunţat la probele audio-video „pentru ca sunt neclare“ şi pentru că nu exista transcrierea acestora la procurori
05) Iosif Pop, fostul preşedinte al Băncii Transilvania, a fost arestat de procurorul Gheorghe Şuhan de la DNA, care – ulterior – i-a dat soluţia de scoatere de sub urmărire penală. Pop a fost arestat sub acuzaţiile de acordarea de credite neperformante, spalare de bani şi abuz în serviciu.
06) Elena Pop Blaga, judecătoare din Oradea, a fost arestată şi trimisă în judecată, fiind achitată definitiv. Ulterior, a dat statul în judecată solicitând daune morale. Judecătoarea a fost acuzată de corupţie. Înregistrările folosite pentru acuzarea sa au fost efectuate ilegal
07) Csibi Istvan a fost achitat definitiv pentru complicitate la tâlhărie, pentru că fapta nu exista. Această soluţie a fost pronunţată de trei instanţe. Omul de afaceri a mai fost achitat în alte trei dosare. pentru lovire, lipsire de libertate şi ultraj.
08) Mircea Gutău, primarul din Râmnicu Vâlcea, trimis în judecată de DNA pentru corupţie, a fost achitat. Procurorii nu au reuşit să demonstreze că a fost vorba de luare de mită. În plus, stenograma casetelor era diferită ca conţinut de ceea ce apărea pe înregistrări.
09) Omar Hayssam a fost achitat în dosarul Foresta Nehoiu pentru că fapta pentru care a fost acuzat iniţial, bancruta frauduloasă, a fost abrogată, iar legea penală nu prevede infracţiuni de natura celor pentru care sirianul a fost trimis în judecată.
10) Gavril Mârza, preşedintele PSD Suceava, a fost achitat pe motiv că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii. El a fost acuzat de procurorii anticorupţie că s-a folosit de funcţiile deţinute în partid în scopul obţinerii de foloase necuvenite.”

Şi acesta este doar un timid vârf al icebergului!

Cântarea României

Tot discursul Preşedintelui Băsescu a fost interesant şi off-topic. A plecat de la a se dezice de Guvern, a continuat cu „epurarea etnică”, a vorbit în mod misterios despre corupţia din cadrul Guvernului şi a terminat triumfător cu mogulii din presă şi jurnaliştii „tonomaţi”.
Asta la investirea noului ministru de Interne, Dan Nica şi fără să aducă nicio atingere subiectelor grave legate de acest „sector”.
Să înţeleg că siguranţa cetăţenilor este rezolvată, că infractorii stau la rece şi că presa rea-voitoare este de fapt unica sursă a nemulţumirilor cetăţenilor? Mai sunt câţiva corupţi la nivel Guvernamental, dar tataia Băsescu îi ştie şi veghează. Şi-a început Traian Băsescu campania electorală? Nu, Traian Băsescu este tot timpul în campanie…

De câteva zile am sentimentul că lucrurile o iau razna, că ne afundăm tot mai mult în incertitudine, suspiciune, călcăm pe un teren dacă nu minat, cu siguranţă alunecos.
Asasinarea lui Cozma la Veszprem a inflamat spiritele în ţara vecină. Conflictul dintre unguri şi etnicii ţigani era un foc mocnit care a primit canistra de benzină de care avea nevoie ca să explodeze.
În contextul general tensionat social şi economic de criză, un astfel de fitil poate fi letal. De aici şi elanul autorităţilor din Ungaria de a soluţiona cazul cât mai rapid, de aici şi temerile exprimate făţiş de Premierul Ferenc Gyurcsany.
În acest context vine cuvântarea preşedintelui Băsescu care vorbeşte nici mai mult, nici mai puţin decât despre „epurare etnică”. Îmi este greu să înţeleg dacă a fost inconştienţă, o greşeală de exprimare cum s-au grăbit unii să afirme sau simplă prostie. Nu a trecut nici un an de când Preşedintele Băsescu petrecea week-enduri vesele în Harghita-Covasna lingând la gulaşul secuiesc cu vădita intenţie de a destabiliza UDMR-ul. Mişcarea a eşuat, UDMR-ul a reuşit să atingă pragul electoral, astfel a fost nevoie de o altă mişcare pentru excluderea lor de la guvernare, excludere de altfel absolut justificată. Sunt unul din maghiarii care nu se simte în nici un fel reprezentat de UDMR. Dar nici de aşa-numitul partid al secuilor. De exemplu, fostul ministru al mediului, Attila Korodi mi-a fost simpatic, dar nici măcar numele lui Attila Verestoy nu mai vreau să-l aud.
Dar să revin. În ceea ce priveşte „epurarea etnică” din Covasna-Harghita, semnalul tras de Preşedintele Băsescu este unul cel puţin extrem de întârziat: UDMR-ul controlează zona de imediat 20 de ani, nu cred că ieri, 11 februarie 2008 era momentul zero în care Preşedintele să sune trâmbiţele şi să inflameze spiritele. Unica explicaţie poate fi faptul că PD-L-ul doreşte să-şi impună proprii oameni şi în funcţiile administrative locale şi să scape de UDMR-iştii aflaţi pe posturi, dar o astfel de mişcare nu justifică intervenţia Preşedintelui în mod public.

Autonomia locală este un fapt în toată lumea şi nu ţine de etnie, rasă, sex, religie sau…apartenenţă politică. Faptul că la noi nici acum nu se doreşte o descentralizare efectivă se datorează faptului că marea caracatiţă a corupţiei de la centru nu vrea să-şi piardă tentaculele din teritoriu.

„EPURARE ETNICĂ: Expulzarea forţată a unui grup etnic de către un altul, în scopul creării unei populaţii omogene.” (Sursa: Studenţie.ro )

12022009

De corupţii fără nume m-am cam plictisit, dar chiar sunt curios ce funcţionari mărunţi vor pica iar de fraieri în urma acestei intervenţii Prezidenţiale. Nu cred că vreodată dosarul „Flota” sau dosarele lui Adrian Năstase se vor soluţiona în mod corect.

În ceea ce priveşte presa, rolul ei este clar de a omagia fiecare mişcare a Preşedintelui, al bravului conducător şi al realizărilor măreţe iar instituţiile statului funcţionează impecabil, doar presa denaturează realitatea.
Totul este minunat!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LOOUEh5Mp8c]

1. Băsescu s-a delimitat de Guvern ca în cazul eşecului guvernării să aibe mâinile spălate. 2. Este supărat fiindcă n-a reuşit (deocamdată) să macine PSD-ul şi să asigure o guvernare PD-L independentă. 3. Atacacul la UDMR a fost un avetisment şi un act de şantaj: vrea să se asigure că în caz de nevoie, are susţinerea lor şi totodată vrea să-i ţină la respect.

De câteva zile am sentimentul că lucrurile o iau razna…

Tragedia lui Marian Cozma

De imediat două zile nu mai interesează criza, bugetul, petrolul şi gazele din Marea Neagră, declaraţiile belicoase ale lui Năstase, nu mai caută nimeni armele evaporate de la Ciorogârla şi nici sexy Brăileanca nu mai este aşa de sexy, nici Alina Plugaru nu mai este suficient de porno, toată lumea este cu ochii pe cazul asasinării în Ungaria a handbalistului de numai 26 de ani, Marian Cozma.

Un astfel de caz este o pâine bună de mâncat pentru toată presa, dar şi pentru blogosferă. Spiritele s-au încins, circulă jumătăţi de informaţii şi zvonuri. Constat încă o dată lipsa de profesionalism, rea voinţa şi/sau imaturitatea unora. În mod paradoxal sursa multor informaţii este Gazeta Sporturilor transformată ad-hoc dintr-o publicaţie cu specific sportiv într-una de investigaţii. Şi ieri şi astăzi m-am uitat prin presa on-line din Ungaria şi multe din „informaţiile” pe care le-am găsit la noi, nu se regăsesc acolo, mai mult, unele publicaţii se referă ca la zvonuri lansate dintr-o singură sursă: Gazeta Sporturilor şi atrag atenţia asupra pericolului de a inflama spiritele în mod iresponsabil. Şi s-a găsit şi Realitatea TV să preia şi să popularizeze astfel de “informaţii”…

Îmi pare sincer rău pentru viaţa curmată a lui Marian Cozma. Orice viaţă de om risipită prematur este o tragedie.  Este trist şi faptul că se vorbeşte despre sport şi despre sportivi tot mai des legat de întâmplări extra-sportive şi tot mai rar despre performanţele lor. Dar care performanţe? Suntem după cea mai slabă participare la o Olimpiadă, este un an în care iar nu avem nicio echipă de fotbal calificată în „primăvara europeană”, calificarea Naţionalei de fotbal la  Campionatul Mondial din Africa de Sud pare la fel de realistă ca prezumţia de nevinovăţie a lui Adrian Năstase…

Nu vreau să fiu prost interpretat, dar totuşi nu înţeleg ce căuta un sportiv profesionist la cinic dimineaţa într-o cârciumă? Oare de ce Nadia sau Hagi nu-şi pierdeau nopţile şi făceau performanţă? De ce acum sportivii devin uşor vedete peste noapte, dar nu, nu pe teren, nu în sala de sport ci…în noapte? Cum nici să nu te poţi duce noapte într-o discotecă de frica borfaşilor nu este normal.
Dar vina o au bozgorii, ţiganii, vecinu’ de la patru, guvernul, internetul, diavolul din paşapoartele biometrice şi hard discul crăpat de la compania de telefonie mobilă pe care s-au stocat convorbirile înregistrate între Tanţa din Ferentari şi Lucica de la Obor.

Nici acum nu ştim cine a ucis cu sânge rece două persoane în jaful armat de la Braşov, în schimb în cazul lui Cozma deja trei suspecţi se află-n arest şi este căutat şi un al patrulea. Dar nici asta, nici altceva nu-l mai aduce pe Marian Cozma înapoi.

Sursă imagini INDEX – Barakonyi Szabolcs

cozma_05cozma_02cozma_04cozma_03

ciunga

Mestecăm ciunga şi înghiţim în sec. De câte ori cineva deschide gura, primeşte o ciungă. Nu ţine de foame, dar mesteci la ea pe-ndelete şi te ţine ocupat. Faci balonaşe… „Acelaşi gust, fără zahăr”?

Nici gândul că Statul Român ar putea repeta figura frumoasă Petrom – O.M.V. şi-n variantă maritimă nu mi s-a uscat în colţul creierului şi a şi răsărit scandalul Sterling.

„Contractul iniţial de concesiune al perimetrelor Pelican şi Midia a fost atribuit, în 1992, în timpul Guvernării Stolojan, firmei Enterprise Oil, care a devenit, astfel, prima companie străină care fora în zona maritimă a Româ­niei. În 1997, Enterprise Oil a renunţat la concesiune, în urma acutizării diferendelor dintre România şi Ucraina refe­ritor la delimitarea platformei marine. În 2006 Sterling a deve­nit unic concesionar, prin achiziţia a 80% din drepturile asu­pra perimetrelor Pelican şi Midia de la partenerul său, Talisman Energy. Prin Hotărârea de Guvern 1446 din 12 noiembrie 2008 s-a aprobat al XI-lea act adiţional, de 42 de pagini, la Contractul de exploatare şi împărţire a producţiei pen­tru perimetrele Pelican şi Midia.” (sursa Gândul)

Desecretizarea actului adiţional conform actualelor condiţii impuse de lege nu se poate face fără acordul firmei/companiei implicate. Puţin probabil că Sterling Resources îşi va da acordul. Cât pierdem de fapt este tot atât de dificil de calculat. Am însă aşa o presimţire că gazul din platforma marină care o să ne revină nu ne ajunge nici să fierbem un ibric de cafea iar petrolul nici să alimentăm o…bicicletă.

România – Ucraina 1–0? În toţi anii aceştia lupta s-a dat pentru insula Şerpilor, teritoriu acordat conform deciziei de la Haga, Ucrainei. Dacă la acest fapt adăugăm şi contractul de concesionare a platformei marine, rezultatul final este România – Ucraina 0-2. Golul doi fiind un frumos autogol dat prin minutul 92. Nu este deloc dificil să construim o întreagă teorie conspiratistă în jurul „poveştii” în care interese străine şi „obscure” ne-au tras-o din nou, dar tare mă tem că încă o dată ne-am făcut-o cu mâna noastră.

Aceeaşi „băieţi deştepţi” care nu se satură niciodată. Nouă ne rămân resturile şi mestecatul de ciungă. Ei se îngraşă, noi ne înfigem tot mai adânc în pământ…

wringley

Tot iz de ciungă are şi povestea urmăririi penale a domnului Adrian Năstase. Mătuşa Tamara poate să-şi vadă liniştită de investiţii imobiliare şi-n următorii ani: una din proprietăţile ciungii este că se întinde. În acest caz la nesfârşit.

Dacă în ceea ce priveşte bugetarii de rând nu vor fi creşteri salariale şi s-au mai tăiat şi o serie de sporuri, lucrurile stau diferit în Parlament. Bugetul Camerei Deputaţilor a crescut cu 22% faţă de anul 2008. În semn de austeritate s-a renunţat la studioul de televiziune al Camerei şi la sera Palatului Parlamentului… La cât rahat mănâncă unii, este clar că folosesc o ciungă inodoră cu gust de usturoi!

pe ogoare batem câmpii

Între ameţelile inodore din sfera politicului despre cum transpiră Mircea Geoană să scoată cămaşa curată în legătură cu promisiunile din campania electorală fără acoperire, despre războiul mediatic între Traian Băsescu şi fostul său consilier Claudiu Săftoiu, despre „soluţiile” găsite-n pripă de Guvernul Boc, despre cum intenţionează Gigi Becali să închidă Clubul Steaua dacă afacerea nu devine rentabilă într-un an şi între ştirile „şoc” despre copii care dau naştere unor copii, un nou viol comis de doi români în Italia şi mondenităţile banale de zi cu zi, am găsit în Gândul şi o ştire care să mă intereseze. Astfel, dacă ieri seară vorbeam despre statistici, ziarul a publicat o statistică interesantă vis a vis de actele de violenţă difuzate pe posturile de televiziune. Vestea bună este că gradul de violenţă din programele televiziunilor noastre a scăzut faţă de 2004, dată anterioară la care s-a făcut ultima oară un astfel de studiu. „Studiul „Măsurarea gradului de violenţă prezent în programele audiovizualului românesc” a fost realizat de o echipă de cercetători de la Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare. Proiectul a analizat 371 de ore de emisie, din săptămâna 13 – 19 octombrie 2008, a 13 canale: TVR1, Antena 1, Antena 3, Acasă, Pro TV, Realitatea TV, Prima TV, B1 TV, OTV, Kanal D, Cartoon Network, Jetix şi Minimax. (…) Conform monitorizării, numărul actelor de violenţă întâlnite la canalele analizate variază între 7,1 şi 23,5 pe oră (exceptând publicitatea), de unde rezultă o medie de 14 acte de violenţă pe oră. Violenţa verbală conduce cu 46,7 procente, fiind urmată de violenţa fizică, economică, psihologică, socială şi sexuală.” În topul violenţei verbale conduce detaşat Kanal D (94,1%), fiind urmat de B1 TV (71,2%) şi pe ultimul loc Pro TV (cu 19%). Interesant este faptul că cele mai multe acte de violenţă apar în emisiunile de tip reality show (20,7%), divertisment (15,5%) şi dezbateri (8,3%). „Prima TV a difuzat în perioada monitorizată cele mai multe ştiri violente (12,6 ştiri în medie, la buletinul principal), adunând o medie a ştirilor violente de 22 minute pe jurnal. (…) În funcţie de frecvenţă, Antena 1 este cel mai violent canal dintre cele monitorizate (cu 40,8 acte de violenţă pe oră), iar TVR 1 – cel mai puţin violent (14,8 acte pe oră).” Deloc surprinzător, filmele de „acţiune” conţin cel mai ridicat procent de violenţă, 28% iar cel mai mare furnizor (53%) de astfel de pelicule este S.U.A.. Surpriza neplăcută este poziţionarea pe un loc fruntaş al canalului pentru copii, Cartoon Network cu 673 de acte de violenţă în perioada monitorizată. Cifrele sunt totuşi destul de alarmante şi cred că o revizuire a legislaţiei în ceea ce priveşte mass-media în general, ar fi oportună. Nu înainte de o dezbatere publică, altfel riscăm să modificăm, dar să nu se schimbe nimic sau să ajungem la ceva şi mai rău. Nimic nou sub ecran.

Până una alta „Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a amendat, cu cate 5.000 de lei, Radio ZU, care a difuzat in emisiunea de dimineaţă o farsă “cu caracter obscen” şi o poezie-parodie pe versurile lui Mihai Eminescu, şi Radio 21, care a parodiat,în matinal, versurile poetului naţional.” – citim în România Liberă . Despre asta vorbeam şi cam cu asta se ocupă CNA-ul…

Geoană prins în propriile sale corzi aruncate ca năvod în campania electorală, nuanţează promisiunea de a acorda un sprijin de 25.000 Euro românilor care se întorc de la muncă din străinătate: cei care vin acasă şi vor banii trebuie să se ducă în mediul rural şi să pună în funcţiune o fermă finanţată printr-un program european. Nu ştiu câţi zidari din Irlanda, zugravi din Spania şi menajere din Italia visează la o viaţă tihnită în mediul rural având în vedere şi starea dezastruoasă din agricultură şi dificultatea cu care se obţin finanţările europene amintite de proaspătul preşedinte al Senatului. Cine pe cine face prostănac şi de ce?

Tema cipurilor personale şi apocalipticele paşapoarte biometrice au fost dezbătute ieri la Sala Radio la iniţiativa Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini, ca urmare a unui comunicat al părintelui Iustin Pârvu (90 de ani), de la Mănăstirea Petru Vodă. Au dezbătut: profesorii teologi Ştefan Buchiu şi Constantin Coman, monahul Filoteu Bălan, sociologul Dan Dungaciu şi doi comisari-şefi de poliţie. Conform articolului citit în Adevărul cam 80 la sută dintre cei prezenţi la dezbatere erau preoţi şi restul ziarişti. Toată lumea a plecat cu acelaşi convingeri cu care a venit la dezbatere, dar mi-a plăcut ce a spus Părintele profesor teolog Ştefan Buchiu: „Chiar azi-dimineaţă am citit pe părintele Stăniloaie care spunea că Apocalipsa este departe de Duhul Ortodoxiei. Încă, începând cu secolul IXX, Apocalipsa s-a vestit de mai multe ori. A venit? N-a venit…“ Răbdare dragi mei, pentru ce atâta grabă?

Din Evenimentul Zilei am citit un articol referitor la învăţământul superior. Conform unui studiu realizat la cererea Uniunii Europene, numai 21 lasută dintre absolvenţii universităţilor din ţară îşi găsesc un loc de muncă şi asta abia după un an sau 18 luni de la terminarea facultăţii. Cele mai căutate domenii sunt: inginerie mecanică, drept, tehnologia informaţiei şi ştiinţele comunicării. M-am orientat şi eu odată bine.

În final vă recomand să citiţi un „Mic tratat de economie naţională” scris de Viorel Ilişoi în paginile Cotidianului . „N-am nici un prieten sau cunoscut care să facă – el, cu mâinile lui – un obiect, un lucru cât de mărunt pe care să îl apuci şi să îl foloseşti la ceva. Toţi fac dosare, rapoarte, analizează, comentează, conspectează, consiliază, contabilizează, perorează, predau, iau decizii, butonează…” Păi cam de la asta pleacă totul… Spor la treabă! Ce dacă este vineri?!