Și – cum era previzibil – a picat și moțiunea. Guvernul poate să bea șampania pe șustache și să taie pe față.
Mai semnificativ și mult mai grav este ceea ce a spus bravul cârmaci ieri seară la ceremonia depunerii jurământului de către noii judecători al CCR:
“Sper ca, alături de ceilalţi judecători ai Curţii Constituţionale, veţi face ca, deasupra proiectelor de legi şi a voinţei Parlamentului, să se aşeze Constituţia ţării”.
Președintele controlează armata, seviciile, parlamentul și mai bine de jumătate din mass-media, și-a subordonat guvernul, a obținut controlul asupra CCR-ului și astfel orice act neconstituțional al său sau al partidului și guvernului său capătă manta constituțională, implicit democratică.
Cei care avertizează despre o iminentă dictatură sunt cu câteva cadre rămași în urmă. Dictatura s-a instaurat pe nesimțite peste mirosul aspru al sărăciei Read more Nasol moment, mișto colivă
revista presei
Am trăit să
…o văd și pe asta. Și e de rău.
În termeni Astrologici probabil s-ar spune că este o conjunctură nefavorabilă. Cu toate că îmi este tot mai silă de toate bullshit-urile New Age, gen gândire pozitivă, lecții de viață menite să ne fortifice, Secretul și în general toate bazaconiile, opiu pentru fraieri – îmi vine să zâmbesc. Domne, trăim vremuri de căcat și vremurile sunt așa datorită nouă. Nu pot da vina pe nimeni: nici pe guvern, nici pe băse, cu atât mai puțin pe Marele D, grupul de la Bilderberg, masonii și reptilienii… Cred – dacă nu mă înșel – că ungurii sunt de vină, eventual țiganii. Să zici că evreii e deja un clișeu. 😉
Generalizările sunt cretine – la modul general 😆 – însă există o vină colectivă compusă din vina individuală a fiecăruia din noi, ovină ( 😆 ) latentă, abstractă și – în general 😛 – neasumată. E ca la bloc: dacă 3-4 locatari acumulează datorii, apa rece se închide la tot blocul. Sau ca la alegeri: dacă 5 milioane de amețiți, pentru o găleată portocalie, un kilogram de zahăr sau de teama fantomei lui Iliescu au votat un personaj malefic, suferă și toți ceilalți care n-au votat sau au avut altă opțiune. Teoretic treaba aceasta se cheamă democrație, practic trăim o dictatură.
Toți mai greșim, dar este imposibil ca 5 milioane de ființe, bipezi, să admită vreodată public ca un personaj sinistru al fostului regim că au fost dobitoci.
E de rău, dar să-mi suflu în vuvuzea dacă Read more Am trăit să
6 decembrie 2009 – cine a câştigat alegerile?
„Sublimă aberaţie, stare de graţie, nimeni nu ştie, dar am să-ţi spun ţie…”
Scorul foarte strâns, un echilibru aproape perfect, spune tot: să se schimbe, dar să rămână totul cum a fost!
Noi nu cu fantoma comunismului avem probleme ci cu această abordare – păguboasă – care ne-a falimentat la începutul anilor ’90 când majoritatea l-a girat pe iliescu şi sub paravanul „nu ne vindem ţara!” au jecmănit-o şi împărţit-o între activiştii de partid şi securişti. Acum se repetă istoria – trist – respectiv nu istoria se repetă, cum am mai spus, ci proştii repetă greşelile.
Lupta de data aceasta s-a dat în mod inedit între partid şi securişti.
S-au introdus tezele false gen „fantoma roşie” şi „mogulii”, adică bogaţii împotriva săracilor. Nefirească îmbinare, dar… a prins.
Există o apăsare mare, o teamă justificată: economia este la pământ, ziua de mâine este incertă, viitorul n-a fost poate niciodată atât de sumbru cum se prezintă acum. Mulţi au votat în speranţa că aparatul bugetar nu o să fie redus, alţii au votat speriaţi de revenirea la putere al comuniştilor. Realitatea – cred – este că reducerea aparatului bugetar este inevitabil şi comunismul este la fel de mort ca şi capitalismul. Paradoxul gândirii despre care vorbeam, să fie democraţie, dar totul să funcţioneze ca înainte – adică în sistemul comunist – este nu doar absurd, dar şi profund prostesc. Nu statul, dar nimeni nu poate garanta siguranţa locurilor de muncă, nu poate controla piaţa economică, nu poate garanta prosperitate şi echitabilitate. Nu suntem egali, nu există şanse egale, nu ne putem agăţa de utopii în vremuri şi aşa confuze şi dificile.
Duşmanul nostru cel mai mare suntem noi: metehne vechi… Să trăim bine, dar să nu facem nimic, pisica moartă şi treaba murdară să o aruncăm în curtea vecinului după ce, dacă se poate, să-i furăm iarba mai verde, capra mai grasă, varza mai zemoasă şi nevasta mai frumoasă.
„Noaptea frumoasă pentru democraţia românească” – cum s-a avântat geoană să spună, s-ar putea să se transforme în coşmarul fraudării, victoriei securiştilor şi triumful prostiei.
Fraude au fost de ambele părţi. Pe de o parte fraudele morale: mici, bere, canadiene, umbrele, bani şi… promisiuni, pe de altă parte fraudele autentice. Dacă despre revoluţii am spus că nu masele contează – carnea de tun – ci cine le controlează, la alegeri nu voturile contează ci cine le… fură (numără).
Băsescu a furat ieri startul, a ieşit „live” cu 5 minute mai repede şi s-a declarat câştigător, cam abătut şi cu un zâmbet forţat, apoi s-a retras rapid şi s-a dat startul la fraudă.
În partea cealaltă, ieri seară geoană inexplicabil de relaxat şi – aduag eu, prosteşte – plimba sticla de şampanie la sediul PNL.
Numărătoarea paralelă pd-l a venit pe la 1 noaptea şi a rezultat un scor de 50,29% la 49,71% în favoarea lui băsescu. băsescu la 4 dimineaţa era jovial: „e un fleac, i-am ciuruit”. Cam da, ne-a ciuruit – cu securitatea – din nou. Şi acest “i-am ciuruit” se referă la cel puţin 5 milioane de români… băse “mai vrea o dată”, cam jumătate din populaţie nu. Situaţia, indiferent cine “câştigă” este de blocaj şi conflict. Problema este că muie şi puli în cur nu o să ia doar cei care “mai vor o dată” ci noi toţi. Dar asta e… democraţia.
Răspunsul psd, numărătoarea lor paralelă arată asemănător: 50,3% la 49,7% în favoarea lui… geoană.
Sunt multe semne de întrebare şi mă tem că multe vor rămâne aşa. Nici după 20 de ani nu ştim „cine a tras în noi”, de ce să ştim cine a furat alegerile?
„Filmul” alegerilor şi al nopţii trecute are cel puţin câteva cadre blurate. Incidentele de la secţiile de votare „speciale” n-au lipsit. Doar în Bucureşti secţia din Gara de Nord a fost închisă de 4 ori, cea din aeroportul Băneasa de 3. Un vice-primar prins cu fraudă este şi acum dat în urmărire generală, s-au organizat tombole la secţiile de votare cu premii dacă votai un anumit candidat – băsescu evident – şi s-au cumpărat voturi ca de fiecare dată cu mici, zahăr şi ulei. Şi incidente „mai mici” sunt cu sutele. Este o discrepanţă mare între sondaje şi rezultat, cei drept, geoană la confruntarea televizată de joi, dar mai ales ca urmare a vizitei la Vîntu, a pierdut foarte mult. Dar este cel puţin suspect şi numărul foarte mare de voturi din Republica Moldova şi procentajul comunist de peste 95% opţinut de băsescu. Sau ce căuta ministrul suspendat al internelor şi administraţiei publice, blaga, ieri la minister şi ce s-a decis în şedinţa ad-hoc convocată… ilegal.
Este suspect că 3 exit poll-uri au dat rezultate aproape identice şi doar cel apropiat preşedintelui a venit cu un scor confirmat de numărătoarea partidului prezidenţial. Băsescu nu cred că întâmplător a „furat startul”, a dat semnalul pentru începerea unei bătălii finale, anormale, dusă după închiderea urnelor. Dacă – pentru moment – alternativa manifestărilor, ieşitului în stradă a picat sau a fost abandonată, este inexplicabil cum tabăra pd-l a numărat de cel puţin două ori mai repede voturile. Aici nu se pune problema de organizare. Aburelile lui videanu, ieşirea lui la rampă foarte rapid, tot un semnal a fost. Este inexplicabilă şi relaxarea taberei adverse, nonşalanţa prostească a lui geoană: vorbeşti luni de zile despre fraude şi în momentul cheie, întorci spatele. Eu nu-mi explic nici prezenţa mai mare la vot, adică este uşor suspect. De furat, sunt convins că au furat ambele părţi, întrebarea însă rămâne: cine a furat mai mult?
Primele rezultate parţiale oficiale care reprezintă 95,4% din voturile exprimate îl desemnează câştigător pe băsescu cu 50,4%. Jubilează ridzi, udrea, videanu, flutur… şi PROŞTII.
Şansele ca aceste rezultate să se modifice, sunt mici. La ora 11 se va termina numărătoarea voturilor. Republica Moldova l-a votat pe băsescu, maghiarii n-au votat sau au votat pentru băsescu, diaspora a votat predominant pentru băsescu… foate mulţi tineri au votat băsescu.
De unde diferenţa între rezultatele oficiale şi exit poll? Pe de o parte exit poll-ul are marjă de eroare şi nu include voturile anulate, pe de altă parte… da, frauda. Câteva procente „scapă” uşor.
Ce urmează?
În mod evident indiferent cine câştigă alegerile, ele vor fi contestate în instanţă.
Care sunt perspectivele?
Criză politică prelungită, criză guvernamentală prelungită, foarte probabil alegeri anticipate ce ne aduc încă 6-7 luni de campanie electorală şi haos, falimentul economic şi multe tensiuni sociale.
Cred că obţinerea unor noi tranşe de împrumut de la FMI şi U.E. – mulţumită lui băsescu nu avem guvern de peste 2 luni şi pentru o nouă tranşă până pe 10 decembrie guvernul – care nu e – ar trebuii să vină cu bugetul pe 2010 – care nu e – este exclusă în viitorul apropiat, RON-ul o să cadă spectaculos, inflaţia o să crească la pas cu şomajul (preconizat de 10% pentru anul 2010) şi rezultatul se întoarce nu împotriva clasei politice ci iar împotriva noastră. După un deficit bugetar de peste 8% vine un an şi mai negru. De prin ianuarie nu o să mai vină poştaşu’ cu pensia şi plicul cu salarii ale bugetarilor o să fie gol. Da’ poate cu drogurile uşoare trecem şi peste asta. De curve… pula bani!
Asta am ales sau asta a ieşit din urnă, parcă nici nu mai contează.
Cine s-a căcat pe clanţă? Noi ne-am căcat pe clanţă. O să trăim la fel de bine: it’s the same picture, vorba preşedintelui! Jos patria, sus mafia!
Iubim România: huo!
1 decembrie, Ziua Unirii, Ziua Naţională a României devine de la an la an tot mai mult ziua Dezbinării.
De ceva vreme mă frământă această constatare: căutăm cu disperare conflictele, lucrurile care ne separă, ne deosebesc, ne dezbină, produc scandal, incită şi nici în ruptul capului nu vrem să tragem dracului o linie şi să încercăm să facem ceva împreună.
Hagi este mai iubit în Turcia, Nadia este mai respectată-n America şi dacă ne întoarcem în timp vedem că Brâncuşi şi mulţi alţi artişti şi intelectuali români au cunoscut aprecierea în Franţa sau în lume, dar nu acasă.
Acasă ne furăm căciula unul altuia, ne dăm în cap, ne împroşcăm cu noroi. M-a stârnit oarecum ce a spus ieri o prietenă: Încă sper în ziua când vom fi mândri că suntem români…
Am mai vorbit despre mituri şi mitocănii, despre discrepanţa dintre ce spunem şi ce facem. Acuzăm politicienii că vor să confişte fiecare sărbătoare în interes personal, în scop electoral, dar nici noi nu suntem mai breji. Dacă mulţi nu ştiu cu exactitate ce se sărbătoreşte de fapt pe 1 decembrie cum nu ştiu nici Imnul Naţional, asta nu ia împiedicat nici anul acesta să se îmbulzească la fasolea cu cârnaţi împărţită moca.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MNKInZjliLU&feature=PlayList&p=24C0EC83C843EE7B&playnext=1&playnext_from=PL&index=1]
Ce se petrece acum este nu doar încă o anormalitate fabricată şi întreţinută din umbră, dar şi un joc extrem de periculos. Campania mutată pe internet este un mod neasumat de a duce un război, de a intoxica şi a manipula oamenii, de a-i stârnii şi a-i incita unul împotriva celuilalt.
Peste noapte, în plină campanie au apărut situri ca NU Geoană şi „România Anti-PSD”. Oamenii sunt chemaţi la mitinguri, primesc steaguri, afişe, se pun bannere, este o desfăşurare de forţe ce necesită pe de o parte o organizare impecabilă, structuri funcţionale şi nu în ultimul rând bani. Mulţi bani.
Mă întreb ce făceau aceşti „bravi anti-comunişti” răsăriţi din neant în anii ’90 când FSN şi Iliescu câştigau autoritar alegerile şi minerii făceau „ordine” prin Bucureşti?
Şi apropo „noua revoluţie”: o fi un alt patent original românesc, ca democraţia lu’ Iliescu, dar cine a pomenit de o revoluţie ce vine în susţinerea actualei puteri şi al actualului preşedinte şi atacă… opoziţia?
De o săptămână tot repet că este o intoxicaţie, o manipulare ingenioasă şi grosolană pusă la cale de specialişti, de experţi şi mi-am luat şi eu porţia de muie şi huo. Oamenii sunt chemaţi la manifestaţii, la contra-manifestaţii, se incită la violenţă şi se exploatează – ca şi la referendum – un trend existent în opinia publică. Oamenii ies în stradă, s-a umplut internetul cu bannerele şi widget-urile anti-PSD, anti Geoană şi… portretele bravului cârmaci, băsescu. Internetul nu este televiziune, nu există un CNA, sub oarecare anonimat lumea manipulează şi este manipulată cu multă uşurinţă.
S-a vânturat din nou Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
Documentul a fost redactat în urma manifestaţiilor anti-comuniste din Piaţa Operei din Timişoara în data de 12 martie 1990.
Punctul 8 spune aşa:
„Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor ţn viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. (…)”
Cei care fac acum referinţă la acest punct 8 şi-l arată cu degetul pe Geoană, trăiesc într-o gravă confuzie: aplicarea acestui punct din Proclamaţia de la Timişoara i-ar îngrădii accesul la preşedinţie nu lui Geoană ci exact candidatului susţinut cu atâta înverşunare, Traian Băsescu.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=J1NiSh7CpMU&feature=fvw]
Ieri la Timişoara alianţa politică formată în jurul candidatului Mircea Geoană a semnat ieri, împreuna cu primarul Gheorghe Ciuhandu, un parteneriat care prevede susţinerea liderului social-democrat în turul doi. Mulţi ne-am dorit ca liderul PNL, Crin Antonescu să fie în turul doi şi să ajungă preşedinte. Mulţi, dar nu suficienţi. Mă repet, cu Antonescu preşedinte, tot la o alianţă PSD-PNL se ajungea. Faptul că Klaus Johannis a fost desemnat ca viitor premier şi această alianţă promite o guvernare corectă, menită să ne scoată din criză, ne place sau nu, dar este singura şansă pe care se pare că o avem la ora actuală. Nu ştiu de ce, dar când cineva încearcă să scoată capul din cutie, la noi sar toţi să-i dea în cap…
Poate că nu a fost cea mai inspirată alegerea Timişoarei şi nici ziua de 1 decembrie. Zic poate, însă sunt convins că scenariul contra-manifestaţiei s-ar fi desfăşurat identic şi la Craiova, Iaşi, Cluj sau Braşov.
Disperarea din tabăra băsesciană a încercat devierea discuţiilor din zona reală într-o zonă abstractă şi… a reuşit.
Nu mai vorbim nici de criză, nici de un an imposibil de dificil care ne aşteaptă, nu se discută despre ce se poate face pentru ţară, ce putem construii împreună ci după 20 de ani în care foştii securişti şi activiştii partidului comunist au condus din umbră sau la vedere ţara, au jecmănit-o şi au îngropat-o, suntem iar învrăjbiţi sub apăsarea propagandistică a aceleiaşi maşinării pentru a menţine la putere un grup de interese.
Nu mă îndoiesc de sinceritatea unora care îşi afirmă temerile faţă de PSD şi opoziţia faţă de foştii comunişti şi securişti însă din nefericire sunt victimele manipulărilor acestora şi nu fac altceva decât pun umărul la prelungirea agoniei în care ne-a adus guvernarea portocalie şi setea nesăbuită de putere pe care o are băsescu ascunsă în spatele unor sloganuri şi vorbe goale…
…şi încă un film trucat cu băsescu!
Ieri, de Ziua Naţională am mai văzut un film trucat cu preşedintele băsescu, de data aceasta în direct: la terminarea manifestaţiilor de la Arcul de Triumf, băsescu a dat mâna cu membrii guvernului interminabil intermediar apoi s-a blocat şi şi-a întors spatele foştilor preşedinţi Constantinescu şi Iliescu.
Nu, n-a fost o chestie de nesimţire, nu, nu-i lipsesc cei 7 ani de acasă, nu, nu a fost o încălcare a protocolului ci încă un trucaj mizerabil al presei complotiste.
Plimbări cu Oblio
M-am trezit într-o baltă de apă. Am avut un vis ciudat care s-a tot repetat până ce m-a izgonit din pat. Nu, nu fac mişto, chiar asta am visat.
Premierul alungit-interimar Emil Boc ţinea tot felul de conferinţe de presă. Era nebărbierit, cu cămaşa descheiată, fără cravată şi mult-mult mai scund ca-n realitate. Sorin Miscoci îi tot adresa nişte întrebări destul de agresive, era mult mai înalt ca-n realitate şi semăna cu… Ovidiu Ohanesian. La ultima rundă de vis, Miscoci l-a abordat pe Boc după conferinţă în faţa pupitrului de unde a vorbit premierul în disfuncţie şi l-a întrebat iar ceva, Boc i-a răspuns vizibil stresat, dar politicos, apoi i-a întors spatele moment în care Miscoci l-a tras înapoi violent şi a început să-l scuture şi să-l învârtă ca pe un titirez şi-l întreba, tot întreba cu vocea tot mai ridicată, ţipată.
Din păcate fix ce era mai interesant n-am auzit sau nu-mi amintesc: întrebările.
Subiectul top rămâne şi azi „palma lu’ Băsescu” sau „caseta lu’ Patriciu”.
Eu zic aşa: Băsescu a dat palma, caseta e adevărată.
Ce este cel mai murdar în toată povestea este că şi presa şi politicienii – mai ales cei din PD-L şi PNL – din preajma lui Băsescu au tăcut 5 ani.
Atunci s-a muşamalizat incidentul fiindcă Băsescu era personajul menit să ne salveze de Năstase şi „hoarda roşie”, acum s-a scos povestea pe tarabă fiindcă PSD-PNL sunt determinaţi să câştige bătălia, în fapt tot anul acesta şi toată campania s-a aflat sub sloganul „Jos Băsescu”.
Nu mai vreau să pierd vremea pe analiza subiectului, dar sunt câteva argumente relevante: reacţia lui Băsescu la vizionarea în premieră a imaginilor: i-a căzut faţa la propriu şi tot ce a putut să spună a fost „m-a înjurat copilul?” Adică ştia exact despre incident şi context.
Analiza imaginilor de pe internet nu valorează nimic. O experitiză corectă poate fi realizată exclusiv pe imaginea brută şi având şi camera cu care s-a efectuat înregistrarea. Cu toate acestea, imaginile par corecte. Mai este şi mărturia copilului. Cu toate presiunile făcute pe săracul din toate părţile. Mărturia femeii care susţine că 1. Băsescu i-a rezolvat probleme, 2. Băsescu nu l-a lovit pe copil, explică tot: dacă nu-l lovea pe copil, nu se implica să rezolve problema… ha ha ha! 😛 Iar femeia nici nu are cum să spună acum, da domne, l-a pleznit pe mucosu’ ăla.
E simplu.
Însă revin la ideea de la care am pornit: atât politicienii cât şi cei din presă s-au mai descalificat încă o dată.
Încă o dată constat că lucrurile se cântăresc mult prea emoţional şi deloc raţional.
Şi uităm că politicienii după alegeri o să uite iar de noi cu aceeaşi candidă nonşalanţă…
E duminică, visam aşa frumos, la dracu! Ha ha ha! 😛
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=At2IIzug0WQ&feature=related]
Dacă ieri v-am amintit de sfârşitul iminent al omenirii pe 21 decembrie 2012, astăzi vă propun un articol pe care l-am citit pe HotNews:
„Restricţionarea accesului la internet a celor acuzaţi că descarcă în mod ilegal conţinut de pe internet se va putea face din iunie 2011 în toate ţările UE numai după „o procedură prealabilă echitabilă şi imparţială” care va include dreptul de a fi ascultat şi dreptul la o cale de atac eficace şi ţn timp util, după ce Parlamentul European a adoptat marţi pachetul de reforme telecom din UE. Ce va însemnă în practică această procedură corectă şi imparţială este încă neclar, notează BBC, care aminteşte că forma anterioara dar respinsă a acestui amendament cerea explicit obligativitatea unei decizii judecătoreşti înainte de restricţionarea accesului la internet.
Subiectul este delicat. Pe de o parte pentru a constata că un utilizator descarcă materiale ilegale, acesta trebuie urmărit şi asta, implică violarea intimităţii utilizatorului. Pe de altă parte, da, cred că într-un fel sau altul trebuie stopată sau măcar limitată piraterie. Dacă un artist doreşte să îşi ofere creaţia în mod gratuit este opţiunea lui, însă cei care vând produsul, trebuie protejaţi. Producţia unui film ajunge la milioane de dolari, producţia unui album muzical poate ajunge şi acesta la sume considerabile, cred că este corect ca cei care investesc în astfel de produse să fie protejaţi la fel ca oricare alt investitor într-o altă afacere.
Subiectul este totuşi fierbinte şi alunecos. Şi la noi sunt persoane care se tem de posibile abuzuri, există într-adevăr posibilitatea ca în spatele acestui articol să se comită şi eventuale abuzuri, să fie sancţionaţi „utilizatori incomozi”. Apologeticum spune: „Gata, din 2011 s-a zis cu internetul”. Cred că o astfel de abordare este la fel de abruptă şi lascivă ca toate celelalte teorii ale conspiraţiei şi sfârşitul lumii fix pe 21 decembrie 2012.
Băieţi: dacă nu descărcaţi filme (porno) şi mp3-uri de pe net, nu cred că vine nimeni să vă verifice la batistuţă şi unghiuţe curate!
La Junkb0x am găsit „Ghidul barbatilor – capitolul 1”: Fustangiul online. Citez de făcut poftă:
„- Fustangiul online este o petunie. O petunie suava, frumos mirositoare, desprins parca din cartile lui Beigbeder – literatura facila, pe care este posibil chiar sa o fi citit si sa fi tras invataminte din ea. (…)pre deosebire de fustangiul clasic (atentie, fetelor) peste care dati prin cluburi si baruri la ore mici (…),pe fustangiul online il puteti intalni cu preponderenta pe retelele sociale, preferabil cele cu poze.
Dupa ce a pus ochii pe tine, fustangiul online o sa se infiltreze in viata ta, ca mucegaiul intr-o camera proaspat zugravita…”
Mălina vine cu o propunere frumoasă menită să aducă puţină bucurie Pentru copiii din C. P. R. U. Centrul de Copii ai Străzii Cireşarii II, sector 5, Bucureşti.
„Peste o saptamana si un pic, pe 6 decembrie, vine sau ar trebui sa vina Mos Nicolae: la cei cuminti cu dulciuri si tot felul de cadouri, iar la cei obraznici cu o nuielusa. Si cum o vorba veche romaneasca zice “De Craciun, fii mai bun!”, ne-am gandit si noi sa organizam un “eveniment” caritabil pentru cei mai amarati dintre copii: copiii strazii.”
Mă bucur că mai sunt oameni care se gândesc la alţii, la copii şi pentru care 6 decembrie nu este… ziua alegerilor.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h2O3cUN8yWk&feature=related]
Este o duminică blândă, soarele ne zâmbeşte ademenitor, parcă-i păcat să rămânem blocaţi în faţa monitorului, captivi în abstract, într-o lume strălucitoare, dar – paradoxal – sterilă. Mai bine ne plimbăm, să rătăcim aiurea şi poate ne regăsim. Atunci când nu îmi permit să visez sau realizez că sunt pe drumuri… mereu pe drumuri. După cum spuneam mai demult: mai bine obosit(ă) decât plictisit(ă).
Vorba lui David: am fugit!
Confruntarea
Cine dracu e Mihnea Măruţă??!
Confruntarea, cum era de aşteptat, palidă, ajustată în favoarea lui Băsescu care a vorbit cât a poftit şi nu l-a oprit nimeni şi cu un Antonescu inteligent, dar prea elegant. Hibă liberală pe semne… Bunul simţ.
Una peste alta, Băsescu a dat încă o dată dovadă de abilitate, Antonescu de verticalitate şi de amintita inteligenţă şi bun simţ, ce – consider eu – sunt calităţi mai importante la un preşedinte, decât abilitatea.
Antonescu mi-a câştigat votul: avem aceeaşi carte preferată, „Maestrul şi Margareta”. 🙂
Geoană absent nemotivat. Băsecu cred că spera să surprindă cu invitaţia şi confruntarea să nu aibe loc. Nu era pregătit şi a “confirmat” faptul că faţă de Antonescu nu are nicio şansă. Ce e bine şi eu sper să ajungă Antonescu în turul doi şi nu Geoană şi astfel să-i facem cu mânuţa lui Băsescu. 🙂
Cel mai prost s-a simţit doamna Băsescu, picată la mijloc într-o discuţie despre demnitatea femeilor şi aprecierea lor în societatea şi mai cu seamă în zona politică mioritică, o discuţie care bătea clar la Elena Udrea, dar doamna Băsescu a încasat-o şi sincer, cred că ar fi extrem de fericită să scape de la Cotroceni! 😆 😆 😆
Glumele au fost subţiri şi – iar părerea mea – nu-şi aveau locul. Nu trăim vremuri vesele. Dar Băsescu nu avea ce să ne spună, realizări ioc, glumele însă nu ţin loc de idei.
În rest, confruntarea amintea fantomatic de emisiunile TVR din epoca Iliescu, dar – unde am ajuns domne! – a picat bine şi aşa cum a fost. De virozele virtuale, clipuri pe YouTube, arătatu’ muşchilor de la distanţă la telejurnale sau mitinguri electorale, m-am săturat ca de iarna care nici n-a venit.
Discuţia – părerea mea – a fost de prim-miniştrii şi nicidecum de candidaţi la preşedinţie, dar asta e o altă problemă – gravă, dar ignorată.
Urmează alegeri prezidenţiale, e drept, probabil noul preşedinte o să desemneze un nou premier, dar cam aici se şi termină treaba preşedintelui legat de guvernare. Sau aşa ar fi normal. Este tot atât de adevărat că avem un sistem dubios, o ştruţo-cămilă şchioapă, nu suntem nici stat prezidenţial, nici parlamentar, se încalecă şi se faultează instituţiile statului între ele, împărţirea atribuţiilor este neclară şi ponoasele le-am tras noi, politicienii le jonglează după bunul plac.
Şi m-am săturat de vorbe. De lozinci.
Trăiţi bine?
Cea mai reuşită lozincă, din toate câte îmi amintesc din ultimii 20 de ani, a fost al lui Vadim acum câţiva ani: „Jos mafia, Sus patria!” Asta nu m-a făcut să-l votez – 😆 – dar lozinca în sine, nota 10.
O fi criza, zgârcenia, faptul că se achită datorii, firmele implicate în campanie sunt clientela politică şi nu cele mai bune firme, nu cu cei mai buni specialişti, putem să ne dăm cu presupusul…
„Scoatem România din criză” – „Scoatem România din priză”
„Împreună învingem” – „Împreună împingem”
„Hai România” – „Vai România”
„Luptă pentru tine” – „Lupul pentru tine”
Din nefericire, nimic nou pe frontul de Est: „o ţară mică… două, trei mese.”
Ză lend of ciois: 2 drunk 2 fu’k
Dacă nu aş trăii în ea, aş spune că România este o ţară amuzantă: orbu’ conduce chiorul… sau vice-versa, nici nu mai contează!
Ieri, într-o zi mult prea minunată de toamnă blajină, sindicatele au scos oamenii în stradă. Prost să fi să nu ştii că liderii sindicali au şi ei interesele lor politice – a se citii economice -, acţionează la comanda unora sau altora, predominant în interes propriu şi personal după cum suflă vântul. Oamenii sunt disperaţi, este firesc, teoretic este mijlocul de protest la îndemâna maselor, un drept câştigat. Ciudat – dacă mai este ceva ciudat – este că nu i-a băgat nimeni în seamă. Cum au venit, aşa au şi plecat.
Ză lend of ciois: fiecare face ce-l taie capul. Democraţie pe pâine. 😀 Circ la desert… 😆
Politicienii erau preocupaţi de Udrea, Ridzi, Boc, Geoană şi Anastase. Exceptând-ul pe cel vizat şi susţinătorii acestuia, toată clasa politică are o singură şi exclusivă preocupare: cum să scape de Traian Băsescu. Şi asta în condiţiile în care ţara-i praf, suntem cu ambele picioare-n prăpastie şi dacă aplecăm urechea la Isărescu – şi de ce nu am face-o, atâta timp cât omul s-a dovedit capabil şi competent – suntem în prag de şoc inflaţionist. Şi acest şoc este doar vârful icebergului… răul abia de urmează.
Mai toată lumea este de acord că pseudo-guvernul Boc 2 (în unu) este incompetent şi tre’ să pice. Problema este că nimeni nu vrea să-şi asume răspunderea dezastrului şi să guverneze: PNL a refuzat de mult să intre la guvernare, PSD-ul tocmai a fugit, rămâne PD-L-ul… Să scapi de Băsescu nu este o soluţie pentru criză. Dar asta nu o spune nimeni. Nimeni nu vrea să se sinucidă, nimeni nu vrea să-şi asume răspunderea, iar, toată lumea vrea la “putere”… şi dincolo de asta – aici, a se citii ciolan, os de ros, mălai, caşcaval, etc – soluţii nu prea există, cele care ar fi, sunt radicale şi trebuiau luate cu mult timp în urmă.
Apropo radicale. Tot se discută legea unică de pensionare şi pare evident că nu poate acţiona legea nici retroactiv, nu poate desfiinţa nici drepturi câştigate. Pare corect din perspectivă democratică. Doar democraţia se dovedeşte unilaterală… Nu le poţi lua drepturile dobândite cu japca şi… tot în numele democraţiei, nu-i poţi nici împuşca.
Cumva treaba asta cu democraţia începe să mă irite. Politicienii se ascund după vorba asta, cred că asta e monedă de schimb pentru orice. Americanii invadează Irakul în numele democraţiei ci nu pentru petrol. Parlamentarii români fură, tot în numele democraţiei, nu pentru burdihania lor… Nu este aiurea sau sunt eu tâmpit?
Celălalt subiect dezbătut frenetic e tot legat de democraţie: Parlament uni sau bicameral? Parlamentarii au sărit ca arşi şi susţin că cel bicameral este bastionul democraţiei, cum sună argumentarea, mai degrabă tranşeea democraţiei. Cumva îmi scapă de cine apără parlamentarii în camera a doua democraţia… De furia poporului? Oare?
Extrapolând ideea unui Guvern de tehnocraţi, eu aş merge cu ideea până la capăt şi propun şi un Legislativ de tehnocraţi. Politica interesează exclusiv politicienii şi – din tot ce am văzut şi trăit în ăştia 20 de ani amărâţi de democraţie – politica nu are nici soluţii, nu duce nici nicăieri.
Ţin morţiş să facă politică, să o facă la cafenea sau şpriţ. Pe banii lor, că tot e hobby… 😆 Bine, sincer, i-aş băga la mititica pentru 20 de ani ca drept răsplată pentru prestaţia de până acum… dar asta – iar – e o măsură radical-sanitară.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fS6Vy1TeKKk&feature=related]
Cine l-a omorât primul?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wzNjmIWbns4]
Poate că mă înşel, (poate că nu 😆 ) dar aş putea să jur că lumea a luat-o agale într-o direcţie dubioasă. Mă uitam la reporterii care erau călare pe părinţii copiilor de la Timişoara care se presupune că l-ar fi măcelărit pe bătrânul acele nefericit. „Credeţi că e vinovat?”, „Credeţi că l-a ucis fata dumneavoastră?”, „Dar de ce se prostitua?”, „Fiul dumneavoastră a făcut liceul de teologie, cum a putut să facă asta?” şi cea mai tare întrebare posibilă: „Cine l-a omorât primul?”
Eu am altă întrebare: cine v-a angajat şi… de ce?
După sezonul jafurilor de bănci, le-a venit rândul caselor de schimb valutar şi a benzinăriilor. Şomajul împinge oamenii la gesturi disperate şi atâta timp cât unicele măsuri anti-criză adoptate de guvern sunt noi disponibilizări şi reduceri de personal, acesta este doar începutul.
Poate cea mai amuzantă ştire legată de furturi a venit în dimineaţa aceasta: cinci persoane mascate, pe la ora 3.40, noaptea trecută, au furat un bancomat din Spitalul Panduri din Bucureşti. Lumea s-a cam prins că băncile scot banii din ţară şi preventiv, dacă guvernul nu ia nicio măsură, mai opresc ceva lichidităţi şi pentru uz intern. O fi bine? O fi rău? Fiecare face ce poate…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YgcFbPrt1I8&feature=related]
În 1456, tot într-o zi de 22 august, Vlad Ţepeş devenea domn al Ţării Româneşti. Acum boieru’ Băsescu este îngrijorat de ce surprize îi mai poate face fratele Mircea. E spectacol ieftin, porţia de circ de week-end? Ne-am cam obişnuit să fim luaţi ba de fraieri, ba la… ţintă.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g3PwrDZYFvo&feature=related]
Dar dacă nu vine Ţepeş re-loaded să dea foc la puşcărie şi la casa de nebuni, copii află din manualele de religie că dumnezeu nu doar că există şi nu doarme (niciodată), dar el veghează şi te pedepseşte mai ceva ca cel pomenit drept Vlad Dracul. Astfel manualul de religie pentru clasa a I-a al Editurii Sf. Mina din Iaşi, le sugerează printr-o poezioară copiilor că joaca nu este bine văzut de ăl de sus: „Alina, a mea colegă,/ E-n spital de-o săptămâna/ Jucându-se fără grijă/ Ea, cazând, şi-a rupt o mână”.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YmS-JuVvVf4&feature=related]
„Formarea Bisericii Greco-Catolice a dus la dezbinarea în planul credinţei a românilor transilvăneni şi a avut consecinţe majore, deteminând instaurarea unui climat de neînţelegere şi neîncredere reciprocă, cu efecte pe termen lung”, aflăm din manualul de religie pentru cultul ortodox, destinat elevilor de clasa a X-a, la capitolul “Ortodoxia în contextul creştinismului românesc”. Lucrurile nu se opresc însă aici, în manualul tipărit de editura editate Corint primim şi explicaţii suplimentare: “Instituind primatul papal, Biserica Romei a văzut misiunea nu doar în evanghelizarea necredincioşilor, ci şi în reintoarcerea celorlalţi creştini sub autoritatea episcopului Romei. Aşa au apărut misiunile catolice în spaţiul ortodox, nefiind însă decât o strategie agresivă de a-i atrage pe ortodocşi la catolicism. Acest prozelitism catolic, numit uniatism a fost aplicat în Ucraina (sec.al XVI-lea), în Polonia (sec. al XVII-lea) şi mai târziu în Transilvania (începutul sec. XVIII-lea), instituindu-se Biserica Greco-Catolica”.
Dar, mereu este loc de şi mai rău: „Numeroasele forme de aşa-zisă spiritualitate propuse astăzi şi care promit obţinerea unor puteri miraculoase decurg cel mai adesea dintr-o influenţă directă a demonilor. Magia, spiritismul sau anumite puteri ale yoghinilor care conferă puteri supranaturale sunt în strânsă legătură cu lucrarea demonilor” – aflăm tot din manualul de calsa a X al editurii Corint şi dacă asta nu va convins încă, autorii prevestesc sfârşitul sumbru în tonurile cele mai grave: „Creştinismul făgăduieşte omului viaţa veşnică, yoga arată intrarea în neantul necondiţionat. Creştinismul îl arată pe om şi după trecerea spre viaţa veşnică ca persoană, yoga lucrează la pierderea personalităţii… În yoga, eul purificat va părăsi această vale a plângerii în mod definitiv, pierzându-se în izolare şi stingere.”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qxxotgzU6Fs]
Da’ nu toate sunt aşa negre cum le zugrăvim de-obicei. După mult circ, tam-tam, nervi, absolvenţi daţi afară din sălile de examene, transferuri forţate de la FR şi ID la zi, nervi consumaţi şi nopţi nedormite, Guvernul a decis, miercuri, introducerea Universităţii Spiru Haret pe lista instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate, modificând HG 749/2009 în care Spiru Haret nu se regăsea. Ei, ştiam eu că până la urmă cad la pace! 😆
Şi dacă tot sunt vremuri căcăcioase, măcar să avem toţi diplome cu ce să ne ştergem la cur!
La noi ca nicăieri.
Am mai spus asta, nu o fi cele mai bune timpuri, dar nimeni nu poate să zică că nu sunt interesante.
M-aş duce în ţări mai calde, dar sunt deja destul de la sud… unde să mă mai duc? Şi… pe ce şi până unde? Din 4 miliarde de Euro, guvernul se mândreşte că a “scos” 30 km de autostradă… Dar restul, restul unde l-a băgat? 😆
Brirjar! La o bere. Sunt un păcătos. 😆
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RtSgb-myTOc]
(Un sfârşit de săptămână fără să păcătuiţi, că-i jale!) 😆 😆 😆
Săptămâna-n retrovizor (10.08.2009)
Dacă detonarea lui „Little Boy” deasupra oraşului japonez Hiroshima din data de 6 august 1945 s-a mai justificat şchiopătând că ar fi cruţat mii de alte vieţi omeneşti prin terminarea războiului mult mai repede şi capitularea Japoniei necondiţionat, atacul din 9 august asupra oraşului Nagasaki a fost un gest crud şi cinic. America a vrut să dovedească lumii că are muşchii cei mai grei şi s-a răzbunat cu vârf şi îndesat pentru atacul de la Pearl Harbor. Pear Harbor rămâne un subiect discutat: cum de a fost posibil să-şi lase America toată flota descoperită şi dacă într-adevăr pe 7 decembrie 1941 America a fost o victimă sau s-a consumat încă un episod de iluzionism a la Hollywood menit să justifice o intervenţie militară a Americii într-un conflict în care nu era implicat. Din noua perspectivă a atacului de la 11 septembrie asupra Gemenilor, lucrurile au parcă un alt sens şi asta ca să nu deschidem şi subiectul aselenizării…
Cele două atacuri nucleare au adus Americii un avantaj politic temporar: noua eră atomică a însemnat o cursă nebună de înarmare care în final n-a dus nicăieri, Rusia, Franţa, Marea Britanie, China deţin la ora actuală armament nuclear şi Coreea de Nord şi Iranul sunt foarte aproape, cum şi Israelul se pare că deţină tehnologia necesară fabricării armelor nucleare.
Ca sursă de energie alternativă, soluţia nucleară s-a dovedit extrem de poluantă, deci „beneficiile” erei nucleare deocamdată se mai lasă aşteptate…
America la ora actuală încă se confruntă cu criza, scăderea şomajului de la 9,5% la 9,4% pare doar o picătură de apă într-un ocean mult prea mare, uşoara creştere a burselor vine doar să ne inducă o rază de speranţă: criza despre care vorbeam nu cred că a fost depăşită şi dacă ignorăm rădăcinile problemelor, obţinem doar o vagă amânare…
Din discuţiile guvern-FMI au transpirat şi informaţii mai inedite. Pe de o parte, FMI a atras atenţia guvernanţilor că sunt dispuşi să ne împrumute şi în continuare, dar guvernanţii… să fure mai puţin. Nu prea înţeleg cum – de exemplu – un kilometru de autostradă la noi costă de trei ori mai mult ca în Germania…
Pe de altă parte – şi oarecum inexplicabil – fondul pare de acord să ne acorde şi cea de a doua tranşă din împrumut, bani care – tot cu acordul Fondului – se duc direct şi ajung pentru plata salariilor bugetarilor pe următoarele două luni. În traducere, trăim pe datorii, din împrumuturi fiindcă nu producem nimic.
Cheltuielile de personal din sectorul bugetar au înregistrat o creştere de 12% în prima jumătate a anului iar cheltuielile de capital au consemnat o scădere de 16,3% în condiţiile în care de la un buget construit iniţial pe o creştere de 2,5%, s-a ajuns la o prognoză de contracţie economică de 8,5%.
Criza a lovit în proporţie de 99% exclusiv sectorul privat. Cifrele oficiale arată că firmele particulare au concediat 200.000 de persoane în paralel cu doar 2.300 de bugetari trimişi în şomaj. Petrom a redus personalul cu 4.200 de angajaţi, Mittal Steel Galaţi a concediat circa 3.000 de salarizaţi şi grupul German Draxlmaier, cel mai mare angajator din industria auto locală, a renunţat la 1.000 de oameni în primul semestru din 2009. Statul a apelat la credite internaţionale, a găsit tot felul de soluţii prin aranjamente interne, a mai adăugat taxe şi impozite împovărând şi mai accentuat sectorul particular să-şi păstreze salariaţii şi implicit o aparatură birocratică supradimensionată şi ineficientă. FMI se pare că a înaintat şi ideea de a disponibiliza măcar 10% din aparatul bugetar cât timp cei din PSD vorbesc despre îngheţarea salariilor şi al pensiilor anul viitor… O altă soluţie de moment vehiculată ar fi un concediu de 10 zile fără plată.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=flDRlrsK1cI&feature=related]
Camera Deputaţilor a cheltuit peste jumătate de milion Ron doar în luna iulie. Banii s-au dus pe cravate, cămăşi… etichetele autoadezive, drapele şi…un „fierăstrău portabil de tăiat ţeavă la poziţie”. Buget de criză?
Sâmbăta a ieşit din nou la rampă şi ministrul educaţiei în cazul Spiru Haret: „Am decis desfiinţarea a tuturor centrelor ID din cadrul Universităţii Spiru Haret. De asemenea, am decis anularea a 92 de titluri de profesori şi conferenţiari, iar Universităţii Spiru Haret şi se retrage dreptul de a organiza examenul de licenţă până când se va efectua o evaluare de către ARACIS.”
Tot sâmbăta, Ecaterina Andronescu a mai anunţat: „Studenţii care au absolvit specializarea Drept cu o durată de trei ani la universitatea Spiru Haret vor fi nevoiţi să îşi completeze numărul de credite şi să reia examenul de licenţă la o altă instituţie de învăţământ acreditată”.
Reforma se lasă aşteptată, învăţământul este varză şi din evoluţia ultimelor zile constat că totul se rezumă la un război exclusiv Spiru Haret şi (învăţământul de) Stat. Nu ştiu de ce, dar nu sunt deloc surprins…
Ministrul Andronescu va prezenta azi în BPN, legile educaţiei, care vor intra ulterior în dezbatere publică, acest lucru urmând a fi discutat şi în coaliţie.
Am văzut cum se desfăşoară şi „dezbaterile publice”… Praf în ochi.
Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Alianţa Moldova Noastră au anunţat sâmbătă că au semnat documentul de constituire a coaliţiei de guvernare “Alianţa pentru Integrarea Europeană”. Liderii noii alianţe au declarat vineri seara, în urma unei noi întrevederi, că sunt dispuşi să poarte un dialog cu Partidul Comuniştilor, dar nu să colaboreze cu ei. Totodată liderii noii coaliţii de la Chişinău au declarat sâmbătă seara că vor elimina vizele pentru cetăţenii români imediat ce vor ajunge la guvernare. Poate că Moldova va da dovadă de mai multă voinţă şi capacitate de reformare decât suntem noi în stare… Nici asta nu m-ar mira.
Începe încă o săptămână… Spor!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5Bcpj-q0Snc]
Moldova alege?
Proptită între marţi şi joi, alegerile de miercuri sunt o invenţie menite să asigure victoria comuniştilor de la Chişinău. Este o victorie pe cât de previzibilă, pe atât de logică. Şi nu spun asta cu cinism ci cu un realism rece şi analitic. Ne-am obişnuit să ne ascundem după degete, vorbe umflate şi gesturi de paradă, să ne pierdem în sentimente şi formalităţi cu iz patriotic, în abordări romantice şi de duminică, dar refuzăm realitatea crudă: dincolo de podul de flori nu s-a făcut absolut nimic, în spatele cuvintelor n-a existat nicio acţiune concretă şi coerentă, nu reuşim să ne rezolvăm propriile noastre probleme, nici gând să putem întinde o mână Moldovei.
Criza a atins inevitabil şi ţara de peste Prut, o vecină săracă şi sărăcită, înghesuită între o Românie fragilă social şi economic şi o Ucraina dependentă de Mama Rusia. Tatonările UE au fost mai mult de curtoazie, ora exactă se dă la Moscova. Nici măcar nu trebuie să urmăreşti ştirile să ştii că la întâlnirea Obama-Putin s-a desenat noua hartă a Europei, s-au determinat zonele de influenţă şi noua hartă nu este cu nimic mai nouă ca harta de acum 20 de ani, chiar dacă la noi nici acest subiect nu se discută, ţările nordice, Polonia, Cehia sau Ungaria simt şi resimt un oarecare abandon din partea Americii şifonate, dar trebuie să privim realist şi rece şi ineficienţa de care dă dovadă UE, lipsa unei politici comune şi coerente, este timpul să recunoaştem adevărata faţă a UE, un UE în care ţările mari şi puternice îşi urmăresc şi impun propriile interese şi eventuala – şi previzibila – falimentare a „rudelor sărace” este trecută cu lejeritate la pierderile colaterale.
În aceste condiţii, întâmplător sau nu, înaintea alegerilor de astăzi, ajutorul financiar fără de care Chişinăul nu are cum să se menţină măcar pe o linie de plutire, a venit de la Moscova şi China. 500 de milioane de dolari vin din Rusia în sprijinul guvernului Moldovenesc şi un miliard de dolari din China. L-am văzut ieri pe Emil Hurezeanu – pe care-l respect sincer – vorbind despre Moldova şi la un moment dat a spus că noi suntem în „tabăra bună”, Moldova… Se referea că noi suntem în UE iar Moldova cu siguranţă rămâne în zona de influenţă Rusă. Pe de o parte cred că este o abordare uşor nostalgică, uşor pueril-idealistă împărţirea lumii din nou în buni şi răi, Vestul fiind albul „by default” şi cel bun incontestabil iar Rusia eternul bau-bau. Eu văd un Occident în convalescenţă, într-o tranziţie ratată de la o societate de consum post-capitalistă spre un orizont incert şi nedefinit şi un Est revigorat, determinat şi potent. Atât Rusia cât şi China înfloresc dincolo de evidentele exagerări propagandistice şi tot atât de evident este că Occidentul şi-a consumat toate resursele economice şi ideologice şi se află într-o căutare prelungită ce deocamdată nu dă roade. Asta oarecum explică – dar nu scuză – şi incapacitatea noastră de a tranzita de la sistemul socialist abandonat la ceva ce nu există. Dar revenind la Moldova şi la situaţia ei actuală, lăsând pseudo-patosul la o parte, nu cred că opţiune mai viabilă ca cea pro-rusă există. Cât de „bine” e să fi membru UE şi cât de „rău” este să ai sprijinul Moscovei şi al Chinei, rămâne de văzut, timpul o să ne arate.
Nici România, nici UE nu au dat dovadă nici de interes, nici de susţinere reală în sprijinul dorinţei de apropriere a moldovenilor de Occident, aceasta este realitatea crudă pe care nimeni nu vrea să o pronunţe.
Divagând uşor de la subiect, cine mai crede că există „un plan”, că suntem martorii unei conspiraţii şi cineva din umbră controlează criza sau orice altceva, citeşte doar literatură şi… maculatură.
Republica Moldova şi-a declarat pentru prima oară suveranitatea la data de 21 noiembrie 1917 iar la 27 martie 1918 s-a unit cu România. La data de 28 Iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia Uniunii Sovietice şi a redevenit parte a României între vara anului 1941 şi vara anului 1944 apoi din nou republică sovietică în perioada 1944-1991. Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent la data de 27 august 1991 şi membru al ONU.
După proclamarea independenţei, au ieşit la suprafaţă două orientări: o mişcare care sprijinea reunificarea cu România şi cele care sprijineau fie unirea cu Rusia, fie cu Ucraina. Conform statisticilor, populaţia ţării este de 70% moldovenească, 11% ucraineană şi 10% rusă, restul populaţiei fiind găgăuzi, români (?), bulgari şi alte naţionalităţi.
Politica proastă dusă la Bucureşti atât în ceea ce priveşte Moscova, cât şi Chişinăul, gesturile formale şi lipsite de conţinut şi consistenţă, lipsa unei politici coerente şi eficiente, au răcit şi treptat înrăutăţit relaţiile dintre cele două state. Nu pot să nu-l văd pe Ion Iliescu ca principal vinovat şi pentru ratarea startului spre democratizare şi o economie de piaţă reală şi sănătoasă, să nu-i văd zâmbetul formal în spatele dezastrului economic şi să nu-l învinuiesc pentru ratarea tuturor oportunităţilor ivite la începutul anilor ’90, între care a fost şi şansa unificării cu Moldova. Au fost momente favorabile în care Moscova era incapabilă să se opună mai mult decât formal iar Occidentul se arăta favorabilă oricărei mişcări spre democratizare. Istoria nu se repetă niciodată, noi repetăm greşelile cum şi momentele ratate se răzbună aproape tot timpul.
Indiferent de culoarea guvernelor aflate la putere la Bucureşti şi de orientarea mai pro-europeană sau mai pro-rusă a conducerilor de la Chişinău, relaţiile dintre statele noastre s-a înrăutăţit simţitor şi constant până s-a ajuns la deja celebrele scandaluri diplomatice de după alegerile anterioare din data de 5 aprilie 2009 şi manifestările de stradă care contestau victoria comuniştilor. România a fost acuzată de implicare directă în organizarea şi desfăşurarea protestelor de la Chişinău, diplomaţii români au fost expulzaţi ca şi majoritatea reprezentanţilor presei din România, s-a introdus unilateral obligativitatea vizei pentru intrarea în Moldova a cetăţenilor români, cursa feroviară între Moldova şi România a fost anulată şi scandalul diplomatic a culminat cu filmul în care consulul Ion Nuică a apărut întreţinând relaţii intime cu o tânără, film postat pe internet cu un ambalaj vădit propagandistic.
În prag de alegeri, apar noi dezvăluiri pe marginea subiectului: publicaţia Jurnal de Chişinău a venit cu noi dezvăluiri în acest caz ieri. Tânăra implicată se numeşte Cristina Ursol,are 23 de ani şi anul trecut a ocupat locul doi la concursul de Miss desfăşurat la Sighişoara „Lady Dracula”. În ceea ce priveşte filmul specialiştii afirmă că scandalul a fost o comandă a regimului Voronin, concretizată prin intermediul agenţilor de la SIS, cu ajutorul unei unelte folosite în cazurile clasice de spionaj, „amanta”, pentru a fi utilizată în scop politic în campania electorală.
Acest scandal a ţinut prima pagină a presei mai mult pentru conotaţiile sale sexuale şi în mod ciudat ştirile despre şi din Chişinău nu au stârnit prea multă vâlvă în presa românească. Este bizar şi amuzant că este scos pe tapet din nou povestea cu o zi înaintea alegerilor şi astfel interesul este canalizat din nou în zona porno şi implicit, distrasă de la alegerile în desfăşurare.
Apatia şi liniştea de la Bucureşti este încă o dovadă a lipsei de interes şi capacitatea României de a se implica în destinul ţării vecine la fel cum şi UE tratează evoluţia Moldovei cu indiferenţă.
Alegerile de astăzi probabil vor legitima un nou guvern comunist pro-rus în ciuda afirmaţiei majoritatea tinerilor: „mai bine să fii vacă în UE decât tânăr în Republica Moldova”.
Organizare într-o zi lucrătoare la mijlocul săptămânii a alegerilor anticipate face parte dintr-un complex plan pus la cale de regimul Voronin. În plină vacanţă, studenţii nu pot vota decât în centrele universitare unde studiază, deci nu acasă. Diaspora moldovenească care vota masiv împotriva comuniştilor practic este pusă în imposibilitatea de a-şi exercita votul, de exemplu la Paris unde există o comunitate moldovenească considerabilă, consulatul a fost închis iar cetăţenii moldoveni îndrumaţi să voteze la… Bucureşti. Potrivit cifrelor oficiale, circa 500.000 de moldoveni trăiesc în prezent în străinătate. Neoficial însă, se presupune că peste un milion de moldoveni au emigrat, ce reprezintă un sfert din populaţia totală a ţării.
Şi nu în ultimul rând, 87 de observatori europeni au fost refuzaţi pentru alegerile ce se desfăşoară astăzi… Sergiu Răcilă, vicepreşedintele Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Bucureşti, susţine că Partidul Comunist va încerca din nou să fraudeze alegerile prin mai multe măsuri anticonstituţionale. „Măsurile” sunt cele tradiţionale: trecerea pe liste a persoanelor decedate, dar şi aducerea la urne a persoanelor cu dezabilităţi psihice şi fără discernământ. Conform unor estimări doar 11% din listele electorale verificate sunt şi corecte.
Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul pare foarte bine pus la punct. Potrivit sondajelor, comuniştii sunt creditaţi miercuri drept favoriţi, dar vor întâmpina dificultăţi în întrunirea majorităţii necesare pentru a alege singuri, în Parlament, viitorul preşedinte.
La Bucureşti continuă menaj a trois-ul pe bani grei, clasa politică rămâne orbită de obsesia de al înlătura pe Băsescu de la Cotroceni şi nimic altceva nu contează.
Moldova nu este a noastră ci a ruşilor şi chinezilor.
Veci pururi?
