Câte case atâtea obiceiuri – se spune, la mine este şi mai grav, de câte ori gătesc ceva… iese altceva. Este rezultatul faptului că nu am citit cărţi de bucate, nu m-a învăţat nimeni să gătesc şi nu ţin cont nici măcar de „reţetele” proprii.
Şi uite aşa sar de la Big Mac la ceva mult mai neaoş: tocăniţa de cartofi cea de toate zilele. Sigur am mai făcut, sigur nu la fel, parcă am pus şi pe blog. 😛 Şi ştiu sigur că am un prieten care se linge pe bot Read more recurs la tocăniţa de cartofi
Reţete
Vita e servită!
Nu înjur, mă, am gătit. O supă de vită şi vită pe varză. 😀
Adevărul este că am tot gătit, n-am făcut nici foame-foame, nici greva foamei, dar fiind prins cu tot felul de treburi, n-am mai şi fotografiat procedeul de gătire. Ce-i drept, am bucătăria minusculă şi gătesc de obicei concomitent felul unu şi felul doi, să mai şi tot fac poze uneori este peste mână.
Acestea fiind spuse, să fiu concis! Am cumpărat un kg de carne de vită, două pungi de legume congelate – amestec de morcovi, mazăre şi unul de ardei roşu şi verde, o varză, cartofi, ceapă, usturoi şi verdeaţă (pătrunjel, mărar, leuştean). Am mai folosit condimente, smântână, pastă de ardei, Delikat şi puţină sare. Read more Vita e servită!
Ciolaniada
Toţi vor la ciolan, dar nu toată lumea ştie ce să facă cu el. 😀 Simţim asta pe pielea noastră şi nu e vorba doar de guvernul actual, ci de toţi cei trecuţi pe la ciolanul ţării în ultimii 20 de ani. Lipsa de viziune, pricepere, nepăsarea faţă de ţară şi interesul exclusiv pentru propriul buzunar ne-au adus unde suntem.
Dar nu de şmecheri, de politicieni şi despre acel ciolan vreau să vă vorbesc, ci despre ciolanul care ne face cu ochiul din vitrina măcelăriei şi pe care tot mai puţini ni-l permitem…
M-am spart în figuri şi mi-am permis unul. 🙂
Nu-i pentru cine-l merită, ci pentru cine se nimereşte…. 😆
Dacă cu acel ciolan nu m-aş descurca poate la fel de dibace ca Videanu, Berceanu sau Udrea, cu acesta m-am descurcat onorabil. 🙂
Am spălat bine „animalul” Read more Ciolaniada
Musaca şi macaroane
Mâncarea şi mai cu seamă gătitul nu este neapărat calea de a-ţi potoli foamea. Sau nu acesta este scopul exclusiv. Gătitul este un act de creaţie, dar asta nu înseamnă că musai să fie ceva sofisticat şi/sau complicat. Pentru azi am “combinat” o musaca şi un fel de macaroane cu brânză… 🙂 Read more Musaca şi macaroane
Oala cu mazăre
Înapoi la cratiţă. 😀
O reţetă simplă şi eficientă, de potolit foamea.
Am folosit circa 1 kg de carne de porc (amestec de ceafă şi pulpă), o conservă de 1000 gr de mazăre Bonduelle, 2 cutii de Salată de legume Sombrero tot de la Bonduelle (conţine fasole roşie, porumb, morcov, ardei roşu şi verde, etc) la 450 gr, o ceapă roşie, o legătură de ceapă verde, o legătură de mărar şi una de pătrunjel, 3 linguri de bulion, pastă dulce şi pastă iute de ardei, Crema de Gulaş şi de ardei Univer şi condimente (boia dulce, piper, curry, coriandru, nucuşoară, ienibahar, cimbrişor, măghiran, ienupăr, rozmarin, chili, muştar boabe). Read more Oala cu mazăre
AC/DC, FMI şi… Puiul Anti-Stres loveşte din nou
Blogul care aduce ploaia. În gură. 😀 Sunt un sadic – mi s-a mai spus. 😛
Dar înainte să provoc pofte dezlănţuite, să vă arăt cum am preparat puiul primit recompensă de la Agricola Bacău pentru Puiul Anti-stres anterior, să vă povestesc una-alta. De-ale mele.
Este marţea de după lunea scutecelor (folosite) şi duminica AC/DC.
Cu ce să încep Read more AC/DC, FMI şi… Puiul Anti-Stres loveşte din nou
Muschi file cu ciuperci
Băieţii îşi cumpără carne, prăjesc două-trei felii în tigaie, eventual îşi fac cartofi prăjiţi drept garnitură şi gata masa.
Eu m-am complicat niţel fiindcă mi-au fugit ochii în magazin pe punga de ciuperci Pleurotus.
Sunt carnivor – mea pulpa, adică ce pulpa mea?! – recunosc. Nu e peşte cum e porcul, nici apă cum e vinul. 😀 Păcatele majore le ţin şi „io” pitite lângă scheletele din dulap. 😛
Am luat 3 felii de muşchi de porc Read more Muschi file cu ciuperci
Publicitate si Papricas
sau… de unde sare puiul?
Scriu bloguri din 2007. Am scris mult pe Netlog apoi mi-am mutat sediul aici din septembrie 2008.
Am scris de sute de concerte şi albume, la unele concerte am pus şi banner nesilit de nimeni, am făcut reclamă benevol şi dezinteresat unor evenimente şi artişti. Nu mi-a mulţumit nimeni niciodată, nici un organizator n-a zis, „ia şi tu bă o invitaţie” sau un producător/distribuitor „ia un CD”. Nu că mă aşteptam la aşa ceva, dar ca idee. Cu artiştii e altceva, mai dau un promo în dreapta-stânga, sunt mai conştienţi că e nevoie de toate mijloacele pentru a se promova.
De ce vă plictisesc cu toate acestea? Mai ţineţi minte Puiul Anti-Stres? Ei bine, m-am trezit cu o notificare pe FaceBook (unde intru mai rar decât intră manelistu’ din piaţă la muzeu) : „sunt consultant PR la agenţia Rogalski Grigoriu, iar unul din clienţii noştri sunt cei de la Agricola Bacău. Au văzut postul tău cu Puiul Antistres şi ar vrea să te premieze 🙂 “ Am crezut că-i o glumă proastă, deh, m-am obişnuit cu ele-n minunata Virtualia…
Dar o să râdeţi, m-au Read more Publicitate si Papricas
Oala cu fasole
sau… Colesterol! Numele tău e Brushvox. 😛
Să-ţi faci o oală cu fasole chiar nu este nici o mare ghiduşie.
Treaba cu fasolea este că pregătirea ei este minuţioasă, dacă vrei să iasă ca la carte – carte de bucate pe care eu n-am citit-o – consumă mult timp.
S-o fi comprimat timpul, habar n-am, dar când vine vorba de dragoste şi/sau mâncare: timp am berechet. 😀
Bucătăria se transformă în front. 😀
Ce am amestecat de data aceasta Read more Oala cu fasole
Călită şi servită! (varza vecinului)
De la viaţa de pe o zi pe alta, anul acesta ne-am adaptat la „de la o tranşă la alta”. 😆
Dar se termină şi cu tranşele şi… ne „mănâncă” gripa porcină!
Până nu demult mă obişnuisem cu reclama: „pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi”.
De câteva zile ne-a lovit o nouă atenţionare: „pentru sănătatea dumneavoastră, consumaţi zilnic cel puţin doi litri de apă”.
Am înţeles: vin vremuri (şi mai) naşpa, nici după ce să bem apă nu o să mai avem! 😆
Da’ de unde 2 litri de apă? Foame mare…
N-am mai gătit de mult ceva demn de pomenit. Cam de la odiosul meu „Gulaş de criză”.
Reţeta de azi este cam la fel de „porcească”, din câte ştiu eu, originile ei sunt de pe vremea campaniilor epuizante ale lui Napoleon. Dacă soldaţii adunau ingredientele prin jecmăneală, acasă o facem “pe apucate” din ce găsim prin cămară… 🙂
Reţeta este simplă şi eficientă, militărească aş putea spune, uşor de preparat pentru oricine.
Cum şi atunci – ca şi acum – foamea era mare iar resursele limitate, mâncarea poate fi preparată din ce ai la îndemână. Este o mâncare colorată, adecvată sezonului şi tonurilor toamnei. 🙂
Eu am folosit ingredientele de bază, dar reţeta este suficient de flexibilă şi în funcţie de resursele şi gusturile fiecăruia, poate fi modelată.
Am fiert nişte cartofi roşii în coajă, atât cât să rămână totuşi tari. În paralel am călit nişte varză proaspătă în multă-multă ceapă şi o căpăţână de usturoi.
Tot simultan am fiert şi nişte paste.
Cartofii i-am tăiat cuburi şi i-am aşezat într-o tavă, am pus varza călită şi pastele fierte peste, am adăugat condimente – piper, boia, curry, etc – şi tava – pentru omogenizare şi rumenire – am introdus-o în cuptor la foc potrivit. (Ador expresia asta cu: „foc potrivit”! ha ha ha 😆 )
Strict de design am adăugat la final nişte verdeaţă mărunţită. 🙂
Cum vă spuneam, nu e mare şmecherie, dar obţinem o mâncare cu gust colorat şi – deloc neglijabil – ceva săţios. Nu neapărat şi sănătos, dar mie nu mi-a ieşit schema cu sufletu’ în rai, bani în bancă, amanta-n dormitor şi maşina la scară!
Merge înnobilată reţeta şi cu puţin caşcaval ras sau ceva carne, preferabil tot un amestec de cuburi de carne de porc, bucăţi de pui şi felii de cârnaţi, dar asta deja este varianta boierească! Eu am avut buget suplu de austeritate…. 😆
Nu ştiu ce e mai bun: capra sau varza vecinului?
Poftă Bună! 🙂
