Cop Shoot Cop – Release (1994)

Cop Shoot Cop – Site Oficial
Cop Shoot Cop – Pagină MySpace
Cop Shoot Cop – Pagină LastFM
The Tod Hole – Siteul lui Tod Ashley

Fac o excepţie de la regulă – de parcă aş avea aşa ceva – şi azi bag la rotisor un disc scos cu şaisprezece ani în urmă. N-am numărat la mustaţă, dar am, am ascultat vreo 220 de albume noi despre care n-am scris, produse lansate anul acesta şi calitatea, conţinutul lor nu rezervă nici surprize prea mari şi-n multe cazuri nici măcar un fior mic nu generează, este dezolantă mediocritatea în care mulţi artişti şi mult trupe se zbat şi se complac.
Acest „Release” lansat de Interscope în septembrie 1994 este – din păcate – ultimul album semnat Cop Shoot Cop şi cele 50 de minute de muzică – şi spun muzică fără nici o exagerare – pe mine m-au influenţat în mod determinant în anii care au urmat. După ce am plimbat prin player zilele acestea noile discuri semnate Arcade Fire, Black Vailed Brides, Eyes Set To Kill, Interpol, LCD Soundsystem, Project Pitchfork, Orange Sector, Liars, Blind Guardian, Izzy Stradlin, Klaxons şi alte câteva nume, mi-am amintit de CSC şi mi s-a făcut o poftă nebună să reascult acest „Release”.
N-am mai pus discul acesta de 3-4 ani, dar sună la fel de proaspăt şi convingător ca acum 14-15 ani când l-am ascultat pentru prima oară.
CSC a fost una din sutele de trupe creative din undergroundul newyorkez care din nefericire n-a reuşit să iasă din zona semiobscură. Neşansa lor s-a numit Grunge şi… show business. Cu toate că posturi de radio independente – mai ales cele studenţeşti – le-au difuzat piesele, au avut şansa de a-l însoţii şi pe Iggy Pop într-un turneu şi chiar şi MTV-ul a difuzat – cei drept rar – clipul piesei „$10 Bill”, după doar patru albume şi şase ani de activitate, gaşca s-a dizolvat.
Trupa a fost înfiinţată în 1987 de basist/vocalul Tod Ashley (aka Tod A.), clăpar/sampleristul David Ouimet şi baterist/percuţionistul Phil Puleo care în setul tradiţional de tobe încorpora şi diferite obiecte – predominant metalice – pentru a obţine sunete percutante, deosebite. În această formulă este scos primul EP „Headkick Facsimile” în 1989 de o casă de discuri obscură din Japonia (discul fiind re-editat în 1994).
Trupa abordează un Rock Industrial experimental, uneori cu sonorităţi destul de bizare ce amintesc pe alocuri de Crass şi alte experimente avangardiste.
Găştii se alătură încă un samplerist – Jim Coleman şi încă un basist – Jack Natz şi în această formulă este imprimat şi lansat albumul de debut „Consumer Revolt” în 1990, un material destul de „ciudat”, un experiment Rock cu note avangardiste şi sonorităţi industriale.
Fără David Outimet este scos un an mai târziu albumul „White Noise”, material care rămâne în zona experimentală însă elementele Rock (muzicale) îşi fac mai mult loc, echilibrul între avangardismul bizar şi construcţiile tradiţionale face materialul mult mai ascultabil şi percutant.
În 1993 este lansat „Ask Questions Later” materialul care cristalizează stilul, abordarea trupei şi atrage atenţia asupra lor şi din partea unui public mai larg şi mai puţin exclusivist. Cvartetul fără chitarist – şi evident fără solo-uri de chitară 😀 – şi cu două chitare bas au creat un sunet gros, pregnant, samplerele şi tobele colorate completând perfect peisajul sonor. Faţă de multe alte găşti din zona experimental-industrială, CSC au incorporat formule tradiţionale Rock, dar şi elemente Jazz/Swing şi au reuşit să construiască teme memorabile, piese pregnante cu iz de imnuri Rock.
Trupa lui Devin Townsend – Stapping Young Lad – pe albumul din 1997 „City” a prelucrat piesa „Room 429″ de pe „Ask Questions Later”. De altfel câte o piesă CPC a fost strecurată şi pe coloanele sonore ale filmelor Johnny Mnemonic şi So Fucking What.
În 1994 este lansat ultimul album CSC: „Release”. Spre surprinderea fanilor Read more Cop Shoot Cop – Release (1994)

An Untitled Track [Responsible Hate Anthem]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nhqcTorCxRY]

E bine să ai prieteni conştiincioşi. Dacă n-aş fi avut un astfel de prieten, piesa aceasta făcută în 2003 se pierdea cu siguranţă.
În fapt este prima piesă completă pe care am pus-o cap la cap după ce Nation’s Slum-ul s-a desfiinţat în 1999. Nu sună de să-ţi rupă capul, dar chiar şi ascultată acum după 8 ani sună convingător.
Chitarele sunt criminale şi am reuşit să scriu şi să construiesc un solo care mă face să zic, da domne, asta e!

Şi dacă tot am găsit această piesă rămasă la sertar, am mai scotocit şi am alcătuit un nou E.P. – „New Blues” – cu piese din perioada 2002-2005. Materialul poate fi ascultat, descărcat AICI. Read more An Untitled Track [Responsible Hate Anthem]

All The “Punk” Things Fest

Regimul dinainte de ’90 din România a fost cel mai aspru. Dacă în toate fostele ţări din blocul estic, Ungaria, Iugoslavia, Cehia, Polonia, Germania de Est şi chiar şi-n Rusia au fost trupe de Rock, Punk, New Wave, Metal(e), a existat o coerenţă şi un underground viabil de rezistenţă, la noi: pauză. Ca şi în multe alte cazuri şi domenii, cele câteva nume care totuşi au fost, sunt umflate excesiv cu pompa, mai mult din prostie decât din patriotism.
Speram ca după ’90 lucrurile să fie cât de cât corectate şi să intrăm şi noi în rând cu lumea. Aparent a existat o oarecare liberalizare şi revigorare în primii ani de după ’90, dar încet-încet vechile găşti au răsuflat liniştit, Iliescu pe toate planurile a asigurat liniştea şi nu doar industria, agricultura, economia, dar şi societatea şi cultura, implicit frageda scenă underground, au fost bine îngropate.
Dacă totuşi pe felia Rock/Metal ceva-ceva s-a mai mişcat, o adevărată mişcare Punk n-am avut niciodată. Punkeri da, trupe nu prea.

Mie îmi plac Z.O.B. chiar dacă au luat-o pe linia americană, mai „pieptănată” şi radio friendly. N-a fost rău nici ce făceau băieţii din Ura De După Uşă, amestecul acela de Nirvana cu Thrash/Heavy Metal simplist, minimalist, dar direct şi eficient a fost poate cel mai Punk act de pe scena românească, dar ca multe alte proiecte bune de la începutul anilor ’90 şi UDDU – din varii motive – s-au dispersat şi au dispărut treptat din lumina reflectoarelor. Trupa activează din nou şi sper să aibă aceeaşi vână ca acum 20 de ani şi să se lege lucrurile pentru ei.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VT3oSGuFubY]
Fireşte, proiecte interesante au fost şi poate Read more All The “Punk” Things Fest

Boris and Ian Astbury – BXI (2010)

Boris – Site Oficial
Boris – Pagină MySpace
The Cult – Site Oficial
The Cult – Pagină MySpace

Ian Astbury este fondatorul formaţiei (Punk) Southern Death Cult (1981), transformată în Death Cult (1983) şi-n final în The Cult, una din trupele de succes ale scenei Rock britanice de la sfârşitul anilor ’80, începutul anilor ’90. Al doilea şi al treilea lor album, „Love” (1985), respectiv „Electric” (1987) sunt discuri absolut clasice şi de referinţă.
Ultimul material The Cult, „Born Into This” datează din 2007 şi pentru anul acesta au anunţat lansarea noului material. Deocamdată au scos doar single-ul „Everyman and Woman is a Star” în data de 31 iulie şi au cântat la Sonisphere-ul britanic în aceeaşi zi.
De pomenit şi măcar două din colaborările majore al lui Astbury. În 2002 a fost alegerea cea mai potrivită pentru proiectul de re-asamblare al trupei The Doors „The Doors of the 21st Century” alături de doi supravieţuitori Robby Krieger şi Ray Manzarek. Iar anul acesta Astbury a colaborat la piesa „Ghost” pe noul material semnat Slash.
Dacă pretinzi că eşti rocker şi îţi place, te interesează fenomenul, măcar atât trebuie să ştii despre cine este Ian şi The Cult.
Dar….who the hack is Boris?! Read more Boris and Ian Astbury – BXI (2010)

Mr. Pan[k]sament – One Bullet [Resolution] EP 2010

Lucrurile au mers mai încet decât speram, însă merg. Aţi vrut Bandcamp, am făcut pagină Bandcamp, am remixat unele din piesele deja prezentate şi am mixat şi una din piesele dragi mie: Vio-lent – o piesă compusă din 3 părţi şi de aproape 10 minute, un experiment pe placul meu. 6 piese… Şi sunt moca. Deocamdată. 🙂 Şi se împrăştie. 😉

[bandcamp album=3815964024 size=venti bgcol=FFFFFF linkcol=4285BB]

Mai am de lucru, dar Read more Mr. Pan[k]sament – One Bullet [Resolution] EP 2010

fff

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PNKSFYAljNY]

fuck faggot fat fame farting finger family fellacio freedom fries facial fight fire fly flower foot fail folk fit fix furry fun fucker festival frontir frontline fall fresh fruit friends freak food fool fetish fish flirt femini feel fire fuel flat fear frightened float fabulous funk funeral form face…F

fir formă foame frică fruct fiinţă funeral fată faţă fler frunză fior filon fiolă flacon feroce fericire fecale firesc forţă fecundare fertilitate ferit foarfecă folositor firav filozofie firimituri favor fuziune front frontal franjuri frântură frenezie focus flexibil formidabil fictiv furibund felinar… (et)F

Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Conform unui sondaj recent 41% din populaţie ar vota cu Nicolae Ceauşescu. Suntem la imediat 21 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 când milioane de oameni au ieşit în stradă să dea jos un dictator, să schimbe un regim opresiv, milioane de oameni au sperat că un alt sistem decât cel socialist ne va face viaţa mai bună. Multe alte milioane au stat la televizor şi au privit.
Au trecut 21 de ani şi nu s-a schimbat mai nimic. Mentalităţile se schimbă cel mai greu. Sau niciodată. Între a nu avea informaţii şi a avea, dar a nu ţine cont de ele, a nu le folosi este ignoranţa.
Ignoranţa de multe ori este refuzul de a accepta realitatea.
Deşii internetul – ideea de reţea – a fost lansată la sfârşitul anilor ’50, a fost pus în practică abia în 1978 şi a devenit o reţea publică doar în 1991. Prima versiune a sistemul de operare Windows a fost creat în 1983 şi lansat în 1985, pe atunci doar o aplicaţie adiţională la programul MS-DOS şi au fost nevoie de încă 10 ani până s-a ajuns la versiunea 4, Windows 95. Deşii pare o eternitate, Wikipedia a fost lansat în 2001, MySpace în 2003, FaceBook în 2004 şi YouTube în 2005.
Sunt lucruri care au devenit uzuale, banale şi foarte mulţi au senzaţia că sunt din totdeauna… Muzica nu era pe torente, nu se făceau transfere de fişiere mp3 pe Hotfile. Primul meu CD player l-am cumpărat în 1996 şi să-ţi promovezi muzica copiai casete audio şi în cel mai bun caz coperţi xeroxate şi le trimiteai prin poşta tradiţională.

Omul dispune de un sistem de autoapărare care în timp estompează amintirile neplăcute şi păstrează la suprafaţă doar ce a fost frumos şi plăcut. Avem o memorie selectivă, păstrăm doar aspectele care ne sunt confortabile şi restul eliminăm sau îl… ignorăm.
Există mereu tendinţa şi tentaţia de a falsifica realitatea.
Asta pe de o parte explică şi afirmaţia multora care spun că înainte se trăia mai bine, dar şi multe alte lucruri.
Şi mai trebuie să ţinem cont de un aspect: manipularea.
Lipsa informaţiilor a fost înlocuită cu avalanşa de informaţii şi multe informaţii filtrate, distorsionate.

Spun toate acestea fiindcă anii ’90 au fost ani tulburi, agitaţi, ani de agonie şi extaz, anii speranţelor şi dezamăgirilor, al protestelor şi al frustrărilor…

[bandcamp album=2937470359 size=grande3 bgcol=0d0c0c linkcol=f91d10]

Povestea trupei Nation’s Slum Read more Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Totul pentru PUNK, totul…

pentru victorie!

Am mai vorbit despre Punk şi n-am să mă repet, abordarea, concluzia mea este că avem de-a face cu o atitudine, ci mai puţin cu un stil explicit, închistat muzical.
Punk-ul a venit ca o contra-manifestaţia vis a vis de abordarea „pace, iubire şi flori” a generaţiei, mişcării Hippy, ideologic situându-se tot în stânga, dar având o abordare directă, chiar brutală.
Muzica chiar dacă are la bază acelaşi bătrân Rock’N’Roll, de-a lungul timpului artiştii au adăugat fiecare după plac şi inspiraţie elemente Rock, Metal, Raggae, New Wave, Folk, Pop sau Jazz, au apărut sub-genuri şi genuri noi de la Hardcore la Pop Punk, de la Crossover la Ska.
Spuneam că la origine a fost tot o mişcare de stânga, dar evident a apărut şi versiunea de dreapta denumită Oi (anii ’70, pioneri fiind britanicii The Business). Dar anii ’80 şi mai ales ’90 au estompat în mare măsură latura politică (şi de protest/manifest) al mişcării, globalizarea şi comercializarea (corporatizarea) n-a iertat nici Punk-ul şi ironic azi avem şi Pop Punk, roşul a fost diluat şi îndulcit, a devenit balon de săpun şi… roz.

Se spune că la 19 ani eşti socialist (de stângă), la 30 liberal (de dreapta) şi după 40 devii conservator… În anii ’80 când am descoperit The Sex Pistols, The Clash, The Exploited şi Dead Kennedys m-a cucerit spiritul protestatar, n-a contat ideologia, ba mai mult, combăteam stânga cu stânga, oarecum contra naturii. Şi contra naturii, logicii a fost şi regimul opresiv care interzicea acele materiale care în fapt militau pentru ideile de stânga şi contra Capitalismului…
Vă plictisesc? Read more Totul pentru PUNK, totul…

Guns N’ Roses – Family Tree (2010)

Axl şi gaşca lui ne vor onora pe 21 septembrie la Bucureşti cu un show în cadrul turneului „Chinese Democracy”. Sincer nu prea ştiu câţi fani mai are Axl în România, eu parcă-parcă am ceva nostalgii legate de începutul anilor ’90 – exclusiv muzicale! – şi poate-poate mă urnesc să-l văd pe Axl în acţiune. Ce-i drept G’N’R nu mai sunt de mult “cea mai periculoasă formaţia din lume” şi nici eu nu mai am 20 de ani… 😛
Albumul „Chinese Democracy”, aşteptat 15 ani, poate fi catalogat un eşec chiar dacă nu este neapărat un disc prost, ci mai degrabă un material fragmentat şi inegal.
Timpul iar trece şi Axl în locul promisului rapid act 2 al trilogiei pornite cu „Chinese Democracy” în mai l-a dat în judecată pe fostul impresar al trupei Irving Azoff cerându-i daune de 5 milioane dolari pentru sabotarea promovării albumului. (Se pare că Irving a forţat o reuniune al vechei formule, fapt deloc pe placul lui Axl).
Acum Axl mai poate avea o supărare: casa de discuri din Argentina, Music Brokers Arg, probabil fără licenţă, a scos pe piaţă acest CD dublu „Family Tree”.
La prima vedere cele două discuri – primul disc are 46,22 minute, cel de-al doilea 47,15 minute – pare un Best Of amestecat cu cover-uri, însă lucrurile sunt mult mai interesante Read more Guns N’ Roses – Family Tree (2010)

eatmewhileimhot! – xALBUMx (2010)

Îşi mai aminteşte cineva de nemţii Green Jellÿ? Eventual cei din generaţia mea mai ţin minte albumul „Cereal Killer Soundtrack” din 1993 şi piesa „Three Little Pigs”, dar dincolo de asta cred că mare lucru nu prea se ştie de acest grup…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_CYwNWHZuT0]

Am luat-o pe ocolite, eatmewhileimhot! n-au nici o legătură directă cu germanii, sunt americani Read more eatmewhileimhot! – xALBUMx (2010)