Plouă pe platane

1 iunie … şi e vreme de numărat copiii şi făcut banii praf.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=83BVi3cPwgs]

Plouă şi e frig, vara pare imposibil de departe ca Luminiţa de la capătul tunelului şi ieşirea din tot mai eterna brambureală. Din rău în mai rău constat că mereu poate fi mult mai rău.

Mă duc în Iad, cine-mi va plăti chiria?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Gj2MCf2G80]

Şi a plouat şi ieri şi a fost şi sPARTY-ul din Suburbia. Read more Plouă pe platane

The Chap – Well Done Europe (2010)

Am dat peste gaşca aceasta britanică pur întâmplător.
Deşii activează de prin 2006 şi au deja la activ 3 albume, acesta fiind al patrulea.
La prima incursiune mi s-a părut un disc lejer de vară. Abordează un amestec de Indie cu Pop la modul cel mai minimalist şi lejer posibil, însă deloc superficial. O culoare aparte introduc prin utilizarea viorii (Panos Ghikas – bas, voce, clape, samplere şi vioară) şi al violoncelului (Johannes von Weizsäcker – chitară, voce, clape, violoncel), faptul că folosesc atât instrumente cât şi sintetizatoare şi samplere conferă avantaje certe. Cu toate acestea sunt extrem de aerisiţi, chiar zgârciţi cu sunetele, totul este redus la absolut strictul necesar.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9ZxnhIBsBdU]

Pe „Well Done Europe” lansat în data de 24 mai, avem Read more The Chap – Well Done Europe (2010)

Lost In Stereo – incursiune în bucătărie

Azi – a doua zi de luni din săptămână (respectiv luni după două duminici 😀 ), vorba lui Flavius – m-am gândit să deschid uşa la o altă bucătărie, nu aceea unde fierbe oala cu mazăre sau ştiu eu ce altă „invenţie” culinară de-a mea, ci „bucătăria” sunetelor, sertarul cu proiectul la care lucrez: Lost In Stereo.

Ştiu, mai am de terminat partea de producţie la „One Bullet Revolution” – discul promis pentru anul trecut, dar da, admit, sunt împrăştiat, lucrurile s-au legat mai greu, dezinteresul constatat (şi) la Cybermental IV toamna trecută, m-a dezumflat niţel…
Dar revin puţin la luni după luni…. E atât de românesc, nu?! Adică Read more Lost In Stereo – incursiune în bucătărie

John 5 – The Art of Malice (2010)

John 5 – The Art of Malice (2010)

John 5 – The Art of Malice (2010) „Unii n-are stare, domne!” Am scris anul trecut pe larg despre cariera lui John 5, cum acest vrăjitor al celor 6 corzi a ajuns de la Lita Ford la Rob Zombie trecând pe la David Lee Roth, proiectul Industrial 2wo al lui Rob Halford şi prin trupa lui Marlyn Manson şi am scris şi despre albumele solo şi „Remixploitation”-ul lansat anul trecut.
Anul acesta a fost lansat noul Rob Zombie „Hellbilly Deluxe 2” pe care John 5 şi-a impregnat simţitor aportul, dar se pare că i-a mai rămas energie şi i-au mai rămas suficiente idei şi pentru încă un disc solo, acest „The Art of Malice”. Read more John 5 – The Art of Malice (2010)

Brazda Lui Novac în Club Control

Şi a fost vineri seara şi a fost lansarea albumului Brazda Lui Novac la Club Control.
Contând pe „punctualitatea mioritică”, am aterizat la locul faptei cu o oră întârziere, dar şi aşa s-a dovedit că ajunsesem cam devreme.
Nic Cocarlea a început rotitul de platane pe la 10 jumătate, apoi pe la 11 au urcat pe scenă Brum Conspiracy, un trio interesant cu tobar şi chitară live, o muzică Electro-Experimentală cu arome Psihedelice ce-şi au rădăcinile în Avangarda anilor 80 undeva în zona dintre Rock-ul Progresiv şi World Music. Interesant proiect, poate uşor unidimensional, dar cu potenţial.
Victor a preluat scena pe la 12 şi spectacolul său a durat aproximativ 2 ore inclusiv 3 bis-uri. A fost Read more Brazda Lui Novac în Club Control

Nevermore – The Obsidian Conspiracy (2010)

Încă una şi mă duc! 😆
Tot finalul anilor 80 mi-ia scos în cale pe Sanctuary cu albumul „Refuge Denied” (1987) şi cumva mi-a picat cu tronc gaşca lui Warrel Dane şi acest disc produs de Dave Mustaine.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BExMRGMfG1o]

Cum este şi acest „Die For My Sins” aminteşte de abordarea a la Iron Maiden, însă americanii au reuşit să revigoreze, să dea un suflu nou, o intensitate crescută unui gen – Heavy Metal – care la acel moment părea depăşit şi plafonat. Şi să vezi pletele lui Warrel Dane în acei ani a fost un şoc!

A urmat încă un album excelent, „Into The Mirror Black” în 1990 Read more Nevermore – The Obsidian Conspiracy (2010)

Annihilator – Annihilator (2010)

Dacă tot am dat-o pe Retro Thrash, rămân la clasicii cu discuri noi şi vă reamintesc de un alt hit de la sfârşitul anilor 80, Annihilator „Alison Hell” de pe albumul „Alice In Hell”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Py5h80QI3hE]

N-am fost fan Jeff Waters, însă chitarist, basist şi în final în caz de nevoie şi solistul trupei Canadiene Annihilator poate fi considerat un veteran al genului Thrash-Progresiv Metal.
Noul album este al 13-lea lor disc şi chiar dacă în jurul lui Jeff personalul s-a schimbat vertiginos, 26 de ani de carieră Read more Annihilator – Annihilator (2010)

Exodus – Exhibit B The Human Condition (2010)

Mijlocul şi sfârşitul anilor 80 au adus la suprafaţă tot ce era mai bun din valul Thrash Metal, (ci nu trash cum cred unii… avizaţi) trupele cu greutate din Bay Area San Francisco dominau autoritar scena, s-au impus cei patru călăreţi ai apocalipsei: Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax pe care avem ocazia să-i vedem şi noi anul acesta împărţind aceeaşi scenă la Tuborg Greenfest Sonisphere pe 26 iunie la Romexpo în Bucureşti.
Linia a doua însă nu era cu nimic mai prejos. Şi s-au născut adevărate imnuri care au marcat cel puţin o generaţie de noi rockeri. Nu pot să-mi şterg din minte „Elimination”-ul celor din Overkill sau… „The Toxic Waltz”-ul semnat Exodus de pe fabulosul album „Fabulous Disaster” din 1988.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YcfIGok1mMI]

…şi fac şi o paranteză – că tot a fost AC/DC la Bucureşti şi toţi nefericiţii de după bloguri au încercat să profite Read more Exodus – Exhibit B The Human Condition (2010)

Deftones – Diamond Eyes (2010)

Pentru mulţi eticheta Nu Metal este la fel de stânjenitoare ca treaba cu Emo. Dacă „Adrenaline” (1995) şi „Around the Fur” (1997) aveau amprente Korn, sonorităţi explozive de Metal agresiv, de la „White Pony” (2000) acestea treptat s-au mai estompat, Deftones au cotit-o treptat spre o zonă mai „chill”, dar şi-au păstrat tonul grav, tulbure, muzica, vibraţia pe care o transmit este la fel de tensionată şi contorsionată.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8F-kMVqLdf8]

Accidentul de maşină care l-a trimis în comă pe basistul Chi Cheng în noiembrie 2008 a dat peste cap planurile trupei Read more Deftones – Diamond Eyes (2010)