Unter Null – Moving On (2010)

Unter Null – pagină MySpace

Pomeneam ieri legat de albumul Kidneythieves de Shikhee, vestea bună e că noul material Android Lust „The Human Animal” urmează să fie lansat în data de 10 august şi tot ieri aminteam şi de Unter Null, al treilea lor album, „Moving On” a fost lansat în februarie de Alfa Matrix, dar în avalanşa de discuri cumva n-am apucat la acel moment să scriu despre el.
„Sub Zero” (Unter Null în limba germană) este proiectul lui Erica Dunham (născută la Seattle) pornit în 1998 şi explorează o zonă Electro experimentală cu sonorităţi de la EBM la Power Noise, dar include şi secvenţe Chill, Trip şi Trance.
Nu doar numele are rezonanţă germană, stilul, abordarea este destul de nemţească, muzica are ca fundament sonorităţile EBM europene însă tocmai amintitele secvenţe de escapadă într-o zonă experimentală, pasajele mai lente şi de atmosferă o diferenţiază, o salvează pe Erica din zona gri, relativ monotonă şi repetitivă a sutelor, miilor de proiecte de acest tip. Tot un plus aduc şi ruperile, incursiunile în extrema opusă, momentele Noise, distorsiunile zgomotoase.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=brC7bKBspic]

„Moving On” aliniază 10 piese noi şi un cover Nick Cave Read more Unter Null – Moving On (2010)

Kidneythieves – Trypt0fanatic (2010)

Kidneythieves sunt un proiect Industrial Rock lansat în 1998 de solista Free Dominguez, o cubaneză crescută-n America. Pentru acest proiect s-a combinat cu chitaristul şi inginerul de sunet Bruce Somers şi au apelat la serviciile lui Chris Schleyer (chitară), Christian Dorris (bas) şi Sean Sellers (tobe).
În acelaşi an este lansat şi albumul de debut „Trickster” urmat în 2002 de „Zerøspace” şi în 2004 de „Trickstereprocess”, o variantă remixată digital al materialului anterior şi completat cu 5 piese noi plus un DVD bonus.
În 2004 domniţa Dominguez îşi concentrează atenţia spre zona Indie şi Somers lansează-n paralel un alt proiect: ShockNina. În 2007 cei doi revin la sentimente mai bune şi reiau colaborarea şi astfel 2010 ne aduce noul lor produs, acest „Trypt0fanatic” ce conţine 10 piese proaspete.
În mod independent au reuşit să vândă din produsele anterioare peste 100.000 de unităţi, ce este o cifră remarcabilă în condiţiile date şi trupa refuză şi în continuare semnarea vreunui contract cu o casă de discuri sau distribuitor, materialul este disponibil exclusiv pe site-ul formaţiei.

Vocea lui Dominguez mi-a amintit de suedeza Read more Kidneythieves – Trypt0fanatic (2010)

Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Conform unui sondaj recent 41% din populaţie ar vota cu Nicolae Ceauşescu. Suntem la imediat 21 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 când milioane de oameni au ieşit în stradă să dea jos un dictator, să schimbe un regim opresiv, milioane de oameni au sperat că un alt sistem decât cel socialist ne va face viaţa mai bună. Multe alte milioane au stat la televizor şi au privit.
Au trecut 21 de ani şi nu s-a schimbat mai nimic. Mentalităţile se schimbă cel mai greu. Sau niciodată. Între a nu avea informaţii şi a avea, dar a nu ţine cont de ele, a nu le folosi este ignoranţa.
Ignoranţa de multe ori este refuzul de a accepta realitatea.
Deşii internetul – ideea de reţea – a fost lansată la sfârşitul anilor ’50, a fost pus în practică abia în 1978 şi a devenit o reţea publică doar în 1991. Prima versiune a sistemul de operare Windows a fost creat în 1983 şi lansat în 1985, pe atunci doar o aplicaţie adiţională la programul MS-DOS şi au fost nevoie de încă 10 ani până s-a ajuns la versiunea 4, Windows 95. Deşii pare o eternitate, Wikipedia a fost lansat în 2001, MySpace în 2003, FaceBook în 2004 şi YouTube în 2005.
Sunt lucruri care au devenit uzuale, banale şi foarte mulţi au senzaţia că sunt din totdeauna… Muzica nu era pe torente, nu se făceau transfere de fişiere mp3 pe Hotfile. Primul meu CD player l-am cumpărat în 1996 şi să-ţi promovezi muzica copiai casete audio şi în cel mai bun caz coperţi xeroxate şi le trimiteai prin poşta tradiţională.

Omul dispune de un sistem de autoapărare care în timp estompează amintirile neplăcute şi păstrează la suprafaţă doar ce a fost frumos şi plăcut. Avem o memorie selectivă, păstrăm doar aspectele care ne sunt confortabile şi restul eliminăm sau îl… ignorăm.
Există mereu tendinţa şi tentaţia de a falsifica realitatea.
Asta pe de o parte explică şi afirmaţia multora care spun că înainte se trăia mai bine, dar şi multe alte lucruri.
Şi mai trebuie să ţinem cont de un aspect: manipularea.
Lipsa informaţiilor a fost înlocuită cu avalanşa de informaţii şi multe informaţii filtrate, distorsionate.

Spun toate acestea fiindcă anii ’90 au fost ani tulburi, agitaţi, ani de agonie şi extaz, anii speranţelor şi dezamăgirilor, al protestelor şi al frustrărilor…

[bandcamp album=2937470359 size=grande3 bgcol=0d0c0c linkcol=f91d10]

Povestea trupei Nation’s Slum Read more Nation’s Slum – Frust-Rated XXX

Reject – prima formaţie Industrial din România

Mulţi pretind că au inventat lopata, dar dacă te uiţi la mâinile lor bătăturile nu-s de la muncă…
E şi o vorbă românească potrivită: după război mulţi viteji se arată.
Dar dacă e să vorbim pe bune, cum şi scena/underground-ul Rock/Metal scârţâie dacă-l luăm la bani mărunţi, despre zona Industrial practic nici nu se poate vorbi.

Throbbing Gristle sunt desemnaţi de majoritatea specialiştilor ca fiind responsabili pentru formarea şi înrădăcinarea genului Industrial, un nume de care probabil foarte mulţi nici n-au auzit. Monte Cazazza, Cabaret Voltaire, Einstürzende Neubauten sau Laibach sunt la fel nume relativ obscure pentru mulţi.
De Laibach ştiam de la Liviu Hoisan (Tectonic) şi la aceea vreme ascultam fascinat VoiVod. Datorită lui Kuky – pe atunci chitaristul formaţiei braşovene Detector – în ’90 am avut primul contact cu Nine Inch Nails (Pretty Hate Machine), Ministry (The Land of Rape and Honey şi The Mind is a Terrible Thing to Taste)  şi Malhavok (The Release), discuri primite de acesta prin intermediul unui prieten plecat în Canada.
Noile trupe şi sonorităţi ne-au marcat şi… tentat.
Acum lucrurile sunt simple, dar în ’90 un computer personal încă era o raritate şi tehnologia era într-un stadiu incipient, experimental (şi primitiv).  Şi hardware-ul şi software-ul.
Trupa Detector s-a desfiinţat în ’93, Mari (chirară), Mărinu (bas) şi Zoli (tobe) s-au alăturat noului meu proiect, Nation’s Slum (mai am o restanţă şi aici de povestit) după ruptura mea de Pansament iar Kuky a trecut prin Experimental şi împreună cu Mari s-au apucat de… experimentat şi pe noul tărâm ivit: Industrialul.
Inspiraţi de videoclipul formaţiei Bile „I Reject” (Bile – pagină MySpace) şi descinderea unei alte găşti americane la Bucureşti, Schnitt Acht, s-a născut proiectul REJECT.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9AJYa58Zg80]

În iarna anului ’95 Read more Reject – prima formaţie Industrial din România

Just a

perfect day,
Problems all left alone,
Weekenders on our own.
It’s such fun.
Just a perfect day,
You made me forget myself.
I thought I was someone else,
Someone good.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j2JXy1Z9ovs]

Well… Read more Just a

Gladiator – Circular Reasoning (2010)

N-am fost niciodată un fan înflăcărat al aşa numitului val de Metal Progresiv plecat de la Dream Theater. Uneori în spatele acestui „Progresiv” s-a ascuns predominant strict tehnică şi mai puţin – sau deloc – creaţie (şi expresia unor stări, sentimente). Cred că-n muzică, în artă nu este important să arăţi „cine-s io şi ce tare sunt”, ci să exprimi ceva ce îşi găseşte rezonanţa în public. E drept, publicul este predominant ignorant şi haleşte exclusiv ce i se serveşte pe tavă de media (mare), produsele din mainstream.
Astfel surprizele plăcute vin predominant din zona obscură a undergroundului.
Cabe (bas), Josh (chitară), Chris (tobe) şi Spencer (chitară), altfel spus, trupa Gladiator vin din Clearwater, Florida şi albumul lor de debut, acest „Circular Reasoning” este o dovadă că muzică bună se poate face şi-n garaj, în subsoluri, nu este nevoie nici de producători de fiţe şi nici de studiouri în vogă, ci doar de poftă de a cânta şi ceva inspiraţie.

The Number of the Blog (TNOTB) notează materialul cu 5 din 6 Read more Gladiator – Circular Reasoning (2010)

Captain Ahab – The Propagation of the… (download!)

Cu toate că de anul trecut m-am reactivat şi am oarecare legătură cu (pseudo) scena Electro, admit, nu sunt expert şi nici cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre muzica Electro de factură modernă, despre stiluri şi sub-categorii, despre artiştii ce activează-n această zonă.
Mare lucru nu ştiu nici despre acest duo din L.A., Captain Ahab, dar având în vedere că noul lor material e la liber pe site-ul lor – Get It from Here – m-am aruncat să-l descarc şi ce am primit a fost o surpriză extrem de plăcută.

Şi e bine că mai sunt artişti care-şi pun “marfa” la “vedere” şi gratis pentru cei interesaţi, că parcă avem tot mai mulţi “artişti” şi tot mai puţini oameni interesaţi…

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=eNt0_uSAJ24]

E muzică de club, de chef Read more Captain Ahab – The Propagation of the… (download!)

The Mission – Dum Dum Bullet (2010)

În cadrul festivalului ArtMania în data de 13 august vor cânta la Sibiu The Sisters of Mercy. Dacă legendara trupă Goth în fapt se rezumă la Andrew Eldritch şi „misteriosul” Doktor Avalanche (la origini un BOSS DR-55 “Doctor Rhythm”), doi din colaboratorii lui Eldritch de la mijlocul anilor 80, chitaristul Wayne Hussey şi basistul Craig Adams în 1986 au pus bazele unui nou grup.
Iniţial au folosit numele de The Sisterhood, dar Eldritch a reacţionat rapid şi a scos un album sub acest nume aşa că Hussey şi Adams s-au reorientat şi-n final a fost adoptat numele de The Mission.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4GrPSZEVDt0]

Deoarece o trupă americană de Funk din anii ’70 deţine pentru State drepturile asupra numelui „Mission”, Hussey a fost nevoit să introducă şi UK-ul la capătul numelui. Şi încă o paralelă cu SOM, ca şi Eldritch, Hussey s-a dovedit singurul membru constant al grupului.
Hussey a debutat cu formaţia Pauline Murray & The Invisible Girls, a trecut prin Dead or Alive înainte să se alăture lui Eldritch Read more The Mission – Dum Dum Bullet (2010)

Destiny In Chains – Last Forever (2010)

Pe Destiny In Chains i-am găsit întâmplător și sunt o gașcă de Death/Metalcore din Cairo, Egipt.
Cei 5: Zander – voce, Shive și Meniem – chitare, Kilany – bas și Alolo tobe cântă de la mijlocul anilor 2000 și albumul de debut, „DemoniZed” a fost lansat în 2007. Casa de discuri independentă, DeathCap Records din Anglia le-a întins o mână de ajutor și au relansat discul remixat și anul acesta a fost pus în vânzare și noul material: „Last Forever”.
După surpriza plăcută oferită de Orphaned Land – trupa din Israel care a cântat în prima seară a festivalului Sonisphere (unde n-am ajus – lucram la asta – și regret că am ratat ocazia să-i văd pe Orphaned Land, Anthrax, Slayer, Alice In Chains și să-i revăd pe Rammstein, dar unde a ajuns Alin) – o incursiune nesperată în underground-ul egiptean (după un prim contact cu plaja 😀 ) sună promițător. Read more Destiny In Chains – Last Forever (2010)

Devo – Something For Everybody (2010)

Să oferi ceva sau câte ceva pentru toată lumea și fiecare în particular este practic imposibil. (Off-topics: e ca atunci când vine-n vizită câte un străin – occidental – sau un vechi prieten plecat „dincolo” de ceva vreme și toți trag de el, au o singură frământare: dar mie ce mi-ai adus? 😛 )
Iar treaba cu „satisfacția garantată” este un rahat mâncat cu drag de cei din zona PR și publicitate, mai neaoș spus: satisfaction guaranteed it’s just a verbal bullshit.

Vreți o banană?

Devo este un concept integrat în muzică, respectiv exprimat prin muzică. Numele – Devo – vine de la „de-evolution” – adică regres, involuție și a fost lansat la sfârșitul anilor 60 ca o satiră la adresa societății americane și a omului, individului în special.
„Gluma” Read more Devo – Something For Everybody (2010)