Extrem de brutali, tehnici, dar şi coloraţi, Enough Has Been Said sunt o gaşcă din Mexic şi amestecă la modul cel mai fericit Hardcore furios cu elemente Metalcore, sonorităţi Death şi infuzii moderne, dar şi pasaje aerisite şi mici experimente progresive sunt înserate pe ici-colo în muzica lor.
Prea multe detalii n-am reuşit să dezgrop despre ei, în 2004 chitariştii Dario şi Gerardo au descoperit că împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru Metal, având printre favorite nume ca Children of Bodom, Shadows Fall , Killswitch Engage, etc. Lor li s-a alăturat solistul Oswaldo ca-n 2005 componenţa trupei să fie completată de bateristul Alejandro şi basistul Alexis.
Acest „Premonitions” pare să fie albumul lor de debut şi cele 10 piese aliniate îţi smulg capul la propriu. Read more Enough Has Been Said – Premonitions (2010)
metalcore
Bhayanak Maut – Bhayanak Maut (2010)
Metalcore din Mumbai, India. Fanii Sepultura pot găsi în aceşti Bhayanak Maut un nou favorit, componenţii trupei abordează un Thrash/Metalcore extrem de tehnic şi incisiv, mă aşteptam la ceva mai multe infuzii orientale – şi cred că le-ar fi dat un mare plus -, dar băieţii atacă frontal şi tradiţional temele brutale şi de viteză.
Trupa din India înfiinţată în 2003 a ajuns la al treilea său album, 11 piese zgomotoase, alerte, cu multe schimbări, riff-uri incisive, voci agresive – predominant urlate în manieră Death.
Ne surprinde în mod plăcut când din cele mai neaşteptate colţuri ale lumii vin materiale interesante, cum probabil şi alţii sunt surprinşi când descoperă că şi-n România sunt trupe interesante. Şi apropo de asta, am găsit trupele White Walls şi Mediocracy pe un blog – Mediocracy, respectiv White Walls – cu multă muzică Metal de calitate, ce ca promovare pentru nişte trupe tinere este un fapt absolut pozitiv. Read more Bhayanak Maut – Bhayanak Maut (2010)
Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010)
Băieţii sunt din Bucureşti şi albumul lor de debut îl puteţi descărca de pe Asiluum Arts cu binecuvântarea lor.
Trupa – ca mai orice în românica… – s-a închegat mai greu, a durat patru ani ca să se ajungă la formula actuală, în jurul solistului Viez s-au adunat Radu (Cap De Craniu) – chitară, Para (Rain District) – tobe, Dop (Deviant) – bas şi Costin (Nightpray, Cap de Craniu) – chitară.
Albumul de debut, „Human Progress – Endless Regress” conţine 9 piese imprimate „din încheietură”, la grămadă – adică live – probabil în sala de repetiţii, pentru a capta energia, forţa muzicii, astfel sunetul nu este cel mai şlefuit, cel mai sofisticat, însă dinamica este cea naturală, redă cu precizie spiritul muzicii.
Mediocracy abordează un Metal contemporan, undeva-n zona Metalcore, elemente Post-Hardcore, sonorităţi Death, Thrash, Sludge şi Groove Metal se îmbină dinamic şi rezultatul este un manifest furios-zgomotos.
Temele abordate sunt corupţia, declinul, ura, discriminare, disperarea, lipsa perspectivei şi aceste subiecte negative oarecum şi-au pus amprenta şi pe atmosfera trupei, au oarecum o vibraţie joasă care induce la un moment dat o stare neplăcută, este ceva apăsător dincolo de momentele incisive, pasajele rapide, riff-urile tăioase.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=42mHdzjDuak]
Cele 9 piese adunate pe „Human Progress – Endless Regress” Read more Mediocracy – Human Progress – Endless Regress (2010)
After The Burial – In Dreams (2010)
Am fost urecheat – prieteneşte – că „am trădat cauza” ( 😆 ) – a se citi Metal/Punk/etc – şi-mi caut „inspiraţia” în altă parte. Eu ascult muzică şi mă inspir din Soare. 😉 Prietenul meu glumea, dar cu siguranţă mulţi gândesc aşa la modul cel mai serios. Urmând principiul „ia de la…” – ştiţi voi cine -, îi scot pe tapet pe After The Burial şi acest al treilea lor album lansat ieri.
Băieţii din Minnesota au intrat în scenă în 2004 şi propun un amestec de Heavy Metal Progresiv, Hardcore şi Death Metal iar una din inovaţiile aduse este folosirea chitarei cu 8 corzi. Au construcţii complexe, cântă foarte tehnic, dacă vocea este brutală şi ritmurile alerte, incisive, chitarele aduc pe lângă riff-uri tăioase şi teme, pasaje armonice, melodioase.
Albumul de debut „Forging A Future Self” a fost lansat în 2006 pe cheltuială proprie, din 2008 au semnat pentru casa de discuri Sumerian şi sub sigla lor au scos următoarele albume: „Rareform” (2008), respectiv versiunea re-editată din 2009 „Rareform (Re-Issue)”.
În 2009 este adus un nou solist, Anthony Notarmaso, care este la fel de brutal şi consistent ca predecesorii săi, dar introduce şi pasaje mai melodioase (screamo), baza formaţiei constă în cei doi chitarişti Justin Lowe şi Trent Hafdahl şi basistul Lerichard “Lee” Foral iar la tobe îl avem pe Dan Carle.
Au fost în turnee alături de nume ca Disturbed, Killswitch Engage, Necrophagist şi Hatebreed, noul material este promovat în cadrul turneului american „December Decimation Tour” alături de Winds of Plague şi Carnifex.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EhYwTeRHNlw]
Combinaţia aceasta de Heavy Progresiv cu elemente brutale Death Metal/Hardcore sună revigorant, dar are Read more After The Burial – In Dreams (2010)
East of the Wall – Ressentiment (2010)
Asupra acestei trupe mi-a atras atenţia Şerban-Ionut Georgescu (danke!), basistul din White Walls, m-am băgat pe pagina lor MySpace şi ascultând piesa „Salieri” mi-am amintit de momentele complex-schizofrenice ale celor din VoiVod din era „Nothingface”, East of the Wall au ceva din acel spirit contorsionat, construiesc un univers disonant şi impredictibil aflat mereu în mişcare.
De câţiva ani, mai ales dincolo de ocean o serie de trupe din zona extremă a Metal-ului, mai ales de pe filonul Death-ului tehnic, s-au orientat spre sonorităţi experimentale, şi-au lărgit orizontul sonor introducând elemente de Jazz, Avangardă, zgomote Industriale, soliştii pe lângă urletele şi hârâielile tipice au început să şi cânte, să contrabalanseze brutalitatea cu pasaje melodice. Să urli ca boul de la un cap la coadă nici nu mai sperie, nici nu impresionează pe nimeni, cum nici traforajul viteză şi bătrâna sârbă bătută la viteze cât mai imposibile nu mai reprezintă mare lucru. Cynic au deschis drumul încă de la sfârşitul anilor ’80, albumul „Focus” din 1993 rămâne un punct de referinţă.
Un nou val de trupe, o nouă generaţia şi-a făcut vocea tot mai auzită. The Dillinger Escape Plan, Between The Buried And Me, Rolo Tomassi, Called To Arms, The Black Dahlia Murder , Chiodos, Gladiator, Converge, Haste the Day, Every Time I Die, Bleeding Through şi mulţi alţii au extins barierele Metal-ului brutal, introducând diferite nuanţe şi elemente inedite şi experimentând dincolo de barierele convenţionale.
Etichele Metalcore şi Post-Hardcore acoperă o gamă largă de trupe ce experimentează aceste combinaţii şi modul în care ele sunt îmbinate, procentul elementelor au adus la suprafaţă o serie de formaţii extrem de promiţătoare.
Şi acest val din fericire ne-a lovit şi pe noi, constănţenii din White Walls cu albumul „Mad Man Circus” au dovedit că muzică de calitate se poate face în oricare colţ de lume, au demonstrat, creaţia n-are legătură cu dotarea tehnică şi rezultatele vin în funcţie de muncă.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=caJiYLlqFE8]
Helloween, Forbidden, All That Remains, Chiodos, Escape The Fate, Kylesa şi Legen Beltza (2010)
Îmi vine să mă bag la somn şi să mă trezesc după 21 decembrie 2012 (XXI-XII-MMXII). Poate odată cu calendarul maiaş se termină şi cu criza, cu băse, boc, udre şi jeffrey franks. Nu ştiu ce-i cu nebuneala asta, cum îi zice bre? Halloween. Păi ce rost are să ne extra-costumăm în noaptea de 31 octombrie – că 31 a picat duminică, s-au mutat petrecerile cu o seară înainte din evidente motive comerciale – când zi de zi trăim într-un bal mascat perpetuu?
Cine încă nu s-a speriat de pomeniţii vampiri moderni, o va face oricum lunile următoare şi cine nu moare instantaneu de infarct, are mari şanse să-ngheţe în casă de… foame. Cristina Anghel a rezistat 70 de zile (!), însă protestul ei n-a produs nici o reacţie din partea autorităţilor…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yOAl0enE7kI]
Am turnat în „malaxorul de Metale” Helloween, Forbidden, All That Remains, Chiodos, Escape The Fate, Kylesa şi Legen Beltza şi am produs acest (pseudo) playlist: „Halloween Aftershock”, disecţia ultimelor albume produse de aceştia. 7 păcate, 7 păcătoşi, 7 mini-recenzii, nume vechi şi prezenţe noi ce merită reţinute. Bagă mare! Read more Helloween, Forbidden, All That Remains, Chiodos, Escape The Fate, Kylesa şi Legen Beltza (2010)
In This Moment – A Star-Crossed Wasteland (2010)
Înfiinţaţi în L.A., California în 2005, In This Momement sunt reprezentanţii noului val Metal Alternativ/Metalcore şi au atras atenţia multora prin apariţia din Playboy (Martie 2009) al solistei Maria Brink.
Şi mie mi-a deschis ochii rzvnl (Osemint). 😀
Trupa a fost descoperită de Rob “Blasko” Nicholson, basistul lui Ozzy via MySpace şi acesta a preluat impresariatul grupului, fapt ce le-a facilitat participarea la Ozzfest (2007, 2008), turnee alături de Megadeth, Rob Zombie, Five Finger Death Punch, Mudvayne, Papa Roach, Filter, Ozzy şi participarea la festivaluri cu greutate ca Download (2009) şi nu în ultimul rând un contract cu Century Media.
De astăzi noul material, al 3-lea album al formaţiei după „Beautiful Tragedy” (2007) şi „The Dream” (2008), „A Star-Crossed Wasteland” este în rafturile magazinelor şi fanii se pot bucura de cele 10 piese noi.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=eecFm2iRo7Q]
Evident că Maria le cam ia faţa băieţilor, dar Read more In This Moment – A Star-Crossed Wasteland (2010)
Destiny In Chains – Last Forever (2010)
Pe Destiny In Chains i-am găsit întâmplător și sunt o gașcă de Death/Metalcore din Cairo, Egipt.
Cei 5: Zander – voce, Shive și Meniem – chitare, Kilany – bas și Alolo tobe cântă de la mijlocul anilor 2000 și albumul de debut, „DemoniZed” a fost lansat în 2007. Casa de discuri independentă, DeathCap Records din Anglia le-a întins o mână de ajutor și au relansat discul remixat și anul acesta a fost pus în vânzare și noul material: „Last Forever”.
După surpriza plăcută oferită de Orphaned Land – trupa din Israel care a cântat în prima seară a festivalului Sonisphere (unde n-am ajus – lucram la asta – și regret că am ratat ocazia să-i văd pe Orphaned Land, Anthrax, Slayer, Alice In Chains și să-i revăd pe Rammstein, dar unde a ajuns Alin) – o incursiune nesperată în underground-ul egiptean (după un prim contact cu plaja 😀 ) sună promițător. Read more Destiny In Chains – Last Forever (2010)
As I Lay Dying – The Powerless Rise (2010)
Tim Lambesis – voce şi bateristul Jordan Mancino au înfiinţat trupa în 2001 şi şi-au ales numele după titlul romanului lui William Faulkner însă fără vre-o legătură cu conţinutul cărţii. În cei zece ani de activitate au fost mai multe schimbări de componenţă, la ora actuală alături de cei doi mai sunt în trupă Phil Sgrosso – chitară ritmică (sosit în 2003), Nick Hipa – chitară solo (alăturat în 2004) şi basistul Josh Gilbert (membru din 2007).
Cu toate că refuză eticheta de „trupă creştină”, Tim Lambesis admite că toţi membrii formaţiei sunt creştini şi abordarea textelor sale vine din perspectiva creştină.
„The Powerless Rise” este al cincilea lor album, a debutat pe locul 10 în Billboard 200 şi cu excepţia albumului de debut din 2001 „Beneath the Encasing of Ashes”, toate celelalte discuri – „Frail Words Collapse” (2003), „Shadows Are Security” (2005) şi „An Ocean Between Us” (2007) au intrat în acest clasament, ultimul disc ajungând până pe poziţia a 8-a.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XOLgBgnnUUE]
Reţeta de succes Read more As I Lay Dying – The Powerless Rise (2010)
Heaven Shall Burn – Invictus (2010)
Nemţii din Heaven Shall Burn activează din 1996, sunt la al şaselea album, abordează un Metal Extrem ce incorporează de la elemente epice Heavy Metal trecând prin Thrash şi Death Metal până la Metalcore şi Deathcore. Textele lor militantiste abordează teme legate predominant de rasism şi probleme sociale.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4SsOpSXRpuM]
„Invictus (Iconoclast III)” conţine 10 piese proprii, un intro şi un outro, şi un cover Therapy? „Nowhere”.
Piesele „The Omen” şi „Combat” pot fi ascultate şi pe pagina MySpace al formaţiei.
Dacă compartimentul instrumental funcţionează Read more Heaven Shall Burn – Invictus (2010)
