Rammstein – Liebe ist für alle da. Da! Da! Da!

Posted on October 16, 2009 by brushvox — 34 Comments ↓

Toată planeta este-n criză. Ţin minte că Larry Flint (fondatorul revistei Hustler şi nu numai) şi Joe Francis (producător de filme pentru adulţi), de acum un an cereau Congresului American 5 miliarde Dolari pentru salvarea industriei pornografice. Parcă citeam undeva că şi Alina Plugaru, vedetuţa meleagurilor noastre sărace şi mult mai sărăcite, s-a reorientat profesional. Cu atâtea torente şi descărcări ilegale, industria muzicală suferă de mult… Rammstein fac un efort supraomenesc – vezi şi clipul Pussy, ha, ha, ha! – şi încearcă să salveze şi Rock-ul, şi pornografia.

Doamnelor şi Domnilor, la o parte cu timiditatea, jos chiloţii, s-a lansat noul Rammstein! “Porno Is There for Everyone”, pardon, „Love Is There for Everyone”. 🙂 Din titlul original, acel „da” de la final îmi place cel mai mult! „Da, da, da!” Dacă până acum mă încurcam în cutiile Rock Industrial şi Metal Industrial, de azi încolo avem şi Porno Industrial, ha ha ha! 😆
Ca să fie toată lumea fericită, şi nepotul cu furtunu’, şi mătuşica cu casa, ştiţi voi reclama, după scandalosul clip „Pussy” lansat pe situl de Webcam Visit-X , Rammstein scot şi o ediţie limitată la noul material, o cutie ce pe lângă CD include un prea minunat set de vibratoare şi lubrifianţi. 😆
Ştiu, ştiu, toţi rockerii conservatori strigă-n cor „huo!”, eu nu pot să mă abţin să nu zâmbesc măcar şi să nu apreciez umorul din spatele „ambalajul”. Acum ştiu că am să supăr (şi) o duzină de rockeri încruntaţi, dar cu ce ar fi mai penibili Rammstein decât 90% din formaţiile de Black Metal cu un kilogram de vopsea pe meclă şi litrii de ketchup stropiţi pe pereţi? Adică sex fac şi eu – ocazional, de câte ori am ocazia şi de obicei nu cu lumina stinsă – dar nu mi-am turnat niciodată găleata de lavabil în cap şi n-am stropit pereţii cu sos de bulion! 😆 Sau să pomenesc de Manowar cu poantele lor de mare rahat şi costumaţia de piele cu bucii la vedere? Ha, ha, ha! Sau Heil, heil, heil and Ill! 😆 😆 😆

Dar să vorbim de muzică fiindcă dincolo de dildouri, despre muzică este vorba! Noul Rammstein este pe departe cel mai Rock album al teutonilor, în spatele sintetizatorului şi al sampler-urilor, construcţia este foarte tradiţională, muzica are rădăcini clare de Heavy Metal, cu excepţia evidentă a vocii lui Till Lindemann, paralela cea mai la îndemână este Judas Priest, mai exact un Priest undeva la interferenţa dintre „Turbo” şi „Painkiller”. Oi fi eu un bătrân obosit, dar ceva mai Heavy (Metal) ca ce vă povestesc eu acum, nu prea-mi pot imagina. Asta în ansamblu. Pe de altă parte, „Liebe ist für alle da” este cel mai complex şi cel mai colorat, diversificat material Rammstein până-n prezent. N-au ezitat să experimenteze, să „devieze” de la reţetele testate şi sigure, dar cu toate acestea să rămână Rammstein. Multă vreme i-am hulit şi eu pentru „împrumutarea” modelului Laibach, dar admit, Rammstein au metalizat şi germanizat acel prototip şi l-au modelat după chipul şi asemănarea proprie, l-au reaşezat în viziunea personală.
Au trecut patru ani de la „Rosenrot”, au existat tensiuni, frământări şi repetate amânări, dar rezultatul final este un disc modern, dinamic, nu neapărat revoluţionar, dar solid şi de calitate. Ar fi o prostie să ne împiedicăm de vibratoare şi să nu savurăm 46 de minute de Metal dinamic, modern şi de calitate.

Introducerea, „Rammlied”, re-ia riff-ul piesei „Rammstein”, ambalajul este diferit, incisivitatea acelui riff memorabil este integrată într-o construcţie mai amplă, mai grandioasă, risc şi spun: uşor epică. Rammstein au un monumentalism oarecum tipic nemţesc, au abordarea întunecată a lui Wagner, chiar dacă o aplică – tot după un alt tipic german – într-o manieră minimalistă, repetitivă şi-n ritm de marş. Ramm-stein!
„Ich tu dir Weh” (I Hurt You – Te rănesc) continuă cu un riff barosan, clapele colorează şi tensionează simultan, refrenul este mai melodic, mai lipicios, cam lent, dar contrastant şi gras, alternează momentele sumbre cu riff-urile tăioase şi cu pasajele melodice, o fac coerent, cursiv, sunt clişee, dar Rammstein le asamblează convingător.
Am ajuns la „Waidmanns Heil” (Hunter’s Hail/Greeting – Salutul Vânătoresc), aici amintita paralelă Priest este de netăgăduit, un „Turbo” fortificat cu ceva „Painkiller”, riff-urile sunt mai ferme, mai lineare şi cu sunet mai la zi, dar au forţa şi construcţia tradiţională din Heavy Metal, tobele rup, este imposibil să rămâi pasiv la asalt şi la elanul, energia degajată. Probabil una din cele mai bune piese de pe disc.
„Haifisch” (Shark – Rechin) schimbă tonalitatea, intră în zona Synthpop, are aşa o reverberaţie Depeche, sau mai degrabă Paradise Lost din perioada „Host”, dar clapa este clar Depeche, ritmul foarte teuton, chitara vine cu o notă de (Pop/Power) Punk şi cu acorduri la rece, adică fără efect, este ceva diferit, inedit, nu sună rău, dar sună uşor ciudat, pe ultimul album Duman sunt piese de genul acesta, nu de la Rammstein aşteptam asta, dar îmi plac surprizele şi Rammstein şi în ipostaza aceasta inedită, se descurcă exemplar.
“B********” (Bückstabü) începe extrem de Industrial, este totul distorsionat, filtrat, tras prin efecte, murdărit şi zgomotos. Pică la fix puţină hârâială, toba are nerv, bubuie din nou sănătos, chitarele sună gros, nervos, Lindemann trece de la vorbit la grohăială impunătoare şi la refren (aproape) cântă, piesa rupe, este un „anthem” Rock cu toate ingredientele de rigoare.
Parcă Oliver Riedel – basistul – spunea că unica piesă de pe disc care-i displace este „Frühling in Paris” (Springtime in Paris – Primăvară la Paris). Cum mă aşteptam, este balada de serviciu, nu-i rea deloc, un mare atu este faptul că nu este un clişeu tipic, are câteva pasaje chiar nimerite şi umorul, ironia vine cu invocarea Piaf: Je Ne Regrette Rien – aruncată printre rânduri. Sincer, mă temeam de ceva mult mai nasol! 😆
„Wiener Blut” (Viennese Blood – Sânge Vienez) nu este cover Falco! 😆 Heavy Metal-ul tumultuos se amestecă cu experimentalism Electro/Industrial, momentele răvăşite de riff-uri sunt aşezate lângă pasaje contorsionate şi tulburi de electronică şi tensiune. Tensiune este cuvântul caracteristic, este de remarcat cum exprimă cu mijloace diferite aceeaşi stare.
Şi am ajuns la ce ne doare (pe noi bărbaţii) cel mai tare: Pussy!

„Too big, too small,
Size does matter after all.
Zu groß, zu klein,
Er könnte etwas größer sein.

Merzedes-Benz und Autobahn,
Alleine in das Außland fahren,
Reise, Reise, Fahrvergnügen
Ich will nur Spaß, mich nicht verlieben

Just a little bit…
Just a little bitch!

You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick.
So take me now before it’s too late
Life’s too short, so I can’t wait.
Take me now, oh don’t you see,
I can’t get laid in Germany.”

Piesa e un imn clar, are la bază o schemă Heavy Metal, dar au ambalat-o ingenios, comercial şi digerabil, refrenul este memorabil, simplu, direct şi dincolo de cinismul adevărului este… amuzant. Eu rămân la părerea mea: este un pamflet. Pe de o parte fac mişto de pornografia ieftină, pe de altă parte de clişeele la fel de ieftine din Metal – vezi costumaţia de piele ce aminteşte clar de Metal-ul anilor ’80 şi nu de costumele gay sau Sado/Maso. Alăturarea celor două clişee, e genială.
Mie mi-a dat de gândit fraza: „I can’t get laid in Germany.” Cei care-i acuză că „s-au vândut”, nu ştiu ce vorbesc. După 4 ani de aşteptare, Rammstein îşi vindeau discul şi ambalat în hârtie de ziar. Mă repet: infuzia porno pe de o parte este un manifest, acel deget mijlociu arătat clar, pe de altă parte, mult-mult umor. So… Du riechst so gut!
Piesa de titlu, „Liebe ist für alle da” (Love Is There for Everyone – Dragostea-i acolo pentru toată lumea) are acelaşi monumentalism Heavy Metal cu o coloratură Electro/Industrial împinsă undeva-n spate, îngropată sub riff-urile groase, sub dinamismul agresiv, ritmul balansat, incisivitatea debordantă. Combinaţia este organică, vitală, au nervul care multora din copiile Helloween de anii ’80 le lipseşte cu desăvârşire. Să nu dau nume…
„Mehr” (More – Masi mult) este o piesă colorată, foarte interesantă construcţia, fluxul ei, oscilaţiile din zona Electro ambientală spre răbufnirile Metal/Industriale, de la clipele calde – paradoxal aduse de clape şi samplere -, la „răutatea” susţinută de chitare, totul într-o desfăşurare naturală, cursivă. „Mehr” este un experiment extrem de reuşit, are o atmosferă aparte, are acea strălucire magică ce te face să spui: Ja, ja, ja! 😆
Finalul se lasă uşor straniu, „Roter Sand” (Red Sand – Nisip roşu), aproape simţi vântul împrăştiind nisipul, praful se transformă-n nori de sânge şi totul se scurge în fluierăturile unei veri apuse… Drăguţ. 🙂

În viaţă rămâi prost sau devii pragmatic. Pe mine poveştile cu dragoni şi semi-zei nordici nu m-au dat pe spate nici la 16 ani, n-am să mă înghesui nici la Herry Potter, nici la Pokemoni acum. Prefer pragmatismul:

„You’ve got a pussy,
I have a dick,
So what’s the problem?
Let’s do it quick.”

Dar e loc suficient şi pentru cei care au rămas la plastilină. 😆 😆 😆

Vă recomand: Herzeleid
Site-ul oficial
Şi nu în ultimul rând să cumpăraţi albumul!!!

Poţi cumpăra on-line şi mp3-uri. 🙂 Evoluăm şi noi, ce draq! 😀 Rammstein sunt în turneu cu Combichrist… Pe 21.11. ajung la Viena, pe 25.11 la Praga… 🙂 Datele complete ale turneului le găsiţi AICI.

Cifrele nu „minte”

Posted on October 15, 2009 by brushvox — 6 Comments ↓

5.3 bilioane Euro deficit bugetar (fiecare cetăţean român ne-am ales cu 2000 şi ceva Euro datorie)
7% şomaj (plus mai sunt minim 7% care n-au loc de muncă…)
-8% „creştere” economică faţă de +8% anul trecut, adică -16%
şi FMI e pe punctul să închidă robinetul.

Râdeam cu un prieten că rău am ajuns dacă FMI-ul ajunge să forţeze revoluţia în România. 😆 😆 😆
Fiindcă foamea, frigul şi disperarea până la urmă poate-poate scot şi românul (din nou) în stradă.
E de râs, dar ştim că nu…e.

Cred că e prima oară când un meci al naţionalei de fotbal trece nebăgată-n seamă… 😆 Nu că m-ar interesa, cum e ţara aşa şi fotbalul e praf, dar m-a distrat supărarea lu’ Mutu că cică şi-a rupt genunchii pentru naţională şi acum este hulit. Păi, măi băiatule, de rupt picioarele puteam şi eu, da’ din câte bănuiesc eu, profan în ale fotbalului, pe tine te-au selecţionat să dai goluri şi golurile n-au prea venit…Marcatu’ la „folcloriste” – tot din câte ştiu eu – nu se pune la scor. 😆

Cum mă aşteptam, multă lume jubilează, Johannis înainte să fi deschis gura, este „salvatorul” şi tot ce ne-a rămas de făcut este să-l nominalizăm la Nobel pentru pace. 😆 Că până la scaunul de premier mai e cale lungă…
Citeam la Roxana Iordache că „Băsescu nu are loc de întors”. Păi nu v-am spus de ieri (la prânz) că are? Şi a avut. L-a scos din joben pe Croitoru şi a obţinut exact ce şi-a propus: câştigă timp şi până una-alta, in extremis, tot Boc o să gestioneze alegerile.
Eu nu mă dau anal-ist politic, n-am surse şi nici informaţii din „surse”, dar era la mintea cocoşului că hei-rup-ul liberalo-pesedist n-are nicio finalitate.
Am mai spus: nici liberalii, nici pesedişti NU vor să-şi asume guvernarea. Ce se petrece acum este extrem de simplu şi evident: unul ţine scaunul cu două mâini să nu-l piardă şi alţi 2-3 trag de acelaşi scaun să pună mâna (curul) pe el.
Să nu ne amăgim aiurea-n tramvai că nu suntem votanţii turmentaţi: nici Antonescu, nici Geoană nu s-au gândit nici un minut la criză, la economie şi la soluţii şi proiecte de perspectivă şi tot bâlciul acesta extrem de incitant – admit – se rezumă în continuare strict la lupta pentru preşedinţie. Punct.
Îi dau perfectă dreptate Roxanei: „Restul e şmecherie ieftină. Care nu mai ţine.” Ea se referea strict la Băsescu, dar schema este aplicabilă întregii clasei politice.
Cred că Băsescu în câteva zile a reuşit ce n-au izbutit mogulii şi toţi opozanţii lui în ultimii ani. Da’ cu ce este mai bun un Geoană sau un Antonescu? Pe bune!
Şi revin la o durere mai veche de-a mea: teza răului mai mic este una profund falsă. Răul este rău şi… din nou: punct. Despicatul firului în patru este o „fiţă” politicianistă menită să aducă boul la urnă.
Punct.

Cum eu am ce am cu mu…rele în ultimele zile, aşa pe blogul Mose & Mordechai e o altă întrebare existenţială: „Acum nu mai simţiţi broscoiul în gât. Cum era mai bine? Cu broscoi în gât sau cu pula în cur?”
Şi vorba lu’ dtsb: „Cu pula broscoiului în cur.” 😆

O ieşire din impas m-a străfulgerat pe blogul lui Florin M. : „Criza care a cuprins toate domeniile vieţii este o criză a omului care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii.” Eu sunt cam prost şi adesea iraţional. De ce pula – pardon! pruna (că tot sunt în plin sezon de fructe… 😆 ) – mea m-a lovit şi pe mine criza??!
Să mai dăm nişte bani pe 2-3 biserici şi… dumnezeu cu mila! 😆 Băi, toţi ne luaţi de proşti? Şi biserica şi politicienii?!

Tismăneanu îl (cam) pupă-n cur pe Băsescu. Dezgustător. Niciodată n-am înţeles cum de unii intelectuali s-au coborât din sus-ul unde s-au urcat singuri pentru tot felu’ de interese şi avantaje să-l apere pe Băsescu. Mai amuzant e când unu’ din America ne spune că suntem nişte cretini, că a citit el în Wall Street Journal sau a auzit nu ştiu unde că „guvernul Boc nu a fost un eşec, ci dimpotrivă.” Nene, ne laşi? Mai bâlbâi şi eu două-trei vorbe-n engleză şi mai citesc presa internaţională, mai dau din telecomandă şi pe Euro News, BBC sau CNN. Nu mă uit toată ziua la Playboy Chanel. 😀 Toată lumea ne priveşte suspicios pentru iresponsabilitatea cu care tratăm situaţia. Nu, nu eu sau vecina de la trei ci clasa politică.

Cred că suntem toţi cu muia dacă mai punem botul la bâlciul politic şi nici acum, cu mult după miezul nopţii – că al 12-lea ceas a trecut de mult – nu realizăm că suntem luaţi drept fraieri şi ne lăsăm tărăgănaţi în rahaturile politice şi nu conştientizăm că în două-trei luni ne scoate frigul, foamea şi disperarea-n stradă…

Da’ poftiţi, doamnelor şi domnilor, sezonul de mure e în toi, gura mare!

(Nu vă îngrămădiţi să ajungă la tot poporul. )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]

Mură-n gură

Posted on October 15, 2009 by brushvox — 16 Comments ↓

Legat de subiectul de ieri, muia, vorbeam cu un prieten pe Mess că „muie” e probabil una din puţinele înjurături neaoş româneşti. Şi este una din aia care răneşte.
Zicea amicul meu că două traseiste de pe centură dacă prestează împreună un sex oral la un şofer de tir într-o parcare şi la final se ceartă pe cum să împartă banii şi una o face pe cealaltă „muistă”, aia chiar se supără! 😆

Acum mă gândeam de unde o fi expresia „mură-n gură”? De ce mure şi nu alt fruct? Mure, mure…o fi tot de la… muie?

Lucrurile care-mi scapă

Posted on October 14, 2009 by brushvox — 8 Comments ↓

Toată lumea spune că este scârbită de politică. Schema însă e la fel ca şi cu manelele, telenovele, bâlciurile ieftine de la televizor şi toate mizeriile mondene care încă mai ţin ţara în mişcare. Că mergem înapoi, n-are nicio semnificaţie pentru absolut nimeni.
Azi am scris o cronicuţă la noul album Editors şi eram conştient că nu este o trupă foarte populară şi nu o să rup gura târgului cu treaba asta. Totuşi, din aproape 200 de vizitatori, o singură persoană a accesat articolul…

Eu admit, sunt un idiot.

Nu ascult manele. Nu mă interesează şoferul lu’ Monica Columbeanu şi nici cine o să fie premier. Sau preşedinte. Din rahat, nu ne scoate nimeni dacă nu facem noi ceva… Dar noi o frecăm pe internet în timpul seviciului şi seara căscăm gura la televizor. Cică criza a venit de dincolo şi cum a venit, aşa o să şi treacă…

E bine. Tot mai bine.

Perversiune

Posted on October 14, 2009 by brushvox — 4 Comments ↓

La o… muie, că altfel nu prea merge spus, cel mai important aspect este pe care parte a penisului te situezi. Sună vulgar şi este o abordare abruptă, dar cam asta face (din nou) clasa politică.

Se fofilează. Sau vorbesc cu gura plină.

Klaus Johannis, premierul scos pe post de iepure, iepure în rol de ţap ispăşitor, din pălăria magică de PNL, nu este o soluţie pentru criza actuală. Nici cea politică şi nici cea economică.
Situaţia pe cât este de complexă, pe atât de simplist este abordată.
Pe de o parte unicul punct pe agenda politică la ora actuală este eliminarea lui Traian Băsescu. Asta cu orice mijloace. Pentru asta o mutare vitală era eliminarea guvernului Boc. Nu spun că gluma 2 în 1, invenţie 100% românească a pseudo cabinetului cu miniştrii cu câte două portofolii, ar fi guvern pe bune şi nu o glumă proastă ce obligatoriu trebuia înlăturat. Dar să nu ne facem iluzii: nu asta interesează clasa politică. Pe de altă parte – şi am mai spus asta – nimeni nu are bărbăţia să-şi asume răspunderea unei guvernări în asemenea vremuri de oprelişte. Le este comod aşa… pe la spate şi cu ciorapii pe meclă. 😆 Astfel, aruncarea în gura leului al unui personaj neutru, este soluţia care convine atât PNL-ului, cât şi PSD-ului. Îşi menţin statutul şi prestaţia nepătată. Susţii un independent. Dacă treaba iese bine, îţi asumi meritele, dacă iese prost, dai din umeri. Perfect!
Johannis este oarecum reţeta Obama: n-avem negrii, dar băgăm în faţă minoritarii. Cum UDMR este greu de crezut să pună botul la abureală, soluţia „germană” – trebuie să recunoaştem – dă bine.
Evident este discutabil şi cât de independent este primarul Sibiului. Se ştie că l-a susţinut pe Traian Băsescu la alegerile anterioare pentru Cotroceni, se ştie apropierea între el şi PNL din ultimii doi ani.
Dacă – deocamdată pare totuşi improbabil – ajunge în funcţia de premier, cunoscând caracterul clasei politice româneşti, mă îndoiesc că nu o să-i sune telefonul ba de la PNL, ba de la PSD şi – de ce nu? – de la UDMR.
Deocamdată, dacă aşa vrea muşchii lu’ Băsescu, îl mai poate ţine în perfuzii şi interimat pe Boc cel puţin 45 de zile. Nu ştiu dacă tergiversarea i-ar folosii la ceva, mai degrabă tind să cred că i-ar aduce şi mai multe deservicii, dar Băsescu este cel puţin imprevizibil.
Şi coaliţia PSD-PNL este una împotriva firii. Pentru PNL chiar mă hazardez să spun că este chiar soluţia suicidală. O înţelegere în spatele uşilor închise am mirosit de mult timp, dar o alianţă pe faţă cred că aruncă PNL-ul pe calea decesului inevitabil şi-i trimite undeva lângă PNŢ-CD.
Sunt curios şi la campania ce urmează: Geoană şi Antonescu s-au menajat în mod suspect şi până acum, ce vor face de acum în acolo? Vom asista la înjurăturile – eventual mai subtile – ce caracterizau guvernarea PSD-PDL în care Geoană cu un picior era-n guvernare, cu unul în opoziţie, sau cei doi se vor evita elegant? Nu că ar conta.
Cred că Antonescu în turul doi ar avea şanse mai mari în confruntarea cu Băsescu, dar – din păcate – probabil Geoană o să prindă turul doi şi – în ciuda optimismului afişat – are mari şanse să piardă. Fiindcă nici un susţinător al dreptei nu o să pună ştampila pe Geoană doar de dragul de a scăpa de Băsescu.

Suntem într-un mare rahat şi nu ştiu cine o să tragă apa. Poate tehnocraţii…ha ha ha! 😆 😆 😆

Bogdan Olteanu: omu’ nepotrivit la locul nepotrivit

Posted on October 8, 2009 by brushvox — No Comments ↓

Cum ziceam şi mai devreme: eu aş scoate politica şi politicienii în afara legii.
N-am nimic cu Olteanu, dar să-şi bage politicul un măscărici la BNR când ţara este-n situaţia în care este, soluţii ioc, mi se pare cea mai mare nesimţire.
Suspectă este susţinerea PSD. Şi eu chiar dacă n-am informaţii din interior, o explicaţie am. Prevăd un guvern PSD-PNL în cazul în care Geoană iese preşedinte. Guvern PSD-PNL am mai avut, chiar dacă nu pe faţă şi cel puţin juma’ din PNL plâng şi acum după frăţia cu PSD-ul… şi – vai! – cum o să-şi dea mâna în interesul naţional şi pentru bunăstarea poporului… Să dea bine şi la FMI, bagă şi UDMR-ul în coaliţie şi obţinem o mare coaliţie de uniune naţională: hura! Eu zic că nea’ Antonescu i-a oferit sprijinul pentru turul doi lu’ Geoană şi viitorul ciolan e gata împărţit. Nu m-ar mira: Crin premier – de exemplu. 😀
Am mai spus: Antonescu e prea inodor-incolor, mai latră la Băse, dar cam subţire, campanie/vizibilitate zero, nu prea-l văd determinat să câştige, să se lupte pentru funcţia de preşedinte, mai mult stă şi-i cântă-n strună lui Geoană… PNL pare cam remorcă la PSD şi asta de pe vremea Guvernului minoritar Tăriceanu. Dezolant. Şi dezgustător.

Scuipaţi, vă rog:

Scuipă şi fugi. Cu paşaportul în buzunar, unde vezi cu ochii.

Ză lend of ciois: 2 drunk 2 fu’k

Posted on October 8, 2009 by brushvox — 6 Comments ↓

Dacă nu aş trăii în ea, aş spune că România este o ţară amuzantă: orbu’ conduce chiorul… sau vice-versa, nici nu mai contează!
Ieri, într-o zi mult prea minunată de toamnă blajină, sindicatele au scos oamenii în stradă. Prost să fi să nu ştii că liderii sindicali au şi ei interesele lor politice – a se citii economice -, acţionează la comanda unora sau altora, predominant în interes propriu şi personal după cum suflă vântul. Oamenii sunt disperaţi, este firesc, teoretic este mijlocul de protest la îndemâna maselor, un drept câştigat. Ciudat – dacă mai este ceva ciudat – este că nu i-a băgat nimeni în seamă. Cum au venit, aşa au şi plecat.
Ză lend of ciois: fiecare face ce-l taie capul. Democraţie pe pâine. 😀 Circ la desert… 😆
Politicienii erau preocupaţi de Udrea, Ridzi, Boc, Geoană şi Anastase. Exceptând-ul pe cel vizat şi susţinătorii acestuia, toată clasa politică are o singură şi exclusivă preocupare: cum să scape de Traian Băsescu. Şi asta în condiţiile în care ţara-i praf, suntem cu ambele picioare-n prăpastie şi dacă aplecăm urechea la Isărescu – şi de ce nu am face-o, atâta timp cât omul s-a dovedit capabil şi competent – suntem în prag de şoc inflaţionist. Şi acest şoc este doar vârful icebergului… răul abia de urmează.
Mai toată lumea este de acord că pseudo-guvernul Boc 2 (în unu) este incompetent şi tre’ să pice. Problema este că nimeni nu vrea să-şi asume răspunderea dezastrului şi să guverneze: PNL a refuzat de mult să intre la guvernare, PSD-ul tocmai a fugit, rămâne PD-L-ul… Să scapi de Băsescu nu este o soluţie pentru criză. Dar asta nu o spune nimeni. Nimeni nu vrea să se sinucidă, nimeni nu vrea să-şi asume răspunderea, iar, toată lumea vrea la “putere”… şi dincolo de asta – aici, a se citii ciolan, os de ros, mălai, caşcaval, etc – soluţii nu prea există, cele care ar fi, sunt radicale şi trebuiau luate cu mult timp în urmă.
Apropo radicale. Tot se discută legea unică de pensionare şi pare evident că nu poate acţiona legea nici retroactiv, nu poate desfiinţa nici drepturi câştigate. Pare corect din perspectivă democratică. Doar democraţia se dovedeşte unilaterală… Nu le poţi lua drepturile dobândite cu japca şi… tot în numele democraţiei, nu-i poţi nici împuşca.

Cumva treaba asta cu democraţia începe să mă irite. Politicienii se ascund după vorba asta, cred că asta e monedă de schimb pentru orice. Americanii invadează Irakul în numele democraţiei ci nu pentru petrol. Parlamentarii români fură, tot în numele democraţiei, nu pentru burdihania lor… Nu este aiurea sau sunt eu tâmpit?

Celălalt subiect dezbătut frenetic e tot legat de democraţie: Parlament uni sau bicameral? Parlamentarii au sărit ca arşi şi susţin că cel bicameral este bastionul democraţiei, cum sună argumentarea, mai degrabă tranşeea democraţiei. Cumva îmi scapă de cine apără parlamentarii în camera a doua democraţia… De furia poporului? Oare?
Extrapolând ideea unui Guvern de tehnocraţi, eu aş merge cu ideea până la capăt şi propun şi un Legislativ de tehnocraţi. Politica interesează exclusiv politicienii şi – din tot ce am văzut şi trăit în ăştia 20 de ani amărâţi de democraţie – politica nu are nici soluţii, nu duce nici nicăieri.
Ţin morţiş să facă politică, să o facă la cafenea sau şpriţ. Pe banii lor, că tot e hobby… 😆 Bine, sincer, i-aş băga la mititica pentru 20 de ani ca drept răsplată pentru prestaţia de până acum… dar asta – iar – e o măsură radical-sanitară.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fS6Vy1TeKKk&feature=related]

Mişcarea de rezistenţă: munca

Posted on October 6, 2009 by brushvox — 12 Comments ↓

Stau, sorb din cafea, pufăi o ţigară şi încerc să sortez gânduri. Dimineţile sunt răcoroase, zburlite, toamna zgârie geamul insistent şi privesc cum flacăra aragazului pâlpâie.
Se aşează gândurile prin sita perspectivei, încerc să coc hotărâri, să-mi găsesc rostul, să-mi regăsesc direcţia. A fost un prim pas, lucrurile au sens doar dacă urmează şi următoarele.
Şi o să urmeze. Nu este oficial – încă – dar probabil pe data de 18 octombrie, duminică, am o cântare nouă tot la Bucureşti. Vorba beduinilor: stay tune!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]

Am rămas cu gândul agăţat de unde am pornit acum câteva zile: omul este un animal ciudat, spuneam, mult prea ciudat chiar şi pentru gusturile mele ciudate, să nu zic de-a dreptul dubioase.

Oare cât depinde de noi realmente cum este ţara în care trăim? Sunt lucruri pe care nu le înţeleg nici cum şi sunt tot mai multe. O explicaţie ar fi gradul scăzut de inteligenţă cu care sunt dotat, dar parcă nu este suficientă nici această explicaţie.

De exemplu, nu mă interesează deloc subiectul, dar este la îndemână: i-au dat drumul din puşcărie criminalului Mihaelei Runceanu şi omul peste noapte este vedetă de televiziune. Dragii mei, dacă nu v-aţi uita la căcaturile astea, asemenea bizanterii nu ar fi posibile. Ştiu, toată lumea spune că nu, nu se uită, dar graficele de audienţă arată cu totul altceva. Fără aportul nostru, media n-ar putea face vedetă din Magdele Ciumac şi toate corigentele porno.
Nu este prima oară când spun că la noi nici comunismul n-a fost comunism ci o mimare palidă sub un jug dictatorial şi azi la fel, creştinismul nostru este doar de faţadă şi fără substrat. Şi – asta e, mă repet! – criza, dincolo de accentele sale grave din punct de vedere economic, este o criză profund morală.

2010 o să fie un an urât. Mulţi aşteaptă sfârşitul crizei şi în fapt la noi abia din iarnă o să înceapă criza. Dacă mai aveţi RON la saltea, e timpul să-i schimbaţi în valută, Banca Naţională nu o să mai poată susţină cursul, urmează – inevitabil – şi valul de inflaţie. 4,5 RON pentru un Euro – zic eu – este o previziune optimistă şi ireală… Băncile au scos toate lichidităţile posibile – şi imposibile – din ţară, banii de la FMI s-au dus aiurea pe apa Sâmbetei. Guvernul nu a făcut investiţii şi investitori n-au venit şi nici nu o să vină în următorii ani. Ba, cine a putut – şi din şmecherii noştrii – şi-a scos banii din ţară sau şi-a suspendat proiectele.
Clasa politică trăieşte într-o altă lume. Au conturi, au „şpârle”, par rupţi complet de realitate dincolo de discursurile etern electorale. Schimbarea sau neschimbarea pionului de la Cotroceni n-are nicio relevanţă. Preşedintele are puteri relativ limitate, Parlamentul este – sau ar trebuii să fie – forţa principală-n Stat şi alegerile prezidenţiale nu schimbă componenţa, balanţa forţelor din Legislativ. Avem trei partide influente şi două posibilităţi de coaliţie. Dincolo de acest aspect, realitatea este că practic avem o singură caracatiţă mafiotă şi zero voinţă sau intenţie de reformă. Sincer, m-am plictisit (scârbit) să aud cuvântul „reformă”. Sună radical, dar singura reformă posibilă este cea cu mitraliera. Şi – mă tem – nici asta nu duce nicăieri, cel puţin asta dovedeşte desfăşurarea evenimentelor din ultimii 20 de ani de după ciuruirea cu gloanţe a soţilor Ceauşescu. La impasibilul „Las’ că merge şi aşa”, clasa politică a mai lipit o pleaşcă: „La vremuri noi tot noi” şi asta, stimaţi cititori, nu se schimbă, parol! Indiferent unde, când şi pe cine pui – sau nu – ştampila: tot aia este. Nu mama – sau tata – a privatizat Sidex-ul, a vândut flota sau a semnat contractul cu Bechtel.

Citeam în Jurnalul Naţional despre „Mişcarea de rezistenţă”. Da, frumos, dar pare totul aşa un pamflet mediatic, o spovedanie, îşi spune omul oful şi asta-l face să se simtă mai bine şi… cam atât. Nu de aspirină avem nevoie… Poate de mişcare. 😆

Nu prea văd rostul demersului dacă nu aduce nicio finalitate, constat doar şi aici lipsa de idei şi soluţii, similară – dacă nu soră – cu cea a presupuşilor guvernanţi. Vorbe, vorbe, vorbe… Ne place să ne auzim vorbind, ba, mai mult, îi ascutăm pe alţii cu gura căscată, dar nimeni nu vrea să-şi mânjească mâinile… muncind.

Toţi aşteptăm să treacă criza…. (şomaj tehnic… 😆 😆 😆 )

Galeria foto Cybermental 4

Posted on October 5, 2009 by brushvox — 2 Comments ↓

N-am editat nimic, le-am triat doar în fugă şi le găsiţi AICI.

http://mrpanksament.wordpress.com/2009/10/03/cybermental_4/ — Cybermental 4 - 2009

Cybermental, Silver Church, 1 octombrie

Posted on October 2, 2009 by brushvox — 31 Comments ↓

Încep cu „La Mulţi Ani!” pentru Tudor (aka. AKM), organizatorul festivalului, azi e ziua lui.

Ce a fost ieri? Cam ce am prevăzut: nu te pui cu 2 meciuri de fotbal televizate, concertul IAMX şi asta, în mijlocul săptămânii, într-o seară de joi. La ora la care am cântat (22) erau cam 7 plătitori de bilet prin sală, ceilalţi artişti prestatori, personalul clubului şi încă câteva persoane, prieteni, cunoştinţe, etc.

Mi-a plăcut jam session-ul dinaintea spectacolului cu Sosk, Eklipse, Brazda şi Horaţiu. A fost foarte-foarte fain. Risc să spun, mai fain ca programele ulterioare.
Proiecţiile furnizate de Sfere au fost şi ieri ca şi în prima seară foarte ok. La mine au proiectat tifoane… 😆

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Rgi9s9LtdBc&feature=player_embedded]

Din spectacol mi-a plăcut Eklipse, Brazda şi Roger Rotor. Eklipse a venit cu un set mai zgomotos, mai noisy decât programul obişnuit, a fost dinamic şi mai Industrial. Brazda a sunat impecabil, hardware-ul are nerv, Brazda e vulpoi bătrân, programul a fost colorat şi dinamic. De altfel Brazda a fost cred că cel mai aclamat ieri seară, a băgat şi un bis. Programul lui a fost impregnat uşor cu reverberaţii Nine Inch Nails – albumele Ghosts, a fost interesant. Dacă eu am picat prost cântând (se pare) prea devreme, Roger a cântat prea târziu. Mai cânta când am plecat acasă şi m-am oprit la chioşcul din faţa blocului să-mi cumpăr ţigări iar doamna mi-a spus “Bună Dimineaţa!” Era întuneric afară, am fost cam surprins! 😆 Abia de mai era lume în sală şi majoritatea eram deja prea rupţi: unii de oboseală alţii de… altele. 13 Monkey au venit şi ei cu o căruţă de hardware – asta, aşa în paranteză, a fost super: majoritatea am lucrat pe hardware, cu clape, controler-uri şi asta s-a simţit, s-a auzit – însă programul lor nu m-a convins. Au sunat foarte-foarte bine, dar în afara ritmurilor şi zgomotelor controlate, n-a fost nimic şi asta după 15-20 de minute – pentru mine – devine obositor şi plictisitor. Cu siguranţă se vor supăra unii pe mine, dar cumva în zona asta Electro parcă prea mulţi s-au axat exclusiv pe crearea de ritmuri şi zgomote şi tot mai puţini compun muzică, lipsesc armoniile, temele, tot şirul de ritmuri şi zgomote de cele mai multe ori nu prea duc nicăieri… În fine! Sunt un tip de modă veche şi din şcoala veche. Am venit acasă şi mi-am pus Slayer! 😆

Despre mine. M-am descurcat bine, am făcut publicul atent la prestaţie, cred că abordarea pe alocuri mai incisivă, mai Rock/Metal a surprins puţin, dar am câştigat definitiv pe partea cu vocea. A fost cool, am fost aplaudat după fiecare piesă şi da, mi-au cerut şi bis, dar am crezut că-i glumă. 😆 Pe de altă parte, sunt convins că peste 2-3 ani o să povestească 1000 de oameni că ieri seară erau în sală… 😆 Am confirmarea că am făcut un album foarte bun, acum trebuie să mă gândesc bine ce şi cum fac cu el. 🙂

Azi este ultima seară de Cybermental, sunt convins că fiind vineri, nu mai sunt meciuri, parcă nici un alt concert la concurenţă, aşa că o să apară şi ceva mai mult public.
Programul de astăzi e: CANDLESTICKMAKER, CONTORSIONIST, MATZE, CYCLER, KiEw şi SOMAN. Tot de la ora 20, tot la Silver Church. 🙂

Galerie foto completa AICI!