etc
Săptămâna în retrovizor (09.03.28)
S-a parafat acordul cu FMI-ul. Întrebarea de 20 de miliarde (de euro, of corse!) este dacă acest acord este o mână întinsă României sau o mână care ne împinge capul şi mai tare sub apă. Rămâne de văzut.
Deocamdată preşedintele Băsescu a prevestit o criză alimentară. La aceasta merită alăturată şi atenţionarea făcută de Mugur Isărescu conform căreia cu aşa numită „centură de siguranţă” să şi facem ceva, altfel când lumea va ieşii din criză, noi să nu rămânem în ea.
Putem pune problema şi altfel: avem nevoie de asfalt sau de agricultură?
Revine castana fierbinte „doi şi-un sfert”. În centru de această dată, probabil cel mai bogat om din România, dar şi cel mai discret: Puiu Popoviciu. Poveştile marilor corupţi par trase la xerox: cu surle, trâmbiţe, dar mai ales cu televiziuni este adus un acuzat la parchet, parchetul îl eliberează, scapă-n presă tot felul de informaţii şi mai devreme sau mai târziu dosarul se pierde undeva în hăţişul procedural.
Cei care nu înţelegeau la ce bun un serviciu secret la vremea când asta-şi dorea cel mai mult PSD-ul în negocierea pentru formarea guvernului cu PD-L-ul, acum au răspunsul. Mai un listing, mai o supraveghere, se mai fabrică un dosar şi un scandal că niciodată nu se ştie unde dai şi unde crapă. Unde doreşte PSD-ul să crape, este evident la Cotroceni. Miza mare este capul lui Băsescu. Rămâne de văzut cât de bine s-a fabricat dosarul. Nu zic că Popoviciu ar fi un îngeraş, dar deocamdată nici nu s-a dovedit că ar fi un demon. Şi nu cred că are cineva interesul ca într-un final să dovedească acest lucru. Acesta şi este marele nod gordian în toate dosarele şi scandalurile acestea: nu poţi scufunda o navă şi să salvezi flota. 😛 Adică există aşa o mare cumetrie între toţi jucătorii de pe scena politico-economică, încât este imposibil să elimini un „adversar” (de circumstanţă) fără să-ţi creezi şi ţie însuţi daune fatale. Din acest motiv după câte un bum mediatic rămân toate dosarele prin sertare câte un mic fâs. Ei cu pâinea, noi cu circul.
Noua starletă mediatică este din Caracal, are 18 ani şi şi-a scos virginitatea la licitaţie pe internet. Mi-e rău!
Fata n-a prea avut oferte, dar m-am gândit că poate dintr-un gest strict patriotic, celălalt star al săptămânii, miliardarul Popoviciu ar putea să o salveze. Ar fi o lovitură mediatică! 😛
Din ciclul „Alien” am avut săptămâna aceasta mult prea mediatizata suferinţă a lui Cristi Minculescu: artistului i-au scos la Regensburg în Germania un extraterestru de 20 kg ce „funcţiona” pe post de ficat. Atât Miculescu cât şi soţia sa care i-a donat o parte din ficatul său par să se simtă bine după lunga şi dificila intervenţie chirurgicală. Chiar dacă Rockerul Minculescu nu reprezintă absolut nimic pentru mine, omului Minculescu şi soţiei sale Rodica, le doresc însănătoşire grabnică. Este trist că se face marketing pe seama suferinţei, dar asta face parte din etica jurnalismului şi al show bizului mioritic. Scopul scuză mijloacele şi audienţa aduce bani.
Acum cu un ficat proaspăt, pe când prima votcă (evident ereditară!), Cristi? Aşa, de rodaj… 🙂 Vorba unuia care insistă şi persistă să mă înjure pe această temă: la cap nu poţi fi operat. 😛
Trei nume grele ale Rockului românesc cântă la Braşov în Clubul Joy Art Cafe pe 28 martie 2009: Taine (Bucureşti), Spectral (Piteşti, Bucureşti) şi Lotul Naţional De HardCore (Braşov).
La Bucureşti, Sâmbătă de la ora 22 concert Kumm în Lăptăria lui Enache.
Tot la Bucureşti, la Live Metal Club avem Katabasis Festival: Opera IX,.
Duminică de la ora 22.30 în Art Jazz Club: Russian Music. Luni, 30 martie la Arenele Romane avem concertul In Flames de la ora 19, în deschidere: L.O.S.T., Godmode şi Snapjaw. Preţul biletului este de 79 RON.
Naţionala de fotbal a României joacă la Constanţa în această seară la ora 20.45 (transmisiune directă pe Antena 1) împotriva Serbiei un meci decisiv şi dificil pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2010. S-a vorbit iar despre scandaluri între jucători şi selecţioner… Noi (încă mai) sperăm într-o victorie aşa că: pe ei!
Începe şi noul sezon în Formula 1. Startul în prima cursă se va da mâine în Australia la Melbourne la ora 9 (transmisie directă pe TVR 1). Sezon de criză: doar 17 curse şi un nou regulament destul de neclar care deja a declanşat scandaluri. Lungimea circuitului Albert Park este de 5,303 km şi se vor parcurge 58 de tururi, un total de 307,574 km. Recordul pe tur este de 1’24”215 şi îi aparţine lui Michael Schumacher din 2004. Favoriţi par cei de la McLaren, dar calculele de pe hârtie nu s-au confirmat şi pe pistă la calificări.
Surpriza a furnizat-o defuncta echipă Honda, preluată de Ross Brawn şi rebotezată în Brawn GP. Jenson Button va pleca mâine din poll-position urmat de coechipierul său, veteranul Rubens Barichello. Tot o surpriză este clasarea pe locul trei a lui Sebastian Vettle de la echipa Red Bull. Doar locul 10 pentru coechipierul său, eroul local, australianul Mark Webber. Robert Kubica de la BMW Sauber a terminat calificările pe un onorabil loc patru, urmat pe cinci de Nico Rosberg de la Williams. Rezultat dezamăgitor pentru Ferrari: Kimi Raikkonen locul şase, respectiv Felipe Massa doar locul şapte. Timo Glock de la Toyota pleacă de pe locul opt iar locul nouă a fost ocupat de coechipierul său Jarno Trulli. Reprezentanţii echipei campioane McLaren, Lewis Hamilton şi Hekki Kovalainen nu s-au calificat în primii zece.
Avem o grilă de start colorată şi sper să avem o cursă frumoasă mâine şi un campionat unde să conteze piloţii mai mult ca tehnica dezvoltării bolizilor. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=31jenMJ0UOc]
Săptămâna în retrovizor
Scorul săptămânii: 873 la 546. Crin Antonescu este noul preşedinte P.N.L. iar prim-vicepreşedinte a fost ales Ludovic Orban. Roxana adeptă al fostului premier este evident supărată: „Deci, după peste patru ani în care Băsescu s-a chinuit din răsputeri să-l dea jos pe Călin Tăriceanu, a reuşit cu mâna liberalilor. PNL a înfrânt în această zi. (…) Oricum, PNL a ratat şansa istorică pe care a avut-o, aceea de a propulsa candidatul capabil să devină preşedintele-simbol al despărţirii de comunism, după 20 de ani de la despărţirea teoretică de regimul comunist. Păcat. Liberalii şi-au anulat realizările fără precedent din perioada guvernării. De aici înainte, falsa imagine a “grelei moşteniri” va deveni noul brand al PNL.” Eu nu aş dramatiza. Tăriceanu nu avea nicio şansă în confruntarea cu Băsescu pentru fotoliul de la Cotroceni. Patru ani de guvernare i-au şifonat imaginea inevitabil şi realist vorbind, popularitatea domnului Tăriceanu în rândul alegătorilor n-a trecut pragul celor 25 de procente niciodată. Este drept, nici Antonescu nu are şanse reale în acest moment. Am mai vorbit despre asta, toate partidele lasă impresia că nu cred în posibilitatea de a-l învinge pe Băsescu. Imediat s-a terminat şi luna martie şi încă nici un posibil contra-candidat n-a început campania electorală. Nu este imposibil să-ţi construieşti o strategie şi un discurs în câteva luni, dar este total neprofesional. Parcă toată lumea speră ca „independentul” Oprescu să reuşească pe ultima sută de metri să-i tragă preşul marinarului la Cotroceni. Nici un partid nu caută şi propune un profil de preşedinte apt pentru această funcţie, potrivit pentru acest rol ci toate partidele vorbesc exclusiv de un contra-candidat al lui Băsescu, lucru care din punctul meu de vedere – ca simplu alegător – este şi nefiresc şi incorect.
Sper ca P.N.L. să nu se sfărâme cum a făcut-o P.N.Ţ.-C.D. şi să lase România şi fără ultimul bastion al dreptei. „Alternanţa” la putere a unui singur partid de stânga cu două capete mă înspăimântă.
Preşedinţia lui Antonescu începe cu stângul, el a declarat în dimineaţa aceasta: „Ne sfătuim dacă renunţăm la prezentarea listei candidaţilor pentru PE în faţa Congresului. Nu avem lista. Sunt doar 20 de candidaţi şi nimeni nu ar înţelege nimic, în Congres”. Sincer, nici eu nu înţeleg cum vine treaba asta…
Vorbeam cu un vecin, noul administrator al blocului, care are o pensie de 700 ron şi acum doi ani s-a gândit să-şi cumpere o maşină, i-au calculat rata la 500 ron. Acum rata a ajuns la 750 ron… Mai ia şi pentru administrarea blocului ceva bani, dar pare nefiresc cum au săltat băncile ratele şi vor să ne ia şi banii pe care nu-i avem… Poziţia lui Băsescu pro-bănci nu cred că-i aduce prea multă popularitate. Băsescu are dreptate – din nefericire – este cel mai mare şi singurul său adversar.
Elena Băsescu a demisionat din PDL şi candidează ca independent la Euro Parlamentare. „Sunt conştientă că nu am şanse reale de a ocupa un loc în Parlamentul European, mai ales că legea prevede ca până la 7 aprilie să adun un număr de 100.000 de semnături, lucru aproape imposibil de realizat, aşa că există posibilitatea ca nici măcar să nu strâng acest număr de semnături, dar o să încerc”, a declarat ea. Abordarea pozitivă este tot ce contează! Ha ha ha!
Este săptămâna în care am aflat că se moare tot mai de tânăr în România şi pragul de pensionare creşte. Cu alte cuvinte, sunt şanse mari să nu mai apuci pensia. Asta da protecţie socială!
Tot de protecţia socială ţine şi următoarea ştire alarmantă: 12.000 de angajaţi CFR vor fi disponibilizaţi. Rata şomajului a atins deja nivelul prognozat pe tot anul în curs şi este evident că falimentele şi implicit disponibilizările nu se vor oprii aici.
Rompetrol a majorat cu şapte bani, preţul unui litru de benzină, după ce Petrom şi Lukoil, principalii competitori ai companiei pe piaţa distribuţiei de carburanţi, au operat creşteri similare pentru acest sortiment. Am mai spus-o: pe biciclete fraţilor!
Cântăreţul de muzică populară Ion Dolănescu a murit joi, în locuinţa sa, ca urmare a unui stop cardiac. Trupul neînsufleţit al lui Ion Dolănescu va fi depus, sâmbătă, la Ateneul Român, unde, începând cu ora 11.00, cei care l-au admirat pe celebrul cântăreţ de muzică populară îi vor putea aduce un ultim omagiu. Artistul va fi înmormântat duminică, la ora 14.00, la cimitirul Bellu din Capitală.
Un tânăr, masterand în anul întâi la specializarea Bănci şi Pieţe Financiare din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrare a Afacerilor din Iaşi, este acuzat că a spart serverele Departamentului de Apărare al Armatei SUA. Suntem şmecheri. Păcat că ne duce capu’ numai la ilegalităţi.
A fost săptămâna în care iar am dat cu flori în fete profitând de şmecheria cu 8×2 martie, am fost la concertul Soulfly şi am făcut o schiţă a câtorva evenimente muzicale de bifat lunile următoare, am fost naşul cuplului perfect, v-am povestit despre fatalitatea cifrei 27 în lumea muzicii şi am schiţat schema comunicării prin sex în ideea că dacă nu faci, măcar să vorbeşti! Ha ha ha!
Zâmbiţi, e tot mai naşpa. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=K5EoTU4oj8Q&feature=related]
Club 27
3 iulie 1969, Brian Jones, chitaristul formaţiei Rolling Stones se îneacă în piscină. 18 septembrie 1970, Jimi Hendrix se îneacă-n somn cu propria vomă după o supra doză de droguri. 4 octombrie 1970, Janis Joplin moare în urma unei supra doze de heroină. 3 iulie 1971, Jim Morrison decedează la Paris, nu s-a făcut autopsie şi cauzele rămân necunoscute, conform versiunii oficiale, a avut o disfuncţionalitate cardiacă.
5 aprilie 1994, Kurt Cobain, chitaristul şi solistul formaţiei Nirvana, se sinucide.
Lista este lungă, alte nume, mai mult sau mai puţin cunoscute din lumea muzicii (Rock) au decedat, toţi la vârsta de 27 de ani.
Alan Willson, vocal în Canned Heat, Ron McKernan, clăpar al formaţiei Grateful Dead, Peter Ham, clăpar şi chitarist în Badfinger, Gary Thain, basistul din Uriah Heep sau Pete de Freitas bateristul formaţiei Echo & the Bunnymen.
Strict tehnic vorbind, „tăticul” clubului este Robert Johnson, chitarist de Blues, decedat pe 16 august 1938.
Cel mai misterios membru al clubului este Richey James Edwards, textierul şi chitaristul formaţiei Manic Street Preachers, dispărut fără urmă la date de 1 februarie 1995.
În 1969 chiar şi despre Paul McCartney s-a zvonit că ar fi murit în urma unei supra doze şi că ar fi fost înlocuit cu o sosie. În anul respectiv Paul avea evident 27 de ani.
Clubul 27 este o obsesie şi un coşmar în rândul Rockerilor, se tem de această vârstă, dar este şi un fel de oanoare să pătrunzi în… selectul club.
Nu, Club 27 n-are nicio legătură cu “Emo”…
Azi am avut şi eu un club 27. Douăzeci şi şapte de vizitatori au căutat „dame de companie”, „escorte şi dame de companie” sau „escorte Bucureşti”. Sper că n-au plecat dezamăgiţi de articol. 🙂 Pe mine nu mă dezamăgesc niciodată fetele. Mă omoară. Şi nu mai am nici 27 de ani…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Y8xkuOQ3H9o]
8×2 martie. (Fotoblog cu text minimal)
Undeva, soarele ne zâmbeşte. Chiar şi atunci când ne orbeşte sau când stă ascuns după nori şi nu-l mai vedem cu zilele. Undeva chiar acum cineva îşi aprinde o ţigară şi undeva este cinci dimineaţa. Este cineva care ar vrea să-ţi zâmbească şi să-ţi atingă mâna, dar rămâne nemişcat.
Încremeniţi în gânduri, zilele se sfărâmă încet şi rămânem zgribuliţi în colţuri opuse.
Cuvintele sforăie lipite de tavan. Durerile de cap şi gustul amar al mahmurelii tipice zilelor de după s-au scurs după canapea. O altă zi, alte cuvinte ce ne servesc drept colivie.
Te-ai îngropat, dar mai eşti vie?
Dintr-un colţ de buză surdă îţi arunc un strigăt mut
Ne face cu mâna o umbră, strigi şi tu, dar nu te aud.
Jos sub pat, în buzunarul de la cămaşă, pe un şerveţel am salvat un mic sărut
Aş vrea să-l pipăi încă o dată, să-l păstrez proaspăt şi ud.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OZtQh5EIgWQ]
8×2 martie. 🙂
Ne îngropăm după cuvinte, ne ameţim cu spuma şi surâsul lor, spunem de prea multe ori altceva decât ceea ce gândim sau simţim.
Uneori nu simt nimic şi uneori şi acest nimic pare o povară mult prea mare.
Zâmbesc din spatele norilri de fum, cafeaua îşi împrăştie aroma proaspătă şi muzica dansează de una singură dintr-o boxă-n alta.
Începe o altă zi, o altă săptămână, schimbăm cămaşa, asortăm cravata, alegem un parfum şi ne mascăm după un zâmbet efemer proaspăt bărbieriţi.
Oraşul tremură, tramvaiul trece nepăsător în aceeaşi rotaţie. Punct şi de la capăt.
N-am rupt florile de 8 martie şi n-am să le rup nici astăzi.
Toată lumea oferă flori pe 8 martie, mă rog, cel puţin aşa pare “normal”, Doamnelor şi Donişoarelor, mereu cu capul în nori, dar tot timpul cu sufletul în flăcări, vreau să vă dăruiesc aceste flori şi un zâmbet (şi) astăzi.
Să aveţi o primăvară senină şi pe placul inimii!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GTKzdCX-Nyc&feature=related]
RoBlogFest şi mama lu’ VisUrât
Analiza la noi duce inevitabil la anal: scoatem băşini pe gură despre lucruri făcute cu curul. Bloggingul nu poate face excepţie. Dorinţa soră cu boala de a devenii cât mai popular dăunează grav personalităţii. Am scris într-un post anterior (atunci habar n-aveam că urmează şi etapa anală, pardon! finală) despre cele cinci minute de tăcere şi luciditate versus cele 15 minute de celebritate despre care vorbea Andy Warhol. Bine, eu vorbesc şi verzi şi uscate şi vrute şi nevrute, oricum nu mă bagă nimeni în seamă şi spre norocul meu, nu-s popular, mai am o şansă să scap şi de pe internet întreg (şi integru) cum am scăpat şi din comunism. Stric de dragul statisticii: locul 641 – Brushvox 0.0% – 0 voturi… aşa că mulţumesc şi pe această cale tuturor care m-au votat. Ha ha ha!
Votul meu s-a dus la Thanat Eros (1.52% – 35 voturi) care a terminat elegant pe locul 17, dar de exemplu un blog de bun simţ şi pe care-l citesc de multe ori cu plăcere, (să nu zic şi faptul că este foarte popular) Bed for Love-ul lui Tudor Chirilă s-a clasat doar pe locul 181 cu… doar 2 voturi. Că pe mine nu m-a votat nimeni este „de-a dreptul drept” atâta timp cât nici măcar eu nu m-am votat, da’ la Tudor numărul voturilor pare incredibil ca să nu spun altceva.
Despre fraudă. De la an la an s-a modificat sistemul de votare pentru evitarea acestora. Nu am veleităţi de hacker da’ un IP Hider ştiu să descarc de pe un torent şi nu-i cibernetică nici să-l instalez. Şi asta este doar una din soluţiile mai sofisticate. Adică, dacă cineva vrea să trişeze, o face fără jenă şi fără prea mare bătaie de cap oricum. Treaba cu crearea de cont a întors din drum multă lume şi nicidecum n-a folosit la evitarea fraudării… Dar cum nu există o soluţie optimă şi unanim acceptată, mereu o să existe voci nemulţumite. Şi doamne fereşte să insinuez că cineva s-a gândit doar să trişeze! Noi?! Nu, niciodată! Ha ha ha!
Blog. Vorbim despre socializare, despre relaţionare sistematică. Jorn Barger a folosit termenii website şi logging pentru a-şi diferenţia abordarea de celelalte situri. Ulterior, din glumă, Peter Merholz a despărţit cuvintele în we blog şi astfel s-a născut termenul blog.
De la jurnal public la jurnalism s-a trecut aproape insesizabil, a apărut termenul de citizen journalism şi prin introducerea aşa numitelor medii noi (new media), bloggingul s-a dezvoltat rapid şi s-a extins spectaculos. De exemplu doar astăzi pe WordPress erau 210.986 bloggeri cu 169.663 de însemnări noi.
Goana după popularitate nu este de condamnat. Totul e cu ce preţ, mai exact până unde merge ideea „cu orice preţ”. De exemplu poţi introduce în titlu sau text cei mai căutaţi termeni, cele mai căutate expresii din motoarele de căutare. Porno, free porn, RedTube, PornTube şi alte tuburi pe post de vibratoare virtuale. Sexul vinde, cine dracu nu ştie măcar atât? Sigur o să fie suficienţi fraieri care să pice-n plasă şi să-ţi acceseze din grabă şi neatenţie pagina în căutare de senzaţii tari şi astfel să-ţi crească traficul, adică prestigiul. De exemplu „naomi tunsă şi bătută” sau cifra 666 mi-a adus şi mie extra cititori.
Aveam un prieten şmecher înainte de 89 care avea o pereche de blugi originali. Umbla cu ei prin cârciumi să-i „dea”. Găsea clientul, convingea omul şi la desfăşurarea tranzacţiei schimba pe nevăzute perechea de blugi cu o salopetă frumos ambalată. Nu ştie nici el câte sute de salopete a vândut pe post de blugi. Cam asta e şi cu şmecheria virtuală: ai multe accesări, dar majoritatea vizitatorilor pleacă în câteva secunde înjurând. Aici văd eu buba: de unde dorinţa de a fi băgat în seamă cu orice preţ când n-ai nimic de spus?
Dar să revin la RoBlogFest. Premierea de la Fabrika a început cu două ore întârziere după tradiţionalul model mioritic al oricărui eveniment. Încălzirea a făcut-o un tip cu glume seci pe post de stand-up comedy şi au urmat HI-Q cu un spectacol penibil. Întrebarea cea mai pertinentă ar fi: orare cât au plătit să fie lăsaţi să presteze pe scenă? Ha ha ha! Noroc că a venit Cabral şi n-a lungit-o, premierea a fost să zic aşa, fulgerătoare. VisUrât, VisUrât, VisUrât… Ha ha ha! Mi-e şi milă de el, i-ar fi trebuit Omnitrixul lui Ben Ten să se transforme-n Patru Braţe să ia şi la pachet din câtă carne şi iaurt şi-a luat…şi asta-n plin post! Ha ha ha!
Blog personal – VisUrât (22.84% – 524 voturi)
Blog colectiv – VisUrât (26.45% – 508 voturi)
Blog divertisment – VisUrât (27.92% – 551 voturi)
Blogul cel mai popular – ????? Aţi ghicit! Doamnelor şi Domnilor:VisUrât! (25.25% – 560 voturi)
În rest…cea mai populară a fost mama lu’ VisUrât. Ha ha ha! Numai cuvinte de laudă am citit şi de pe Twitter ieri seară…
Blog sub 18 ani – BoGy-BloggerMic (15.26% – 129 voturi)
Blog muzică – Monden (28.72% – 164 voturi)
Blog sport – adrian georgescu – scriu iute si piperat (15.66% | 55 voturi)
Blog film – TVBlog (43.49% – 294 voturi)
Cel mai informat – Infertilitate (25.83% – 185 voturi)
Cel mai cârcotaş – andymihail (27.21% | 132 voturi)
VIP microblogging – Bobby Voicu (14.4% – 52 voturi)
Cel mai sexy microblogger – andy mihail (22.22% – 126 voturi)
Cea mai sexy microboggeriţă – BadPitzi (14.31% | 62 voturi)
Cel mai popular microbogger – Infertilitate (25.74% | 182 voturi)
Lista completă de premii şi premiaţi e pe situl oficial al competiţiei.
Ce mi se pare uşor ciudat este că la categoriile unde a câştigat VisUrât s-a votat masiv faţă de celelalte. Între 500 de voturi şi 100 este o discrepanţă cam mare. Dar s-a câştigat şi cu doar 52 de voturi… La Blog personal VisUrât a câştigat cu 524 de voturi iar PiticiGratis clasat pe locul doi a avut nici jumătate, respectiv 250 de voturi… Ei, dacă n-a dat cu laptopu-n popor… ha ha ha! Sau cum de având peste 1000 de pretinşi cititori zilnic, într-o săptămă nu aduni decât 500 de voturi? Sunt aspecte care nu se… pupă.
2657 de nominalizări şi 23502 de voturi…. mai rău ca la Parlamentare… Ha ha ha!
Cam asta a fost toată povestea: RoBlog..Fâs.
RoBlogFest 2009 – un vis urât la sfârşit!
S-a gătat finalmente şi RoBlogFest 2009. M-am uitat pe Realitatea la streamingul live din Fabrika cu browserul meu (ci nu a lu’ tata…).
Câteva din opiniile culese de pe Twitter (tot live):
Deci: La Roblogfest… ca la Piaţa Matache când se aduc banane…lumea se bâtzâie, fumează…aşteaptă sosirea camionului…
ce naşpa pare să fie la roblogfest! zici că e discotecă! dacă tot nu e ceva interesant măcar ar putea fi muzica mai low ca să vb oamenii
Încep ăştia să înjure vizavi de roblogfest
acum sincer, cei care ridică mâine sus acolo, sunt plătiţi? poate e urechea mea muzicală de vina
mă duc să mă piş puţin, ca m-a deprimat
hiq are mai mult haz decât tipul cu stand-up comedy. Poate cânta el bine.
a murit liveul de la #roblogfest. (ora 23.30)
(ora 23.44 a revenit streamingul. )
roblogfest da incepeti ma odata, terminati cu distrusii asti, vrem sa vedem rezultate Hai verzelorrrrrrrrrr
încep să mă simt ca un voyeurist chiombindu-mă la cheful ăsta fucked up
Acu le-a pus muzica de făcut sex….
vă mulţumesc pt această frumuseţe de spectacol. mulţumesc followers mei dragi. mulţumesc lu’ mama şi Noapte Bună şi Somn dulce!
Bun, nu vreau să comentez la cald, treaba stă aşa:
Blog personal – visurât
Blog colectiv – visurât
Blog divertisment – visurât
Blogul cel mai popular – ??????? hahahahaha! 🙂
Revin cu ce am să rumeg peste noapte…. 🙂 da’ şi mai bine mă las de blog…. hahahahahaha! 🙂 Vise… frumoase!
CONTINUAREA AICI! Merită jur!!!
Valentine, n-o da de gard!
Strict teoretic vorbind sunt ateu, în cel mai laic şi cenuşiu mod de a privi problema. Sf. Valentin sau Sf. Gheorghe îmi este tot una. N-am să pricep de ce pe 14 februarie ar trebuii să iubesc mai mult ca pe 16 aprilie sau pe 29 mai? De ce astăzi şi de ce nu ieri sau mâine? Este la fel ca bunătatea de Crăciun: la ce folos să fim mai buni la sfârşit de an ca primăvara sau toamna? Eu iubesc în egală măsură de Bobotează, de Dragobete şi de ce o mai fi, nu ţin cont de calendar. Valentine’s day? Este încă o zi dedicată Sfântului Shopping. Şi dacă dragoste nu e, o facem pe LOVEle. Flori, felicitări de dragoste şi ciocolată în formă de inimioare. Prezervative cu aromă de fructe. Toată lumea-şi bate capu’ cu ce să mai cumpere iubitei/iubitului, băieţii cu unde să o scoată-n lume pe porumbiţă, cuconiţele cu ce să se îmbrace… Un întreg şir de probleme! Şi dacă stau bine să mă gândesc, pentru ce?
Nu mi-a căzut în cap nici piatra filozofală, n-am băut nici din fântâna înţelepciunii, n-am nici reţeta succesului în buzunarul din spate şi nici nu cunosc vre-o formulă secretă, dar eu zic să fiţi iubiţi şi să iubiţi în fiecare zi. Măcar câte puţin. Preventiv. Şi dacă o fi să fie mult, excesul nu dăunează grav sănătăţii! Jale! Vă zic eu!
Am în schimb o sugestie pentru cadoul perfect de Ziua Îndrăgostiţilor: aspirina. 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=r7aavVp450c]
fixaţii şi sexaţii
Plouă cu încăpăţânare. Mă eschivez: de stropi, de gânduri, de priviri sau…atingeri. Îngeri rătăciţi cu feţe oglindite în băltoacele spumoase. Uneori un zâmbet te salvează, alteori te trimite direct în iad. Prea multe drumuri şi ocolişuri pavate cu bune intenţii! Dar rămân gropile şi mă înghite golul din mine. Fixaţii şi sexaţii. A cinci-a roată şi rămaşi de căruţă într-un pseudo-picknick prelungit la marginea drumului: ne întoarcem privirea. Imagini uşor mişcate, blur-ul marilor oraşe prin perdeaua de fum, agitaţie şi sirenele disperării. Totul pare uşor distant şi străin, tot mai departe de mine… Oraşul doar mârâie şi-l traversez cu nepăsare. Cai verzi printre betoanele gri. Graffiti. Cui îi folosesc piticii de grădină? Sau piticii mei? Am “pitici” să umplu tot oraşul! Dar nu şi golul… Off-side, cartonaş galben…lovituri la liber. Sunt varză călită frate! ’neaţa. Încerc să-mi fac o zi bună, da’ nu cu mâna mea. Hahaha! Deschid umbrela…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TvC6VS4Np4U]
În Jurnalul Naţional Am dat peste subiectul meu de sezon preferat: Eurovision-ul. „Emovision” cum spun cei doi autori, Dana Andronie şi Miron Manega. E de rău, dacă pentru un amărât de articol a fost nevoie de doi jurnalişti. Dacă-i loveşte criza şi se trece la restructurări o să rămână ziarul doar cu poze şi semnătura unuia din cei doi? Poze cu „pitzi” re-ciordite şi ele… Zău că-i păcat pentru copacii tăiaţi!
Cel mai tare lucru pe care l-am aflat din tot articolul este că: „Apropo de Emo, e nevoie să precizăm că acest gen de cultură este perceput ca o sectă de copii mai “sensibili” cu gânduri sinucigaşe! Din punct de vedere muzical, consacrarea maximă a venit prin formaţia Nirvana care, în 1992, a vândut 10 milioane de discuri ale albumului lor de debut, “Nevermind”.” Să-mi trag scaunul de sub mine! Dau repede filmul înapoi, fix până-n anul de graţie 1989 şi-n sertarul Nirvana găsesc albumul „Bleach”. Pentru cei care n-au nici film, le lipsesc şi suspect de multe sertare, le recomand utilizarea Google sau Wikipedia . Sunt abia anul I la jurnalism, da’ pentru un examen citisem ceva legat de subiect şi documentare…aşa o fi? Dau filmul de data aceasta înainte şi mă opresc la cadrul numărul doi: „Nevermind” 1991. Bun. Mi-am verificat memoria: nu m-a lăsat. Un alt mic „detaliu” ar fi că trupa lui Cobain a fost etichetată „Grunge”, cum de au ajuns cei doi să-i cupleze cu mult mai proaspătul curent „Emo”, nu-mi explic. E drept, Cobain şi-a cam găurit căpăţâna cu vesta anti-glonţ pe el – vorba lu’ Eminem – dar dacă plecăm de la acest principiu, Hendrix săracu’ o fi fost şi el Emo ca şi Jim Morrison sau Ian Curtis…
Dau din curiozitate pe Wiki şi surpriză! La „Emo” – pagina românească – prima frază este: „Genul şi cultura EMO este o sectă de copii mai “sensibili” cu gânduri sinucigaşe!” Hahaha….tăvăleală frate! Retractez, oamenii s-au documentat…Hahaha! N-au ştiut despre verificarea din mai multe surse… Se mai minunează lumea blogosferei că mulţi dau simple copy/paste-uri şi habar n-au ce postează. Să nu zic de avertismentul de pe pagina Wiki: „Acest articol sau secţiune are multe probleme.” Staţi liniştiţi, nu este nici izolat, nici singular cazul! Hahaha!
Şi eu sunt Emo. Şi Metro(u)-sexual. De fiecare dată când mă “dau” cu metroul am emoţii cine cade peste mine sau cine se freacă de mine…Holly Shit! (Ca să nu zic “Holly Cow” că se interpretează! Hahahaha!)
P.S.
1. Credeam că n-am subiect pentru astăzi. Merci Dana, merci Miron.
2. N-am nici eu tot gardul pus… Sau l-am dat jos?
3. Are cineva ţigle de vânzare?
blogăreală de seară
Bucurie, mare bucurie: „Un avocat curajos a dat în judecată Guvernul pentru suspendarea paşapoartelor biometrice.” Bâzâie, vâjâie toată blogosfera. Toţi anti-globaliştii, anarhiştii şi rebelii fără cauză, celebrează evenimentul. Sincer, cred că-i o stupizenie absolută. Pe de o parte nu cred că vor câştiga procesul, pe de altă parte cred că avocatul în pricină s-a orientat bine, a văzut oportunitatea situaţiei şi s-a gândit că iese din anonimat. Şi a ieşit. Este erou, ne-am ales cu încă un „luptător al luminii”. Argumentaţia e… „Prin obligarea noastră, a tuturor cetăţenilor români, de a accepta paşapoarte ce conţin cipuri cu date biometrice, ni se răpeşte dreptul la viaţă privată. De asemenea, consider ca prin amprentarea mea, mi se încalcă dreptul la prezumţia de nevinovăţie.” De supravegheat, suntem supravegheaţi de multă vreme, să nu ne facem iluzii. Americanii interceptau şi stocau toate comunicaţiile de multă vreme. Guvernul lor a profitat de „incidentul” de la 11 septembrie pentru a legaliza acest aspect şi sub acelaşi pretext al luptei anti-teroriste, toate statele pretins democratice au procedat la fel. Pe mine mă doare la un metru-n faţă de cip. Dacă Guvernul altă treabă n-are, să facă şi reality show din viaţa mea. Vreau parte din drepturile de difuzare… Prin Europa putem circula liniştiţi şi fără paşaport, treaba cu cip-ul e o poveste legată de eternul vis American. Eu nu-l mai am. Nu-i mai aştept şi nici nu mi-am propus să merg să văd… Gemenii. Dacă vor, să-mi bage un cip şi-n c*r…sau şi mai bine să şi-l bage singuri!
Mi-am zis să-mi luminez şi eu seara cumva şi am căutat-o în bookmark-uri pe Curvette. Bumm! Fata şi-a privatizat şi blogul şi s-a mutat. Curvette cu punct ro mi-a amintit de C.U.R.V.E.T.T.E. scris mare din neoane colorate pe frontispiciul unei clădiri. Punct ro este primul pas? Ultimul blog e din data de 26 ianuarie şi e o mică incursiune în schi, sex şi muzică simfonică. L-am citit, dar n-am simţit nimic.
Am picat ca musca-n lapte pe blogul lui Adelina Enache. Nu mă întrebaţi cum am ajuns acolo, a fost un coşmar! Am călcat într-o pagină PSD-istă, m-am împiedicat de o blondă, m-am ridicat şi am fugit încotro vedeam cu mouse-ul. Post-ul „Nimic nu se vinde, totul se cumpără” a fost un fel de soft-drink de seară. Cum se face, respectiv nu prea se face comerţul. Vă zic eu care-i problema: patronii când vine vorba de reclamă ştiu ei exact ce şi cum vor. Deh, pe banii lor să nu le spună nimeni ce şi cum să facă! Adelina spune: „nu ofertantul hotărăşte ce vinde ci cumpărătorul hotărăşte ce cumpără.” Da, din acest motiv m-am plimbat şi eu azi prin două mall-uri câteva ore bune şi n-am cumpărat nimic… Şi încheie cum spune chiar ea, metaforic: „degeaba vrei să-ţi vinzi sufletul diavolului dacă acesta nu este interesat să-l cumpere…” Ei, asta este şi problema mea!
Săptămâna aceasta în topul Ze List pe locul 99 am găsit Rezistenţa Urbană. Am citit „scenariul” filmului „Facultatea de ROCK’N’ROOLLL!!”. Mi-a plăcut finalul.
În schimb merită studiat blogul despre distrugerea Bucureşti-ului.
Şi dacă am dat de rezistenţă:
1. Rezistenţa Materialor (de ascultat!)
2. Şi o incursiune documentată şi detailată în obscura istorie a Punk-ului Românesc pe pagina lui Machu Pichu.
Mai las loc de bună ziua şi pentru mâine. 🙂
