Ne spălăm dinţii cu Colgate – majoritatea stomatologilor asta ne recomandă. Sau nu ştiu care asociaţie a stomatologilor. Combate caria. Rufele le spălăm cu Ariel fiindcă aşa ne recomandă nu ştiu care şi câţi din cei mai importanţi producători de maşini de spălat. Şi – evident – adăugăm obligatoriu Calgon. Mâncăm Milka cu lapte din Alpi, bărbaţii beau Bergenbier – prietenii ştiu de ce şi… tot aşa.
Cu muzica ne descurcăm mai greu. Iris – o da! 👿 –, un şir de artişti cu nume de mezeluri, apoi fufe pe care eventual după lungimea picoarelor sau forma şi mărimea silicoanelor le mai deosebeşti – dar asta exclusiv înainte de a treia bere -, de Şuie Paparude parcă-parcă am mai auzit ceva undeva, poate la radio o dată… dar Read more Cycler – Control Club 3 iunie 2010
diverse
Lena – My Cassette Player (2010)
Pentru cei ce n-au aflat încă, Lena Meyer-Landrut este nemţoaica „picată de pe Lună” care a câştigat Eurovision-ul şi are 19 ani.
Adică mahării din show biz vor să ne convingă că se poate. Că nu trebuie să stai capră, nu este necesar ca tati – sau amantul, unchiul să fie un producător celebru, actor faimos, milionar excentric sau bancher respectabil, că showurile tembele de televiziune gen „American idol” (sau idiot?) sunt pe bune, că… şi lista asta ar putea continua cu: nu este nici o criză, trebuie salvată ciocănitoarea cu creasta violetă, viermele cu două cozi, trebuie să reciclăm deşeurile, nu vine încălzirea globală şi… lumea vrea pace, pacea o vom apăra.
Dragii mei: bullshit.
E fix ca bancul acela cu baba de 99 de ani şi Făt Frumos în pădure când baba îl convinge pe flăcău că dacă i-o trage ea se va transforma într-o splendidă prinţesă de 19 ani şi după ce actul sexual se consumă şi baba tot babă rămâne iar Făt Frumos se arată tot mai revoltat Read more Lena – My Cassette Player (2010)
Promo (moca) şi concerte
Aşa! În seara aceasta avem Read more Promo (moca) şi concerte
Musaca şi macaroane
Mâncarea şi mai cu seamă gătitul nu este neapărat calea de a-ţi potoli foamea. Sau nu acesta este scopul exclusiv. Gătitul este un act de creaţie, dar asta nu înseamnă că musai să fie ceva sofisticat şi/sau complicat. Pentru azi am “combinat” o musaca şi un fel de macaroane cu brânză… 🙂 Read more Musaca şi macaroane
Eurovision 2010, Becksperience, varză
N-am urmărit porcărioarele din concursul naţional pentru Eurovision-ul de anul acesta, am aflat că a câştigat un oarecare Ovi şi Paula Seling. Pe Ovi îl bănuiam că e vre-unul din maneliştii cu nume de mezel, parizel, caltaboş, şuncă presată, dar văzând rezultatul final în dimineaţa aceasta am săpat puţin pe net şi am aflat că are cetăţenia Norvegiană şi aşa am înţeles de ce a fost strecurat el în competiţia pentru Oslo , că de mă întrebaţi, voce nu prea are, frumos nu e şi nu cred că IQ-ul are vre-o relevanţă.
Da’ să vedem premianţii:
01 – Germania – Lena – Satellite – 246 puncte
02 – Turcia – maNga – We Could Be The Same – 170 puncte
03 – România – Paula Seling & Ovi – Playing With Fire – 162 puncte
04 – Danemarca – Chanée & N’evergreen – In A Moment Like This – 149 puncte
05 – Azerbaijan – Safura – Drip Drop – 145 puncte
06 – Belgia – Tom Dice – Me And My Guitar – 143 puncte
07 – Armenia – Eva Rivas – Apricot Stone – 141 puncte
08 – Grecia – Giorgos Alkaios & Friends – OPA – 140 puncte
09 – Georgia – Sofia Nizharadze – Shine – 136 puncte
10 – Ucraina – Alyosha – Sweet People – 108 puncte
Lena. Pornită drept mare favorită, nemţoaica a câştigat detaşat concursul. Părerea mea este că n-are voce deloc. Dar deloc. Nu că eu aş avea cine ştie ce voce cutremurătoare, dar sincer n-o lăsam nici să facă proba de microfon la spectacole, ştiţi voi, clasicul şi enervantul: doi, zece, doi, zece, şa-se, şase. Ba, dacă juca în vre-un film porno Read more Eurovision 2010, Becksperience, varză
PS La Eu când vreau să fluier …
Am văzut cele 94 de minute, adică filmul. În două reprize: ieri vreo 60 de minute, restul azi.
Vorba de duh spune să nu judeci o carte după coperta sa, reiterat în secolul XXI, aş spune să nu judeci un film după trailer. Trailerul e de nota 10, filmul… hm. Noroc că-s sociofob şi implicit cinematografo-fob şi am îndurat vizionarea-n chiloţi, cu ţigara şi cafeaua la îndemână şi mişcându-mă după voie prin confortul căminului.
Nimic nu este întâmplător, aşa că Read more PS La Eu când vreau să fluier …
Eu când vreau să fluier, fluier
„După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.” ( Cinemagia)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tqeTqmfjOOg]
După 17 ani, filmul lui Florin Şerban „Eu când vreau să fluier, fluier” a fost prima peliculă intrată în finala Berlinalei şi în condiţiile în care a concurat cu nume grele ca Polanski, Rob Epstein sau Jeffrey Friedman, filmul a câştigat două trofee: „Marele Premiu al Juriului – Ursul de Argint” şi Premiul „Alfred Bauer”. Read more Eu când vreau să fluier, fluier
Oala cu mazăre
Înapoi la cratiţă. 😀
O reţetă simplă şi eficientă, de potolit foamea.
Am folosit circa 1 kg de carne de porc (amestec de ceafă şi pulpă), o conservă de 1000 gr de mazăre Bonduelle, 2 cutii de Salată de legume Sombrero tot de la Bonduelle (conţine fasole roşie, porumb, morcov, ardei roşu şi verde, etc) la 450 gr, o ceapă roşie, o legătură de ceapă verde, o legătură de mărar şi una de pătrunjel, 3 linguri de bulion, pastă dulce şi pastă iute de ardei, Crema de Gulaş şi de ardei Univer şi condimente (boia dulce, piper, curry, coriandru, nucuşoară, ienibahar, cimbrişor, măghiran, ienupăr, rozmarin, chili, muştar boabe). Read more Oala cu mazăre
Pendulum – Immersion (2010)
Gaşca australiană Pendulum practic este rezultatul unei coliziuni între două genuri diametral opuse. Pe de o parte Rob Swire (voce, sintetizatoare) şi Gareth McGrillen (bas) provin din zona Rock şi au avut o trupă de succes Xygen, de partea cealaltă Paul Harding este un DJ consacrat. Rob şi Gareth au fost impresionaţi de piesa Drum’N’Bass „Messiah” a celor din Konflict şi asta i-a determinat să se orienteze spre acea zonă muzicală şi să-şi unească forţele cu Paul. Din formula actuală mai fac parte: Peredur ap Gwynedd – chitară, Kevin Joseph Sawka – tobe şi MC-ul Ben Mount.
Goldie le-a criticat single-ul „Granite”, numind-ul „a shit single” şi acuzându-i că nu cunosc scena Drum’N’Bass, dar asta n-a împiedicat trupa relocată în Anglia să devină unul din cei mai în vogă producători Drum’N’Bass.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DQA1d0QQvf8]
Dacă pe albumul de debut „Hold Your Colour” lansat în 2005 elementele Electro şi Drum’N’Bass predominau, cu discul al doilea, „In Silico” scos în 2008 introduc tot mai multe elemente Rock şi Heavy Metal Read more Pendulum – Immersion (2010)
Brazda Lui Novac în Club Control
Şi a fost vineri seara şi a fost lansarea albumului Brazda Lui Novac la Club Control.
Contând pe „punctualitatea mioritică”, am aterizat la locul faptei cu o oră întârziere, dar şi aşa s-a dovedit că ajunsesem cam devreme.
Nic Cocarlea a început rotitul de platane pe la 10 jumătate, apoi pe la 11 au urcat pe scenă Brum Conspiracy, un trio interesant cu tobar şi chitară live, o muzică Electro-Experimentală cu arome Psihedelice ce-şi au rădăcinile în Avangarda anilor 80 undeva în zona dintre Rock-ul Progresiv şi World Music. Interesant proiect, poate uşor unidimensional, dar cu potenţial.
Victor a preluat scena pe la 12 şi spectacolul său a durat aproximativ 2 ore inclusiv 3 bis-uri. A fost Read more Brazda Lui Novac în Club Control
