Când am împușcat democrația?

De facto, democrația a fost împușcată fix între ochi în data de 25 decembrie 1989 la Târgoviște.
Iar dacă e să-i dăm un nume glontelui criminal, acel nume este Ion Iliescu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]

„După 20 de ani – 1989 an de cotitură în istoria națională și în viața internațională” este titlul cărții lansate “cu cântec”, joi de fostul președinte Ion Iliescu în cadrul Bookfest-ului de la Romexpo unde a fost huiduit de câțiva tineri ai grupului „Noii Golani”.
George Simion, liderul grupării a fost dus la Secția 2 de Poliție și amendat pentru această acţiune cu suma de 300 lei pentru tulburarea liniștii publice.
George și ceilalți tineri n-au trăit Mineriada din 13-15 iunie 1990, este de admirat că sunt interesați de evenimentele de atunci în condițiile în care marea majoritate a populației parcă a uitat și continuă să ignore istoria Read more Când am împușcat democrația?

Conopida – meniu complet

Mark Twain spunea: „Conopida nu este nimic altceva decât o varză cu studii superioare”. 😛
Spusele lui au o explicație simplă: această legumă provine din Cipru, ca atare la început a fost numită „varză de Cipru”. Popular, i se mai spune și „varză înflorită”.
Ea este cunoscută de circa 2500 ani, a fost cultivată în Egiptul şi Persia antică, ulterior în Italia, pentru ca în secolul al XVI-lea să se popularizeze în întreaga Europă.
În bucătăriile contemporane este utilizată în special la ciorbe, supe și salate. Se serveşte fiartă în întregime sau crudă în salate. Probabil cea mai răspândită rețetă este conopida la cuptor, evident voi încerca altceva. 😀
Conţine potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, fluor, caroten și vitaminele C, K, B1, B2, B6. Enzimele care se găsesc în conopidă ajută la detoxificarea organismului. Enzimele specifice, împreună cu vitaminele şi mineralele conţinute în conopidă dau acestei plante proprietăţile sale anti – cancerigene.

Chiar dacă prin fierbere orice plantă (legumă, fruct, vietate…) își pierde o mare parte din calități, am fiert-o și am pregătit o supă și o salată cu piept de pui. 🙂
Altfel spus: ce avem felul întâi? Conopidă. Și felul doi? Tot conopidă! Super… Read more Conopida – meniu complet

Funcţie, funcţionalitate şi fascism

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zchtjTwx9ok]

Am văzut alaltăieri seară la Gâdea o discuţie interesantă despre nomenclatura dinainte de 1990 şi cea nouă. Adevărul este că schimbarea de regim din decembrie ’89 a pornit cu stângul – legal vorbind – şi tot ce s-a făcut ulterior a fost făcut cu stângul. Procesul şi execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost juridic vorbind ilegale ca şi arestarea unora din copii cuplului. Nicuşor, prim-secretarul de Sibiu a fost arestat, un alt prim-secretar (fost de Timişoara) a devenit preşedinte. Aplicarea diferenţiată a legii şi încălcarea în fapt a legii a marcat din faşă „noua democraţie”.
Familia Ceauşescu a fost decapitată, nomenclatura nu, ba mai mult, practic ea a preluat frâiele ţării la vedere sau mai din umbră. Dacă nomenclatura dinainte de ’89 se rezuma la mici favoruri şi un trai ceva mai decent, cea de după s-a dezlănţuit, a înfulecat şi devorat totul pe alese, n-a mai avut cine să-l ţină în frâie şi am ajuns la o nouă nomenclatură extrem de bogată ce se expune aproape ostentativ şi n-au nici o jenă sau umbră de teamă că cineva vreodată ar putea să-i tragă la răspundere.
N-au fost mai buni cei dinainte, nici vorbă, sunt aceeaşi. O familie dictaorială a fost schimbată cu o haită de hiene.
Dacă în decembrie ’89 Ceauşescu a fost executat, familia arestată, în schimb în cei 21 de ani ce au urmat n-a mai fost condamnat nici măcar un demnitar. Arestări pompoase televizate în prime-time am mai văzut, însă nu avem un singur exemplu stingher de condamnare.
Ne-am ales cu o schimbare de funcţii – cu biluţele la vedere! 😆 – , nu şi cu un nou sistem funcţional.
Cancerul este nomenclatura şi aceasta a pus mâna pe sistem (Stat) şi l-a pervertit.
Nu putem fi ipocriţi şi să nu admitem că de furat s-a furat de jos până sus şi fiecare şi-a însuşit ce a avut la îndemână. Că ai furat două ţevi din fabrică sau ai privatizat fabrica pe doi bani, tot furt este.
Ideea că „cei de dinainte” au furat mai puţin sau cu mai mult bun simţ nu este decât o scuză palidă şi justificarea unor fapte cu iz penal.
Nu putem nega nici faptul că politicile proaste aplicate de regimul Iliescu în anii ’90 au avut aceeaşi susţinere masivă din partea populaţiei de care s-a bucurat până nu de mult şi Traian Băsescu. Oare de ce n-am fost niciodată în stare să ne alegem conducătorii?
Realitatea este că ne scufundăm Read more Funcţie, funcţionalitate şi fascism

Ciolaniada

Toţi vor la ciolan, dar nu toată lumea ştie ce să facă cu el. 😀 Simţim asta pe pielea noastră şi nu e vorba doar de guvernul actual, ci de toţi cei trecuţi pe la ciolanul ţării în ultimii 20 de ani. Lipsa de viziune, pricepere, nepăsarea faţă de ţară şi interesul exclusiv pentru propriul buzunar ne-au adus unde suntem.
Dar nu de şmecheri, de politicieni şi despre acel ciolan vreau să vă vorbesc, ci despre ciolanul care ne face cu ochiul din vitrina măcelăriei şi pe care tot mai puţini ni-l permitem…
M-am spart în figuri şi mi-am permis unul. 🙂
Nu-i pentru cine-l merită, ci pentru cine se nimereşte…. 😆
Dacă cu acel ciolan nu m-aş descurca poate la fel de dibace ca Videanu, Berceanu sau Udrea, cu acesta m-am descurcat onorabil. 🙂

Am spălat bine „animalul” Read more Ciolaniada

Plouă pe platane

1 iunie … şi e vreme de numărat copiii şi făcut banii praf.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=83BVi3cPwgs]

Plouă şi e frig, vara pare imposibil de departe ca Luminiţa de la capătul tunelului şi ieşirea din tot mai eterna brambureală. Din rău în mai rău constat că mereu poate fi mult mai rău.

Mă duc în Iad, cine-mi va plăti chiria?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Gj2MCf2G80]

Şi a plouat şi ieri şi a fost şi sPARTY-ul din Suburbia. Read more Plouă pe platane

Eurovision 2010, Becksperience, varză

N-am urmărit porcărioarele din concursul naţional pentru Eurovision-ul de anul acesta, am aflat că a câştigat un oarecare Ovi şi Paula Seling. Pe Ovi îl bănuiam că e vre-unul din maneliştii cu nume de mezel, parizel, caltaboş, şuncă presată, dar văzând rezultatul final în dimineaţa aceasta am săpat puţin pe net şi am aflat că are cetăţenia Norvegiană şi aşa am înţeles de ce a fost strecurat el în competiţia pentru Oslo , că de mă întrebaţi, voce nu prea are, frumos nu e şi nu cred că IQ-ul are vre-o relevanţă.
Da’ să vedem premianţii:

01 – Germania – Lena – Satellite – 246 puncte
02 – Turcia – maNga – We Could Be The Same – 170 puncte
03 – România – Paula Seling & Ovi – Playing With Fire – 162 puncte
04 – Danemarca – Chanée & N’evergreen – In A Moment Like This – 149 puncte
05 – Azerbaijan – Safura – Drip Drop – 145 puncte
06 – Belgia – Tom Dice – Me And My Guitar – 143 puncte
07 – Armenia – Eva Rivas – Apricot Stone – 141 puncte
08 – Grecia – Giorgos Alkaios & Friends – OPA – 140 puncte
09 – Georgia – Sofia Nizharadze – Shine – 136 puncte
10 – Ucraina – Alyosha – Sweet People – 108 puncte

Lena. Pornită drept mare favorită, nemţoaica a câştigat detaşat concursul. Părerea mea este că n-are voce deloc. Dar deloc. Nu că eu aş avea cine ştie ce voce cutremurătoare, dar sincer n-o lăsam nici să facă proba de microfon la spectacole, ştiţi voi, clasicul şi enervantul: doi, zece, doi, zece, şa-se, şase. Ba, dacă juca în vre-un film porno Read more Eurovision 2010, Becksperience, varză

Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…

…şi-n final, după ce tragem linia, fiecare pe cont propriu şi foarte-foarte singur.

Am intrat pe o turnantă extrem de periculoasă, numită de unii cinic „curbă de sacrificiu”, lucru de altfel previzibil, ba chiar anunţat de multe voci de cel puţin de un an, ba chiar doi, cam de la momentul suspendării lui băse, dar ca de obicei poporul s-a dovedit surd şi orb la semne şi semnale. E drept, aceea suspendare a fost mult prea meşteşugită, artificială şi n-am susţinut-o nici eu, în opinia mea băse era obligat să demisioneze imediat după incidentul „ţigancă împuţită”, dar de ce ar fi făcut-o atâta timp cât în adâncul sufletului nostru toţi urâm ţiganii, bozgorii şi pe toţi ceilalţi în general şi aceste mici derapaje băsesciene în fapt i-au adus mereu plus de popularitate?

Acum lucrurile stau diferit, invocarea articolului 53 din Constituţie, cea privitoare la Read more Unitate! Noi cu noi, ei cu ei…

PS La Eu când vreau să fluier …

Am văzut cele 94 de minute, adică filmul. În două reprize: ieri vreo 60 de minute, restul azi.
Vorba de duh spune să nu judeci o carte după coperta sa, reiterat în secolul XXI, aş spune să nu judeci un film după trailer. Trailerul e de nota 10, filmul… hm. Noroc că-s sociofob şi implicit cinematografo-fob şi am îndurat vizionarea-n chiloţi, cu ţigara şi cafeaua la îndemână şi mişcându-mă după voie prin confortul căminului.
Nimic nu este întâmplător, aşa că Read more PS La Eu când vreau să fluier …

Eu când vreau să fluier, fluier

„După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment  i se poate întâmpla orice.” ( Cinemagia)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tqeTqmfjOOg]

După 17 ani, filmul lui Florin Şerban „Eu când vreau să fluier, fluier” a fost prima peliculă intrată în finala Berlinalei şi în condiţiile în care a concurat cu nume grele ca Polanski, Rob Epstein sau Jeffrey Friedman, filmul a câştigat două trofee: „Marele Premiu al Juriului – Ursul de Argint” şi Premiul „Alfred Bauer”. Read more Eu când vreau să fluier, fluier

între bine şi rău aleg…

agreabilul şi dezagreabilul. Sau cel puţin aşa era până acum doi-trei ani.
Acum opţiunile în cel mai bun caz pot fi între suportabil şi insuportabil.
Îmi pare rău să constat că lucrurile despre care am vorbit în ultimii doi ani încet-încet se adeveresc şi tot mai multe voci vorbesc despre criza sau agonia sistemului.
Şi problema – aşa cum o văd eu – este că în ciuda acestor evidenţe, măsurile Read more între bine şi rău aleg…