Ziua Pământului: între cer şi pământ

Conform site-ului Ecomagazin „peste 4.000 de organizaţii neguvernamentale şi 700 de milioane de oameni din 170 de ţări sunt implicaţi în acţiuni de protejare a resurselor naturale ale planetei.”
„Ziua Pământului” a fost sărbătorită pe 22 aprilie, prin diverse acţiuni ecologice. A fost şi „Ora Pământului” pe 28 Martie 2009 intre 20:30-21:30, acţiune în care toţi am fost invitaţi să stingem lumina pentru o oră.
Greenpeace a lansat miercuri, cu ocazia Zilei Internaţionale a Pământului, un nou videoclip impresionant despre suferinţele planetei Terra şi despre cum am putea să o salvăm şi să ne salvăm şi pe noi, implicit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zVu9eawb1QY]

Greenpeace are nevoie de trei milioane de oameni ca să devină activişti climatici. “Este un număr mare întrucât Pământul are nevoie de acţiuni imense anul acesta”, spune asociaţia într-un comunicat.
Mereu în urma diferitelor discuţii pe diferite subiecte aici pe blog sau aiurea-n tramvai finalul inevitabil a fost acelaşi: ce putem face?
De multe ori habar n-am sau soluţiile mele pe de o parte sunt prea radicale, pe de altă parte inevitabil „a face” ceva implică acţiune iar din toată experienţa mea, a acţiona nu a fost, nu este şi nici nu cred că o să fie nici în viitor ceva caracteristic nouă. Şi am spus nouă fiindcă nu intenţionez să mă exclud.

09-04-24_3472

Pesimism? Citez din blogul unei prietene: „Cercetători din întreaga lume prevăd un viitor sumbru pentru omenire mai curând decât bănuiam.
Studii recente au arătat că până în 2100 nivelul oceanului planetar va creşte cu până la 1 metru, deşi acum doi ani, ONU anunţa o creştere maximă de 59 cm. Această descoperire aduce estimări alarmante cu privire la efectele resimţite atât de oameni cât şi de natură.
Anual, nivelul apelor creşte cu până la 3 milimetri, ceea ce reprezintă dublul faţă de media secolului 20. Numai Groenlanda pierde între 200- 300 kilometri cub de gheaţă în fiecare an, fapt ce contribuie la creşterea nivelului apelor cu peste 1 milimetru.
Statele şi porţiunile de uscat cu altitudine mică ar putea vedea cum o mare suprafaţă din ele este acoperită de ape. Insule precum Maldive ar putea dispărea complet. Astfel, omenirea ar putea fi martora unor migratii în masă, deoarece toate zonele de coastă vor fi inundate. 600 milioane de oameni vor fi afectaţi şi peste o treime din speciile de plante şi animale ar putea dispărea.
În faţa unor asemenea probleme, marile puteri ale lumii ar putea intra în conflict pentru resursele necesare existenţei. Creşterea temperaturii, din cauza efectului de seră, ar putea aduce apariţia unor boli tropicale, cum e malaria. Specialiştii spun că mai exista şanse de 50 % ca până în 2050 să reducem efectul de seră prin scăderea emisiilor poluante cu 3%, şi astfel să prevenim o parte din dezastrele iminente.”

Din punctul meu de vedere 50% şanse înseamnă şanse zero.

09-04-24_349909-04-24_355709-04-24_3564

Vorbim despre sărbătorile religioase, vorbim despre manifestările ecologice, cred că în toate este prea mult artificiu, formalism excesiv şi mult prea puţini oameni mai au credinţă, prea puţini oameni sunt dispuşi să facă ceva efectiv dincolo de declaraţiile pompoase, de datul din cap, de a subscrie la anumite idei fiindcă este „trandy”, e la modă, dă bine…
Dovadă stau mormanele de gunoi din colţul blocului, din pădurile devenite loc de pelerinaj pentru grătarele de week-end, trotuarul pe care călcăm şi unde ne golim buzunarele cu nonşalanţă.

Ajungem mereu la aceleaşi discuţii: educaţie, bun simţ… eventual conştiinţă.

sau făcut locuri de parcare...dar...
s-au făcut locuri de parcare...dar...tot zona verde e de bază!

09-04-24_347609-04-24_3480
„Perturbarea factorilor de mediu într-o manieră drastică are efect direct asupra evoluţiei fiinţelor vii, iniţial asupra capacităţii acestora de adaptare şi ulterior asupra capacităţii de supravieţuire, putând constitui, în cazuri extreme, factori de eliminare a anumitor specii din reţelele trofice cu consecinţe drastice asupra evoluţiei biodiversităţii la nivel local şi cu impact la nivel general”, susţine Ministerul Mediului în ghidul său.

Natura rezistă şi se împotriveşte în binele nostru agresiunilor la care o supunem conştient sau inconştient zi de zi. Dar nu ştiu cât o să mai reziste…  Hai să mai dăm puţin din umeri.

09-04-24_349509-04-24_348409-04-24_348609-04-24_3588

Fierbinte pe teren alunecos

Ce înseamnă comercial? Am mai vorbit despre asta, în opinia mea totul este comercial. Şi cea mai extremă formă de muzică – să zicem Grindcore, Noise sau Death Metal – este comercială atâta timp cât există cerinţă pentru ea, sunt consumatori. Mulţi cred că doar muzica Pop, adică muzica populară consumată de mase mari, este comercială, dar adevărul este că se fabrică – şi contra-fabrică – şi muzică Rock. Să ne amintim de „bum-ul” Grunge şi câte copii de Nirvana sau Pearl Jam au apărut, să privim spre aşa zisul curent Emo, care nu este altceva decât o schemă de marketing, un ambalaj pentru a da o identitate (falsă) unei noi generaţii şi a vinde un produs reîncălzit. Dar aşa s-a întâmplat şi cu Punk-ul şi cu orice unde cineva influent a mirosit şi cea mai mică urmă de profit. Nu cred nici în ideea că cineva se apucă să „facă” muzică doar pentru sine şi nu vrea să împartă produsul cu cineva… Acum dacă acest produs îşi găseşte drumul, rezonanţa în 10 oameni, 100 sau 1 milion depinde de mulţi-mulţi factori.
Noul meu proiect se numeşte HOTRIDERS ON ICE şi sper ca albumul „Seeds And Stains” să fie gata în următoarele luni. Când anterioara mea formaţie, NATION’S SLUM a naufragiat după o carieră frumuşică în 1998, efectiv n-am mai găsit oameni cu care să încerc să construiesc sau să reconstruiesc ceva. Am traversat şi atunci – ca şi acum – o perioadă mai dificilă, dar am avut câţiva prieteni adevăraţi care au fost lângă mine. Datorită lor – Marius şi Cipango – m-am apropiat de computer şi de muzica digitală. Am fost şi voi rămâne un fan Nine Inch Nails, cum din copilărie ascult şi Kraftwerk, adică eram familiarizat cu sunetul electronic, dar una e să asculţi, alta e să produci. Nu odată am auzit opinia că astfel de produse sunt „fără suflet”, sunt pur sintetice sau simple coloane sonore. Cred că cei care spun asta, nu ştiu despre ce vorbesc.
E la fel ca şi cum ai spune despre Hendrix că a fost un zero barat, a contat doar chitara Fender şi Marshall-ul pe lămpi forjat la maxim.
Habar n-am ce impact (comercial) o să aibă HOTRIDERS ON ICE, n-am făcut nici un calcul şiret anterior să mă apuc de el. Cum nici cu PANSAMENT n-am făcut în beciul lui Ernst în 1988 şi am cântat pur şi simplu. Muzica nu este chirurgie, este energie.
Găsiţi video-clipul promoţional pe YouTube şi pe MySpace am încărcat pentru descărcare cinci piese. Nu cred că voi avea un milion de accesări nici de data aceasta, da’ nici nu consider că aş fi în concurs pentru ceva. 🙂

Ce să spun despre propriul meu rahat altceva decât, e tare! Ha ha ha! 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dryd8wafhdI]

Nu o să vedeţi clipul pe MTV, nici înainte şi după ştiri cum am văzut că se promovează mai nou anumite produse, nu ştiu cât o să reziste şi pe YouTube şi piesa probabil nu o să fie difuzată la radio. Dar toate acestea nu au nicio relevanţă.

Vorba Unui Şoricel: „oricum o dai, viaţa omului e încă mai largă decât politica sau religia!”

hotriders on ice - seeds and stains

În rest, totul este „normal”: leul cade simţitor, criza ca criza (ha ha ha!), dar s-au vândut şi anul acesta 150 de milioane de ouă şi 60 milioane litri de vin, conducerea bisericii ortodoxe a descoperit adevărata şi falsa lumină a învierii adusă de la Ierusalim, sărăcia împinge o femeie să-ţi vândă copii, ea o să ajungă-n puşcărie, dar sistemul ineficient dis-funcţionează în continuare, Becali a fost eliberat, oamenii lui nu şi…Vanghelie dă dovadă de faptul că nici „almanahele” nu le-a citit: „Cine-i Depeche Mode?! Ăştia care vin la concert nici nu ies la vot…” 😛

09-04-19_326909-04-19_328109-04-19_329209-04-19_327509-04-19_340109-04-19_334209-04-19_334809-04-19_336309-04-19_335309-04-19_3391

Isus de hipermarket

Ne îngropăm întunericul… ne ascundem de noi înşine, nu ne acceptăm, dar vrem iertare, ne dorim iubire. Revelaţia că nu există salvare şi că drumul către lumină trece mereu prin întuneric, frica de a nu ajunge afară doar prin traversarea hăului din noi. Uşurinţa cu care aruncăm cuvinte sau pietre şi pretindem mângâiere şi înţelegere. Decupăm convenientul şi-l tălmăcim preferenţial după necesitatea situaţiei. Plecăm capul, dar ni se cuvine tot… S-a pierdut Dumnezeu în translaţie… sau noi în detaliile în care se ascunde dracul?

Dacă Isus a murit pentru păcatele noastre, nouă ce ne-a mai rămas de făcut? Păcătuim liniştiţi… se drege cu o spovedanie, Isus ne aşteaptă-n rai cu braţele deschise?

Trebuie să alegem între carne şi spirit sau le putem avea pe amândouă? Tradiţie sau… Twitter? Ha ha ha! 😛 Între trecut şi viitor, între om şi Dumnezeu, ce ne facem fiecare din noi , în prezent, când rămânem singuri şi stingem lumina?

portret_001portret_002

Paştele este o sărbătoare religioasă ce se regăseşte atât în creştinism cât şi în iudaism, dar unele obiceiuri de Paşti se regăsesc şi în antichitatea anterioară religiilor biblice.
Pesah (Paştele evreiesc) este o sărbătoare religioasă celebrată de evrei în amintirea eliberării din robia egipteană şi ieşirii lor din Egipt (Exodul), sub conducerea lui Moise.
Paştele evreiesc este o sărbătoare anuală fixă din calendarul iudaic, care începe în ziua de 14 Nisan. Spre deosebire de Paştele creştin, care începe obligatoriu într-o duminică, data de început a Paştelui evreiesc poate pica în orice zi a săptămânii. Nisan este a şaptea lună a calendarului civil evreiesc. Calendarul religios ebraic nu coincide însă cu cel civil. În calendarul religios, Nisan, care durează de la luna nouă din martie până la luna nouă din aprilie, este prima lună a anului ecleziastic ebraic, conform poruncii divine:
”Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.” (Exodul 12,2).
Conform tradiţiei ebraice, sărbătoarea Paştelui trebuie să cadă primăvara. Calendarul ebraic este însă un calendar lunar, de aceea luna Nisan ar trebui să înceapă cu 11 zile mai devreme în fiecare an solar. Pentru ca Nisan şi Paştele să cadă primăvara, şi nu în alt anotimp, se adaugă câte o lună suplimentară (numita Adar II) în anumiţi ani. Dintr-un ciclu de nouăsprezece ani, anii 3, 6, 8, 11, 14, 17 şi 19 au câte 13 luni lunare, în loc de 12 luni. Acest calendar stabil, folosit şi în prezent, a fost introdus în secolul al IV-lea, pentru a se asigura corelarea cu calendarul solar şi anotimpurile.
Pastele se celebrează timp de opt zile, în perioada 15-22 Nisan. Dintre acestea primele şi ultimele două zile impun respectarea strictă a regulilor religioase. Intrarea evreilor în Pesah este marcată printr-o masă rituală, Seder.
La creştini Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Isus în a treia zi după răstignirea sa din Vinerea Mare.
Paştele sunt sărbători a căror dată este variabilă, pentru că nu corespunde unei date fixe din calendarul gregorian. După primul sinod de la Niceea din 325, s-a decis ca Paştile să fie sărbătorite duminica de după a 14-a zi din prima lună lunară din primăvară. Toate Bisericile creştine acceptă metoda de la Alexandria, care plasează echinocţiul din emisfera nordică pe 21 martie, cu o diferenţă de două zile, data lunii pline fiind determinată după ciclul metonic. O problemă care a apărut mai târziu este diferenţa de practică dintre Bisericile apusene şi răsăritene. Primele au adoptat calendarul gregorian pentru a calcula data Paştelor, iar ultimele calendarul iulian. A fost propusă o reformă pentru metodologia de calculare a datei Paştilor prin summitul de la Alep, (Siria), din 1997. Aceasta ar fi permis eliminarea diferenţelor de dată între bisericile occidentale şi orientale; reforma ar fi trebuit să intre în vigoare în 2001, dar a eşuat.

Indiferent de epocă sau gradul de civilizaţie, oamenii mereu au sărbătorit într-o formă sau alta „învierea”, începutul primăverii.

lumina_01lumina_02

Cum am ajuns de la o sărbătoare menită să celebreze primăvara şi natura la împins preaslăvitul cărucior de cumpărături în supermarket, nici noi nu mai ştim. Traseul deturnării, denaturării este la fel de misterios ca şi calea Domnului.
În Săptămâna Mare ne-a interesat mai mult dacă „săracu’ Gigi” o să petreacă Paştele în arest sau liber. „Victorie pentru Gigi Becali în Vinerea Mare!” sau… „Vinerea mică a justiţiei române”? Gigi, şefu’,  a fost eliberat, oamenii lui, fraierii, au rămas în arest. Familia regală a luat parte la slujba de Înviere de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, preşedintele Traian Băsescu, soţia sa şi fiica cea mică, Elena, la Mănăstirea Humorului şi am văzut-o pe Elena Udrea, pe bicicletă, în ie şi cu traistă bucovineană.
Mii de credincioşi au participat la slujba de Înviere de la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române din Bucureşti, milioane de români s-au călcat în picioare în hipermarketuri…
Nici politicienii, nici clericii nu privesc spre individ ci spre o turmă şi o tratează ca atare.
An de an se repetă aceeaşi poveste şi nu ne este ruşine să afirmăm că suntem buni, suntem miloşi, suntem creştini de nici nu mai ştim să calculăm câte mii de ani. După beţiile de azi noapte urmează ştirile cu intoxicaţiile alimentare, imaginile cu mormanele de gunoaie şi tone de plastic lăsate-n pădure sau la marginea drumului.
Pe cine interesează într-o zi ca cea de astăzi că mesajele spam emit în fiecare an o cantitate de dioxid de carbon la fel de mare cu cea eliberată în atmosferă de 3,1 milioane de automobile sau faptul că o persoană se sinucide la fiecare 40 de secunde?
Şi totuşi… creştini sau nu, măcar să ne amintim că suntem oameni, facem parte dintr-un ecosistem fragil pe care-l dezechilibrăm cu bună ştire şi lumina pe care am luat-o e bine să o economisim şi s-o împărţim…

Acum hai fuga, se ard micii pe grătar, se încălzeşte berea la… plastic.

09-04-19_00109-04-19_00209-04-19_003

N-am să fiu mai bun nici de Paşte, nici de Crăciun… Vă doresc Sărbători Fericite! În fiecare zi… 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KQ5H1fk3keM]

Scurt că…

costă. Puteam să mă exprim „scurt că este pe bani” sau puteam căuta orice altă formulă, dar nimic nu e ca „că costă”! Ha ha ha! 😛
Vâlvă mare cu AC/DC, cu DNA-ul înfipt în glezna fotbalului, jale şi lacrimi pentru Prinţesa lu’ – era să zic Peşte, da’ e Salam, cutremur de Paştele cailor, etc… Am forfecat şi prin presă şi pe blog şi am şi câteva fotografii proaspete. Şi multă altă treabă… 🙂

09-04-15_2770

Ţeapa eşuată de 4 milioane de euro pe seame rockerilor am lămurit-o ieri. Nu la prima oră, dar în timp util şi documentat. Nici presa n-a reacţionat mai rapid.
Pentru organizatorii de evenimente este totuşi un semnal: fix cele două formaţii, AC/DC şi U2 care au anunţat că nu vin în România nici anul acesta, sunt probabil cele mai aşteptate evenimente…

Moldova. Lucrurile sunt clare şi din nefericire este exact cum am spus şi săptămâna trecută: nimeni nu este interesat – nici Europa, nici America – să intervină într-o problemă din zona de influenţă rusească. În ciuda eforturilor lui Cristian Diaconescu, ministrul de Externe,  ieri în Parlamentul European, rezolutia discutata în AFET va fi dezbătută abia săptămâna viitoare la Strasbourg. Grupul Socialist din Parlamentul European, din care face parte şi PSD, a dat ieri semnale că se va opune adoptării rezoluţiei. Voronin are mână liberă, tortura triumfă la Chişinău. Toate drumurile trec prin Kremlin.
Băsescu a ajuns în ingrata situaţie a iepuraşului: cu filtru, fără filtru, iar n-are şapcă. Dacă nu lua o poziţie dură faţă de Voronin, cu siguranţă ar fi fost acuzat de lipsă de patriotism. Aşa este acuzat de stricarea relaţiilor cu Moldova. Care relaţii?
Voronin a cerut, miercuri după-amiază, o amnistie totală pentru participanţii la manifestaţiile post-electorale din 7 aprilie de la Chişinău şi încetarea tuturor acţiunilor în justiţie. Asta, după ce sute de oameni au fost bătuţi şi torturaţi zile la rând…

09-04-15_2750

Orele de educaţie fizică, sâmbăta. Este noua idee genială a doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, prezentă ieri la comisia pentru învăţământ din Senat. La câţi copii obezi şi diformi populează tot mai autoritar peisajul cotidian, mai bine nici nu se putea! Trăiască chipsurile, Coca-Cola şi toate fast-foodurile! Sport? Surfingul pe internet frate!

Cine e soacra lui Geonă? Dacă nu ştiaţi, Costea Margareta este una din revoluţionarele de frunte din decembrie 1989, în zilele de 22-23 decembrie a participat la evenimentele ce se desfăşurau la sediul TVR şi pe data de 23, chiar a fost rănită. Oameni întreprinzători, socrii lui Geoană au cumpărat de la stat – de unde alt undeva? – o vilă în buricul Bucureştiului. Soacra lu’ Geoană preşedinte! Ha ha ha! 😛

09-04-15_2741

Şi fiindcă ţara merge bine, criza evoluează mai rapid şi mai înfloritor decât s-a prognozat, coaliţia a împărţit şi presa de stat: TVR este sub control PDL, Societatea de Radio revine PSD-ului şi Agerpres trece sub oblăduirea PC-ului.

Gheorghe Pogea, ministrul Finanţelor Publice, a tăiat din condei impozitul forfetar care trebuia plătit doar de firmele din domeniile unde se considera că se face evaziune fiscală (imobiliare, turism) şi l-a transformat în impozit minim pentru toate firmele din toate domeniile. Se estimează falimentul a circa 40.000 de firme. Nici nu vreau să calculez câţi şomeri în plus înseamnă… Bravo!

09-04-12_2221

Şi dacă tot suntem în Săptămâna Mare, pedeliştii vor să lanseze un parteneriat cu Biserica, prin care statul să subvenţioneze proiectele de asistenţă socială în proporţie de 80% de la buget. Deputaţii au aprobat şi majorarea salariilor clericilor. Asta pentru cei care susţin în continuare că nu statul  subvenţionează Biserica.

Trăiască Peştii! Nu vă gândiţi la ce mă gândesc eu! Miercuri, 08.04.09, în zona localităţilor Sulina şi Chilia Veche, au fost ridicate în vederea confiscării 90 de plase monofilament, în lungime de 5.400 m, abandonate în zona lacurilor din complexul Matriţa – Merhei şi zona de nord a Lacului Lumina. Joi, 09.04.09, pe raza localităţii Ceamurlia de Jos au fost găsiţi doi bărbaţi, Iancu C., domiciliat în Constanţa, şi Petrică P., domiciliat în Tulcea, care transportau cu o maşină 300 kg de peşte, în stare proaspătă, fără documente legale. În urma acţiunilor menite să combată braconajul din deltă, inspectorii ANPA şi poliţiştii de frontieră din Tulcea au confiscat 650 kg de peşte şi au reţinut 12.250 metri plase monofilament. Pe numele a 16 persoane au fost întocmite dosare penale. De asemenea, au fost aplicate 12 amenzi contravenţionale, în valoare totală de 1.800 lei.
Începută cu Gigi Becali, de la Steaua, şi continuată cu patronul lui FC Argeş, Cornel Penescu, seria arestărilor din rândul oamenilor de fotbal pare că nu se va opri aici. Numele lui Adrian Mititelu de la Craiova este cel mai vehiculat în presă.
Pe Becali nu legat de fotbal l-a agăţat DNA-ul şi despre valiza cu bani de la Cluj nu prea s-a vorbit în ultima vreme. Pe de altă parte sunt mulţi care şi-ar dorii clubul Steaua înapoi la Armată. Circul continuă la televizor, poftă mare la coajă cu miez!

09-04-12_2224
Pe blog… Unii îi mai aşteaptă pe AC/DC la Bucureşti. Ha ha ha! Alţii o plâng pe soţia lui Salam de parcă ar fi cunoscut-o. Mie doar de săracii copii îmi este milă care vor creşte fără mamă…
Despre circ şi Sorin Roşca Stănescu am citit la Roxana care vrea să-i trimită portocale acestuia în eventualitatea în care o să fie arestat. Ce nu-mi place din toată povestea: este sau nu implicat Băsescu, ideea ar fi să fie scos vinovat. Iar am să o spun, nu-mi este simpatic Băsescu, dar nici nu pot să-i înţeleg pe cei obsedaţi exclusiv de băgare la apă a acestuia cu orice preţ şi prin orice mijloace.  Problema mea este că toată clasa politică este la fel de putredă… vorbim de Năstase, Antonescu, Voiculescu, Verestoy, Vadim şi Becali re-loaded sau Boc, sunt la fel.
Ţeapa legată de cutremur se clarifică (încă o dată) aici: nu de paşti şi de paştele mă-si! Ha ha ha! 😛

afis-stefanut11

Preiau şi un mesaj umanitar:  Ştefănuţ are talasemie majoră. Şi are nevoie de 171.000 de euro pentru un transplant de măduvă care se face într-o clinică din Italia. Astăzi, Joi, 16 aprilie, ora 20:00, la club Fabrica. ( Bucureşti, Str. 11 Iunie, nr. 50) Vor cânta pentru Ştefănuţ formaţiile Viţa de Vie, Sarmalele Reci, Byron  şi Zob. Biletul costă 25 de lei.

Teledon Romtelecom
0900 900 332 pentru 2 euro; 0900 900 335 pentru 5 euro; 0900 900 330 pentru 10 euro

Cont: BRD, Sucursala Academiei, Bucureşti
RON: RO 64 BRDE 410 SV 25 155 48 41 00; EURO: RO 86 BRDE 410 SV 25 156 01 41 00; USD: RO 24 BRDE 410 SV 25 156 28 41 00; Cod SWIFT: BRDEROBU. Titular: Florescu Nicolae

Încă un caz în care statul se dovedeşte impotent şi soarta unui copil ajunge la mila publică… şi iar mă enervez când îmi amintesc că Cristi (cacofonie voluntară din nou!) Minculescu cu ceva falsuri în actele medicale şi cumetria aferentă, a profitat de banii publici pentru a se salva! djhdgjumuzrrmutzitxdstupuiprfuzrtzrtdzttbt…na!!!

momentul zero barat

După spectaculoasa arestare şi menţinere în arest pentru cercetări a lui Gigi Becali, DNA loveşte din nou: ieri l-au săltat pe Cornel Penescu, patronul echipei de fotbal FC Argeş. N-au scăpat nici Preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, Gheorghe Constantin, nici Liviu Făcăleaţă, director general al hipermarketului PIC şi Cristian Libertatu, fost director la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Argeş, au fost şi ei reţinuţi de tot mai vânosul DNA. Recunosc, fac parte din minoritatea – nu neapărat tăcută – care la fotbal nu mă prea pricep. Ţin minte că a existat un moment zero în fotbal nu cu mult timp în urmă, unde „matronii” cluburilor au hotărât că termină cu blaturile şi jocul să revină pe gazon „pe bune”. Să înţeleg că acum a venit şi momentul zero barat? Ce ştiu este că FC Argeş este un club aflat pe la mijlocul clasamentului (momentan locul 10 cu 34 de puncte) şi – ca să găsesc şi eu o paralelă cu Becali – nici cazul lui Penescu nu implică politicul. Am aşa o senzaţie că DNA joacă la intimidare şi la cacealma. Nu stă în picioare nici teoria „peştelui mic”. În opinia mea, infractorul este infractor, că a furat un portofel cu 10 lei sau că a comis o crimă, făptaşul trebuie prins, judecat şi condamnat iar locul lui este la mititica. Problema cu DNA-ul este că din ce vedem aşa spectaculos la televizor, pare mai de grabă o telenovelă trasă de păr şi marile capturi al DNA-ului sunt doar peştişori de acvariu. Cazuri flagrante cum a fost „bricheta” sau „valiza” care-l implică tot pe Becali, stagnează sau au fost îngropate elegant. Asta ca să nu vorbim de cazurile grave de corupţie care nici măcar nu sunt în fază de cercetare.
Pe de o parte cred că se vrea prostirea comisiei europene care monitorizează justiţia, pe de altă parte este spectacol pre-electoral şi circ de a distrage atenţia şi de la cazurile grave şi de la dezastrul economic şi social care macină societatea.

Barosanul Mircea Sandu dă din umeri: s-a acoperit cu hârtii şi derogări. „Naşu’” din vârful piramidei afirmă cu nonşalanţă că nu are nicio treabă. Bine, dacă nu are nicio treabă şi îşi ia salariul degeaba, eu zic să plece.
Dar de plecat nu pleacă nici Piţi care s-a baricadat în vestiarul Naţionalei şi îşi vrea toţi banii. La contra-performanţe şi nesimţire Piţurcă dă dovadă de consecvenţă.

09-04-09_1614

Meciul de rugby între Dinamo şi Farul Constanţa a durat nici 7 minute. Rezultat final: 9 sportivi răniţi, 9 sportivi suspendaţi. Unde-i sportul în toată povestea aceasta?

Îmbulzeală mai ceva ca-n 1992 pentru fotoliul de la Cotroceni: după Crin Antonescu şi Mircea Geoană, şi-au anunţat candidatura şi Principele Radu Duda şi Ioan Talpeş , fostul director SIE. Dar şi-au anunţat intenţia de a candida şi Miron Cozma şi Vadim Tudor. Ce o mai făcând fostul meu vecin, vraciul vracilor Mudava?

Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor l-a vizitat ieri, în arestul Direcţiei Cercetări Penale, pe Gigi Becali, declarând la ieşire că acesta are un moral bun. Vadim i-a dus finanţatorului Stelei câteva ouă încondeiate şi câteva cărţi. Nu, nu cărţi de joc ci cărţile sale cu autograf, publicistica lui Arghezi şi… „Groapa” lui Eugen Barbu. Ha ha ha! 😛 Inspirată alegere! Pentru tonus mergea şi… “Pădurea spânzuraţilor”… ha ha ha! 😛

Caricatură de Vali Ivan, Jurnalul Naţional
Caricatură de Vali Ivan, Jurnalul Naţional

Voronin a dat verdictul: nouă persoane din Serbia şi serviciile româneşti au dirijat violenţele din Chişinău. „Avem totul filmat şi putem identifica feţele tuturor fiarelor care au atacat poliţia. Le vom aresta şi le vom judeca.” – a mai spus preşedintele Moldovei.
În contra-partidă, Traian Băsescu merge azi în Parlament pentru a transmite un mesaj despre protestele de la Chişinău. În avanpremiera acestui mesaj, el l-a acuzat aseară pe preşedintele Voronin că încearcă să ridice o cortină de fier peste Prut şi că aduce acuzaţii nefondate României.
Realitatea este sumbră: sute de tineri care au participat sau au urmărit manifestaţiile violente din 7 aprilie de la Chişinău zac în continuare în subsolurile comisariatelor de poliţie unde sunt bătuţi şi torturaţi. Au fost săltaţi şi mai mulţi jurnalişti şi lăsaţi să aştepte ore în şir pe coridoarele comisariatelor ca să audă de după uşă cum sunt bătuţi manifestanţii arestaţi…
Poliţia patrulează nonstop străzile din Chişinău cu girofarurile pornite şi starea generală indusă este de frică şi teroare.

În săptămâna patimilor o ştire de ne-ratat: Isus a fost promovat şi pe Twitter de Biserica Sfintei Treimi din New York, cu sediul pe Wall Street, în inima districtului financiar. Timp de câteva ore, în Vinerea Mare, credincioşii au putut urmări o adaptare a „Patimilor lui Isus”, relatate în replici de maximum 140 de caractere. Credincioşii au primit update-uri şi prin SMS.
În Suedia, la Vaesteras, enoriaşii au donat 30.000 de piese Lego pentru realizarea unei statuia care reprezintă Învierea Mântuitorului.
Vaticanul îşi face canal pe YouTube şi prima pagină de pe WordPress arată tot timpul ca un conglomerat de sectanţi… Ce mai urmează?

Delfinii din Marea Neagra mor în plasele braconierilor la calcan. În doar doua zile, ecologiştii au descoperit cadavrele a şapte delfini ucişi de plasele montate în mare. Alţi zeci e posibil să fi murit…

3.546 de lei (35,4 milioane de lei vechi) este suma medie aferentă la ora actuală pensiei speciale de parlamentar. Pe lista pensionarilor speciali se află câţiva grei ai politicii postdecembriste: Ion Iliescu, Ion Diaconescu, Nicolae Ionescu-Galbeni, Gabriel Ţepelea, Gavril Dejeu, Adrian Păunescu, Nora Rebreanu, Ion Solcanu, Hildegard Puwak, Rodica Stănoiu, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus. Să mai zic „huo!” ?

Cam asta este-n presa de astăzi, cam aşa arată „normalitatea” noastră cotidiană.
Şomajul în unele judeţe a sărit de 6%, despre economie nu prea avem ce vorbii că este splendidă, dar inexistentă, agricultura a fost îngropată de mut şi cei aleşi să conducă par preocupaţi de orice altceva, numai de treaba pentru care au fost puşi în funcţii nu. Exemplul lui Mircea Sandu este elocvent…
Scormonind în groapa de gunoi, am găsit totuşi şi o ştire pozitivă în toată brambureala de astăzi: contrar tradiţiei mioritice, preţurile nu au mai crescut în săptămâna premergătoare sărbătorii, preţul unui kg de miel e de 15-16 lei. Miel sau după caz… câine comunitar.

09-04-12_2146

AC/DC la Bucureşti pe 31 mai 2009!

Up-date 15 aprilie: am râs şi… nu degeaba. Vin AC/DC la Bucureşti când se întoarce la microfon Bon Scott… citeşte aici.

http://acdc.com/index-orig.php - prima pagină, situl AC/DC
http://acdc.com/index-orig.php - prima pagină, situl AC/DC

Am râs de festivalul Bucharest Rock Arena, afişele au împânzit oraşul, s-au pus în vânzare şi biletele, dar organizatorii nu ştiau încă cine o să fie cap de afiş. 😛
Pentru seara a doua, 31 mai s-a anunţat bomba: AC/DC vin la Bucureşti! În deschidere vor evolua ALTAR şi CELELALTE CUVINTE.
În prima seară, deschiderea o vor face formaţiile autohtone PERSONA, GRIMUS, THE PIXELS, THE MOOOD, AB4 şi VIŢA DE VIE iar zvonurile vorbesc în şoaptă despre GUNS’N’ROSES.
Preţul unui bilet: 100, 200, 400, respectiv 800 ron biletul VIP. Locaţia: la km 15 de pe Autostrada Soarelui şi organizatorii vor pune la dispoziţie spectatorilor curse directe de autobuz în datele de 30 si 31 mai, între orele 14:00 – 02:00, la intervale de 5 minute, pe ruta Dristor  – Bucharest Rock Arena si retur.
La faţa locului veţi găsii:
– puncte de vânzare pe o lungime de 800 m. Sistemul de vânzare pe baza de fise valorice.
– spaţii de odihnă şi relaxare
– 5 terase şi restaurante
– 1 mini-mall pentru vânzarea de produse de merchandising şi pentru desfăşurarea a diverse activităţi recreative (tatuaje, body painting, etc.)
– 480 de toalete ecologice
– Peste 17,000 de spaţii de parcare destinate exclusiv publicului
– camping cu duşuri şi toalete ecologice
– tribuna cu 2000 locuri pentru abonaţii VIP
– corturi pentru cele 500 de cadre de securitate si prim ajutor,
– peste 1000 de persoane prezente la locaţie implicate direct in eveniment.
Biletele pot fi procurate şi prin Ticketpoint.

Sună bine?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Bomv-6CJSfM]

(schimb discul. 🙂 )

Se întâmplă  şi minuni. Între un răsărit şi un apus, între un zâmbet şi o atingere, între două cafele şi o ţigară când priveşti spre orizont sau printre crengi deaspura blocului de vis a vis.

Viaţa noastră curge şi decurge indiferent de distorsiunile cotidiene. O zi proaspăt parfumată, o nouă săptămână. Autostrada Soarelui? Zâmbiţi vă rog, chiar dacă nu suntem la camera ascunsă. 🙂

soare_001soare_002soare_003soare_004soare_005soare_006soare_007soare_008soare_009

Prost cu „p” mic, mic, mic…

Sunt un prost. Mă consum prea des, prea mult, prea… prosteşte. Şi pentru cine şi ce? Vecinu’ meu tot manele ascultă, celălalt duminica tot grătar o să facă jos în faţa blocului lângă jeep, aleea din spatele blocului rămâne tot plină cu peturile de plastic golite şi dacă între timp nu ajunge preşedinte de partid, tot Vanghelie o să fie primar în sectorul 5 şi în 2020.
La fel şi cu blogul. Devine plictisitor şi inutil ca aceeaşi câţiva oameni să purtăm aceleaşi discuţii, dacă le mai purtăm şi pe acelea că uneori nici de asta nu ne mai arde. O fi şi sictirul de primăvară la mijloc, dar chiar îmi vine să trag jaluzelele şi să închid prăvălia. Vorba unui cântec care-mi place: „Dumnezeu e mort, ne vedem în iad!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2vr2ZjjuIQw]

Cum mă tot plimb „io” aiurea pe net, am dat ieri de asta:

„lasă-ne domne cu moldova asta.. s-a fumat subiectu. S-au descărcat băieţii şi de’acu se întorc la muncă, că protestu nu ţine loc de foame. Cât despre că faptul că-i arestează pe indivizii ăia care au vandalizat instituţiile statului, aşa se face într-un stat de drept (dacă ar fi fost dictatură ar fi fost împuşcaţi de mult). Aşa au făcut şi francezii cu vandalii din suburbii în 2007, da nu v-am văzut plângându-vă atunci. Spuneţi-ne mai bine de care-i treaba cu Radu Duda şi candidatura sa.” ( un comentariu anonim pe un blog)

Păi despre asta vorbesc: de proştii ăştia cu puţa mică, mică, mică. Au opinie pertinentă şi ştiu ei exact şi care-i treaba cu vandalii din suburbiile Parisului,

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fxs37SzUo7A&feature=related]

ştiu şi problemele oamenilor din Moldova şi soluţia când nu eşti de acord cu cineva este să-l împuşti – cum am şi spus acum câteva zile – şi de interesat, îl interesează mai degrabă o şotie gen candidatura prinţului Duda. Adică dude.
Ăştia sunt genu’ de oameni care dacă au prins revolta din decembrie ’89, au stat pitiţi cu burta goală sub caloriferul rece şi cu jumătate de ochi belit în televizor şi acum îşi amintesc că atunci a fost o revoluţie. Ba, majoritatea au şi certificat de erou. În acest caz singular „er” se citeşte „b”.
Problema este veche şi clasică: proşti da’ mulţi şi cu drept de vot. Şi în atare condiţii, mărimea chiar nu mai contează.

Să-l mai enervez puţin, între timp la Chişinău continuă vânătoarea de oameni, oficial au fost arestaţi circa 200 de oameni, între care şi jurnalista Natalia Morar, corespondent The New Times.

Jurnalista Natalia Morar arestată!
Jurnalista Natalia Morar arestată!

A fost o schemă simplă: Voronin a lăsat în primă fază manifestările să se desfăşoare ca ulterior să aibă justificare pentru arestarea şi eliminarea opozanţilor. Trăiască comunismul tovarăşi!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DkfQ5KA3SBA]

Bun. Ce citeşte lumea? Acelaşi aberaţii: sinodu’ şi războiu’ sfânt cu sistemul antihristic. Tot apa-n piua o bate şi sucks succesiv şi pe aceeaşi temă: „dacă vorbim despre sfârşitul vremurilor, acesta nu poate fi amânat…” Cineva acolo sus doarme: de pe vremea lui Nero tot aşteptaţi sfârşitul vremurilor, şi ele al dracului, tot nu vin! M-a atenţionat un alt creştin crispat ieri: „să nu intri în panică pe 10 aprilie…discutăm după aia”. Calm frate, eu nu intru nici la McDonalds, nici în biserică, în panică cu atât mai puţin. Mi-am amintit de „Oastea Domnului” al cărui membrii acum ceva ani au ştiut exact ziua marelui final salvator şi şi-au donat purcelul, viţelul, casa şi pământul şi în ziua cu pricina s-au căţărat în pomi să vină Domnul să îi ia. După vreo două zile s-au dat jos şi s-au milogit să-şi recupereze bunurile…
„Elita globală anticreştină intenţionează să controleze oamenii, transformându-i în “cyborgi”! Mamă, nu mai da cu cipu’ în mine! Rămân la litera „p”: consultaţi medicul şi farmacistul, aveţi mare, mare nevoie de pastile şi pilule.

Nu ştiu cum se nimereşte, da’ în preajma sărbătorilor toată lumea brusc are erecţie creştinească. Apoi le trece. Revin la obiceiurile tradiţionale: mici, scuipat seminţe şi înjurat la meciu’ de fotbal cu berea la plastic într-o parte şi nevasta cu ochii învineţiţi în partea cealaltă. Mi-e silă.

Speranţa moare ultima? Nu…

Cu toate că numărul participanţilor este într-o simţitoare scădere, în ciuda faptului că autorităţile au început arestările şi procurorii studiază înregistrările pentru identificarea manifestanţilor, la Chişinău demonstraţiile continuă. Din nefericire, lucrurile spuse de mine ieri se adeveresc: dacă cu alte ocazii, posturile mari de televiziune axate pe ştiri, transmiteau orice încăierare dintre zece săteni din Africa sau Asia, despre Moldova n-a „scăpat” nicio ştire pe nici un canal media occidental. Graniţa Europei şi al NATO a fost stabilită, s-a bătut palma cu Rusia, fiecare îşi vede de treaba lui, fraţi-fraţi, dar gazu’ e la robinet. Represaliile de la Chişinău au început şi în condiţiile în care unicul stat care a luat o poziţie oficială (dură) a fost… Rusia. La unison cu declaraţiile lui Voronin, Rusia a acuzat manifestanţii şi ne-a urecheat şi pe noi pentru intervenţionism în treburile unui stat vecin şi suveran. În paralel ambasadorul României în Republica Moldova, Filip Teodorescu, a fost declarat persoană non grata, caz fără precedent în istoria UE. Şi Ministrul consilier al Ambasadei României în Republica Moldova, Ioan Gaborean, a fost declarat persona non grata. Tot de ieri, Moldova a introdus obligativitatea vizei pentru intrarea pe teritoriul ei al cetăţenilor Români, decizie unilaterală.
Cu toate acestea, la Bucureşti subiectul de top a fost candidatura anunţată a lui Gigi Becali pe listele PRM la Euro Parlamentare. Asistăm la o tentativă Prison Break în versiune dâmboviţeană: evadarea pe listă. Vreau să lămuresc două chestiuni:
1.    întrebarea nu este de ce Gigi e la bulău într-un dosar privind sechestrare de persoane şi vătămare corporală ci de ce alţi cercetaţi în cazuri similare sau mult mai grave sunt în libertate?
2.    n-am nimic cu Gigi, dar serios vorbind: ce să caute un analfabet în Parlamentul Europei şi cum cred alegătorii că prezenţa lui Gigi acolo ne va servii la ceva?

09-04-06_140609-04-06_1418

Înţeleg şi scârba şi sictirul şi plictiseala unora faţă de aceste subiecte, dar repet, cu cât facem noi mai puţin, cu atât o să le fie mai greu copiilor noştri şi să mă iertaţi, dar nu avem nicio scuză.

În tot talmeş-balmeşul acesta, uciderea încă unui militar Român în Afganistan, a trecut din nou aproape neobservat.

Nici occidentul nu stă mai bine cu democraţia: britanicul Ian Tomlinson, a fost bruscat de poliţiştii englezi în timpul summitului G20 şi a decedat. Omul nu avea nicio legătură cu manifestaţiile, poliţiştii l-au bruscat…by default.

09-04-06_1446

Cutremurul care a zguduit Italia ia şi nuanţe cinico-comice: Berlusconi a sfătuit sinistraţii să considere situaţia ca pe un camping de week-end. Ce am mai râs!

Dar la anunţul acesta chiar e de râs: „PlayCool anunţă cel mai mare festival de Rock organizat până în prezent îin România: Bucharest Rock Arena .” Până aici toate bune şi frumoase. Am văzut şi afişele prin oraş, s-a anunţat data şi locaţia – 30-31 mai la km 15 de pe Autostrada Soarelui -, s-a anunţat preţul unui bilet: 100, 200, 400, respectiv 800 ron, s-au anuţat şi formaţiile româneşti care vor cânta în deschiderea spectacolului: Celelalte Cuvinte, Vita de Vie, Altar, AB4, Grimus, The Pixels, The Moood si Persona, organizatorii mai au de rezolvat o singură problemă: încă nu ştiu cine va cânta la marele eveniment… ha ha ha! 😛 Frate, am cântat 15 ani, am văzut şi trăit multe, da’ una ca asta niciodată! Conform sitului evenimentului pe 15 aprilie vom afla răspunsul şi la această întrebare minoră. Până atunci vă mai puteţi încerca norocul şi la 6 din 49: duminică se pun în joc 7 milioane de euro.

09-04-06_143409-04-06_1460

Din toată presa de azi, o singură „fază” mi-a atras atenţia: ciocnire între Cristian Tudor Popescu şi Mircea Badea. Nu ştiu ce la împins pe „înainte să fiu executat, mai pot să fac un şpargat?”  ( 😛 ) să se ia de CTP, dar e ca şi cum m-aş duce „io” la penitenciarul din Rahova să-i dau un picior în gură lui Tolea. Asta ca să nu încurc nivelul de abordare şi să spun că-l provoc la o partidă de şah pe Gari Kimovici Kasparov.
Îmi permit să citez fragmente din articolul lui C.T. Popescu:
„Invitat marţi seara în emisiunea lui Adrian Ursu împreună cu Emil Hurezeanu, am explicat de ce consider că afirmaţia d-lui Badea relativ la cazul Becali „în Justiţie se judecă faptele, nu persoana”, repetată cu încăpăţânare de acesta, este falsă. Am spus exact aşa: de ce mai există un avocat pledant, dacă nu contează decât faptele, adică dosarul? Avocatul, atunci când susţine cauza clientului, poate face apel pentru a convinge instanţa, la descrierea vieţii învinuitului, a profilului său moral, a relaţiilor lui cu oamenii. Legea prevede asta. Există, de asemenea, un întreg capitol juridic despre circumstanţiere. Circumstanţe agravante, circumstanţe atenuante (…)Finalmente, am argumentat, prin reductio ad absurdum, că dacă n-ar conta persoana judecată, atunci procesele s-ar desfăşura fără oameni, numai cu dosare introduse în calculator, care ar tipări sentinţa pe bază de articole de lege. (…)
Mă gândeam că dl. Badea poate va replica folosind drept contraargumente teorii juridice pe care eu nu le cunosc. Sau va întreba un jurist profesionist şi, lămurit, va face o rectificare pentru public sau va tăcea. Ce-a făcut dl. Badea? A început prin a menţiona ca aspecte relevante pentru caz faptul că eu eram nebărbierit, că purtam un  trening şi că se vedea marca pe bluză, drept care dl. Badea a sesizat CNA-ul pentru publicitate mascată. Asta, probabil, în spiritul zicerii d-sale „faptele contează, nu persoana”. Ca fapt divers, neras şi în trening eram pentru că am fost invitat târziu, pe neaşteptate, în emisiunea la care am participat; în mod normal, eu apar doar vinerea cu dl. Hurezeanu. Cât priveşte „publicitatea mascată” pe care aş face-o, n-am cuvinte că calific gestul d-lui Badea.
Apoi, dl. Badea a înlocuit toată demonstraţia, desfăşurată pe 5 minute de emisie, pe care v-am prezentat-o mai sus, cu un singur cuvânt, pe care telespectatorii ştiu bine că eu nu l-am rostit nici măcar în treacăt: cazier. Pe care l-a calificat drept argument imbecil. Atât. Tânărul domn Badea a răspuns deci printr-o dezinformare ordinară, premeditată, pe care am mai întâlnit-o, desigur, dar la cutre bătrâne venind din vechiul regim. (…)
Rugămintea mea către dl. Badea, înainte de a înceta orice dialog, este să nu mai citească pe post nici un editorial de-al meu, nici măcar parţial. Pe cât posibil, să mă ignore, fireşte, exceptând cazul în care aş sucomba sau aş fi băgat în puşcărie, căci astea fac rating.”

09-04-06_1421

Lui Mircea nu o dată îi mai fuge preşul de sub picioare şi o dă de gard. Tot mai des. Aşa se întâmplă când crezi că popularitatea reflectă valoarea şi dacă eşti vedetă, ai şi dreptate, poţi face, poţi spune chiar ce vrei.  Aşa a crezut şi Gigi. Trist – cum a punctat şi CTP – este că Badea este exponentul unei generaţii (mai) tinere de la care (totuşi) speram altceva.

Nu speranţa moare ultima ci proştii.

09-04-07_1317

Pericolul social şi totalitarismul cu faţă umană

O nouă informaţie scăpată pe surse tulbură apele: urmează arestarea unor ziarişti şi al unor oameni de afaceri implicaţi în dezvoltarea infrastructurii. Numele vehiculate sunt: Alecu Racoviceanu (Gardianul), Sorin Roşca Stănescu (Ziua) şi Cornel Nistorescu (Evenimentul Zilei). Dacă într-o primă fază arestarea lui Gigi Becali m-a făcut să zâmbesc, acum lucrurile par să ia o întorsătură grotescă. Ieri seară la 22.40 instanţa a dat verdictul şi-n cazul recursului înaintat de avocaţii lui Gigi Becali: finanţatorul Stelei şi gărzile sale de corp rămâne în arest.
Nu strict ce păţeşte zilele acestea Becali mă îngrijorează ci matriţa speţei, funcţionarea sistemului, principiul care stă în spatele cazului. Conform ideii că nimic nu este întâmplător iar toate bombele media din ultima vreme duc într-un fel sau altul înapoi la „doi şi un-sfert”, mult râvnitul serviciu secret, lucrurile prind sens. Problema este că pe nesimţite, în spatele perdelelor de fum, ne întoarcem încet-încet la statul Miliţienesc şi la partidul unic cu cel mult două capete şi acelea doar de ochii lumii. Dacă privim înapoi la începuturile carierei politice a lui Becali, apare un nume sonor: Viorel Hrebenciuc, omul din spatele multor manevre PSD. Am fi naivi dacă n-am vedea că PSD are cei mai mulţi oameni „în sistem” şi chiar şi atunci când oficial nu s-a aflat la putere, PSD-ul şi-a păstrat un control substanţial în zone – iarăşi teoretic – independente cum este şi Justiţia. Alianţa surprinzătoare dintre PSD şi PD-L treptat s-a cristalizat: este o guvernare de uzură în care PSD-ul se poartă mai mult ca un partid de opoziţie, dar cu acces la fonduri şi resurse şi unicul său scop este erodarea sistematică a partenerului. Nu pot să trec cu vederea nici guvernarea PNL-PSD din ultima eră Tăriceanu cum este foarte vizibilă apropierea dintre o anumită parte a PNL-ului de PSD. Liberal-Socialismul este din punctul meu de vedere – cel mai diform avorton posibil în termeni politici. Am asistat la susţinerea lui Adrian Năstase din partea unor (presupuşi) Liberali, am asistat – uşor scârbit – la schimburi de amabilităţi între noul preşedinte PNL şi personaje cu greutate din conducerea PSD-ului. Cei doi şefi de partid au discursuri aproape la unison şi unica ţintă şi obsesie rămâne Băsescu. Dar să revenim la Becali: au fost multe momente în care prietenia Becali-Băsescu a ţinut prima pagină a ziarelor. Chiar dacă cel puţin aparent relaţia s-a răcit, nu prea se explică de ce să fi ales Băsescu distrugerea lui Becali, om al cărui carieră politică părea definitiv compromisă. Suntem totuşi într-un an electoral şi acest factor este determinant în fiecare manevră. Faptul că în urma arestării lui Popoviciu Băsescu a fost expus şi avea nevoie de ceva mult mai „gros” să preia atenţia mediei şi implicit al alegătorilor, parcă nu justifică în totalitate evenimentele actuale, cu toate că, indiscutabil Becali a fost şi rămâne un deliciu atât pentru jurnalişti cât şi pentru populaţie. Aici aş revenii puţin şi la numele celor trei ziarişti care – se zvoneşte –urmează să fie arestaţi. Toată lumea pare contrariată de apariţia lui Cornel Nistorescu pe lângă ceilalţi doi. Răspunsul cred că este foarte simplu: Evenimentul Zilei este singura publicaţia situată de partea preşedintelui Băsescu. Într-un an electoral acest fapt este foarte important. Dacă la alegerile precedente Băsescu a beneficiat de o presă pozitivă şi o largă susţinere a mass-mediei, acum lucrurile stau cu totul altfel şi „faultarea” aşa-numitului „oficios” poate fi o mutare decisivă. Faptul că Băsescu, cel care profita de orice subiect şi orice ocazie să-şi dea cu părerea, acum tace, este încă un fapt aproape inexplicabil.

Listele cu noi arestări şi arestaţi sunt furnizate tot din zona PSD: Măgureanu, Vanghelie, Năstase…

Nu pot să uit şi să exclud nici ideea unui război Becali-Popoviciu dacă tot l-am amintit şi pe celălalt om de afaceri săltat recent, e drept, mai mult formal şi “doar” pentru 24 de ore conform… “tradiţiei”. Totuşi, Popoviciu pare mai mult un pion şi nu un păpuşar…

Mult fum, multe semne de întrebare, scenarii peste scenarii…

2009-04-06_0201

Mă enervează toţi idioţii care se tem de cipuri şi de alte invenţii mai mult ale minţilor bolnave decât ale ştiinţei şi tehnicii şi deviază discuţiile de la subiecte grave şi iminente. Asistăm neputincioşi la revenirea subtilă la totalitarism, la Miliţia ci nu Poliţia politică, la zorii unui nou „orizont roşu”.

2009-04-07_0012

Se face acest lucru nu cu tehnica modernă ci cu mijloacele vechi şi bine testate. Arsenalul include atât situaţii, dosare şi probe contrafăcute cât şi tehnici de manipulare în masă.

Situaţia economică şi socială a României numai roză nu este momentan şi circul nu înlocuieşte pâinea…
Nu pot să scot subiectul nici din contextul general: duminică la Chişinău alegerile au fost câştigate de Partidul Comunist şi astfel fraţii noştri vecini pe care îi doream alături de noi în U.E. au devenit singura ţară europeană cu partidul Comunist la conducere. Într-un cadru mai larg vedem că America cu resurse teoretic nelimitate faţă de posibilităţile noastre nu reuşeşte să depăşească declinul economic şi să iasă din criză, cum nici Europa de altfel, vedem cum nord-coreean sfidează orice autoritate şi lansează rachete ameninţător, deloc surprinzător mai marii lumii nu reuşesc să ajungă la numitor comun nici în cadrul G20, nici în alianţa N.A.T.O., tensiunea din orient se prelungeşte la nesfârşit şi nici în fâşia Gaza, nici în Afganistan şi Irac lucrurile nu evoluează în mod pozitiv. În acest context cel mai grav lucru cred că este iresponsabilitatea de care dau dovadă cei ce orchestrează în interes personal scandaluri gen Becali, indiferent de cine ar fi aceştia. Sintagma „cu orice preţ” pe care o aplică politicienii noştri, acoperă un preţ mult prea mare plătit de noi toţi.
Dacă un personaj vizibil şi cu potenţial financiar ca Becali, apărat de o armată de 16 avocaţi, poate fi îngenuncheat, să nu ne mirăm dacă mâine dispare un jurnalist sau… un blog.
Nu justiţia paralelă în care cineva ocoleşte calea firească a autorităţilor şi preferă să-şi facă dreptate singur este periculoasă ci justiţia paralelă pe care o exercită oamenii influenţi în cadrul Justiţiei este periculoasă. Pasul spre totalitarismul mascat este foarte-foarte mic.

Şi nu vorbesc despre o eventuală “conspiraţie” a elitelor ci este conspiraţia proştilor…

Poate că autorităţile s-au decis să dea un exemplu… dacă asta s-a dorit, le-a ieşit pe dos. Cu un astfel de caz zgomotos nu vom scăpa de monitorizarea Justiţiei şi cred că vom fi şi mai atent monitorizaţi. Datu’ cu stângul în dreptul ne iest de minune tot timpul. Cei de la Uniunea Europeană nu-s chinezi care nu înţeleg nimic din “spectacolele” oferite gratuit de clasa noastră politică…

2009-04-06_01892009-04-06_0176

Nici nu ştii de unde să apuci actualul show Becali. Poate e bine să menţionez faptul că nu-mi este simpatic Becali. Faptul că Becali a decis să-şi facă dreptate singur este grav în primul rând sub aspectul încrederii cetăţeanului în funcţionarea eficientă a organelor abilitate şi al Justiţiei. Privind însă lucrurile şi puţin altfel, nu este prima oară când Becali se substituie statului: indiferent de motivaţia din spatele gesturilor, Becali a achitat factura de electricitate a unui întreg cartier din Bucureşti, a construit un sat sinistraţilor din urma inundaţiilor, a construit biserici. Nu pot să-mi şterg din memorie imaginea lui Becali alergând cu punga de bani după jucătorii unei echipe de fotbal cum nu pot să uit nici gesturile pompoase cu care Becali – ca un neaoş şi autentic ţăran – în diferite ocazii scotea cărămida de lovele şifonate din buzunar şi împărţea bancnote substanţiale în stânga şi în dreapta. Cu toate acestea, Becali s-a dovedit în multe cazuri altruist şi n-a ezitat să bage mâna-n buzunar şi să ajute şi când aceste gesturi nu erau publice şi nu i-au adus nici un fel de avantaj.

2009-04-06_02212009-04-06_0174

Lui Gigi Becali i s-a furat maşina şi omul a hotărât să-şi recupereze maşina prin mijloace proprii, nu să apeleze la Poliţie. Nimic ieşit din comun. Cu excepţia cazurilor în care hoţii de maşini au abandonat dintr-un motiv sau altul vehiculele furate, nu ştiu câte maşini a recuperat Poliţia. Vorbesc de recuperat maşini în urma unor anchete ci nu în urma unor intermedieri ale unor poliţişti între victime şi infractori.
Dar să revenim la povestea noastră: Becali a hotărât să-şi recupereze singur maşina şi dacă totul este adevărat, în 55 de minute a reuşit recuperarea, în concluzie, a luat hotărârea bună. Zic bună şi nu corectă. Strict teoretic, trăim într-un stat de drept în care instituţiile statului – tot strict teoretic – funcţionează. Problema este că ştim cu toţii că nu funcţionează nimic.

2009-04-06_0209
Furtul şi recuperatul s-a desfăşurat pe 25 ianuarie 2009. Becali a fost arestat abia pe 1 aprilie. Cei trei presupuşi făptaşi sunt în libertate şi acum. Becali a spus ieri Becali în sala de judecată, sună bine, dar nu este chiar aşa: „Eu sunt în boxa acuzaţilor, iar hoţii sunt liberi”. Becali n-a raportat niciodată furtul, autorităţile în ceea ce priveşte furtul nu s-au auto-sesizat, ba mai mult, Becali şi-a recuperat maşina în timp record iar cei trei presupuşi înfăptuitori afirmă că a fost vorba despre o confuzie şi ei n-au nicio legătură cu dispariţia Mercedesului lui Becali. De aici şi „farmecul” cazului: Becali şi gărzile sale de corp „intră la apă” fără să tragă după ei pe absolut nimeni! Genial! Poate… prea genial.
Cine este Sandu Geamănu? Pe numele lui Alexandru Ilie este un personaj din zona interlopă cu un trecut spumos. De factură mai recentă, numele lui a apărut predominant în cazuri de furturi de maşini de lux. În data de 15 octombrie 2007, cu mare tam-tam şi desfăşurare de forţe, mascaţii de la trei servicii speciale ale Poliţiei şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au organizat 18 des­cinderi simultane la locaţii situate în sectoarele 1, 3, 4 şi 5 ale Capitalei, fiind capturarea şi anihilarea grupării lui Sandu Geamănu. Pe parcursul anului 2007, gruparea condusă de Geamănu a dat mai multe lovituri spectaculoase, între care furtul a două maşini de lux, în valoare totală de 170.000 de euro, furtul unei genţi ce conţinea 33.000 RON, 5.100 de euro si 4.900 de dolari dintr-o maşină sau tâlhărirea unei femei care avea în poşetă suma de 10.000 de euro. Ultima „ispravă” a fost tâlhărirea fostei ziariste Gilda Lazăr de către unul din membrii bandei. Atunci, alături de Sandu Geamănu au mai fost arestaţi fraţii Daniel Simion (zis Dani) şi Ionel Simion (zis Tupac), Alexandru Chira (zis Rocky), Mihai Olaru precum şi alţi câţiva membri ai bandei. Dacă justiţia funcţiona, Geamănu în mod normal şi acum ar fi trebuit să fie după gratii şi tot incidentul ce-l implică pe Becali n-ar fi avut loc. Acest fapt nu justifică nicidecum hotărârea lui Becali de a-şi face singur dreptate, dar reflectă cu exactitate starea de fapt a siguranţei cetăţeanului şi a funcţionării Poliţiei şi a sistemului juridic.
Numele lui Geamănu a fost pus în legătură şi furtul maşinii lui Vasile Turcu de la Dinamo, caz nerezolvat nici până în ziua de azi. Şi lista nu se termină aici.

2009-04-06_0178

Şi în ceea ce o priveşte pe judecătoarea Nicoleta Cristuş, preşedinta judecătoriei Sector 1, lucrurile nu sunt chiar curate. Îmi permit să citez dintr-un blog găsit astăzi dimineaţă şi unde găsiţi toate datele legate de această doamnă judecător: „(…) grav este că judecătoarea-şefă împarte dreptatea la Judecătoria Sectorului 1 în dosare penale aflate pe rolul instanţei, care au ca obiect tocmai infracţiuni de genul aceleia comisă şi de mama-magistrat, ea însăşi fiind cercetată penal de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.” Tot numele judecătoarei Nicoleta Cristuş apare şi într-un scandal politic: „Preşedintele Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 25 Ilfov, judecătoarea Nicoleta Cristus, a încălcat legea în mod grosolan prin decizia abuzivă de înfiinţare a unor secţii de votare speciale, în scopul favorizării turismului electoral” – reclama în 2004 de Alianţa D.A. – aflăm tot din acelaşi blog. Şi numele judecătoarei mai apare şi în alte cazuri controversate…

2009-04-06_0107

Cazul Becali aduce la suprafaţă o întreagă încrengătură între politic şi economic, între Poliţie şi infractori, între politic şi Justiţie, între politicieni şi… lumea interlopă. Marea şi minunata cumetrie care n-a ratat nimic şi nicio faţetă a societăţii noastre zdrenţuite.
Nu ştiu cu ce este mai periculos Becali ca Popoviciu sau ca indivizii care terorizează Mall-urile, ca violatorii sau ca toţi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în stare de libertate.
Reversul medaliei – fiindcă mereu există şi un revers – este noua martirizare a personajului Becali care acum poate poza în ipostaza haiducului care se ia la trântă cu un sistem ticălos… Telenovela continuă, dar mă tem că cineva o să stingă lumina.

2009-04-06_0077

Mi-am imaginat o săptămână cu multe-multe flori, cu parfumul dulce-călduţ al primăverii… Încercarea mea de astăzi de a împăca şi capra şi varza pare o misiune imposibilă fără aportului chipeşului Tom Cruise. Deh, măcar m-am străduit… Tocăniţa de astăzi probabil nu are gustul gulaşului dar mereu sunt şi munci murdare şi ele trebuie făcute de cineva… M-am găsit “io” deştept! 😛

Mimez, ademenesc, sunt porno

Sunt un observator (şi un obsedat :P) , un watcher ci nu un highlander cu sabia sub parpalac, care privesc din umbră cu un zâmbet suspect în colţul buzei. Mă uitam la gulaşul meu de „criză” care numai de criză nu este, mă uitam la vecinii dintre blocuri şi la ştirile populate cu oamenii care profitând de vremea blândă au invadat spaţiile verzi cu sfârâitul grătarelor. Nici urmă de criză, nici vorbă de post. Toate lucrurile se situează între formalitate, obişnuinţă, mimare şi o supra doză de spirit de conservare care cel mai des este soră cu nesimţirea. „Las’ că merge şi aşa” sau „când o fi rău să ne fie tot aşa”.
Mă gândeam la Gigi că dacă l-am scoate, nu, nu de la răcoare ci din fluxul de ştiri, mare lucru n-ar mai fi ce să ţină prima pagină. Partidul comuniştilor a câştigat alegerile-n Moldova, Coreea de Nord a lansat o rachetă cu rază lungă de acţiune, nu mai este zi în care în America câte un dezechilibrat să nu măcelărească măcar 2-3 oameni, nici G20, nici întâlnirea de vârf al NATO nu cred că au reuşit să ajungă la un numitor comun şi nu (mai) cred că iese ceva bun din toate adunările acestea unde unii (ca noi) rămânem figuranţi şi deciziile le gândesc şi le iau alţii şi pentru noi. Ce bine e în NATO să i-o spuneţi familiei căpitanului Petre Tiberius şi al celorlalţi militari căzuţi la datorie mult prea departe de ţară.
Ştirile de la noi sunt şi mai jalnice: se hârâie Boc cu Antonescu sau cu cine se (mai) cuplează Anna Lesko…
Nici măcar interes nu mai pot mima pentru aceste lucruri.
În schimb cu aparatul foto atârnat de gât am mai agăţat câteva cadre care sper să vă însenineze ziua şi săptămâna dintre floriile catolice şi cele ortodoxe. M-am (re)calificat: sunt ademenitorul primăverii.

09-04-03_084209-04-03_081209-04-03_084409-04-03_080209-04-03_079909-04-03_080509-04-03_085209-04-03_088809-04-03_0854

Nici pe blog nu e mai roz: aceeaşi obsedaţi de cipuri sau de Delia Matache filmată goală-n baie. Azi merg să-mi fac paşaport nou şi cine (doamne iartă-mă, era să nominalizez un organ) mai e şi Delia Matache şi ce mare şmecherie este într-un om care face baie? Extind vorba unui fost coleg de serviciu de la firma la care lucram la toată populaţia ţării (ca să nu zic al întregii planete): numai cine ar trebuii nu ia pastile.
Viaţa nu este suficient de lungă şi eu sunt un prea mare păcătos ca să-mi permit să o ratez.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2PBeKzVhWHY]