Home › Posts tagged blogging › Page 2

blogging

trebe, nu trebe….

Posted on by — 4 Comments ↓

mă aflu în treabă. Obişnuinţa, comoditatea, confortul, clişeele unei gândiri reflectate imaculat într-o exprimare mecanică şi…ruginită. Convenţionalul şi cotidianul pas la pas, veşnicele referiri la tradiţie: „aşa trebuie”…Trebuie? Nu zău?!

Trebuie să sune telefonul şi trebuie să mă trezesc. Trebuie să mă dau jos din pat, trebuie să ajung bâjbâind până la baia şi nu trebuie să fac zgomot. Trebuie să mă uşurez, să mă spăl şi să mi-o spăl, apoi trebuie să mă spăl şi pe dinţi că am un gust amar ciudat. Ar trebui să merg la dentist odată, la dracu! Trebuie să-mi fac cafeaua şi să fiu atent să nu dea în foc că altfel trebuie să curăţ aragazul. Trebuie să-mi fac pacheţel. Trebuie să-mi deschid computerul, să-mi citesc mesajele, trebuie să le ordonez şi trebuie să răspund la cele importante, trebuie să şterg cele neinteresante. Trebuie să-mi aprind ţigara şi trebuie să mai iau o gură de cafea. Trebuie să-mi pun muzică şi trebuie să mă îmbrac.
Trebuie să cobor şi să mă târăsc până-n staţie şi trebuie să aştept tramvaiul. Trebuie să perforez bilet şi trebuie să suport mirosurile şi oamenii umezi care trebuie să se frece neapărat de mine. Trebuie să fiu tolerant şi trebuie să gândesc pozitiv.
Trebuie să merg la serviciu şi să fiu respectuos cu şeful. Trebuie să muncesc să am bani. Şi trebuie să-mi duc tot salariul acasă până la ultimul bănuţ. Trebuie să-mi rămână timp pentru mine, trebuie să mai visez şi poate trebuie să mai ies cu băieţii la o bere. Trebuie să-mi bag minţile-n cap şi trebuie să mă adun dracului!
A trebuit să scriu şi azi un blog…

Vă propun un mic exerciţiu. Luaţi textul de mai sus şi înlocuiţi verbul trebuie cu ori ce alt cuvânt credeţi de cuviinţă.

Mai dificil este să eliminăm complet trebuie din viaţă, nu din vocabular. Automatismul confortabil al rutinei ce ne macină.

O zi faină, un sfârşit de săptămână plăcut!

Omul nou, religios?

Posted on by — 7 Comments ↓

Freud a spus: „Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei”. O discuţie despre religie este dificil de imaginat fără pietre şi înjurături. Omul religios nu o dată s-a dovedit fanatic orbit de furie şi exponent al intoleranţei. E oarecum paradoxal, având în vedere că religiile impun anumite coduri morale care ar trebuii să-l facă pe om mai docil, mai supus. Dar latura cealaltă, întunecată a religiei îl face pe om manipulabil. Dacă credinţa s-a născut din frica de supranatural, religia a explorat teama omului pentru al controla. Puţine religii fac excepţie de la acest fapt, dacă sunt asemenea religii. Religia este vânzătorul de umbrele, când umbrelele sunt la tot pasul şi pe toate gardurile gratuit. Ne naştem cu umbrela în suflet dar o rătăcim.
Şi vine religia şi ne oferă o altă umbrelă. Nu, nu este umbrela noastră, dar ei spun că a lor e mai bună, este umbrela adevărată. O umbrelă super-turbo. Teleshopping. Totul trebuie să fie „super” sau „turbo”. Dacă e super-turbo ai dat lovitura…

Religia este o formă de explicare a lumii, în condiţiile lipsei unei cunoaşteri sau explicaţii ştiinţifice. Religia s-a născut din teamă, nu din dorinţa de a cunoaşte şi a găsii explicaţii. Niciodată n-am înţeles sensul expresiei „frică de Dumnezeu”. Mie nu îmi este frică. Dacă Dumnezeu este bun, de ce m-aş teme? Dacă el este Creatorul, Tatăl nostru, de ce mi-ar fi frică de el? Pe taică-meu îl respect şi îl iubesc, dar nu mi-a fost frică de el niciodată. Nu cred într-o relaţie bazată pe frică. Cred în relaţiile bazate pe comunicare şi respect reciproc. Cred.
Când plouă îmi place aerul proaspăt, îmi plac umbrelele. Mii de umbrele colorate pe străzi. O privelişte minunată. „Am două umbrele, fac ce vreau cu ele…” Am o umbrelă albă şi am o umbrelă neagră. Aleg calea dreaptă. Calea mea. Calea Rahovei. Tramvaiul roz. Un tramvai numit dorinţă. „…în ori ce situaţie, îmi dau satisfacţie!” O joacă. Viaţa. Credinţa. Sex fără lumânărele, beţigaşe parfumate şi prezervativul tras pe cap. Prea multă rigiditate în tot ce facem şi spunem.

„Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio – a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înţelesului vieţii. În mod obişnuit, religiile evoluează din/către mitologie şi au drept caracteristici necesitatea credinţei şi un mod specific de a gândi şi a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religile creştine socotesc cuvântul “religie” ca “legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu”. (Wikipedia)
„Religia se explică din perspectiva biologiei şi antropologiei prin existenţa unor baze biologice identificabile ce caracterizează specia sapiens. Din perspectiva biologiei, se pot identifica două mari clase de factori care acţionează întru apariţia şi persistenţa religiei, anume factorii proximali (neurologia, genetica, endocrinologia) şi factorii ultimi (numiţi şi “evoluţionişti” ) ; aceştia din urmă ţin de natura socială a speciei. Ei sunt ultimul palier explicativ al comportamentului religios.” (Wikipedia)
Succesul religiei se datorează în principal faptului că omul se teme şi crede în supranatural, îi plac ritualurile (ceremoniile) şi doreşte să aparţină unui anume grup.

Ne naştem şi suntem botezaţi. Practic ni se ia dreptul de a alege. Comunitatea ia o decizie majoră în ceea ce ne priveşte. Cred că fiecare om are dreptul de a-ş alege singur credinţa. Credinţa este o opţiune extrem de intimă. Doar religia a exteriorizat-o. Purtăm cruci şi ne facem cruci…
Biserica interferează nesănătos cu lumea laică. Agăţăm icoane în şcoli, biserica îşi extinde influenţa în şcoli, văd preoţi parlamentari. Banii se risipesc în proiecte grandomane cu iz ceauşist, gen Catedrala Neamului, cânt tot mai mulţi cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei în mizerie…

Ministrul sănătăţii se sfătuieşte cu patriarhul în legătură cu avorturile. Îmi amintesc de controversatul Osho: la avort, ucidem trupul, nu şi sufletul. Simplu.

Văd vile şi jeepane. Făţărnicie şi somptuozitate. Lipsesc însă modelele morale. Le-am fixat pe cruci.

Ca să alegi corect, e necesar să cunoşti toate răspunsurile posibile. Ce şi cât cunoşti despre religia ta? Ai ales-o sau ai „nimerit” în ea fiindcă aşa „trebuie”?
Umbrele şi umbreluţe colorate. Creştinismul ester fragmentat în biserici şi bisericuţe. Dar există Islam, Hinduism, Taoism, Budism, Sikhism, Iudaism, Bahá’í, Jainism, Shintoism, Zoroastrism, Asatru, Wicca, Satanism şi Druidism. Şi există multe altele. Nu vreau să mănânc mere toată viaţa fără să fi gustat vreodată o pară. Nu ştiu dacă e mai bună para. Sau pruna sau…banana. Vreau doar să le gust înainte să…înjur.

Daţi cu pietre fraţilor, am banana tare!

Şase SONATE

Posted on by — 1 Comment ↓

“Eu n-aş putea să-mi fac muza să plângă
Pe versuri smăcuite-n chip frivol,
Să-ti fac un chip cioplit din cer şi undă,
Făptura să ţi-o cânt în mi bemol;

Eu nu-ndrăznesc să te cunun cu luna,
Să te-nrudesc cu soarele şi marea,
Din flori de-april să-ţi împletesc cununa,
Si să-ţi aştern sub tălpi imensă, zarea;

Căci te iubesc cu-adevărat şi pur,”
Un fluture pe bancă-mi este martor,
Şi-n lan de maci mă-nchin, ţi-o jur!
Sufletul îmi este îmbibat iar de Cahor!

Şi sub cireş dansează o minunată făptură
Cu chip ascuns într-un apus sau răsărit,
Pisica doarme-ntr-un pantof, ce creatură!
Cu teamă mă gândesc cu ce s-o fi hrănit…

Pe bicicletă vine acum o altă Doamnă
Şi-şi aruncă ciorapii din mers pe canapea,
Cineva-mi face cu mâna: „ne vedem la toamnă!”
De dau cu capu-n tei, e numai vina mea!

Şi tot iubind şi tot visând năvalnic
În izmene mă trezesc eşuat la mal,
Muza-n bluză udă mă amuză, oh, ce jalnic!
Ratez şi decolteul iar…
fetelor, mă aduceţi în ultimul hal…

„Nu poţi spăla cu lacrimi un râu neizbăvit,
Există viermi în flori, noroaie – ascunse-n ape,
Nori şi eclipse-ncarcă al aştrilor zenit,
Cu umbre ce-ar putea meteahna s-o adape.

Toţi oamenii greşesc şi eu aduc căinţei¸
Tribut, tot căutând prin vagi alegorii
Să neg că-ntre păcate stă demonul dorinţei,
Făcându-mi mintea dreaptă codoş al inimii.”

Şi visele ascunse îşi deschid petalele sfios
În al dimineţii valuri tainic mă scufundă,
Am rămas într-o frunză, puneţi-im vă rog o fundă!
orice cuvânt rostit sună a scuză, este de prisos.

Mă trezesc şi vând vize pentru vise interzise
Ofer bilete perforate, în tramvaie decoltate,
Pentru fiecare gând mai strâng în vânt nişte fise,
Mesaje deformate, colorate pe o foaie desenate.

Am păcate declarate, am cel puţin şase
Îngerii n-au aripioare, sunt păzitoare ale florilor adulate,
Am o sete pentru fete ce oferă mere de la şarpe,
Cu plăcere beau o bere în tăcere pentru atingerile anulate.

„Deşi iubirea ne preschimbă într-unul
Bine-ar fi totuşi să rămânem doi,
Ca doar singurătăţii mele răul
Să-i plimbe-n lume trena prin noroi.

Dragostea noastră ruptă-n două vieţi
Ne străjuieşte sufletul proscris,
Deşi s-ar zice c-am fi doi asceţi¸
Ne rătăcim prin dezmierdări de vis.

De n-am fi doi n-aş mai putea ascunde
Că vina care-o port e-a noastră toată,”
Şi toate gândurile ascunse pe nu ştiu unde
Se îmbrăţişează şi se sărută seara-n poartă.

N-am să înţeleg de ce plăcerea-i vinovăţie
Nu desluşesc misterul ce o înconjoară,
Tăcerea-i tot şi toată ţi-o aştern acum doar ţie
Să ne tăvălim prin ea mereu ca prima oară.

Şi de o fi să arunce cineva cu pietre-n noi
Pietrele să se transforme în petale parfumate,
Aroma viselor le vom păstra noi doi
Pentru nopţile fierbinţi ale plăcerilor nevinovate.

„Sub pleoapele închise, imaginile-s clare
Cu ochii larg deschişi văd umbre fade,
Noaptea în vis fantoma ta-mi apare
Lipită de privire şi-n întuneric arde.

Mi-e astfel noaptea zi şi ziua noapte,
Numai cu ochii-nchişi te pot vedea,
Oricât de mut ai fi sau de departe
Umbra ta-mi înseninează calea.

Şi mă gândesc ce binecuvântare¸
Ar fi ca-n plină zi întunecată,
Când ochii-mi rătăcesc absent în zare”
Să ne privim în ochi goliţi de orice prejudecată.

Şi-n visul meu de-i vis să vi la noapte
Şi noaptea-n zi să mi-o transformi cu şoapte,
Să mă-nveleşti cu zâmbetul ce mă îmbată
Ating flacăra şi focului secret mă las pradă.

Şi zilele îmi sunt bântuite de praf de stele
Le aştern uşor şi desenez vise în ele,
Deschid ochii şi te ating cu privirea
Tremur şi tremuri şi tu: ne-am îmbătat cu iubirea.

„Dac-al meu trup de carne ar fi gând
Nedreptei depărtări ce ne desparte
Nu s-ar împotrivi cer sau pământ
Distante, timpuri, aşteptări deşarte,

N-ar mai conta că paşii mei şi-ai tăi
Alte meleaguri calcă-n astă lume,
Căci aş putea străbate munţi şi văi
Cu-a mintii mele forţă către tine.

Dar mă ucide gândul că nu-s gând,
Mi-e trupul greu de ape şi coline,
Pedeapsa depărtării o înfrunt”
Aşteptând un semn, un mail, ce nu mai vine.

Las un emoticon offline, o floare digitală
Copiez un vers pervers, semeţ oftez
Transfer emoţiile printr-un enter în doză letală.
Mă prefact, trădez, ţip tăcut, dar nu cedez
Chiar de ratez,
Iubito, iubirea ta-i mortală!

„Sătul acum de toate invoc odihna morţii,
Nu mai suport să tot implor zadarnic,
Să văd ticăloşia făcând sorţii,
Credinţa fluturată-n chip făţarnic

Nobleţea preschimbată în ridicol,
Virginitatea grosolan vândută,
Calea cea dreaptă pusă în pericol,
Perfecţiunea jalnic ocărâtă,

Arta, limbă de lins mâna” iubirii,
Înrobire parfumată, o perfidă condiţionare,
Mă revolt, virez stânga-n Unirii
După un funduleţ obraznic ce îmi apare-n cale.

Mă trezesc ud sub un cireş pe bancă
Fluturii pe biciclete se agaţă sus pe valuri,
Undei sticla? Cred că-s mangă…
Sedus şi abandonat între maci dansând în lanuri.

P.S.

Şi după atât of şi amar
rămân tot la sex virtual
Plimbăm ursul sus pe deal,
îmi dau blogul pentru un cal!
(foaie verde de…)

William Shakespeare Şase sonete în traducerea Ilincăi Bernea şi updatate de brush

muziKa se vede

Posted on by — No Comments ↓

Sfârşitul anilor şaptezeci a însemnat şi sfârşitul erei de aur pentru radiouri şi anunţa era modernă a televiziunii. Formaţia Britanică The Buggles a lansat în anul 1979 single-ul “Video Killed the Radio Star” care a marcat cu exactitate acest moment, piesă inclusă şi pe albumul “The Age of Plastic” scos pe piaţă un an mai târziu. Trupa nu a rezistat decât două albume, însă piesa cu atât mai mult şi a fost preluată cu mare succes de numeroşi alţi artişti, cel mai important cover realizat, fiind cel al formaţiei The Presidents of the U.S.A. Ca o curiozitate, aş aminti doar faptul că cei doi membrii de bază al formaţiei, Trevorn Horn (chitară, bass, percuţii şi voce) şi Geoff Downes (percuţie şi clape), la invitaţia basistului formaţiei Yes, Chris Squier, s-au alăturat formaţiei înlocuind-ui pe Jon Anderson şi Rick Wakeman  pentru albumul şi turneul “Drama” din 1980. Pentru apariţiile live, piesa “White Car” a fost modificată şi s-au inclus pasaje din “Video Killed the Radio Star”. După semi-eşecul albumului “Adventures in Modern Recording” din 1981, The Buggles s-a desfiinţat,  Downes s-a alăturat unor nume ca Asia şi The Producers, Horn preferând activitatea de producător, colaborând cu succes cu nume ca ABC, Dollar, Frankie Goes to Hollywood, Art of Noise, Simple Minds, t.A.T.u., Captain şi Pet Shop Boys.
Dar ajunge cu istoria pentru o duminică mohorâtă şi ploioasă!

Eram ieri în metrou şi am văzut acel panou publicitar cu “Muzica se vede”. Se cheltuiesc uneori sume fabuloase pentru realizarea unui video clip, lucrul acesta se şi vede, dar muzica, muzica se aude tot mai puţin.
Nu-mi rămâne nimic altceva de făcut, scot mp3 playerul, îmi pun căştilă şi închid ochii.

căştile

Posted on by — 2 Comments ↓

Îmi povestea un prieten că în adolescenţă a fost uşor frustrat fiindcă nu a avut walkman. Eu am avut, dar walkman egal copilărie fericită? Hm, nu pot să afirm aşa ceva în nici un caz! Stăteam la o bere într-o după masă de toamnă prietenoasă şi povesteam vrute şi nevrute, chestii recente şi istorioare de demult uitate. Prietenul meu şi-a expus ideea că urăşte mp3 playerele şi în condiţiile acestea tocmai şi-a achiziţionat unul.
Păi care-i treaba, zic “io” de ‘colo? În concediul trecut la 1 Mai m-au înnebunit toţi cu muzica lor, îmi răspunde prietenul. Anul acesta mi-am zis gata! Nu mai vreau să mă agresaţi cu manelele şi super hiturile voastre, îmi cumpăr şi eu un mp3 player şi am să ascult ce-mi place mie. Omul şi-a luat scula, a cumpărat şi un repartitor pentru două căşti şi astfel putea să asculte ce poftea cu prietena lui în concediu fără să fie deranjat sau să deranjeze pe altcineva cu muzica pe care o ascultau. Bună treabă!

Călătoream cu tramvai “roz”, 32. La un moment dat au urcat doi băieţi, se vedea pe ei că vin de pe şantier de undeva. Unul dintre ei, ceva mai periat, mai curăţel, celălalt mirosea intens a transpiraţie, era cu telefonul în mână şi cu maneaua dată la maxim de zbârnâia şi bara din spate a vagonului. Lumea mai strâmba din nas, se mai aruncau priviri de săgeată, dar nimic. La un moment dat, cel curăţel, vizibil jenat de situaţie şi de tovarăşul său, îl întreabă aşa, mai de pe umăr: “măi, da’ de ce nu-ţi cumperi nişte căşti?” la care ăstalalt, pe un ton revoltat: “băi, mie nu-mi plac căştile, îmi place muzica live!”

Cine vine la un silet disco?

mobilitate

Posted on by — 4 Comments ↓

Tembelismul este în floare şi toamna. “Vine şefa!” Să fie sănătoasă! Toată lumea stă cu spatele drept, foarte concentrată la monitoare şi tastează cu repeziciune. Fetele au îmbrăcat rochii, sunt aranjate, ţinută business, sunt sexy şi elegante, parfumate. N-ai cu cine să fumezi o ţigară, “am treabă” este răspunsul la ordinea de zi. Monotonie mecanică, mediocritate comodă, clişee, etichete, cum se spune acum: branduri cool. Tot ceea ce a ajuns să ne definească şi tot la ceea ce ne rezumăm sunt stupizenii fără valoare. O lume a brelocurilor fiţoase. Briceag dotat cu USB. Eu vreau un telefon mobil cu periuţă de dinţi electrică. Te plictiseşti în tramvai, înfigi periuţa-n gură şi-ţi freci gingiile timp de două staţii. Şi dacă tot suntem în era globalizării, am atins subiectul multinaţionalelor şi multifuncţionalelor, telefonul acesta de şmecher lustruit, ar putea avea şi aparat de tăiat părul din nas. Am câteva fire care mă enervează teribil! Peroanele metroului sunt tare deprimante şi plictisitoare, aş putea să-mi rezolv problema frezei nazale. Pot să-mi imaginez staţia de la Unirii de exemplu, joi la ora opt dimineaţa, ticsită cu oamenii, unii-şi freacă gingiile, alţii îşi defrişează părul din nas. Cei cu viziuni sof(t)iste ascultă muzică iar cei cu simţ artistic dezvoltat, fac fotografii. Şi totul cu telefoane mobile. O lume a vitezei, a lucrurilor mobile. A instabilităţii instituţionalizate şi atestate. Acumulăm tot felul de lucruri lucioase pe exterior, dar tot mai perisabile.

Ies la o ţigară.

De ieri sunt student. Nu simt nicio emoţie şi încă nu mi-am luat o ramă să-mi pun diploma în baie în locul oglinzi. Sau s-o pun deasupra? Ideal ar fi totuşi să o pun pe uşă, halat de baie tot n-am şi aşa aş putea s-o privesc în fiecare dimineaţă când tronez pe toaletă, în loc să răsfoiesc colecţia veche de Playboy. Am să mă mai gândesc. Cu puţin noroc obţin o mărire de salariu şi CV-ul meu arată mai comestibil având studii superioare. Rahat. Diploma este iar o chestiune pur de luciu.

simulări

Posted on by — 3 Comments ↓

“E posibil.
Fugi de-aici!
De ce? Majoritatea femeilor au simulat cel puţin o datã cândva.
Cu mine n-au fãcut-o.
Aşa e, am uitat, tu eşti bãrbat.
Nu crezi cã-mi dau seama care e diferenţă?”
(din filmul Pathology)

Simulăm prietenii.
Simulăm fericirea.
Simulăm interes.
Simulăm munca.
Simulăm setea.
Simulăm foamea.
Simulăm bunul simţ.
Simulăm tandreţe.
Simulăm devotament.
Simulăm nepăsare.
Simulăm dorinţa.
Simulăm orgasmul.
Simulăm tăria.
Simulăm blândeţe.
Simulăm emoţii.
Simulăm ura.
Simulăm viaţa.
Simulăm iubirea.
Simulăm convingeri.
Simulăm trăirea.
Simulăm violenţa.
Simulăm votul.
Simulăm romantismul…
chiar şi pornografia.

şi vorba unei prietene: lista rămâne deschisă.

viol pe bază de voluntariat

Posted on by — 1 Comment ↓

Victime, părtaşi sau violatori. Trei ipostaze în care trăim zi de zi. Am fost şi am violat de atâtea ori încât nici nu mai sesizăm violul. E ceva putred în toată normalitatea asta, în tot ce a devenit atât de firesc, banal şi cotidian în viaţa noastră. Revoluţia tehnologică ne-a indus involuţie spirituală. Supradoza de informaţie este o formă de viol. Confortul şi comoditatea sunt doar alte feţe ale violului. Violul înseamnă dispreţ. Sexualitatea necontrolată, exacerbată este sau conduce la viol. Şi violul nu are nimic de a face cu sexul…

Când ţip la tine este viol.

Când deschid ziarele şi mă uit la ştiri este viol.

Când arunc mucul de ţigară pe jos este viol.

Când spun nu şi tu înţelegi da, este viol.

Când nu fac nimic tot viol este.

Când nu trec pragul unui teatru cu lunile este viol.

Când primesc o ciungă rest este viol.

Când intră calupul publicitar în mijlocul filmului şi după 20 de minute nu-mi mai amintesc nici la ce film mă uitam, este viol.

Când calc iarba, când smulg o floare, când rup o frunză, este viol.

Când întorc spatele la o nedreptate tot viol este.

Când pornesc radioul sau aprind televizorul, este viol.

Când îmi uit privirea într-un decolteu este viol.

Când mint este viol.

Când intru încălţat în viaţa ta este viol.

Când consum E-uri este viol.

Când poftesc la ce nu-i al meu este viol.

Când postez un blog tâmpit în centrul atenţie este viol.

Când termin primul este viol.

Când mă rog la Dumnezeu este viol.

Când pun ştampila în cabina de votare este viol.

Când stau cărţile în raft prăfuite este viol.

Când mănânc carne este viol.

Când nu te mai doresc este viol.

Când tac… tot viol este.

Şi când o femeie nu se poate plimba goală pe stradă, tot viol este…

„Agresiunile sexuale capătă dimensiuni din ce in ce mai grave. La Neamt, o tânără in vârstă de 18 ani a fost răpita în plină stradă, dusă la marginea satului şi violată de doi indivizi. Coşmarul fetei nu s-a oprit aici. După viol, bărbaţii s-au gândit că ar putea să obţină şi profituri de pe urma victimei. Folosindu-se de ameninţări, ei au vândut-o pe fată drept mireasă de ocazie unui bărbat.” „Promiţându-i că o va lua de nevastă, Laurenţiu Mandache a obligat-o pe aleasă, o tânără de 15 ani, la o partidă de sex. După asta, Mandache a forţat-o pe fată să-i satisfacă şi pe amicii lui. Pentru că expertiza medico-legală a demonstrat că nu există urme de penetrare, amatorii de sex sunt cercetaţi în liberate.” „Un adolescent de 16 ani a fost arestat preventiv, miercuri, de Tribunalul Gorj, după ce a fost acuzat că ar fi obligat o fată de nouă ani să întreţină relaţii sexuale cu el şi ar fi supus-o la perversiuni sexuale.” „Valeria V., în vârstă de 43 de ani, din Cordun, zace pe paturile Spitalului Municipal Roman după ce, în noaptea de marţi spre miercuri, 11 spre 12 iulie, a fost violată şi supusă la perversiuni, de patru consăteni. Victima a menţionat că atacatorii au batjocorit-o ore în şir, obligând-o să întreţină raporturi sexuale normale, anale şi orale.” „Luna trecută, o adolescentă de 13 ani din Oradea a fost victima unui viol în grup. Copila a fost luată dintr-un club din oraş, noaptea la ora unu, a fost dusă în pădurea de la marginea comunei Alparea, unde a fost violată de patru dintre cei şase băieţi care o însoţeau. Evident, aceştia au partea lor de vină, cu vârf şi îndesat.” „Judecătorii Tribunalului Iaşi au dat sentinţa in dosarul in care un ieşean in vârsta de 51 de ani i-a făcut fiului sau in vârstă de 14 ani un inedit cadou de ziua lui. Constantin Tanasa a primit şapte ani de închisoare pentru complicitate la viol, după ce i-a adus fiului sau o minora pentru a face sex cu ea, relatează “Gardianul”. Petronel Pavel, in vârsta de 14 ani, “sărbătoritul”, a scăpat fără nici o condamnare, dar a fost internat intr-un centru medical de reeducare.” „Pe numele lui Adrian Fasola, unchiul acuzat ca a violat-o pe fetita de 11 ani care a ramas insarcinata, a fost emis un mandat de arestare preventiva pentru 30 de zile.” „O tanara de 21 de ani, din Tarnava, judetul Sibiu, a reclamat la politie ca a fost violata, duminica seara, de patru indivizi, in caruta.” „Procurorii timişoreni au finalizat ancheta penala intr-un caz scandalos si aproape incredibil: un bărbat si o femeie sunt acuzaţi ca au pus la cale un viol pentru a se răzbuna pe o minora de numai 15 ani, cunoscuta cu afecţiuni psihice.” etc, etc

Opresc apa la duş. Mă aplec, ridic săpunul…

ecou şi distorsiune

Posted on by — 2 Comments ↓

Soneria parcă se smulge din perete, sfâşie încăperea în două şi se înfige cu sete în conştiinţa somnoroasă, întinsă de-a curmezişul pe plapuma pufoasă. Corpul transpirat se cutremură, se răsuceşte, cu o mână apucă de plapumă şi cu cealaltă trage de conştiinţă. Este o ultimă încercare disperată de a se scufunda înapoi în somnul deşelat, înapoi în vârtejul viselor alunecoase şi incerte. Sunetul este o înţepătură: ochii se deschid, lumina îneacă subconştientul şi inundă camera, vecinii de la doi, casa scărilor şi se revarsă peste tot cartierul.
Soneria n-are zi liberă? Măcar duminica… Deschid ochii şi ştiu că este luni. Decalaj fatal.

Foaia albă tremură la vederea creioanelor ascuţite cu migală. Stau aliniate ordonat, gata de atac, pregătite să străpungă pagina inocentă. Va curge…multă cerneală. Cafeaua îşi flutură aroma prin aerul des al camerei. Dimineţile par trase la indigo, sunt umbroase, răvăşite şi paşii ameţiţi calcă acelaşi traseu bătătorit: baie – bucătărie. Drum nemarcat. Periculos la ore matinale. Fum fără foc? Organismul ţipă după nicotină.

Realitatea este o fractură. Frânturi din tăcerile noastre. O crăpătură printre frunzele arse. Un ultim strigăt. Ce culori! Găsesc o gaură înţepată cu acul în cer, un tunel de la mine către tine…unde eşti? Alunec. Adulmec. Rumeg. Fumeg.

Cad. Cuvinte crude. Sau cad cuvinte. Crude.

vis

abis

tăcere

plăcere

nu cere

alerg aleg mă leg şi neg

ascult ascund desculţi şi-n fund

topit orbit şi dezlipit – golit

o ploaie rece ş-un foc mocnit

nu te-am iubit

nu m-ai iubit.


Golul muşcă cu sete, coaja mărului cedează sub cleştii dinţilor şi zeama se împrăştie prin sertare. Canapeaua este goală, confesiunea se lasă aşteptată. Dezvăluirile incendiare mă lasă rece. Cercurile se rotesc singure, ameţesc şi se lovesc zgomotos de gresia de pe holul spitalului. Se sparg în milioane de frânturi şi se risipesc ca vorbele goale. Trezire legată de o targă. Pastila amară a disperării.

Un fluture se zbate printre picăturile de ploaie…Unde dorm fluturii? Ia umbrela mea. Sau ia-mă în braţe!

Tăcerea nu spune nimic astăzi. Soneria a adormit la loc cu satisfacţia lucrului bine făcut. Am ameţit. Vreau o aspirină!

vreau

Posted on by — 10 Comments ↓

Sunt prea bătrân să mă dau ultimul virgin Americanizat, nu consum băuturi răcoritoare carbo-gazoase, nu înfulec la Fastfoodurile în vogă mâncare Românească tradiţională gen Hamburger, n-am iPod la gât, nici de pe telefon nu ascult manele în tramvai, n-am ţoale de fiţe şi nici freză uşchită. Onest vorbind, arăt prea naşpa să pretind că sunt un gigolo de rasă. Am desfăşurat două afaceri – zic şi eu aşa, să mă eschivez! – cu două prostituate acum zece ani, dar femeia care să mă plătească pentru servicii spectaculoase, n-am întâlnit-o. Încă. Dacă ea totuşi există, aştept propunerile indecente pe e-mail şi promit că las dracului Photoshopul, Corelul şi tot ce mai folosesc în decenta mea meserie de designer (bre, aşa scrie în cartea de muncă, nu bravez!) şi îmbrăţişez cu drag calea mult mai indecentă de prestator de plăceri. Nu că mi-ar fi, dar se dă şi spor de ruşine?
Pot să mă joc cu gândul că aş fi Harap Alb în halat alb, dar nu mă crede nimeni. Făt Frumos pare verişorul cosmetizat al Călăreţului fără Faţă. Chipul său se schimbă de la caz la caz şi ni se arată ca Alfredo James Pacino, Brad Pitt, Keanu Reeves sau cu mutricica lui Leonardo DiCaprio. Făt Frumos fără cal alb, musai să dispună măcar de un Corvette. Cred că abonametele mele de R.A.T.B. şi Metrorex nu fac faţă cerinţelor. Rămân agăţat doar de bara din tramvaiul 32. Situaţia nu este roză, dar mijlocul de transport în comun este roz. Consolare şubredă, dar nicio formă de satisfacţie nu trebuie lepădată în cazurile extreme. Am abonament valabil, n-am bilet, nu perforez…
N-am nici un prieten să se încadreze profilului lui Sancho Panza, să plătească oale sparte şi să scoată cu mânuţa lui castanele mele din foc, aşa că renunţ şi la ideea de a mă pretinde vre-un Don Quijote din La Mancha  rătăcit prin spaţiu şi timp şi gata să înfrunte intemperiile societăţii. Nici mustăţi nu mai am, ce să mai tot aici şi-n coace?! Aici e locul şi momentul să precizez că de când cu aparatele acestea moderne de ras  cu trei lame super-turbo extra nu ştiu cum, nici rolul de Barbă Albastră nu mi se mai potriveşte, unicul loc unde mai am păr nu prea se arată la…televizor. N-am nici casă, aşa că pică şi faza cu Giacomo Casanova. Când stai în chirie toată energia şi forţa de seducţie se îndreaptă spre proprietăreasă. Don Juan? Poezie dragi mei, poezie.

Luna agăţată într-un colţ de umbră, mă sărută, se coboară. Mutilată pare acuma cum pe străzi agale umblă.
Îmi face semn discret cu ochii, mă atinge ultima oară…
Cuvinte…Rătăcesc împiedicat în gândurile mele, cuvintele se leagă şi se destramă în voie…N-am să le aşez pe foaie: am un blog, le las în ploaie.
Când totul pare fără sens şi-n ceaţă, scormonesc un fir de aţă, mă agăţ, ies pe fereastră, strig tăcut: viaţa-i albastră…

Dar altceva vroiam să (vă) spun! Vroiam să spun că vreau să ţip, vreau să respir, vreau să adulmec parfumul teilor, vreau să mă preling pe pielea Ta, chiar daca habar n-am cine eşti Tu, vreau să vrei şi să mă vrei, vreau să nu ne mai strecurăm printre cuvintele cu greu alese, vreau să ne jucăm, să ne excităm şi apoi să râdem, vreau să-mi iau viaţa înapoi, vreau să îţi dau viaţa înapoi, vreau să te vreau din nou şi din nou, să te las, apoi să te strâng în braţe, să plec fluierând şi să mă opresc tresărind la colţ, vreau să plâng, sunt băiat mare! şi să râd când îmi amintesc de lacrimile dulci amare, vreau să bem cafeaua seara împreună şi să nu mai mergem la culcare, vreau tot ce nici n-am vrut vreodată!
Am un vis, ascuns într-o batistă, o am tot timpul într-un buzunar ferit, cred că visul e o larvă şi mai cred că o să zboară…

“Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!”

(Cântarea Cântărilor, versetele 1,2 şi 3, Vechiul Testament)

Am cele mai curate gânduri necurate şi vreau să te cunosc în sensul cel mai Biblic. Vreau să ne-o tragem prin ori ce mijloc şi fără nici un scop ascuns. Vreau să umplu găurile. Din viaţa mea, din jurul meu. Nu o cotesc şi nu mai am nici timp, nici răbdare să o iau pe ocolite.
Nu este pentru prima oară când afirm că-s dus cu pluta, că n-am toţi boii la trotinetă (na, să nu-mi mai zică nimeni că ciordesc bicicleta nu ştiu cui!), n-am păsărelele mele somnoroase – am stoluri şi da, sunt pierdut pentru familie şi societate. Nu pozez şi nu mă laud, constat cu calm şi… subiectivism. Dă-mi un beep, sunt călâi. Vreau sex.