Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010)

Născut Roger Keith Barrett, Syd Barrett a fost partea întunecate, nebunul – sau geniul – strălucitor („Shine On You Crazy Diamond”) din trupa Pink Floyd – perioada 1965-1968 -, de numele lui se leagă piese ca „Arnold Layne” şi „See Emily Play”, dar el este responsabil şi de conceptul albumului „The Piper at the Gates of Dawn” îmbibat cu Psihedelism vizionar, dar amprenta sa este pregnantă şi pe următorul „A Saucerful of Secrets”.
Mai ales datorită consumului excesiv de LSD, comportamentul lui Barrett devine tot mai impredictibil la sfârşitul anului 1967, cântă tot mai des cu chitara dezacordată şi nu ţine cont deloc de dificultăţile de a se armoniza cu ceilalţi membrii ai trupei şi astfel este adus în trupă şi prietenul şi elevul său, David Gilmour să-l „acopere” pe Barrett. Planul iniţial a fost păstrarea lui Barrett ca membru neparticipant la live-urile trupei – după modelul Brian Wilson şi The Beach Boys – însă au apărut şi inevitabilele conflicte creative şi în final Barrett a fost debarcat în 1968.
Pink Floyd-ul cu Gilmour a luat o cu totul altă cale iar Barrett a rămas în urmă ca o figură excentrică a muzicii.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=F94vHO7okZQ]

Barrett a scos şi două albume Read more Syd Barrett – An Introduction to Syd Barrett (2010)

Suicidal Tendencies – No Mercy Fool! The Suicidal Family (2010)

He’s back. The Suicidal Maniac. Cyco Miko şi gaşca de nebuni din Venice (L.A., California) s-au întors!
Poate că la noi nu sunt chiar cei mai populari, dar ST sunt o bucată (mare) de istorie Rock pe segmentul Hardcore Punk/Crossover/Thrash şi Funk Metal.
Înfiinţaţi în 1981 în formula Mike Muir – voce, Mike Ball – chitară, Carlos “Egie” Egert – tobe şi Mike Dunnigan – bas, devin faimoşi în 1983 când „dumnezeul” MTV le rulează intensiv clipul „Institutionalized”, fiind de altfel prima formaţie Hardcore care s-a bucurat de un astfel de privilegiu.
Albumul de debut, „Suicidal Tendencies” (1983) a fost urmat abia în 1987 de un nou disc, foarte bine primitul „Join the Army”.
Şi aici trebuie făcută o paranteză.
În aceeaşi perioadă (1982) ia fiinţă şi trupa No Mercy patronată de chitaristul Mike Clark avândul la microfon pe Kevin Guercio, la bas pe Ken Blakley – înlocuit ulterior de Ric “Rancid” Clayton, tipul care a creat logo-ul ST – şi la tobe pe Sal Troy. No Mercy veneau tot de pe linia Hardcore Punk, însă aveau o abordare orientată mai spre Heavy şi Thrash Metal. În 1985 Kevin Guercio părăseşte trupa şi Mike Clark îl „combină” pe Mike Muir să preia sarcinile vocale. Astfel este scos singurul album No Mercy, „Widespread Bloodshed Love Runs Red” în 1987. Clayton şi Troy hotărăsc să se retragă din activitatea muzicală şi atunci Mike Muir îl invită pe Mike Clark să se alăture formaţiei ST şi astfel practic cele două formaţii se unesc.
Punct ochit, punct lovit, multe din piesele scrise de Mike Clark pentru planificatul album doi No Mercy astfel au intrat în repertoriul ST, o mare parte din ele fiind pe albumul „How Will I Laugh Tomorrow When I Can’t Even Smile Today” din 1998 şi pe „Controlled by Hatred/Feel Like Shit…Déjà Vu” din 1989 se regăsesc şi 2 piese re-înregistrate de pe primul album No Mercy, “Waking The Dead” şi “Controlled By Hatred”.
„Noul” album ST nu este chiar nou, cum trădează şi titlul discului, ST au re-imprimat o serie de piese din repertoriul No Mercy (I’m Your Nightmare, Widespread Bloodshed – Love Runs Red, Crazy But Proud), piese de pe amintitul „Join the Army” (Suicidal Maniac, Possessed to Skate, The Prisoner, I Feel Your Pain and I Survive, No Name, No Words, Born to Be Cyco şi Join the Army rebotezată Joint the ST Army) şi piesa cea mai proaspătă semnată ST „Come Alive” de pe materialul din 2008 „Year of the Cycos”, o compilaţie ce reuneşte piese din toate trupele şi proiectele în care a fost implicat Mike Muir: Suicidal Tendencies, Infectious Grooves, Cyco Miko şi No Mercy.
Pentru cei care au auzit de Suicidal Tendencies doar prin intermediul numelui basistului Robert Trujillo trecut prin Ozzy şi ajuns în brandul cel mai de succes din zona Metal, evident – Metallica, „No Mercy Fool!/ The Suicidal Family” este oportunitatea perfectă de a cunoaşte una din cele mai energice şi dinamice găşti din anii ’80, de a constata cât de vitali sunt şi în prezent şi conform declaraţiilor lui Mike Muir, un proaspăt ST cu piese absolut noi va fi Read more Suicidal Tendencies – No Mercy Fool! The Suicidal Family (2010)

Reject – prima formaţie Industrial din România

Mulţi pretind că au inventat lopata, dar dacă te uiţi la mâinile lor bătăturile nu-s de la muncă…
E şi o vorbă românească potrivită: după război mulţi viteji se arată.
Dar dacă e să vorbim pe bune, cum şi scena/underground-ul Rock/Metal scârţâie dacă-l luăm la bani mărunţi, despre zona Industrial practic nici nu se poate vorbi.

Throbbing Gristle sunt desemnaţi de majoritatea specialiştilor ca fiind responsabili pentru formarea şi înrădăcinarea genului Industrial, un nume de care probabil foarte mulţi nici n-au auzit. Monte Cazazza, Cabaret Voltaire, Einstürzende Neubauten sau Laibach sunt la fel nume relativ obscure pentru mulţi.
De Laibach ştiam de la Liviu Hoisan (Tectonic) şi la aceea vreme ascultam fascinat VoiVod. Datorită lui Kuky – pe atunci chitaristul formaţiei braşovene Detector – în ’90 am avut primul contact cu Nine Inch Nails (Pretty Hate Machine), Ministry (The Land of Rape and Honey şi The Mind is a Terrible Thing to Taste)  şi Malhavok (The Release), discuri primite de acesta prin intermediul unui prieten plecat în Canada.
Noile trupe şi sonorităţi ne-au marcat şi… tentat.
Acum lucrurile sunt simple, dar în ’90 un computer personal încă era o raritate şi tehnologia era într-un stadiu incipient, experimental (şi primitiv).  Şi hardware-ul şi software-ul.
Trupa Detector s-a desfiinţat în ’93, Mari (chirară), Mărinu (bas) şi Zoli (tobe) s-au alăturat noului meu proiect, Nation’s Slum (mai am o restanţă şi aici de povestit) după ruptura mea de Pansament iar Kuky a trecut prin Experimental şi împreună cu Mari s-au apucat de… experimentat şi pe noul tărâm ivit: Industrialul.
Inspiraţi de videoclipul formaţiei Bile „I Reject” (Bile – pagină MySpace) şi descinderea unei alte găşti americane la Bucureşti, Schnitt Acht, s-a născut proiectul REJECT.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9AJYa58Zg80]

În iarna anului ’95 Read more Reject – prima formaţie Industrial din România