caut job ca dama pentru sex am 40 ani

Vorbeam zilele trecute despre “Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?” şi am închis postarea într-un ton oarecum de resemnare: “Am 41 de ani şi am sentimentul tot mai profund că am devenit inutil mie însumi, copilului meu, societăţii. Şi nu sunt singurul. Dar suntem toţi singuri.” Dincolo de argumentaţia expusă vis a vis de incompetenţă, corupţie şi în ultimă instanţă trădare şi o nesăbuită lăcomie, poate cel mai grav lucru este resemnarea. O resemnare care vine din disperare. Ieri vedeam la ştiri cum oamenii la Iaşi s-au călcat în picioare să cumpere zahăr la jumătate de preţ, apoi să adune de pe jos şi să-şi îndese în traiste zahărul vărsat din pungile rupte. Privim spre Japonia cu teamă şi poate şi cu o oarecare simpatie, dar noi suntem la fel sau chiar mai rău loviţi, ci nu de un dezastru natural, ci de conducerea pe care – iertată să-mi fie francheţea – noi ne-am ales-o prin vot.
Azi dimineaţă “săpând” în statisticile de administrare ale blog-ului la “termenii motorului de căutare” am găsit: “caut job ca dama pentru sex am 40 ani”. Read more caut job ca dama pentru sex am 40 ani

Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?

Realitatea TV a pus în joc un premiu în valoare de 100.000 de euro ieri când Guvernul Boc a înfruntat o nouă moţiune de cenzură în Parlament.  Trebuia găsit “răspunsul corect” la întrebarea: “Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?”. O strategie de marketing care probabil a încercat să combată audienţele mult mai ridicate ale concurenţilor de la Antena 3. Peste 50.000 de telespectatori au trimis răspunsurile lor. Ce mă intrigă pe mine mai mult şi mai mult este prăpastia dintre ce spun sondajele de opinie şi ce am văzut ieri pe stăzile Bucureştilor. Un guvern cu încrederea sub 10% în sondaje n-a reuşit să urnească nici 1% din populaţia României. Sau mint sondajele şi “trusturile de presă ale mogulilor” şi românul este mulţumit şi fericit, sau suntem complet indolenţi şi/sau nevertebrate. Scuze, de fiecare dată ne găsim, dar “revoluţii” nu se fac nici la televizor, nici pe Twitter sau Facebook. Read more Care este motivul principal pentru care guvernul Boc trebuie să plece?

Şi s-a dus încă un an

…şi aş vrea să sar peste moment, aş vrea să cred că o să fie bine sau măcar să storc din mine prostia tradiţională „să sperăm”, aş vrea să pot spune şi eu cu cinism şi nonşalanţă că „în trimestrul doi vom depăşii criza şi o să avem creştere economică”, dar toate acestea sunt bazaconii, bule de şampanie în nas cu damf de praz.
Nici noi, nici ţările vecine, nici Europa şi nimeni de pe planetă nu iese din colapsul de sistem în care suntem prinşi. Micile excepţii, sunt din nefericire anomalii şi cea mai mare anomalie este China care produce pseudo creştere economică câştigând un Dollar cu un deficit de doi-trei şi când această „bulă” o să crape – poate pe 21 decembrie 2012, cine ştie? 🙂 – cei doi balauri – sau fantome – cel al Capitalismului şi cel al Socialismului se vor sfâşia finalmente reciproc.
Ne mai păcăleam cu emigratul, dar unde să emigrăm?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OauoL-z3K5E]

A fost anul în care Read more Şi s-a dus încă un an

action noise punk jazz

Şi sâmbăta am avut şi ultima ciocnire pe anul acesta cu băieţii din Oedip Piaf, Grigore şi Şerban, am masacrat (sau mascarat? 😀 ) împreună, de comun acod şi nesiliţi de nimeni o idee de-a mea “(Car Bombs for) Carlos” piesă ce va face parte din albumul pe care sper să-l termin luna aceasta, “Faking the Tree”. Doar e Crăciunul, ce dracu!

E secret, dar vă şoptesc, acţiunea de sâmbătă a fost şi filmată, s-ar putea să avem şi un video-clip pentru piesa-n cauză, dar de data aceasta asta nu mai depinde de mine. Poate am să montez şi eu ceva, dar încă nici de mixat imprimarea audio nu m-am apucat deocamdată. E… varză! 😆 Până atunci puteţi însă asculta versiunea “rough” pe site-ul Oedip Piaf – “(Bomb Car for) Carlos”. 😀 Multe n-ar fi de spus, Read more action noise punk jazz

The Thing, chestii, Lulu

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J1TvQCvWKP4]

Şi fiindcă am fost cuminte am fost invitat la concertul The Thing de ieri seară din Club Control. Dacă o prietenă se îngrijora dacă se mai găsesc bilete, la faţa locului lucrurile erau exact cum preconizam: linişte şi pace, câţiva lălăiţi şi rătăciţi. Cu tragerea de timp de rigoare până a început spectacolul ne-am adunat cam 100 de persoane, în mare parte cei care ştiam despre ce este vorba, dar – de exemplu – în faţa mea era un tip gelat cu prietena care se amuzau privind pe telefon nişte poze de la pescuit… Acum treaba e simplă: când o trupă nu e de găsit pe torrente, n-are clipuri pe YouTube, e ca şi cum n-ar exista. Cu toate acestea The Thing au acţionat conform aşteptărilor, Action Jazz sau Free Music, cum vreţi să-i spuneţi, bateristul Paal Nilssen-Love este un Dumnezeu, Mats Gustafsson a fost dezlănţuit şi Ingebrigt Håker Flaten a tras cu dârzenie de contrabasul său. Parcă n-au fost la fel de spulberători ca pe discuri, însă când vine vorba de muzică Free, nimic nu este repetabil, o cântare nu este la fel ca cealaltă.
În schimb m-am mirat că nu vindeau CD-uri, tricouri, chestii din astea de-ale sufletului, Read more The Thing, chestii, Lulu