Home › Posts tagged actualitate › Page 18

actualitate

Rezultatele exit-poll: nicio surpriză

Posted on by — 8 Comments ↓

Băsescu 34,1% – 32,8%
Geoană 30,9% – 31,7%
Antonescu 22,1% – 21,8%
Oprescu 3,4% – 3,5%

Ceaţa de azi dimineaţă se prelungeşte peste zi şi… probabil peste ani. Conform calculelor de hârtie Geoană are şanse să devină viitorul preşedinte al României.
Rezultat foarte previzibil, scorurile lui Antonescu şi Oprescu dezamăgitoare.
Geoană a câştigat în mediul rural, cum am şi spus, preluarea ştachetei de la Iliescu.
Nu prea este nimic de comentat.

Viitorul guvern probabil o să fie unul PSD-PNL, nu ştiu cu ce şanse, din nefericire altă variantă nici nu prea era, nici cu Antonescu preşedinte n-ar fi fost mult diferit.
Mă tem de Hrebenciuc, Năstase, Vanghelie şi Mazăre, de mafie, de corupţie, de… incompetenţă. De un preşedinte marionetă. O să avem o criză prelungită şi o agonie zbuciumată. Pleacă ai lor, vin ai lor. 2010 o să fie un an foarte-foarte urât.

Am pierdut toţi.

Cine a câştigat alegerile?

Posted on by — 21 Comments ↓

Mircea Geoană. ( UPDATE! 7 decembrie, rezultate parţiale oficiale!)
Aş vrea să nu am dreptate, dar perspectiva este previzibilă: vom împinge împreună la o ţară scoasă din priză şi din care s-a furat tot ce se putea mişca. Noi, fraierii, oamenii obişnuiţi, talpa ţării, muritorii de rând. Ei o să-şi vadă în continuare de-ale lor, zgomotos sau în linişte, zgomotos la vedere pentru popor la televizor, de afaceri în linişte, departe de ochii lumii.
Inconştiinţa colectivă funcţionează. Oamenii au nostalgia vremurilor „liniştite”, idilo-romantice al epocii Iliescu, Iliescu este un „bătrânel” cumsecade, echilibrat şi cu capul pe umeri. Este mai mult decât amar ca la 20 de ani de la schimbarea de regim, prin vot vom legitima încă o dată minciuna, uneltirile din umbră, sistemul corupt şi da, ticălos care a dezintegrat economia, agricultura şi societatea românească post decembristă.
Nu ştim de ce au murit mii de oameni în România după executarea cuplului dictatorial – şi nici înainte -, nu ştim cine a fost în spatele masacrului, nu ştim cine a ordonat, organizat mineriadele, evenimentele nefericite de la Târgu Mureş, nu ştim cum a fost dezintegrată economia şi cum a ajuns pe mâna unui grup de „băieţi deştepţi”, nu ştim?
Eu ştiu şi mulţi români sunt convins că ştiu, mulţi, dar – se pare – nu suficienţi.
Lucru mai rău ca regimul Iliescu nu-mi pot imagina că se putea întâmpla României. Dar – încă o dată – poporul, majoritatea vede altfel treburile.
Geoană a câştigat prin strategie. A punctat cu preluarea oficială a ştachetei de la Iliescu, a punctat prin absenţa din confruntări până în ultima clipă lăsând oarecum ceilalţi competitori în off-side şi consumându-se, a punctat cu modelul său moral – te apucă şi râsul când un socialist îl desemnează pe capul bisericii, ha ha ha! – şi a punctat cu buchetele de flori oferite soţiilor contra-candidaţilor şi propriei soţii la finalul confruntării de ieri. Simplu şi eficient.

Băsescu a fost o palidă umbră după un morman de dosare şi cu capul plecat.

Crin Antonescu a fost prea incisiv, prea ferm, prea cinstit într-un moment în care cum spuneam, majoritatea vrea linişte, vrea siguranţă, are nostalgia socialismului. Cred că mulţi gândesc că dacă mafia de la vârf, stăpânirea se înfulecă, din resturi şi slugile – poporul – îşi umple burta. Pe mine mă înspăimântă viziunea unui guvern Năstase, o marionetă manevrabilă ca Geoană la Cotroceni şi un PSD condus de Vanghelie şi Mazăre.
Dar vorbeam de Antonescu. A încercat să joace o carte surpriză: Tudor Chirilă. Am râs la faţa confuză al domnului Roman. Lui Tudor cu siguranţă îi mai creşte traficul pe blog, un blog pe care uneori îl citeam şi eu cu plăcere. Antonescu a făcut un calcul simplu: aducerea la vot al tinerilor. Pe de o parte Tudor e un (fel de) rocker, adică nu extrem de popular ci mai degrabă de breşă, pe de altă parte tinerii nu sunt interesaţi nici de discursurile politice, nici de votul în sine. Plus, Tudor a şi postat pe blog o delimitare fermă faţă de Antonescu…
Tudor, din punctul meu de vedere a fost o alegere foarte proastă dintr-o cu totul altă perspectivă. Ţine-ţi minte celebra piesă de succes: „Nu ne mai trageţi pe DREAPTA”? A fost o piesă plătită de PSD şi DREAPTA din titlu se referea direct la… PNL. A fost o manevră electorală inteligentă şi perversă. Dar în mine a trezit exact întrebări legate de… integritatea morală. Este ceea ce am spus şi despre Tismăneanu: ne este foame la toţi, dar nu toţi mâncăm căcat.
Eram sceptic acum câteva luni în ceea ce îl priveşte pe Antonescu, acum îmi pare rău că nu avem şansa de a îl avea ca preşedinte. Repet, sper din tot sufletul să greşesc.

Despre dezbatere s-ar putea vorbii mult, dar nu ştiu cu ce folos. A fost OK să vezi candidaţii faţă-n faţă, dar şi eu spun că un preşedinte nu trebuie să fie un “cârmaci a tot ştiutor”, nu trebuie să fie primul economist, primul agricultor, primul antrenor şi jucător. Are cu totul alte atribuţii, are o altă funcţie şi fişă de post, drept, nu suficient de bine delimitată nici constituţional, dar… Asta este o altă discuţie, ajungem la reforma care este splendidă, dar lipseşte cu desăvârşire.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u-Hlsd0z10M]

Ieri am mai realizat ceva: politicienii şi presa trăiesc în altă ţară. În loc să merg la concert – urăsc pe toată lumea că n-am ajuns – am stat şi am văzut „marea confruntare” care în primul rând mi s-a părut prea lungă. Ştiu că din lipsa dezbaterilor, confruntărilor anterioare s-au adunat multe întrebări şi era nevoie de această întrevedere faţă-n faţă măcar a principalilor candidaţi, dar în al 12-lea ceas e greu să acoperi toate golurile acumulate într-o întreagă campanie. În fine! După confruntare au început dezbaterile frenetice pe marginea evenimentului şi a existat aproape o unanimitate care l-a desemnat câştigător pe Crin Antonescu. Însă „traducerea” presei legat de prestaţie şi discurs a fost una softistă, prea tehnică, prea elevată şi foarte-foarte departe de percepţia populară, de ce înţelege, dar mai ales ce vrea poporul, sfânta majoritate. Dacă eram redactor tv, ieri seară aduceam în studio la întâmplare 6-7 oameni de pe stradă şi-i lăsam pe aceştia să-şi spună părerea despre prestaţia candidaţilor. Era mult mai interesant şi relevant. Ieri am realizat că şi politicienii şi jurnaliştii mestecă în acelaşi rahat, mestecă aceleaşi vorbe prea multe şi prea goale, sunt din alt film, dintr-o altă realitate, sunt rupţi de oameni şi de viaţa acestora, chiar dacă vorbesc numai despre asta.

Mă tem de ce o să fie după 7 decembrie. Cine cu cine o să facă guvern şi ce guvern o să fie acela, cât o să reziste şi ce măsuri o să ia. Echilibrul de forţe din parlament rămâne neschimbat ca şi posibilităţile de combinaţii. Probabil vom asista la un nou val de „emigrare”, de data aceasta în sens invers, parlamentarii „voiajori”, oportuniştii vor abandona barca PD-L şi se vor orienta spre PSD. Nici eventuale alegeri anticipate nu cred că ar schimba radical balanţa de forţe, probabil tot PD-L-ul ar mai pierde ceva procente, dar nimic din toate acestea nu rezolvă problemele grave cu care ne confruntăm, nu aduc soluţii, nu ne scot din prăpastia în care singuri ne-am băgat.
Am auzit că la anul trece criza. Am mari rezerve. Poate Vestul reuşeşte să iasă din punctul mort, dar cred în continuare că sistemul capitalist este mort iar noi ne-am cuplat la un tub fără oxigen. Nici occidentul nu are o soluţie viabilă pe termen lung, pe lângă asta noi le avem şi pe ale noastre.
Şi nu cred că politicienii au voinţa, au pregătirea, cunoştinţele şi determinarea ca să caute şi găsească soluţiile. Soluţiile pentru noi, pentru ţară.

Ieri am mai simţit ceva: candidaţii luptau pentru ei. Şi între ei şi noi prăpastia este deja de netrecut.
N-am mai votat de la Constantinescu încoace şi mâine merg să-l votez pe Antonescu. N-am tăria să ucid speranţa, dar tare-mi vine să-mi fac bagajele. Poate căpşuni se fac şi la anul…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3CO7FPU7a2g]

Pe blog, ca de obicei, păreri pro şi contra, mult patos şi uneori demenţă.
De la „NU VOTATI. Deoarece majoritatea candidatilor fac parte din clica ce a distrus aceasta tara” la „Crin suntem Noi” şi la „Nu particip si nu votez la referendum”.
Unii rămân la eternul vot negativ alţii amintesc… fapte bune. După gust, pricepere şi…interes.

Am văzut şi ceva amuzant ieri. Eram în tramvai şi au urcat nişte ţigănci gălăgioase în mână cu umbrele portocalii. Cineva – o pensionară – le-a întrebat de unde au umbrele la care una a răspuns: păi le-au împărţit pesediştii mai încolo! Ha ha ha! 😛 Atât despre pomana electorală. La 6 din 49 nu s-a câştigat iar de multă vreme, vremea pare superbă, avem şi un referendum pe cât de mobilizator pe atât de inutil, premise numai bune de a merge cât mai mulţi la vot.

Pleacă mafia portocalie, vine mafie roşie.

Sublima democraţie

Posted on by — 15 Comments ↓

…sau ştruţo-cămila, Fata Morgana, caii verzi de pe pereţi, coada dracului fix în detalii.

Am o dilemă. Sau ca să fiu cinstit, am tot mai multe dileme, mă îngroapă dilemele, nici nu mai ştiu care-i a mea, care-i colectivă sau de împrumut, nu mai ştiu care a fost prima sau cu care să încep.

Uitarea are o funcţie terapeutică. Amintirile neplăcute se estompează-n timp, devin tot mai fade, incolore, imaginea devine distorsionată, alungită sau lăţită până când sau dispare complet sau în malaxorul subconştientului se remodelează ca plastilina şi rămân doar petele de culoare vii, nuanţele plăcute.

Acum nici nu mai ştiu cum este normal: să visezi alb-negru sau color. Mi-e lene să sap iar după „Interpretarea viselor” al lui Freud, poate mă lămureşte cineva-n direct pe blog. 🙂

Mai e puţin şi aniversăm revoluţia, lovitura de stat sau cum – după multe frământări am ales să o numesc – schimbarea de regim din decembrie ’89.
Ieri UnSoricel, cel mai constant şi activ cititor al meu, a propus o treabă interesantă: să ne amintim, să privim şi să votăm „cel mai funny moment de la revoluţie”.

Marfa – adică aproape toată arhiva revoluţiei – este pe RoTube aşa că fac invitaţia oficială să… votăm.
Din experienţele anterioare ştiu că lumea nu se prea omoară cu apelul la colaborare, treburile „murdare” să le facă alţii şi privitul este sportul preferat popular, dar încercatul chiar nu mă costă nimic.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=McUy0dHZx1M]

Cândva ştiam – sau credeam că ştiu – ce înseamnă sau măcar ce reprezintă „visul American”. Acum realizez că habar n-am ce o fi „visul românesc”. În ansamblu probabil visul – idealul – este casa, maşina, bani mulţi, slujbă lejeră, adică o viaţă fără griji.

Mă gândeam la idealurile revoluţiei – chiar dacă uneori mă îndoiesc că am fi avut idealuri clar creionate – şi la lucrurile cu care ne-am ales. Şi uite aşa revin la ştruţo-cămilă, la dileme şi uitare.

Să plecăm de la premisa simplă că ne-am dorit libertate. Cu cât încerc să definesc termenul mai exact, realizez că acesta este tot mai relativ.
Tot mai mulţi români spun că era mai bine înainte: aveam siguranţa locului de muncă, partidul ne „dădea” casă, pe stradă patrula miliţia şi nu-ţi prea dădea nimeni în cap să-ţi fure cartela de pâine… dar partea aceasta din realitate s-a pierdut.  La televizor n-aveai ce să vezi, iarna mureai de frig în casă şi fără pile şi şpagă nu obţineai nici alimentele de bază, s-a estompat, s-a şters şi ea din memoria colectivă. La cinema rula „Ecaterina Teodoroiu”, în librării tronau doar cărţi tip „omagiu” şi ne bucuram cu zâmbet tâmp şi satisfăcut la o ciocolată sau gumă, la o carte sau o casetă cu muzică din vest…

Am câştigat democraţie, pluripartism, libertatea presei… Oare?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-CR2rxRMcTE&feature=fvst]

Să revin în actualitate. Cum anticipam ieri dimineaţă, am rămas cu dezbaterile despre dezbaterea care n-a avut loc. Băsescu şi Geoană dau dovadă de aceeaşi aroganţă, se ştiu în turul doi şi n-au de ce să se expună, nu riscă să piardă voturi. Cei cotaţi cu şanse de la locul 4 în jos ar accepta orice fel de dezbatere sau confruntare, evident, n-au nimic de pierdut. Poziţia cea mai ingrată o are Crin Antonescu. Pentru el confruntările cu Băsescu şi Geoană sunt esenţiale, dar nici el nu vrea să se expună unor atacuri din partea lui Oprescu, Vadim sau Becali care l-ar trage în jos. Dar a picat şi în propria capcană: „cu oricine, oriunde, oricând”. Înţeleg de ce n-a mai vrut dezbaterea în absenţa lui Băsescu şi Geoană, dar cred că a fost şi o greşeală tactică de a anula în această circumstanţă întâlnirea cu ceilalţi candidaţi. Nu cred că Oprescu, Becali şi nici chiar Vadim l-ar fi atacat dur, mai mult, cred că ţintele principale ar fi fost exact candidaţii cu care şi Antonescu se află în confruntare directă, pe de altă parte toată treaba aceasta cu împărţeala candidaţilor în cei cu şanse şi cei de mâna a doua nu are deloc un gust plăcut democratic.

Ce sens mai are o dezbatere “negociată” de stuff-urile candidaţilor? Unde este dezbaterea în toată această ecuaţie şi ce rol mai are presa?

Mergând mai departe pe fir, mi-a luat câteva ore să înţeleg ce s-a întâmplat. Şi nu fiindcă-s mai greu de cap sau am capul gol ci fiindcă în locul dezbaterii pe toate posturile de televiziune se dezbătea de către politicieni şi jurnalişti de ce n-a mai avut loc nicio dezbatere.
Mi-am amintit că rostul primordial al presei este să INFORMEZE. Însă tocmai informaţia obiectivă lipseşte cu desăvârşire din mass-media românească. Le numim radical „tonomate”, sau simplu slugi, jurnalişti care să informeze, să relateze strict faptele fără să introducă nuanţe personale sau impuse de patronii trusturilor de presă, nu există.

“Mulţi politicieni au obţinut puterea absolută şi i-au pus botniţă presei. Niciodată în istorie presa nu a cucerit puterea absolută şi nu a redus la tăcere politicienii.” (David Brinkley)

Partidele şi politicienii. Platformele partidelor, apartenenţa lor la curentele politice de foarte multe ori este incertă. Toţi se declară de „centru” şi discursul lor alunecă cu mare nonşalanţă la dreapta sau la stânga în funcţie de circumstanţe şi audienţă.
Toată lumea s-a aliat în anumite momente şi situaţii cu toată lumea, am avut guvernul PNL al lui Tăriceanu susţinut din umbră de PSD, am avut alianţa D.A, cu PNL şi PD-L, am avut guvern PSD-PD-L… Politica nu ţine cont neapărat de standarde morale, dar o asemenea lipsă de verticalitate parcă este deja mult peste limite.
Indiferent cine câştigă alegerile prezidenţiale pe 6 decembrie, echilibrul de forţe din parlament rămâne acelaşi, posibilitatea alianţelor este redusă şi nici eventualele alegeri anticipate nu ar schimba radical situaţia. Suntem într-o situaţie standard de mat şi perspectivele sunt sumbre.
Nu mai vorbeşte nimeni de criza economică, de prăpastia în care am păşit deja şi din care pare imposibil să ieşim, discutăm discuţii, pierdem din vedere esenţialul: ziua de mâine este mai sumbră decât pare. Trece ziua de 6 decembrie şi sunt curios ce guvern o să se negocieze, de cine şi în cât timp? Şi… cu ce folos? Le-am cam avut pe toate şi este foarte clar unde am ajuns. Sublima democraţie le foloseşte lor, nu… ţie.

Am neplăcuta senzaţie că majoritatea populaţiei încă mai trăieşte cu un picior în trecut şi celălalt picior a rămas undeva-n aer… şi din când în când cu iluzia votului în buzunar.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UuOmsGXznHU]

Mă dau pe blog: România veselă

Posted on by — 30 Comments ↓

Vremuri triste, ţară veselă. Explicaţiile sunt multiple ca răspunsurile la testele grilă. Sau ca la alba-neagra: „asta are, asta n-are, care are, care n-are?” E bine, trăim în ţara celor 22 de milioane de antrenori de fotbal, 22 de milioane de mecanici auto, instalatori, zidari, zugravi şi electricieni, 22 de milioane de analişti politici şi tot atâţia economişti, 22 de milioane de alegători şi potenţial potenţi candidaţi şi… 22 de milioane de viitor şomeri. Pe 6 decembrie se termină şi ameţeala care a dat peste cap toată ţara şi cineva o să ne tragă preşul de sub picioare şi o să stingă lumina. Ştiu, ştiu, suntem „descurcăreţi”, însă sintagme ca „frate cu codrul” – cacofonie acceptată gen biserica catolică – nu mai sunt actuale, Verestoy şi Pinalti au avut grijă să nu mai avem codrii. Ne vedem în parcul Carol sau într-un parc virtual, la alegere.

Mă distrează euforia aproape revoluţionară cu referendumul. „Să mergem să-i dăm jos pe bandiţi!” Cool frate! Mai sunt câteva zile şi jur că n-am văzut nicio informare legat de acest subiect. Ok, ok, promit: azi mut de pe Animax pe Boomerang, poate nu m-am uitat la posturile de televiziune care trebuiau. Nici în presa scrisă, nici la televizor nimic despre diferenţa dintre un parlament unicameral propus de actualul preşedinte şi cel actual, bicameral. Treaba asta are un iz „size does matter”, adică conotaţii sexuale.  Exact ca: “Mai vreau odată!” 😛 O au prea mare, nesimţiţii, hai să le-o tăiem. Cred în necesitatea reformării clasei politice, dar este complet greşită abordarea. Nu cantitatea ci calitatea parlamentarilor contează. Numărul şi structura parlamentului n-are nicio legătură cu calitatea parlamentarilor. Şi – între noi fie vorba – am mai spus asta: pe lângă aspectul strict populist al manevrei, pe de o parte votul este strict consultativ, adică nu are nicio relevanţă, în practică nu o să se schimbe absolut nimic, pe de altă parte adevărata problemă este ambiguitatea actualei constituţii, se încalecă puterile de stat şi cred că după 20 de ani de bâlbâieli şi brambureală, ar fi momentul pentru o reală reformă constituţională şi să hotărâm dacă ne dorim un stat prezidenţial sau unul parlamentar. Sună uşor a sofism, dar este foarte simplu.

Armata celor 12 maimuţe. Avem un car de candidaţi la preşedinţie: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor, Kelemen Hunor, George Becali, Ovidiu Iane, Remus Cernea, Constantin Rotaru,Constantin Ninel Potarca şi Gheorghe Eduard Manole. Bătălia se va da între primii trei, restul este doar împrăştiat de voturi aiurea. Favorabile – din păcate – stângii. Oprescu, vrea-nu vrea, conştient-inconştient, pus sau de bună voie, joacă pe mâna stângii şi probabil îi facilitează fostului său coleg de partid accederea în turul doi. Nicio surpriză de la aşa numitul „candidat surpriză”. Tare mă tem că se repetă formula Iliescu-Vadim în versiunea Băsescu-Geoană, caz în care în turul doi stau acasă şi mă scobesc în nas. Rău mai mic nu există, este o invenţie subversiv-propagandistică. Geoană preşedinte şi – foarte probabil – Adrian Năstase premier reprezintă doar o schimbare de mafie.

Şi apropo mafie, sloganul cel mai „vero” este cel al lui Vadim: „Jos mafia, sus patria!” Nu este nou, dar – din nefericire – valabil.
„Împingem împreună”, „Scoatem România din priză”, „Vai România!” şi toate celelalte sunt mai mult decât slăbuţe. O psihanaliză ar merita poate „Luptă pentru tine” – a 4-a sau a nu ştiu câta lozincă lansată de stuff-ul lui Băsescu, dar… de ce? Adică, cu ce folos?

Discuţiile – neinteresante. N-am auzit mai nimic despre atribuţiile reale ale candidaţilor la preşedinţie, doar populisme. Schimbarea – sau nu – de la Cotroceni, nu schimbă actuala componenţă a parlamentului şi nici starea de fapt în care se zbate ţara şi noi cu ea deodată.

Toată porcăiala cu dosare, clipuri pe YouTube, sms-uri, bloguri şi bla-bla show-uri la televizor, au scos din discuţie criza, lipsa unui guvern şi lipsa unui plan economic viabil iar dezastrul inevitabil stă după colţ cu braţele-n sân şi zâmbetul pe buze şi ne aşteaptă după magicul 6 decembrie.

Cel mai amuzant este că în locul unei dezbateri între candidaţi, avem dezbateri despre o posibilă – sau eventuală – dezbatere. Ha ha ha! 😆

Teoretic ar exista o soluţie. Mă tot gândesc la asta de luni de zile şi când am crezut că am găsit-o, am aflat că au fost alţii mult mai deştepţi înaintea mea, respectiv  William Henry Smyth în 1919 şi se numeşte „Tehnocraţie”. Dar despre asta povestesc altădată…

V-am şi m-am plictisit destul! Ha ha ha! 😆

M-am rupt în figuri, m-am dat în stambă, petic şi băşini, să mă dau niţel şi pe blog, doar am promis.

Am pornit agale pe WordPress, adică prin vecini. Rezultatele la SuperBingo nu mă interesează – dar pare subiectul cel mai fierbinte, speranţa moare ultima… –  aşa că mi-am băgat nasul în ce-i doare pe bucureşteni cel mai tare zilele acestea, Scrisoare catre nenea Metrorecs:
„Sa stii ca taticu si mamica sunt tare furiosi pe tine ca nu stiu ce le`ai facut. Taticu a zis ca te baga undeva, da` mamica a zis ca de ce vorbeste asa urat si pe urma nu a mai zis nimic, ca taticu a si pognit`o.
Draga nene, iti scriu ca sa te rog ceva din inima. Taticu, care nu`i un om rau, a zis ca a cumparat de la tine un “abonament” sau asa ceva si ca de banii pe care ti i`a dat, te`ai obligat sa il duci in fiecare zi la serviciul lui si ca se gandeste sa te dea in judecata ca de ce nu iti indeplinesti partea ta de obligatie.
Nene Metrorecs, eu nu stiu…”  Cred că subiectul a făcut trafic – în locul garniturilor care au stat şi mai stau şi astăzi – fiindcă am mai găsit o grămadă de blog-uri pe acest subiect.
„Amicul” meu Tismăneanu iar face apel să-i votăm şeful. Dacă nu iese preşedinte, rămâne fără slujbă şi s-a obişnuit cu pupatu-n cur.
La Roxana am dat de un clip al lui Crin Antonescu, YouTube Uber Alles!
Gata cu politica! Nu mai citesc, nu mai spun nimic! Parol!
Aşa am dat de Mantzy „Probably de meanest blog in the world” şi am aflat ce caută… iaurtul în vagin. Forumurile sunt o sursă inepuizabilă de râs şi plâns.
Duminică,  22 noiembrie, mare concert mare în El Comandante. 6 trupe vor distra câte 20 de minute publicul amator în semi finala unei competiţii organizate de trupa Byron. Finala o să fie un concert alături de trupa care-şi serbează al 3-lea an de existenţă pe 30 noiembrie în Club Fabrica. La Mulţi Ani şi baftă concurenţilor!
Şi uite cum nu scap de politică nici cum! Am ratat-o şi pe asta: trupa iris a concertat moca pe 11 noiembrie în favoarea lui Oprescu la Cinema Republica. Moca pentru public. 😀
Sex şi cugetări la marginea patului am găsit la Asaseya. Ca idee: „Am facut dragoste pana am cazut epuizata in bratele lui si am adormit.”
Asta mi-a amintit de o fază din viaţa mea jalnică. Eram acum ceva ani în urmă într-un băruleţ din inima Braşovului şi mă tatonam din priviri cu o fată. După câteva beri stinse cu coniac, mi-am luat inima-n dinţi şi ţigara – de şmecher – în colţul gurii şi am abordat-o vertical: n-ai vrea să fumezi cu mine ţigara de după, să evităm dezamăgirile… 😆
Cărţi. Ugly Bad Bear ne recomandă două. Dianei Haulică, CONTRACTE SPECIALE REGLEMENTATE DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR şi cartea Lorenei Lupu, HYDE PARK.
„Blog de ziarist ratat” – sună bine. Azi cinci întrebări de fată. Băieţii „ştie” răspunsurile! 😆
Film. „2012” – nu l-am văzut, nu ştiu dacă am să-l văd. Despre el aici.
La Meşterul Manole am citit despre dezamăgire: „Rămâne însă dezamăgirea judecăţii corecte pe care uneori aş dori-o să fie greşită. Să fiu măcar o dată, dezamăgită în dezamăgire…” Drăguţ.
În grădina de vis al Elisei azi am bălit la o prăjitură cu mere. Apropo reţete, intratul în post mi-a adus vizitatori în căutarea reţetelor cu varză! 😛 Şi – tot apropo – trafic. Vineri pe la prânz am lăsat deschis pe pagina analizei traficului, la acel moment aveam 158 de vizitatori. Mi-am văzut de alte treburi prin casă şi când m-am întors la computer, am dat refresh. Numărul de vizitatori a scăzut la 143… ha ha ha! Nu ştiu ce s-a întâmplat, probabil unii s-au răzgândit. Nu, nu mă plâng de trafic, în ultima vreme numărul vizitatorilor mei s-a dublat. Că-i de bine, că-i de rău, habar n-am.
Despre ce am făcut „io” azi, adică mi-am spionat vecinii, dar la un alt mod scrie 22 Visions într-un post cu parfum misterios şi plăcut.

[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=gfuRz1w_8ss&feature=related]

În top 10 Ze-list aceleaşi nume se rotesc de când mă ştiu. Cabral, Ciutacu, Mircea Badea, Visurât (cu sau fără mă-sa! Ha ha ha!), adică bloguri devenite instituţii. Sunt mai anarhist din fire, nu mă duc la pomul lăudat, ba, am obiceiul să fluier prin biserică.

O să-mi vizitez şi prietenii, musafirii din blogroll, n-am făcut-o de mult şi-mi cer iertare. Dar pentru moment atât. 🙂 Am avut o seară naşpa şi un început de zi aiurea, cu plimbarea aceasta m-am mai relaxat. Sper să o faceţi şi voi. 🙂

Alegerile pe YouTube!

Posted on by — 10 Comments ↓

Mai sunt câteva zile până la prima rundă de alegeri şi campania aceasta, cu toate că a fost cea mai lungă, a fost şi cea mai sterilă.

M-am plictisit de dosare, de discul cu fraudarea, de mitingurile unde candidaţii îşi arată muşchii în faţa audienţei adusă cu autobuzul, de talk-show-urile de la televizor unde jurnalişti, politicieni şi tot felul de para şi psiho şi poli analişti discută interminabil despre subiecte care poate dau bine la o mare parte din electorat, dar nu au nicio legătură cu subiectul.

M-am săturat de reforma despre care doar se vorbeşte de 20 de ani şi nu s-a făcut nimic.

În locul întâlnirilor faţă-n faţă, anul acesta candidaţii au preferat războiul viralo-virtual. Clipuri peste clipuri şi contra clip-uri pe YouTube.

Se discută şi despre lipsa interesului din partea populaţiei, prezenţa la vot fiind estimată la 35-40%.

M-am gândit şi am o soluţie pentru toate. 😀

Facem un canal (colector 😆 ) electoral special, fiecare candidat îşi pune clipul şi votăm. Cine ia cele mai multe voturi câştigă alegerile şi cu asta basta.
Treaba poate fi securizată, nu poţi vota de două ori, deci excludem frauda, e comod, nu tre’ să ne deplasăm, unde nu există internet, vin oficialităţile cu laptopul şi se rezolvă! Plus se economisec mulţi-mulţi bani!

Dacă totul este oricum virtual, promisiuni şi vorbe goale, ba, am auzit că nici criza nu ar fi adevărată, de ce n-am vota şi noi tot aşa? Lejer şi… la mare mişto. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=K5EoTU4oj8Q]

Nopţi liniştite de noiembrie

Posted on by — 8 Comments ↓

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=it1NaXrIN9I]

Sau mai puţin liniştite.
Ne învârtim în aceleaşi cerculeţe previzibile şi ne mirăm că nu se întâmplă nimic cu viaţa noastră, că ne-am blazat, ne-am blocat, ne-am ratat la o întindere de mână, la un pas în afara cercului.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nVzebCOuQnM&feature=related]

Dacă nu întinzi mâna n-ai să simţi niciodată, dacă nu faci pasul, nu afli cum este dincolo. Dacă n-ai curajul să plângi nici când eşti singur, nu vei simţii niciodată uşurarea de după.
La dracu, vreau o ţigară! 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JUSZrY9R7l4]

Am scris despre o parte din evenimentele lunii noiembrie, dar nu de toate. Este o lună plină, buzunarul să te ţină! Pe mine nu prea, asta e, am trăit şi vremuri mai bune şi nu zic hop până nu sar gardul, dar pot venii vremuri şi mult mai proaste.

Până-n prezent din ce era interesant de văzut, doar luna asta, am ratat Jon Lord, Implant Pentru Refuz şi ieri W.A.S.P.
Joi, 19 noiembrie este rândul lui Paul Di’Anno la Silver Church după ce concertul de la Cluj a fost anulat din lipsă de interes… Vineri, 20 noiembrie vin Superbutt din Ungaria, un Metalcore incisiv, clasa superioară, sper totuşi ca măcar pe ei să-i văd în Suburbia.

Înaintea concertului Garbarek din 25 noiembrie de la Sala Palatului, pe 22 noiembrie, tot acolo, avem şi „Diva Jazz-ului Modern”, concertul lui Diana Krall, aflată în turneul de promovare al noului ei album „Quiet Nights”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=usH4nVyy9A4&feature=channel]

Diana Krall este poate una din cele mai apreciate şi premiate artiste Jazz din zilele noastre, pianistă şi o voce de excepţie.
A debutat în 1993 cu albumul „Stepping Out” şi „Quiet Nights” este al 9-lea ei album de studio. Vocea ei puternică, dar şi senzuală a cucerit lumea rapid. Noul album păstrează tradiţia, e un Jazz aerisit cu orchestraţii subtile, aranjamentele, temele, abordarea modernă are adânci rădăcini clasice. Este prima oară prezentă în România, o seară alături de muzica ei nu poate fi decât deosebită. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7sxK8ghb9PU&feature=channel]

Brazda lui Novac este primul cartier in care s-au construit blocuri în Craiova.

Proiectul solo al lui Victor Popescu, pornit în 1997 pe vremea când era student la Arhitectură în Bucureşti, abordează un IDM înrudit cu Autechre şi Aphex Twin (conform propriilor declaraţi ale lui Victor), dar are şi o amprentă personală şi se resimt (şi aud) note distincte abordării europene şi zonei de Est (şi Balcani).

Din 2003 Victor porneşte propriul său studio numit „Square sound studio” şi treptat descoperă avantajele sintetizatoarelor autentice faţă de softwear-urile tot mai răspândite şi utilizate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=L9g5aiLp6jI&feature=player_embedded]

La o zi după Garbarek, pe 26 noiembrie, de la ora 22 Brazda Lui Novac concertează în clubul Control. Biletul e 10 RON şi la ce am auzit din programul lui Victor la Cybermental face toţi banii!

Jan Garbarek – Dresden şi o haltă la Bucureşti

Posted on by — 15 Comments ↓

Nu Jean de la Craiova ci Jan de la Mysen.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Mjgr9UJuODM&feature=PlayList&p=EB4C4594BF854829&index=100]

Cu muzica lui Garbarek – ca de altfel cu Jazz-ul în general – m-am împrietenit relativ târziu. De prin ’87 am fost la festivalurile de Jazz de la Sibiu, mergeam la toate concertele care onorau Braşovul, dar în adevăratul sens, realmente, am început să percep, să simt, să rezonez cu Jazz-ul prin 1992 când am început să-i „gust” pe Steve Coleman, Jhon Coltrain, Rova, Stan Getz, Miles Davis, Jan Garbarek, Keith Jarrette, Victor Wooten, Hasidic New Wave şi mulţi-mulţi alţi artişti. Muzica – încă o dată – m-a luat ca un val… 🙂
Într-o perioadă am pictat exclusiv ascultând Miles Davis, Keith Jarrette şi… Jan Garbarek.
M-am îndrăgostit de muzica lui prin albumul „Twelve Moons” apoi unul câte unul am devorat toate discurile.

garbarek

Jan Garbarek s-a născut pe data de 4 martie 1947 în Norvegia, tatăl său fiind polonez, mama norvegiancă.
Abordează un Jazz modern şi colorat cu inflexiuni de World Music şi muzică clasică. Are un ton aparte al saxofonului, un sunet magic, multe din temele sale alungite amintesc de muzica orientală, de chemările credincioşilor la moschee. Construieşte de multe ori din linişte, din nimic, din sunete discrete „vrăjeşte” armonii senzuale, are un puls natural, un crescendo inteligent, mult bun simţ şi mult-mult feeling, sensibilitate, dar şi un apetit de joacă (play). Garbarek are un aer mistic, o strălucire ezoterică, ceva ce te farmecă şi te ţine legat, o vibraţie, o trăire specială, o călătorie dincolo de convenţional şi graniţele muzicii Jazz şi o experienţă sonoră unică şi multiculturală.

Şi-a început cariera la sfârşitul anilor ’60, a colaborat pe rând cu George Russell, Terje Rypdal, Keith Jarrett, Ralph Towner, Bill Connors, Bill Frisell, David Torn, Gary Peacock, Fateh Ali Khan şi mulţi alţii.

http://www.garbarek.com/

Oarecum paradoxal, cel mai de succes album al său este „Officum” din 1994, o lucrare alături de corul Hilliard Ensemble din Anglia, ce amestecă abordarea aerisită şi subtilă care caracterizează muzica lui Garbarek cu muzică Renascentistă şi Gregoriană a corului. Un experiment extrem de rafinat şi inedit, o fuziune aparent imposibilă, dar miraculos realizată şi reuşită de Garbarek între sobru şi experimental, între tradiţional şi modern. Discul a devenit cel mai vândut titlu al casei de discuri ECM şi a pătruns în majoritatea clasamentelor muzicale europene, fapt inedit pentru un astfel de material.
Ultimul album de studio semnat de Jan Garbarek este „In Praise of Dreams” din 2003, un disc cu ton proaspăt, viu, putem spune deja clasic pentru Garbarek pe linia „Visible World” şi „Rites” – un material genial – şi după un alt album mai sobru din 1999 cu acelaşi cor, Hilliard Ensemble.

Anul acesta Garbarek ne-a dăruit primul său disc live, intitulat „Dresden”, un material ce conţine 16 piese care ne plimbă prin toate momentele evoluţiei artistului, reinterpretările însă sunt mult mai incisive, saxofonul lui Garbarek în unele locuri mi-a amintit de stilul şi abordarea lui Miles Davis de la sfârşitul carierei, momentele liniştite, caracteristice artistului au fost condimentate cu o interpretare foarte dinamică, elementele moderne, infuzia de Fusion şi Acid s-au integrat organic şi rezultatul este – din nou – fascinant.

Pe 25 noiembrie, sub egida Masters of Jazz ne aşteaptă un concert de clasă, un eveniment unic şi obligatoriu.

Biletele pentru spectacolul lui Garbarek s-au pus în vânzare la Sala Palatului, magazinul Muzica, în reţeaua magazinelor Diverta, Vodafone, Germanos, la Librăriile Cărtureşti şi on-line:
http://www.bilete.ro
http://www.blt.ro
http://www.ticketpoint.ro
http://www.eventim.ro
http://www.myticket.ro
cu preţuri cuprinse între 100 şi 350 RON.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FzSRemRHwZI&feature=player_embedded]

Scrisori de la Olga (3)

Posted on by — 35 Comments ↓

12

(Scrisori de la Olga (1)
Scrisori de la Olga (2) )

Cred că e timpul să pun capăt „telenovelei”. Majoritatea au înţeles despre ce este vorba: Olga de pe Volga ne duce cu… vorba. 😆 😆 😆

Acest min-serial nu este despre Olga, ci despre… Costel. A lăsat un comentariu la „episodul” anterior, îmi permit să-l citez: „din cate vad eu si eu am primit aceste scrisori. sa fie oare vreo teapa .suntem noi prea creduli ca prea totul este identic.”

Unii spuneau că „Olga” e o fată simpatică, alţii că este prostituţie mascată, alţii că vinde obiecte de uz casnic… Ce mă intrigă – şi ce m-a intrigat de la bun început, adică de la prima scrisoare – este faptul că nu m-am prins care este de fapt schema: Olga nu vinde nimic, poate alimentează iluzia unor naivi, este doar o fantomă, un… love-spam. La scrisorile „nigeriene” şi copii de 3 ani ştiu deja care este schema – doar Neti Meir nu! Ha ha ha! 😆 – în „cazul Olga” însă nici acum nu ştiu care este motivaţia din spatele „romanţei”.
Am încercat să o scot din „bârlog”, dar indiferent de ce îi scrii, ce-i răspunzi la scrisori, ele îţi vin frumos în aceeaşi ordine, cu aceleaşi fotografii, mecanic, imperturbabil şi fără nicio noimă. Fotografiile sunt de dimensiune mică, evident copiate de undeva de pe internet… 🙂

Îmi tot scria în limba româna, eu îi răspundeam în rusă ( 😆 ) şi o rugam să-mi scrie în engleză fiindcă probabil îi este mai la „îndemână”.
Însă şi textele în engleză par „plimbate”, trecute, filtrate  prin acelaşi Google Translate… “Rusoaica” noastră poate fi chiar Gigi din Caracal sau Petrică de la Buzău…. 😆 😆 😆

OLGALOVEX…. 🙂 [email protected]

IMG_0058IMG_0046IMG_0053

„Buna!

Cum sunt azi? Am placerea de a obtine adresa dvs. de e-mail din nou. Aceasta aplaudat-ma up chiar. Am facut recent, pentru o plimbare. Am fost in parc. Eu a observat coupe acolo. Ei au fost atat de fericit cu celalalt. Ei uitam unii la altii, cu caldura si tandrete. Aceasta este o dragoste adevarata. Eu vorbind cu miros patrunzator. Invidiam-le un pic Vreau sa iubesc si a fi iubit. Eu sunt visam de dragoste sincera, atunci cand oamenii inteleg reciproc & chiar fara cuvinte. Ei incredere unul in celalalt & pregati planurile lor cu privire la
de viata viitor impreuna. Asta-i grozav. Dragostea este sentimentul cel mai bun in lume. Eu nu am intalnit o persoana demna, care ma iubit cu adevarat. I din data de cu niste oameni Rusa dar nici unul nu le-am putut incredere & fi sigur ca in. Tu, probabil, au fost surprinsi ca m-am unica. Nu am fost niciodata casatorit &
nu au copii. In timpul vietii mele am avut relatie serioasa cu persoana, noi am fost de gand sa se casatoreasca, dar el ma tradat. El adulterul comis cu prietenul meu. A fost o tradarile dublu pentru mine.
Doua Cel mai apropiat de oameni lasa-ma jos. Nu pot descrie prin cuvinte starea mea de la faptul ca de var. Eu nu pot dori sa-l chiar si pentru un dusman. Dar timpul este vindecator mare. Am reusit sa supravietuiasca & vounds mi s-au inasprit. Acum Eu sunt deschis pentru relatie, dar chiar si un an inainte am fost sigur ca am nu va incredere in nimeni nici mai mult. Dar familia mea si prieteni adevarati, incurajate pe mine. Acum, eu sunt optimist Eu cred ca despre tine? Vrei sa fi relatie serioasa? Sper ca nu au avut o astfel de experienta in rau dragoste ca si mine. Ce femeie nu-ti place? Ce caracteristici nu te goale in femei? Motive spune-mi. In ceea ce pentru mine, vreau sa fiu cu un om cu un puternic caracter, inteligent, ambitiile, comunicativ, vesel, atent & bland. El ar trebui sa fie un om de un cuvant. Urasc oamenii increzut. Ei spun
doar cuvinte, dar in realitate ele nu fac nimic. Eu nu am o multime de prieteni. Si tu? Eu am unul mai bun prieten. Numele ei este Lena. Ea sfatuiti sa-mi RFI pentru a obtine acduainted cu o persoana de pe Internet.
Sincer vorbind primul I ar putea satisface te de pe Internet. Din pacate Eu nu am de pe computerul meu. Eu scriu pentru a va de la Internet-cafe. In primul rand nu am stiu acum de a utiliza calculatoare. Bat prietenul meu mi-a aratat & a dat instructiuni. Deci, acum am inteles ca este destul de un calculator lucru esential in societatea noastra. Eu sunt crestin. Ce religie a face tu au? Ai incredere in Dumnezeu? In ceea ce pentru mine incredere in Dumnezeu. Dumnezeu este unul pentru toti oamenii nu sunteti de acord cu mine? El da fortele pentru a trai. Cand m-am Du-te la biserica ma face sa ma simt mai usor & forjat probleme se invecina. Face te duci la biserica? De asemenea, am vrut sa-ti spun un singur lucru. I like de gatit. Eu pot sa spun ca eu sunt bun la asta. Am Cook diferite feluri de mancare: supe, tocana, salate, placinte si multe alte lucruri. Dar Borch meu este o Bost. Ai auzit despre acest vas? Imi place gheata – crema & ciocolata foarte mult. Eu, de asemenea, precum chineza Cuisine. Care Bucataria do ai prefera? , pls spune-mi ziua ta. Ce este dvs. semn al zodiacului? In ceea ce pentru mine m-am nascut 13. Mart Sunt un Fishes. Bine, sa de a termina …. Sunt foarte bucuros sa reale scrisorile tale.

Good Lusk la locul de munca Cu stima, Olga!

(13 octombrie)”

1610

După o zi de pauză – ce emoţii am avut! 😆 – pe 15 octombrie mi-a venit şi primul mail în limba engleză:
„Hello my dear Attila!
I▓m so sorry I couldn▓t write to you yesterday! I was so busy at my
work. And then I had to help my mum about the house. My parents were
waiting for their relatives , so they are preparing to receive guests.

But you even can▓t imagine how happy make me your letters ! I look
forward you letters ! I ▒m glad that I have met you in my lifetime.
Thanks God that your letters are coming to me.

My relation to you becomes more & more serious with each your e-mail.
What▓s a pity that we are far away from each other. I▓m fired of
loneliness It▓s so difficult not to have a person near you who loves
you, takes care of you & respects you. Sometimes when I come back home
after work I fee despared . And only your letters , your attention
make me stronger. Help me to get rid of my loneliness! I want to feel
care & kindness. I▓m sorry for such an introduction you what I peel
now & I want you to know about it . Please write to me what you feel
about me, ok?

It▓s important for me. I want to get reciprocity from you. How is your
life ? What are you doing? You wont believe but I can say that I miss
you . You know. I told my mum about you & she said that she wants to
believe that I have met the right man. I didn▓t expect that she
supports me in the idea to find a person through the Internet but she
said that it didn▓t matter now I would get acquainted with a men, the
only important thing is to find a men with whom I will have children.
My heart was so beating when she was saying all these words. I can▓t
say that I▓m so sensitive but her words touched me so deeply!

These words were from my closest person & I▓m so grateful that she
supports me in my ideas.

Now I can say for sure that I▓m quite serious concerning you & our
relationship. And because of it I don▓t want that our relationship
develop only by the Internet correspondence . Of course our letters
help us to learn a lot of things about saying the most important words
directly to the person. Don you support me in this or don▓t you agree
? I fried do describe here my thoughts directly now possible. I wrote
this e-mail to tell you what I have in my heart now, I▓m dreaming to
become closer to you . Pls understand me & I ask you about only one
thing! Be sincere !!! Tell me what you feel. Tell me what you think
about our future relationship. As for me I began writing to you not
just to have a jun. But on purpose to find the right person for
meeting & may be for marriage But we can discuss such a serious step
in out life confidentially . I wand to ,believe that our meeting will
happen one time . My dear I say all these words from my heart . I▓m
sorry I didn▓t answer some of your questions but I▓m sure these things
which I mentioned are more important . I▓m finishing with these words
now. I▓m waiting your reply.
A sensitive kiss for you Attila!!!! Forever you, Olga!!!”

1415
Mai am 3 mailuri, apoi nu i-am mai răspus şi şirul s-a întrerupt (şi mi-a frânt inima… 😛 ). La câteva zile am primit din nou primul mail ca şi cum nu ne-am cunoaşte, nu s-ar fi întâmplat nimic…
Când am postat primul post cu „Scrisori de la Olga”, i-am trimis un mail în 3 limbi cu rugămintea să citească şi link la acel blog. Ca răspuns mi-a venit încă un „episod”, continuarea seriei, fără nici un conţinut real personal, fără sens, fără nicio legătură cu… realitate.
„Corespondenţa” cu „Olga” a fost un şir de monologuri pe care le-am primit regulat ca zeci, sute sau mii de alţi bărbaţi din întreaga lume.

OLGALOVEX este pretutindeni pe internet, „corespondează” în toate – sau aproape toate – limbile şi amăgeşte – şi dezamăgeşte – creduli.

Mereu m-am întrebat de ce lumea virtuală scoate la suprafaţă din om ce este mai urât, mai murdar… Presupusul anonimat, aparenta libertate şi lipsă de responsabilitate în loc să o folosim să ne prefacem măcar că suntem mai buni, mai frumoşi şi mai inteligenţi ca-n realitate, mai de grabă îl tentează pe om să-şi dea frâu liber la partea întunecată şi mizeria, josnicia din el…
Suntem nişte fiinţe absolut fascinante. Uneori diabolice, dar de cele mai multe ori doar patetice şi demne de milă…

„I would like to get acquainted with the man for serious relations. I would like to tell
not much about myself, I like to read books, to me to like to go in for sports. I never
was married and I do not have children. I have decided to find the unique man by means of
the Internet. If somebody writes me that I at once I will answer.”

„Me gustaría conocer a un hombre para relación seria. Me gustaría a mí mismo no hay mucho que contar, me gusta leer libros, me gusta jugar deportes. Yo nunca he estado casada y no tengo hijos. Decidí con la ayuda de la Internet para encontrar un solo hombre. Si tengo a alguien que escriba algo, me respondió de inmediato.”

“Vorrei conoscere un uomo per gravi relazioni. Vorrei nel tuo cuore non è molto da dire, mi piace leggere libri, mi piace lo sport. Non sono mai stato sposato e non ho figli. Ho deciso, con l’aiuto di internet per trovare un solo uomo. Se qualcuno me p…”

www.intimitate.ro.olgalovexwww.date.co.uk.olgalovexwww.amistad.com.olgalovexwww.deliciu.ro.olgalovexwww.irezistibil.ro.irezistibilwww.simpatie.ro.simpatie

Confruntarea

Posted on by — 15 Comments ↓

Cine dracu e Mihnea Măruţă??!

Confruntarea, cum era de aşteptat, palidă, ajustată în favoarea lui Băsescu care a vorbit cât a poftit şi nu l-a oprit nimeni şi cu un Antonescu inteligent, dar prea elegant. Hibă liberală pe semne… Bunul simţ.
Una peste alta, Băsescu a dat încă o dată dovadă de abilitate, Antonescu de verticalitate şi de amintita inteligenţă şi bun simţ, ce – consider eu – sunt calităţi mai importante la un preşedinte, decât abilitatea.
Antonescu mi-a câştigat votul: avem aceeaşi carte preferată, „Maestrul şi Margareta”. 🙂

Geoană absent nemotivat. Băsecu cred că spera să surprindă cu invitaţia şi confruntarea să nu aibe loc. Nu era pregătit şi a “confirmat” faptul că faţă de Antonescu nu are nicio şansă. Ce e bine şi eu sper să ajungă Antonescu în turul doi şi nu Geoană şi astfel să-i facem cu mânuţa lui Băsescu. 🙂

Cel mai prost s-a simţit doamna Băsescu, picată la mijloc într-o discuţie despre demnitatea femeilor şi aprecierea lor în societatea şi mai cu seamă în zona politică mioritică, o discuţie care bătea clar la Elena Udrea, dar doamna Băsescu a încasat-o şi sincer, cred că ar fi extrem de fericită să scape de la Cotroceni! 😆 😆 😆
Glumele au fost subţiri şi – iar părerea mea – nu-şi aveau locul. Nu trăim vremuri vesele. Dar Băsescu nu avea ce să ne spună, realizări ioc, glumele însă nu ţin loc de idei.

În rest, confruntarea amintea fantomatic de emisiunile TVR din epoca Iliescu, dar – unde am ajuns domne! – a picat bine şi aşa cum a fost. De virozele virtuale, clipuri pe YouTube, arătatu’ muşchilor de la distanţă la telejurnale sau mitinguri electorale, m-am săturat ca de iarna care nici n-a venit.
Discuţia – părerea mea – a fost de prim-miniştrii şi nicidecum de candidaţi la preşedinţie, dar asta e o altă problemă – gravă, dar ignorată.
Urmează alegeri prezidenţiale, e drept, probabil noul preşedinte o să desemneze un nou premier, dar cam aici se şi termină treaba preşedintelui legat de guvernare. Sau aşa ar fi normal. Este tot atât de adevărat că avem un sistem dubios, o ştruţo-cămilă şchioapă, nu suntem nici stat prezidenţial, nici parlamentar, se încalecă şi se faultează instituţiile statului între ele, împărţirea atribuţiilor este neclară şi ponoasele le-am tras noi, politicienii le jonglează după bunul plac.
Şi m-am săturat de vorbe. De lozinci.

Trăiţi bine?

Cea mai reuşită lozincă, din toate câte îmi amintesc din ultimii 20 de ani, a fost al lui Vadim acum câţiva ani: „Jos mafia, Sus patria!” Asta nu m-a făcut să-l votez – 😆 – dar lozinca în sine, nota 10.

O fi criza, zgârcenia, faptul că se achită datorii, firmele implicate în campanie sunt clientela politică şi nu cele mai bune firme, nu cu cei mai buni specialişti, putem să ne dăm cu presupusul…

„Scoatem România din criză” – „Scoatem România din priză”

„Împreună învingem” – „Împreună împingem”

„Hai România” – „Vai România”

„Luptă pentru tine” – „Lupul pentru tine”


Din nefericire, nimic nou pe frontul de Est:  „o ţară mică… două, trei mese.”

Scrisori de la Olga (1)

Posted on by — 29 Comments ↓

O108219_4948_1_0lga

Există iubire pe internet? Mulţi se întreabă dacă este ceva dincolo de virtual, de masca binară şi de nickname-urile confortabile, în spatele anonimatului aparent, dacă poţi să-ţi găseşti fericirea via internet. Romanţe…. 🙂

Trăim într-o lume strâmbă cu valori şi realităţi răsturnate, o lume în care creşte viteza şi scade timpul, o lume în care omul pare – sau este – situat împotriva naturii, nefirescul a devenit obişnuinţă şi totul este relativ în relaţie cu tot restul. Nu vă plictisesc – încă o dată – cu teoriile mele fragile despre criza morală. Nu acum. 😛

Tot mai mulţi oameni petrec tot mai mult timp conectaţi la internet. Refugiul a devenit dependenţă, relaxarea dependenţă.
Deschizi computerul, verifici mailurile – unde-s scrisorile scrise de mână, cu stiloul, scrisorile parfumate? – te conectezi pe Messenger, citeşti presa, asculţi radio de pe internet, socializez pe situri dedicate. Asta faci dimineaţa în timp ce-ţi sorbi cafeaua, asta faci pe ascuns şi la serviciu şi seara când ajung acasă te reconectezi rapid să continui o discuţie întreruptă la 6 sau să cauţi un nou prieten…

Am şi am avut şi eu la rândul meu zeci de conturi pe nici nu mai ştiu câte site-uri. Sau sait-uri cum se spune mai nou. 😀 Internetul părea o fereastră cu multiple privelişti, o „ţeavă” prin care săpatul unui tunel până-n China dura câteva secunde sau nici atât.
Am prieteni care şi-au cunoscut jumătatea prin intermediul internetului şi s-au căsătorit. Nu trăiau în aceeaşi ţară, internetul elimină graniţele, desfiinţează vama şi paşaportul.
Unii cred că-i „tarlaua” nimănui şi pot să facă ce poftesc, nu există nicio limită, nicio lege, cu atât mai puţin legea bunului simţ.
Dacă păţeşti două-trei glume proaste, inevitabil devii paranoic. Sufli şi-n mous şi scuipi nu-n sân şi direct pe monitor… 😛 😛 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RyP24d8LHv8]

OK. M-am trezit cu un mail de pe un site de dating unde dracu ştie când mi-am făcut cont, mail care mă anunţa că am un mesaj nou. Recunosc, era o dimineaţă mohorâtă, nu aveam chef de nimic, nu ştiam ce să mai fac numai să nu fac nimic, aşa că m-am dus pe site-ul respectiv să văd despre ce este vorba.
După a 5-a,   6-a încercare am nimerit parola şi am găsit asta:

De la:Olgaxxxxx

Data:10/08/2009
Subiect:Buna
Mesaj:Salut!

„Numele meu este Olga. Eu caut aici pentru om pentru relatii serioase. M-am uitat chestionarul dvs. si-au
a decis de a face cunostinta cu tine. Aici e-mail meu: [email protected] . Comwrite I se asteapta raspunsul dumneavoastra. Eu am nu msn, astfel incat sa-mi scrieti pe e-mail meu. Ok?”

M-a amuzat mesajul, mai primisem câteva de genul acesta şi după ce le răspundeam pe mail, primeam tradiţionala scrisoare „nigeriană”… ha ha ha! 😛
I-am răspuns totuşi. Ştiţi că am căpătat o slăbiciune pentru rusoaice… 😛

Seara am primit acest mail însoţit de două fotografii:

„Buna ziua prietenul meu nou.
Sunt foarte multumit pentru a vedea scrisoarea dumneavoastra, ma bucur ca ati raspuns asa de repede pentru mine.
Numele meu este Olga, eu sunt o fata simpla. As dori sa stiu mai multe despre tine, vreau sa construiasca relatii cu tine.
Va trimit pozele mele, te rog trimite-mi fotografiile dvs. vreau sa te vad.
In scrisoarea urmatoare va voi spune mai multe despre tine, si vreau sa stiu despre tine cat mai mult posibil.

Noul dvs. prieten Olga.”

45

Va urma. 🙂