Suicidal Tendencies – No Mercy Fool! The Suicidal Family (2010)

He’s back. The Suicidal Maniac. Cyco Miko şi gaşca de nebuni din Venice (L.A., California) s-au întors!
Poate că la noi nu sunt chiar cei mai populari, dar ST sunt o bucată (mare) de istorie Rock pe segmentul Hardcore Punk/Crossover/Thrash şi Funk Metal.
Înfiinţaţi în 1981 în formula Mike Muir – voce, Mike Ball – chitară, Carlos “Egie” Egert – tobe şi Mike Dunnigan – bas, devin faimoşi în 1983 când „dumnezeul” MTV le rulează intensiv clipul „Institutionalized”, fiind de altfel prima formaţie Hardcore care s-a bucurat de un astfel de privilegiu.
Albumul de debut, „Suicidal Tendencies” (1983) a fost urmat abia în 1987 de un nou disc, foarte bine primitul „Join the Army”.
Şi aici trebuie făcută o paranteză.
În aceeaşi perioadă (1982) ia fiinţă şi trupa No Mercy patronată de chitaristul Mike Clark avândul la microfon pe Kevin Guercio, la bas pe Ken Blakley – înlocuit ulterior de Ric “Rancid” Clayton, tipul care a creat logo-ul ST – şi la tobe pe Sal Troy. No Mercy veneau tot de pe linia Hardcore Punk, însă aveau o abordare orientată mai spre Heavy şi Thrash Metal. În 1985 Kevin Guercio părăseşte trupa şi Mike Clark îl „combină” pe Mike Muir să preia sarcinile vocale. Astfel este scos singurul album No Mercy, „Widespread Bloodshed Love Runs Red” în 1987. Clayton şi Troy hotărăsc să se retragă din activitatea muzicală şi atunci Mike Muir îl invită pe Mike Clark să se alăture formaţiei ST şi astfel practic cele două formaţii se unesc.
Punct ochit, punct lovit, multe din piesele scrise de Mike Clark pentru planificatul album doi No Mercy astfel au intrat în repertoriul ST, o mare parte din ele fiind pe albumul „How Will I Laugh Tomorrow When I Can’t Even Smile Today” din 1998 şi pe „Controlled by Hatred/Feel Like Shit…Déjà Vu” din 1989 se regăsesc şi 2 piese re-înregistrate de pe primul album No Mercy, “Waking The Dead” şi “Controlled By Hatred”.
„Noul” album ST nu este chiar nou, cum trădează şi titlul discului, ST au re-imprimat o serie de piese din repertoriul No Mercy (I’m Your Nightmare, Widespread Bloodshed – Love Runs Red, Crazy But Proud), piese de pe amintitul „Join the Army” (Suicidal Maniac, Possessed to Skate, The Prisoner, I Feel Your Pain and I Survive, No Name, No Words, Born to Be Cyco şi Join the Army rebotezată Joint the ST Army) şi piesa cea mai proaspătă semnată ST „Come Alive” de pe materialul din 2008 „Year of the Cycos”, o compilaţie ce reuneşte piese din toate trupele şi proiectele în care a fost implicat Mike Muir: Suicidal Tendencies, Infectious Grooves, Cyco Miko şi No Mercy.
Pentru cei care au auzit de Suicidal Tendencies doar prin intermediul numelui basistului Robert Trujillo trecut prin Ozzy şi ajuns în brandul cel mai de succes din zona Metal, evident – Metallica, „No Mercy Fool!/ The Suicidal Family” este oportunitatea perfectă de a cunoaşte una din cele mai energice şi dinamice găşti din anii ’80, de a constata cât de vitali sunt şi în prezent şi conform declaraţiilor lui Mike Muir, un proaspăt ST cu piese absolut noi va fi lansat tot anul acesta, deci, stay tune punks!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UuOmsGXznHU]

În 1989 se alătură formaţiei amintitul Robert Trujillo care debutează pe „Controlled By Hatred/Feel Like Shit…Déjà Vu”, în fapt un E.P. ceva mai lung.
În 1990 este lansat albumul „Lights…Camera…Revolution!”, disc pe care tendinţele Hardcore, cele Heavy şi Thrash Metal se combină perfect cu faze Funk predominant bubuind din basul lui Trujillo.
Imnul furios „You Can’t Bring Me Down” este încă un clip preferat de MTV şi în balanţă este promovat şi satira la adresa evangheliştilor de televizor, „Send Me Your Money” o piesă mai „easy”, presărată de elemente Funk.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CrctcJqfpXU]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-FOfSQFQCDc]

Din acelaşi an ia fiinţă şi proiectul colateral al lui Muir cu Trujillo, Infectios Grooves în care sunt atraşi şi Stephen Perkins (bateristul din Jane’s Addiction) şi chitaristul Adam Siegel din trupa Excel pe care i-a produs Mike Muir.
Infectious Grooves este un amestec de Funk, Punk şi Hardcore, înrudit cu primele materiale Red Hot Chilli Peppers şi experimentele tip Primus.
Debutează cu albumul „The Plague That Makes Your Booty Move…It’s the Infectious Grooves” în 1991, urmat de „Sarsippius’ Ark” în 1993, „Groove Family Cyco” 1994, „Mas Borracho” în 2000 şi tot pentru anul acesta este preconizat şi un nou material Infectious Grooves.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1f7XwCsx4fs]

În 1992 este lansat probabil cel mai complex album ST „Art Of Rebelion” – disc pe care la tobe este genialul Josh Freese (trecut prin A Perfect Circle, The Vandals,Devo, Nine Inch Nails, Guns N’ Roses şi Weezer).
Este un disc fără cusur, face parte din acel set imaginar de albume care musai să le ai la tine dacă eşuezi pe o insulă pustie. 12 piese, ceva peste 58 de minute, un disc genial.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=auiAKIbVCxc]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xp7svl4l5Dk]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=avJTANfvjiE]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sJjwemllbbw]

„Still Cyco After All These Years” este lansat în 1993 şi este re-înregistrarea primului album ST cu 3 piese adiţionale şi un am mai târziu este scos albumul „Suicidal for Life”, un material mai agresiv şi ca sonoritate, dar intenţionat şi ofensator, după intro-ul „Invocation”, primele 4 piese ale discului conţin în titlu cuvânzul „fuck”: Don’t Give a Fuck, No Fuck’n Problem, Suicyco Muthafucka şi Fucked up Just Right iar următoarea se intitulează sugestiv „No Bullshit”. 😆 😆 😆
Cu un astfel de disc şi în plină eră Grunge, ST ies din graţiile mediei…
Trujillo se mută la Ozzy ca apoi să renunţe la creativitate pentru faină şi un cont bancar gras alăturându-se trupei Metallica…

În 1986 Mike revine sub titulatura Cyco Miko şi albumul „Lost My Brain! (Once Again)”, un material aproape sau mai mult Punk, dar la fel de colorat şi dinamic.
Un an mai târziu cu noi tovarăşi – în lipsa lui Rocky George, Robert Trujillo şi Jimmy DeGrasso -, dar avândul alături pe Mike Clark, Muir reporneşte motoarele ST, în 1998 este lansat EP-ul „Six the Hard Way” şi anul următor albumul „Freedumb”.
În 2000 apare următorul produs „Free Your Soul and Save My Mind”.

2001 aduce al doilea album Cyco Miko „Schizophrenic Born Again Problem Child” şi ST dispar într-un corn de umbră, Paul şi Wackerman părăsesc trupa şi se alătură punkerilor din Bad Religion.
Deşii au existat mai multe zvonuri legate de imprimări noi, trupa n-a scos decât compilaţii şi a revenit pe scenă abia din 2007.

Aştept noul disc ST şi evident şi noul Infectious Grooves. 😀 Punk It Up!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3Wtkkxdua8c]