N-am să încerc să vă conving că Robbie este Rock cu toate că este. Are atitudine, are personalitate, carismă, este un băiat rău. Nu tatuajele te fac Rock, nu trebuie să fi biker să fi Rock, te naşti sau nu te naşti Rock. L-am remarcat pe Robbie Williams acum mulţi ani când a fost invitat să prezinte decernarea premiilor MTV Europe şi a apărut în cămaşă de forţă şi a făcut un circ teribil. Detest boy-band-urile, Take That n-au făcut excepţie de la regulă. Nu (prea) m-a interesat nici faptul că s-au spart, nici cariara solo al lui Robbie Williams. La 17 ani este oarecum firesc să fi rigid, apoi cu trecerea timpului sau te blochezi în lucrurile cunoscute şi devii un conservator fără să-ţi dai seama, sau barierele se şterg, dispar treptat. Dincolo de stil, de genuri, muzica este bună sau este proastă. Dacă nu la modul concret, măcar din propria ta perspectivă.
Robbie Williams de la primul album a avut piese bune: „Let Me Entertain You”, „Angels”, „Old befor I Die”.
Şi n-a avut disc fără măcar câteva piese bune: „Strong”, „Millenium”, „Strong”, „No Regrets”, „Supreme”, „Rock DJ”, „Feel”, „Sexed Up”, „Come Undone”, etc.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=b4Yxd9gJr_c]
Robbie a avut nu doar piese bune, dar are o voce puternică, are intensitate şi sensibilitate, are personalitate şi nu în ultimul rând o doză mare de (auto)-ironie, cinism şi umor.
După al 3-lea său album, Robbie Williams m-a cucerit definitiv cu discul „Swing When You’re Winning”, o abordare total diferită de ceea ce făcea, un disc realizat cu big-band şi care aliniază o serie de standarde Jazz (Swing) compuse de: Duke Ellington, Nat King Cole, C. Carson Parks, George Gershwin, etc, piese ca: „Somthing Stupid”, „Mack the Knife”, „Do Nothin’ Till You Hear from Me”, „It Was a Very Good Year”, „Ain’t That A Kick In The Head?”, etc.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XpkCazstUhM&feature=related]
„In my mind and in my car, we can’t rewind we’ve gone to far.
Pictures came and broke your heart, put the blame on VTR.
You are a radio star.
You are a radio star.
Video killed the radio star.”
Piesa din 1979 al celor din The Buggles a marcat finalul unei epoci şi începutul unei noi ere: generaţia MTV.
Suntem în 2009 şi generaţia MTV a fost înlăturată de generaţia IPod. Realitatea – descărcatul de pe net – încet-încet va înlătura (încă) o serie de artişti. Nu poţi da timpul înapoi (can’t rewind) şi nici n-ar avea sens. MP3-urile, descărcatul ilegal de muzică de pe net are şi un avantaj: „artiştii” de plastic, produsele de serie, o să dispară, cei care într-adevăr au ceva de oferit vor supravieţuii cântând. The Rolling Stones, Madonna, U2 sau Metallica umple stadioanele, la palierul mai mic, alte trupe umple cluburile şi vor supravieţuii.
După albumul remix „Rudebox” din 2006, un disc destul de fad, Robbie pe 6 noiembrie 2009 a lansat al 8-lea album de studio din carieră, acest „Reality Killed The Video Star”, o revenire la stilul său colorat, intens şi sensibil. Discul – deocamdată – n-a spart clasamentele, dar sunt şanse să o facă treptat cu lansarea single-urilor.
Avem momente lirice, avem Rock, Pop, urme de Swing, groove-uri moderne, puţină electronică şi Disco, este un album 100% Robbie Williams şi Robbie este genul de artist pe care-l iubeşti sau urăşti şi cu asta am spus cam tot ce era de spus şi despre noul produs. Mie mi-a plăcut. Are naturaleţe, puls, viaţă şi farmec.
„Blasphemy”, „Morning Sun”, „You Know Me”,„Deception”, „Superblind” sunt piese lirice, dar nu leşinături, sunt condimentate diferit, „Morning Sun” bate-n Blues, „Superblind” aminteşte de un Pink Floyd remixat modern, „Blasphemy” probabil o să fie un hit. „You Know Me” poartă amprente Soul/Jazz de anii ’70-’80, este ca o umbră prietenoasă care ne face cu mâna de undeva din îndepărtare, cu toate acestea are prospeţime. „Do You Mind?” este un Pop-Rock de anii ’80, o piesă simplă, lejeră, dar cu atât mai relaxantă cu cât pare mai scoasă din context. „Difficult for Weirdos” este tot o întoarcere-n anii ’80, dar la muzica electronică minimalistă, la confruntarea dintre New Wave şi Disco şi din aceeaşi categorie face parte şi „Last Days of Disco”, dar aceasta este ambalată în manieră mult mai modernistă. „Bodies” este tot electronică, însă mult mai modernă, mai incisivă şi cu un refren care răstoarnă piesa interesant, are amprente de anii ’80, puţine reverberaţii Depeche Mode, dar sună confortant. „Won’t Do That” este un amestec plăcut de atmosferă big-band, Rock şi Pop, aproape un clasic pentru Robbie Williams.
Textele au rămas cinice, sunt multe faze care te fac să zâmbeşti complice şi sunt multe lucruri simple, sentimente pe care Robbie mereu le-a abordat direct, natural şi asta face parte din şarmul său.
Într-o epocă „post”, Robbie reuşeşte să fie retro privind spre viitor, nu inventează beat-uri noi, nu ne vinde gogoşi ci face muzică, cântă cu plăcere.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=US8cgUq_XBY]
Baiatul asta chiar s-a dezvoltat frumos. Si imi place ca a pus multa munca si suflet acolo.
pentru The Wolfmen – da, 🙂 , dacă mă gândesc ce antipatici erau Take That, parcă nici n-a fost pe acolo… ha ha ha! 😛
cântă fain. 🙂
voltînd prin mica viaţă burgheză (pe care mi-o asum de plăcere), printre mîncăruri gustoase (am doar 3 băieţi la bord acum: una bucată tată, una bucată fiu, una bucată motan 😛 ) şi comentarii pe alt site, am cetit pe îndelete, la o cafea de seară :), şi al tău blog.
mulţumesc… e fain! mai ales, perspectiva evolutivă din care îi priveşti cariera!
o seară frumoasă şi blîndă
da, e un caz rar….incredibil ca din labarii ce erau take that …..a reusit sa se detaseze in halul asta… ………omul era tanar si inocent cand au pus aia pe el haina argintie si sforile de marioneta dra are si el vina lui ca a acceptat sa arate lumii ca fiind loser……..a tras cu snow si j.d. o vreme …apoi a revenit ca fiind el si a spus ce avea de spus, ceva asemanator lui vanila gheatza …. omul e bun…are talent fara dar si poate…..dar a avut noroc cu take that sa fie cunoscut si sa puna cateva milioane in cont…. si apoi lejer cu propriul stil sa arate lumii care-i treaba …..marketing perfect……dar e clar ca omul e talentat…..oricum,daca nu erau take that era si acuma un necunoscut , cu tot talentul lui …..
mie personal-mi place ce canta , insa cand vad cate un clip sau poza , mereu-mi apare in fata figura lui in take that clipul ala cu ploaia, ca altul nu am vazut….. cand arata ca un perfect loser, ultimul om , clasicul boy band idiot , fara personalitate , or ceva natural …. …..
asa ca eu ascult doar si incerc sa nu vad cine e …..poate joaca iara o piesa de teatru dar de data asta e bad boy-ul rebel ……fake sucks la orice nivel …
lupul schimba blana dar naravul ba.
pentru liloo – da, Robbie are şarm şi o evoluţie interesantă. 🙂
pentru rifeor – eu sunt tentat să-l tratez cu blândeţe pe Robbie fiindcă îmi place ce face, ce cântă, cine este acum… 🙂
da’ îmi amintesc că soră-mea avea – şi parcă mai are şi acum – un afiş mare cu Take That, era super-fan. eu îi detestam… ha ha ha! 😛
nu Robbie este singurul care a pornit mai “strâmb”. Wham n-aş asculta pentru nimic în lume – cu toate că au cam 2 piese ok… ha ha ha! 😛 – în schimb George Michael este un artist desăvârşit… so. 😀
eu nu ziceam ca nu este artist desavarsit, ma refeream la faptul ca azi esti cu steaua si peste 6 ani esti cu dinamo or azi esti discoman iar peste 5 ani canti grindcore……sau esti loser boy band si peste 5 ani esti rebelul rock star….sau ceva de genul asta…. 🙂
iar george mihai a fost si este la fel ,pt. mine.Doar ca acu e singur…..el a fost tot timpul un artist desavarsit 🙂
bai nu o lua gresit …canta bine baiatul si are spate puternic pt. a face asta… eu o tot dau cu faza cu steaua , dinamo ….de obicei oamenii de genul asta sucks. nu stiu multe despre el , a compus ceva piese la viata lui ? canta la ceva instrumente?…..face el propria muzica , texte ceva ? sau le face milionar production din spatele lui …sii zice aici porti palarie de cowboy…aici ai frac si zambesti senzual …etc…
incerc sa aflu daca merita omu ce tot zici acolo ….help .
ca si rifeor cred ca Robbie a prins trenul … poate ce este interesant este ca orice poate fi marketat inclusiv depresia post boy-band … Opusul fiind (in favoarea lui Ticke) ca celalalt din Take That care scria cintelecele si era curat, blond si nu chefuia si toata lumea se astepta sa fie cel cu succes post Take That a dat-o in bara cu acea imagine si chiar acel talent. Deci macar putem fi fericiti ca Robbie macar cinta mai acatari si nu numai balade de 2 lei … Robbie etern a fost in it for the money and for the fun …si asta a prins mai bine… ca si ‘mahmureala’ lui. Mai intersant a fost ca parca si-a traso cu Liam din Oasis .. ma refer la tras in pumni ! Oricum Liam o cauta cu lumanarea pina a furat-o urit in Germania de la niste gangsteri..
Din cite stiu Robbie nici azi nu-si scrie cintecele singur … are un ‘colaborator cu chitara’ el vine doar cu ideile si i le pune nenea pe muzica etc .. si el semneaza la final daca-i place … iar vocea sa e cam ca si numele de Robbie ..a one trick poney ! ca sa nu zic one trick phoney …in vederea ca place multora …
pentru rifeor – nu ştiu man, n-am fost nici la grădi cu Robbie, nici măcar la o bere, nu-mi e vecin…
tipul face mişto: de el, de lume, de tot… şi asta-mi place. este ironie şi sarcasm…
uite, ştim şi noi destui prieteni – ex-colegi – care au plecat Punk la drum şi au ajuns… sirop. ok, o fac pentru bani… da’ niciunul n-are un proiect pe lângă unde să fie tot Rock… deci…
aşa, cum e Robbie, că în adolescenţă era într-un boy-band, da’ s-a maturizat, parcă totuşi mai are sens… şi Robbie nu se dă punker… el se distrează şi o face corect. cred.
pentru UnSoricel – Liam se credea Lennon, da’ a uitat că cineva l-a ciuruit şi pe ăla… ha ha ha! 😛 😛 😛
cu toate aste, albumul lor de anul trecut, Dig Out Your Soul mi-a plăcut…
Robbie e un trickster, da’ măcar e simpatic şi da, ideea că în sfârşit s-a dovedit că răul învinge binele, e cel puţin funny… 😀