Home › 2008

Yearly Archives: 2008

Human Papilloma Virus

Posted on by — No Comments ↓

„Campania pentru vaccinarea celor 110.000 de fetiţe de clasa a IV-a a demarat, de luni, cu organizarea de şedinţe cu părinţii în fiecare şcoală. Autorităţile de sănătate publică au trimis medicii şi asistentele şcolare pentru a-i convinge pe părinţi de eficacitatea vaccinului împotriva cancerului de col uterin. Cadrele medicale au misiunea de a citi la şedinţele din şcoli broşura despre vaccinul HPV editată şi trimisă de Ministerul Sănătăţii. Până acum însă, părinţii s-au arătat foarte reticenţi în acceptarea vaccinului.
Broşura Ministerului Sănătăţii are ca slogan „Protejează-ţi fiica” şi afirmă că acest vaccin ar oferi protecţie împotriva cancerului de col uterin. Totodată, în broşura informativă se precizează că infecţia genitală cu HPV (virus papilloma uman) este cauza a peste 99% din totalul cazurilor de cancer de col uterin. „Nimeni nu a dovedit că HPV determină apariţia cancerului uterin, ci doar că este un factor favorizant. Este greşit să se spună, şi sub sigla Guvernului, că acest vaccin este împotriva cancerului de col uterin. Este un vaccin împotriva a patru subramuri virale de HPV, în condiţiile în care există 100 de subramuri virale ale HPV. Eu nu le pot spune mamelor că vaccinul le protejează pe fete de cancerul de col uterin, pentru că dacaă aceste fete se vor îmbolnăvi de cancer mă vor da în judecată pentru că le-am minţit”, ne-a declarat dr.Gabriel Lemnete, membru al Societăţii Române de Obstetrică-Ginecologie.
Vaccinurile împotriva HPV au stârnit scandaluri chiar în Statele Unite, unde au fost aduse acuzaţii referitoare la 20 de decese asociate cu administrarea vaccinului. Totodată, au fost anunţate efecte secundare grave ale vaccinului, care au mers până la infertilitate, paralizie şi tulburări neurologice, toate acestea infirmate de compania producătoare şi de autorităţi, care au stabilit că nu ar exista o legătură de cauzalitate între vaccin şi efecte secundare. În plus, producătorii nu cunosc durata de protecţie pe care vaccinul îl are. „Nu au fost făcute studii clinice serioase, cu întindere în timp, care să dea certitudini ştiinţifice”, afirmă dr.Gabriel Lemnete.” ( Gândul )

“Condilomatoza genitală a fost descrisă încă din antichitate şi reprezintă una dintre cele mai răspândite infectii cu Transmitere Sexuală. Această infecţie se mai numeşte şi “vegetaţie veneriană”, “creasta de cocoş” sau pur şi simplu “negi genitali”.
Până acum au fost descoperite aproape 100 de varietăţi de Human Papilloma Virus care infectează celulele pielii sau mucoasele organelor genitale. Dintre acestea aproximativ 30 sunt transmisibile pe cale sexuală. Câteva dintre acestea dau naştere unor mutaţii în celulele colului uterin iar altele sunt direct răspunzătoare de apariţia cancerului cervical în cazul în care este infectat colul uterin.
Principala cale de transmitere a infecţiei cu virusul Human Papilloma este contactul sexual neprotejat – vaginal, anal sau oral. Se poate transmite şi prin simplul contact al pielii din zona pubiană.
O altă posibilitate de transmitere este cea “pe verticală” – de la mama infectată la făt.” ( Seximus )

[b]Sunt câteva lucruri clare de punctat:[/b]
Vaccinarea se face in scop profilactic, adică la prevenirea infecţiei. Vaccinul nu vindecă cancerul de col uterin, nu poate vindeca o infecţie cu HPV deja apărută. Deasemenea nu exclude posibilitatea dezvoltării unui cancer de col uterin produs de o altă cauză decât infecţia cu virusul Papilloma Uman.
Este un vaccin împotriva a patru subramuri virale de HPV, în condiţiile în care există 100 de subramuri virale ale HPV.
Nu au fost făcute studii clinice serioase, este un vaccin nou şi producătorii nu cunosc durata de protecţie pe care vaccinul îl are.
În Statele Unite au fost aduse acuzaţii referitoare la 20 de decese asociate cu administrarea vaccinului. Totodată, au fost anunţate efecte secundare grave ale vaccinului, care au mers până la infertilitate, paralizie şi tulburări neurologice.
Celălalt aspect deloc de neglijat este aspectul educativ. Nu ştiu, dar nu ar fi mai normal şi firesc să fie bine educaţi copii, să cunoască toate riscurile la care se expun când vine vorba despre viaţa sexuală şi eventuala activitate sexuală neprotejată, decât să-i injectăm cu tot felul de seruri şi…chimicale?
Tot o chestiune de educaţie este şi vârsta la care copii noştri îşi încep viaţa sexuală. 12 ani cred că totuşi este o vârstă nepotrivită şi clar dacă se întâmplă aşa părinţii şi tot sistemul educaţional îşi pot prezenta demisia în masă!

Nu este cazul să fac teoria chibritului, nu sunt nici medic, nici filozof şi dacă stau bine să mă gândesc, nu sunt nimeni şi nu ştiu nimic, nu mă pricep la nimic, dar ceva este foarte în neregulă cu noi.
Sincer, întreb ca prostul, din ce am mai citit şi eu la viaţa mea dimineaţa pe toaletă şi la muncă de plictiseală pe internet, am constatat că joaca de-a Dumnezeu a cercetătorilor ne-a cam băgat la apă în loc să ne fi scos. Pornind de la primul cartof modificat genetic, lucrurile au luat-o razna şi cred că evoluăm într-o direcţie greşită. Să ne gândim de exemplu la penicilină. A salvat milioane de vieţi. Bun. Folosirea fără cap a antibioticelor însă a condus la imunizarea şi fortificarea viruşilor şi astăzi suntem în situaţia în care cu cât facem un medicament mai puternic, viruşii se dezvoltă şi ei şi devin şi mai puternici şi mai agresivi…
Pe de altă parte este îngrijorător numărul în creştere vertiginoasă a bebeluşilor şi copiilor mici care suferă de boli grave cum ar fi cancerul sau leucemia, boli care până acum 10 ani se manifestau numai la o vârstă mult mai înaintată…

La nivel naţional costul total al acţiunii este estimat la 23 de milioane de euro. L-am văzut la televizor foarte vehement pe Eugen Nicolăescu şi nu numai. Tot felul de medici şi specialişti fac lobby agresiv pentru a convinge părinţii despre necesitatea vaccinării. Recunosc, am devenit paranoici când vine vorba despre Staul Român şi bani, dar din trista experienţă a ultimilor 18 ani, mereu unde a fost vorba de bani, a fost vorba şi de interese.
Să dau şi eu în scenarita tradiţională şi să presupunem că o companie producătoare a dat o şpagă substanţială la persoana potrivită, reprezentantă a autorităţilor pentru achiziţionarea vaccinului şi folosirea pe post de cobai a copiilor noştri. Sună halucinant, este monstruos, dar niciodată exclus. Nu în România.

Oaia neagră

Posted on by — 4 Comments ↓

În 1991, la doi ani de la căderea zidului Berlinului, America părea să fie unica superputere rămasă pe scenă şi capabilă să intervină ferm în ori ce problemă ivită. Rusia era doar ruina Uniunii Sovietice iar China eterna promisiune.
Succesul intervenţiei Americane în Irak după ce acesta ocupase Kuweitul, incapacitatea Rusiei de a se opune ne-au făcut să credem în realitatea visului American, în fiabilitatea democraţiei şi în adevărul suprem şi unic oferit pe tavă ca un sandwich de Unchiul Sam.
Mirajul s-a rupt pe 11 septembrie 2001. Epoca Bush şi administraţia absolut aberantă de la Washington a reuşit în timp record să epuizeze resursele economice şi umane a unei Americi cu o imagine de atlet şi zâmbet impecabil de Hollywood.
Bush şi ai lui Republicani ies şifonaţi din scenă de un război care a măcinat nu doar sistemul şi societatea Americană, dar a condus la un seism în lanţ ce a bulversat tot circuitul financiar şi economic global.
Rusia între timp a “inventat” arma Gasprom, China s-a integrat într-un sistem economic mondial, Europa pare mai vitală şi reuşeşte să-şi coordoneze acţiunile mai eficient, chiar dacă vedem cum Occidentul încearcă să supravieţuiască pe spinarea Estului şi ne-am cam trezit din visul frumos al capitalismului democratic şi am constatat că gardurile nu-s din cârnaţi şi câinii n-au covrigi în coadă, ba, uneori prietenii te muşcă pe la spate.
În acest context mondial, sarcina Democraţilor şi a noului preşedinte, Barak Obama, este una extrem de ingrată. Obama poate devenii simbolul salvării, dar tot aşa uşor poate să se transforme într-un ţap ispăşitor peste noapte. Oaia neagră…

Principiul “câştigătorul ia totul”

Posted on by — 1 Comment ↓

Astăzi votează America. Noua administraţie de la Washington are ingrata sarcină să soluţioneze o criză economică ce tinde să dărâme un întreg lanţ economic planetar. Pare inexplicabil cum administraţia Bush în doar opt ani a reuşit performanţa de a îngropa o economie aparent extrem de virilă, moştenită de la mult hulitul Clinton. Nu ştiu ce simt sau gândesc Americanii de rând, dar eu sincer prefer sexul oral în camera ovală, decât războiul şi praful din Irak sau Afganistan.
Problema este că părerea mea contează la fel de mult ca opţiunea poporului American. Adică aproape deloc.
SUA nu au un sistem de vot unificat şi în funcţie de comitatul, districtul sau oraşul în care locuiesc, alegătorii americani vor vota în cinci metode de vot diferite.
Alegătorii vor vota de fapt pentru un grup de mari electori, reuniţi într-un organism numit Colegiul Electoral, căruia îi revine sarcina de a-l desemna pe noul şef al statului. Colegiul Electoral este o relicvă istorică a Constituţiei din secolul al XIX-lea, creat în baza amendamentului al XII-lea, datând din 1804.
Colegiul are 538 de membri. Fiecare stat este reprezentat de mari electori, al căror număr este egal cu cel al senatorilor şi reprezentanţilor săi din Congres.
Modul de desemnare a marilor electori variază de la un stat la altul. Constituţia americană nu precizează calificările necesare pentru a deveni mare elector. Candidatul la preşedinţie trebuie să obţină majoritatea absolută a voturilor marilor electori pentru a câştiga, adică 270 de voturi din cele 538. În caz de egalitate, Camera Reprezentanţilor este cea care desemnează viitorul preşedinte şi Senatului îi revine sarcina să aleagă vicepreşedintele.
În baza acestui sistem, este posibil ca un candidat să devină preşedinte fără a obţine majoritatea voturilor populare, aşa cum s-a întâmplat în anul 2000 şi în alte trei rânduri în istoria SUA.
Această anomalie se produce pentru că în aproape toate cazurile – cu excepţia statelor Maine şi Nebraska – candidatul care câştigă obţine automat toţi marii electori ai statutului respectiv. Astfel, este suficient ca un candidat să obţină cu un vot mai mult decât rivalul său în California pentru a dobândi susţinerea tuturor celor 55 de mari electori.
Din cauza acestui sistem complex, candidaţii privilegiază câteva state mai importante (Florida, Ohio, Pennsylvania, Michigan, Colorado), care trec dintr-o tabără în alta şi pot să hotărască soarta alegerilor.
În 2000, George W. Bush a câştigat alegerile, având un număr mai mic de voturi la nivel naţional decât adversarul său democrat. În 2004, rezultatele au fost decise de statul Ohio, câştigat tot de Bush cu mai puţin de 120.000 de voturi diferenţă, dintr-un total de 5,6 milioane de voturi exprimate.

Scrutinul pentru Casa Alba din 2008 va fi “cel mai costisitor din istorie”, circa 2,4 miliarde dolari, adică dublu faţă de cel din 2004 si triplu fata de 2000, se arată într-un comunicat al organizaţiei independente Centre for Responsive Politics.
Această explozie a cheltuielilor politice a fost generată în primul rând de încasările democraţilor, responsabili de 60% din sumele colectate si consumate. Ei au primit cu 52% mai multe contribuţii decât în 2004, în timp ce trezoreria republicanilor nu a crescut cu mai mult de 2%. Numai Barack Obama a strâns şi a cheltuit 605 milioane de dolari pentru a cuceri Casa Alba.

Obama sau McCain? Chiar dacă sondajele îl desemnează pe Obama favorit, pronosticurile sunt rezervate chiar şi în tabăra democrată. Pentru prima oară în istoria SUA, un candidat de culoare are şanse să devină preşedinte iar în cazul în care McCain va fi desemnat câştigător, republicana Sarah Palin, va deveni prima femeie vicepreşedinte.
Dacă în Formula 1 pentru prima oară un concurent de culoare, Lewis Hamilton de la McLaren-Mercedes a câştigat titlul de cel mai bun pilot al sezonului, posibila victorie a lui Obama nu mai pare imposibilă.
Mă tem de America, mă tem de ce şi cum se va alege şi de faptul că din nou alţii aleg şi pentru noi. Suspiciuni de fraudă au existat de mai multe ori şi interesele sunt mereu deasupra sistemului, fie el şi presupus democratic.

Ne place, nu ne place, viitorul Americii determină în foarte mare măsură şi viitorul nostru. Cu Cheeseburgerul şi Coca Colaul de la McDonalds şi cu un Marlboro aprins în colţul gurii stăm cu ochii pe America.

(surse: 1 , 2 )

După bloguri sunt ei care ne face…

Posted on by — 2 Comments ↓

Dacă tot m-am auto-exilat în pat pentru trei zile, ci nu să mă tratez băbeşte, făcând sex în disperare, ci să mă otrăvesc convenţional pentru viroza pe care bănuiesc că o am şi de care ştie tot oraşul, doar medicul meu de familie nu, m-am gândit că între două valuri de febră, pot să analizez la rece – că viroza tot o răceală este – şi ograda, capra, varza, respectiv blogurile vecinilor. Am încercat toate leacurile băbeşti, acum m-am dat la pastile, starea mea este neschimbată, trag o singură concluzie: sunt imun. Cu picioarele în ligheanul cu apă fierbinte, cu cana de ceai în mână, mă apuc de citit. Sau mă fac bine, sau mă bagă-n boală complet!
Băieţi, avem concurenţă serioasă: Tăriceanu şi-a făcut blog.  “Primul pas a fost site-ul. Împreună vom face şi al doilea pas. Pregătesc blogul şi vreau să fii primul care va răspunde la prima postare.” La a doua postare pot să răspund eu al doilea? Abia aştept să citesc ceva hot!
Alt liberal, alt blogger veritabil: Chiuariu agaţă la greu pe videoblog. “În septembrie, Tudor Chiuariu,  fost ministru al Justiţiei şi actual purtător de cuvânt al PNL, a anunţat că îşi face videoblog. Paralel, a spus că are cont pe facebook şi Hi5, două reţele sociale de pe Internet, pe care îşi va face campanie electorală. Din 412 prieteni, câţi avea până la ora 14, luni, băieţi erau 58, fete – 354. Chiuariu stă non-stop pe Internet. Cine-i monitorizează activitatea poate să vadă că, de dimineaţă până seară, nu face decât să le trimită fetelor invitaţii.” Ăsta ne ciordeşte gagicile în scopuri electorale!

Rămân în zona bloggerilor grei: Elena Udrea.  Plictiseală mare. Lăudat fie Băsescu sau ce ne ofticăm noi când n-avem ce face. “Întâlnirea de ieri cu unii dintre cititorii blogului a fost pentru noi toţi o bucurie. Cu atât mai mult regret criticile pe care invitaţii mei trebuie să le suporte doar pentru că au venit alături de mine. Dar cel mai supărător mi se pare comportamentul lipsit de orice deontologie al unei ziariste, care s-a prezentat drept cititoare de blog, a stat la masă cu noi, a pus câteva întrebări ciudate, apoi s-a dus să scrie un articol din care reiese fie că nu a înţeles ce vorbeam noi, fie că misiunea ei era să decredibilizeze evenimentul.” Mi-a plăcut ideea întrebărilor ciudate, a faptului că săraca n-a înţeles nimic sau a avut o misiune destabilizatoare. Limbaj sublim! Dacă aş fi blondă, şi m-aş băga în curvăsăreala asta de politică şi mi-aş trage şi un blog să fiu în trend, aş apela la cineva care pare blondă, dar ştie despre ce este vorba într-un blog. Părerea mea.
Am accesat şi pagina lui Victor Ciutacu. Omu’ ne propune un exerciţiu de imaginaţie, nu comentez. M-am distrat în schimb la comentarii: “eu văd un cur făcut în photoshop.. mare brânză..” De ana pe 29 October 2008 la 2:20 am. “@ana: tu eşti o toantă lipsită de imaginaţie. nici o pierdere. next, please” De Victor Ciutacu pe 29 October 2008 la 2:24 am. Aspru. Dialogul. Oi fi eu idiot, da’ credeam că blogul trecând peste faptul că este un posibil jurnal public, este şi un mijloc interactiv de comunicare. Chiar că-s un bou! Chiuariu măcar este la agăţat, Ciutacu pare prea frustrat să se mai sinchisească… Vorbe grele, bun simţ ioc.
Ajung şi eu la Alexandru Vakulovski şi textul său din Clujeanul care a stârnit deja ceva valuri şi-s curios câţi o să-l copieze şi re-posteze ca fiind al lor… Limbajul nu mă excită, dar incontestabil adevărul din spatele său este o radiografie fidelă a blogerului anonim. Şi frustrat. Normal, dacă eşti anonim, musai să fi frustrat.

Dacă mai dau odată peste blogul despre piţipoanca corporatistă îmi fac aspirina intravenos!

Am avut aşa o furnicătură-n degete să intru şi pe blogurile fotbaliştilor, dar m-am oprit la timp. Cam asta e:
după bloguri sunt ei care ne face…ne place, nu ne place, aceştia sunt, pe aceştia îi avem. Cititul însă rămâne opţional. Ca şi votul.

planul “B”

Posted on by — 2 Comments ↓

Mă arunc cu capul înainte, valul mă ia sau mă duce, mă aduce, nu contează. Rămân la suprafaţă sau ajung ca buşteanul la fund? Până nu faci saltul, nu vei avea răspunsul. Poţi anticipa… şi poţi avea surprize. Eviţi apa rece şi te trezeşti între colţii unui rechin. Pot spune că am evitat un infarct?
Viaţa mea este un film. Mă las pe spate şi privesc cu gura căscată.

Vreau să mă ciocnesc.  Tremur, respir, zâmbesc…. Mă ciocnesc cu aceeaşi plăcere cu care am făcut-o şi acum 10 ani. Mai cred în minuni… Ieri într-un supermarket stăteam la coadă şi a venit o fată plângând şi ne-a întrebat dacă nu am văzut un portofel roşu. Nu văzusem. Ieşit afară m-am bucurat de câteva minute de soare cald, am lăsat sacoşele jos şi mi-am aprins singura plăcere rămasă-n buzunar. La câteva minute după a apărut şi respectiva fată cu sacoşa ei de cumpărături molfăind o felie de pizza. Nici nu s-a uitat la mine, dar am simţit o relaxare şi m-am bucurat. Îmi place să le zâmbesc străinilor chiar dacă uneori îmi dau seama că mă face să par un idiot…
M-am pierdut şi m-am regăsit de milioane de ori. Sunt pe drumuri, pe cărări risipite între două ciocniri, un ricoşeu şi un morman de cioburi. Sunt singura umbră constantă din viaţa mea. Nu ştiu ce o să fiu peste 10 ani… cred că am să fiu tot eu. Tot o umbră. Şi un zâmbet. N-am nici un plan…
Viaţa este un ricoşeu. Dai în ceva şi habar n-ai unde se duce…şi când şi cum vine înapoi. Te loveşte în freză.
Ca o creangă lăsată-n urmă ce te plezneşte peste ochi. Gata cu vrăjeala! Ideea e că nu e nicio idee şi nicio şmecherie! Mă străduiesc să fiu eu, îmi este greu, ştiu, sunt un nesuferit! Nu-s nici Făt Frumos, nici Gânditoru’, sunt un om, o faţă în mulţime. Sar în primul tren…

Viaţa este o ciocnire, un ricoşeu, feresc capu’ de fiecare dată când spun o prostie şi mai ales când fac ceva greşit. Încerc să fiu eu, să fac cum simt şi să am ricoşeuri faine… Să găsesc ciobul perfect şi să-l adun.

periculos

Posted on by — 8 Comments ↓

Trăiesc periculos în fiecare zi.
Trăiesc periculos când ies în oraş. La prima gură de bere mă îndrăgostit de o şatenă. La a doua bere de prietena ei şi de o blondă al cărei sâni îmi zâmbesc provocator, la a patra bere de două brunete şi o altă blondă, la a cinci-a am revin la prima şatenă şi cele două prietene ale ei, la a şasea de o blondă proaspătă…of! Bine că nu sunt mofturos! Trăiesc periculos fiindcă ţin minte tot , ţin minte şi câte beri am băut şi unde, şi cu cine şi ţin minte şi fiecare blondă, brunetă, şatenă sau roşcată şi ţin minte fiecare zâmbet, fiecare linie şi curbură, fiecare formă, fiecare culoare, ţin minte spuma berii şi culoarea ochilor în care m-am scăldat cu seninătate.
Trăiesc periculos fiindcă trăiesc în fiecare zi, fiecare clipă, fiecare iubire, fiecare culoare, fiecare formă… Fiindcă iubesc! Şi trăiesc periculos fiindcă uneori urăsc, uneori urlu şi uneori sunt trist, dar tot eu sunt, sunt tot umbrele mele în sertarele mele, sunt tot eu pe canapea, în tramvai, jos în pub, la bar sau la slujbă. Trăiesc periculos fiindcă beau cafea şi fumez, fiindcă deschid larg ferestre zidite , fiindcă vă povestesc tot, tot ce visez, tot ce simt, tot ce trăiesc periculos.
Trăiesc periculos fiindcă trăiesc la 38 de ani ca la 18 şi mă simt încă la 28 de ani. Fiindcă mă simt şi mai simt.
Trăiesc periculos fiindcă îmi plac ciorapii de lux şi fluturii, îmi place lumina şi nu accept o lume zugrăvită în alb şi negru iar totul în jur pare numai gri. Trăiesc periculos fiindcă pielea mea uneori miroase a tei, alteori părul îmi miroase a alge… Merg pe bicicletă într-un oraş al maşinilor şi din buzunarul din spate îmi flutură vise…şi îmi place să trăiesc periculos şi când nu este totul roz.

Urmează staţia Nirvana cu peroane roz pe ambele părţi. Vă dorim orgasm plăcut.

trebe, nu trebe….

Posted on by — 4 Comments ↓

mă aflu în treabă. Obişnuinţa, comoditatea, confortul, clişeele unei gândiri reflectate imaculat într-o exprimare mecanică şi…ruginită. Convenţionalul şi cotidianul pas la pas, veşnicele referiri la tradiţie: „aşa trebuie”…Trebuie? Nu zău?!

Trebuie să sune telefonul şi trebuie să mă trezesc. Trebuie să mă dau jos din pat, trebuie să ajung bâjbâind până la baia şi nu trebuie să fac zgomot. Trebuie să mă uşurez, să mă spăl şi să mi-o spăl, apoi trebuie să mă spăl şi pe dinţi că am un gust amar ciudat. Ar trebui să merg la dentist odată, la dracu! Trebuie să-mi fac cafeaua şi să fiu atent să nu dea în foc că altfel trebuie să curăţ aragazul. Trebuie să-mi fac pacheţel. Trebuie să-mi deschid computerul, să-mi citesc mesajele, trebuie să le ordonez şi trebuie să răspund la cele importante, trebuie să şterg cele neinteresante. Trebuie să-mi aprind ţigara şi trebuie să mai iau o gură de cafea. Trebuie să-mi pun muzică şi trebuie să mă îmbrac.
Trebuie să cobor şi să mă târăsc până-n staţie şi trebuie să aştept tramvaiul. Trebuie să perforez bilet şi trebuie să suport mirosurile şi oamenii umezi care trebuie să se frece neapărat de mine. Trebuie să fiu tolerant şi trebuie să gândesc pozitiv.
Trebuie să merg la serviciu şi să fiu respectuos cu şeful. Trebuie să muncesc să am bani. Şi trebuie să-mi duc tot salariul acasă până la ultimul bănuţ. Trebuie să-mi rămână timp pentru mine, trebuie să mai visez şi poate trebuie să mai ies cu băieţii la o bere. Trebuie să-mi bag minţile-n cap şi trebuie să mă adun dracului!
A trebuit să scriu şi azi un blog…

Vă propun un mic exerciţiu. Luaţi textul de mai sus şi înlocuiţi verbul trebuie cu ori ce alt cuvânt credeţi de cuviinţă.

Mai dificil este să eliminăm complet trebuie din viaţă, nu din vocabular. Automatismul confortabil al rutinei ce ne macină.

O zi faină, un sfârşit de săptămână plăcut!

Omul nou, religios?

Posted on by — 7 Comments ↓

Freud a spus: „Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei”. O discuţie despre religie este dificil de imaginat fără pietre şi înjurături. Omul religios nu o dată s-a dovedit fanatic orbit de furie şi exponent al intoleranţei. E oarecum paradoxal, având în vedere că religiile impun anumite coduri morale care ar trebuii să-l facă pe om mai docil, mai supus. Dar latura cealaltă, întunecată a religiei îl face pe om manipulabil. Dacă credinţa s-a născut din frica de supranatural, religia a explorat teama omului pentru al controla. Puţine religii fac excepţie de la acest fapt, dacă sunt asemenea religii. Religia este vânzătorul de umbrele, când umbrelele sunt la tot pasul şi pe toate gardurile gratuit. Ne naştem cu umbrela în suflet dar o rătăcim.
Şi vine religia şi ne oferă o altă umbrelă. Nu, nu este umbrela noastră, dar ei spun că a lor e mai bună, este umbrela adevărată. O umbrelă super-turbo. Teleshopping. Totul trebuie să fie „super” sau „turbo”. Dacă e super-turbo ai dat lovitura…

Religia este o formă de explicare a lumii, în condiţiile lipsei unei cunoaşteri sau explicaţii ştiinţifice. Religia s-a născut din teamă, nu din dorinţa de a cunoaşte şi a găsii explicaţii. Niciodată n-am înţeles sensul expresiei „frică de Dumnezeu”. Mie nu îmi este frică. Dacă Dumnezeu este bun, de ce m-aş teme? Dacă el este Creatorul, Tatăl nostru, de ce mi-ar fi frică de el? Pe taică-meu îl respect şi îl iubesc, dar nu mi-a fost frică de el niciodată. Nu cred într-o relaţie bazată pe frică. Cred în relaţiile bazate pe comunicare şi respect reciproc. Cred.
Când plouă îmi place aerul proaspăt, îmi plac umbrelele. Mii de umbrele colorate pe străzi. O privelişte minunată. „Am două umbrele, fac ce vreau cu ele…” Am o umbrelă albă şi am o umbrelă neagră. Aleg calea dreaptă. Calea mea. Calea Rahovei. Tramvaiul roz. Un tramvai numit dorinţă. „…în ori ce situaţie, îmi dau satisfacţie!” O joacă. Viaţa. Credinţa. Sex fără lumânărele, beţigaşe parfumate şi prezervativul tras pe cap. Prea multă rigiditate în tot ce facem şi spunem.

„Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio – a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înţelesului vieţii. În mod obişnuit, religiile evoluează din/către mitologie şi au drept caracteristici necesitatea credinţei şi un mod specific de a gândi şi a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religile creştine socotesc cuvântul “religie” ca “legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu”. (Wikipedia)
„Religia se explică din perspectiva biologiei şi antropologiei prin existenţa unor baze biologice identificabile ce caracterizează specia sapiens. Din perspectiva biologiei, se pot identifica două mari clase de factori care acţionează întru apariţia şi persistenţa religiei, anume factorii proximali (neurologia, genetica, endocrinologia) şi factorii ultimi (numiţi şi “evoluţionişti” ) ; aceştia din urmă ţin de natura socială a speciei. Ei sunt ultimul palier explicativ al comportamentului religios.” (Wikipedia)
Succesul religiei se datorează în principal faptului că omul se teme şi crede în supranatural, îi plac ritualurile (ceremoniile) şi doreşte să aparţină unui anume grup.

Ne naştem şi suntem botezaţi. Practic ni se ia dreptul de a alege. Comunitatea ia o decizie majoră în ceea ce ne priveşte. Cred că fiecare om are dreptul de a-ş alege singur credinţa. Credinţa este o opţiune extrem de intimă. Doar religia a exteriorizat-o. Purtăm cruci şi ne facem cruci…
Biserica interferează nesănătos cu lumea laică. Agăţăm icoane în şcoli, biserica îşi extinde influenţa în şcoli, văd preoţi parlamentari. Banii se risipesc în proiecte grandomane cu iz ceauşist, gen Catedrala Neamului, cânt tot mai mulţi cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei în mizerie…

Ministrul sănătăţii se sfătuieşte cu patriarhul în legătură cu avorturile. Îmi amintesc de controversatul Osho: la avort, ucidem trupul, nu şi sufletul. Simplu.

Văd vile şi jeepane. Făţărnicie şi somptuozitate. Lipsesc însă modelele morale. Le-am fixat pe cruci.

Ca să alegi corect, e necesar să cunoşti toate răspunsurile posibile. Ce şi cât cunoşti despre religia ta? Ai ales-o sau ai „nimerit” în ea fiindcă aşa „trebuie”?
Umbrele şi umbreluţe colorate. Creştinismul ester fragmentat în biserici şi bisericuţe. Dar există Islam, Hinduism, Taoism, Budism, Sikhism, Iudaism, Bahá’í, Jainism, Shintoism, Zoroastrism, Asatru, Wicca, Satanism şi Druidism. Şi există multe altele. Nu vreau să mănânc mere toată viaţa fără să fi gustat vreodată o pară. Nu ştiu dacă e mai bună para. Sau pruna sau…banana. Vreau doar să le gust înainte să…înjur.

Daţi cu pietre fraţilor, am banana tare!

maimuţa din mine

Posted on by — 3 Comments ↓

Omul. Toţi vorbesc despre om. Scris bolduit, scris cu SHIFT…ce ştift! Am o problemă. Ei, am mai multe, dar asta mă sâcâie: oare maimuţa s-a dat jos din copac sau a fost izgonită? – în conformitate (şi) cu metafora biblică… E o chestiune ce ar lămurii multe din aspectele existenţiale supra întortocheate al „omului” modern. Suntem conectaţi prin modem. E tot ce ne (mai) leagă. Becul pâlpâie, transferul de date îşi urmează fluxul normal. Suntem noi normali? Vreau să zic, ce ne mai leagă de copac, de rădăcina noastră? Merg la frigider, îmi mai scot o banană şi muşc cu poftă din ea. Revin: cine şi de ce a izgonit maimuţa din copac? Ar merge acum şi o gură de coniac, ar mişca poate cognitivul, da’ de unde?

Am şocat săraca maimuţă, dar, să revin la om. Mamifer omnivor. Clar? ( http://www.veganoutreach.org/decevegan/perete.html- ) Homo sapiens. Conform studiilor, cele mai apropiate rude actuale ale omului sunt două specii de cimpanzeu Pan troglodytes (“cimpanzeul obişnuit” ) şi Pan paniscus (“cimpanzeul pitic” sau “Bonobo” ). Alte rude apropiate sunt urangutanii si gorilele. Salutăm provincia! Biologii au comparat o secvenţă de perechi de bază ADN de la oameni şi cimpanzei şi au estimat o diferenţă totală genetică de doar 5%. N-am găsit lămuriri în favoarea cui sunt diferenţele, dar ştiu cu siguranţă care parte poate măsluii rezultatele.
Se presupune că rasa umană s-a despărţit de cimpanzei acum 5 (alţii afirmă 7) milioane de ani. Întrebarea mea firească este: oamenii s-au despărţit de cimpanzei sau cimpanzeii s-au separat de oameni? Este un alt detaliu de lămurit după cel legat de izgonirea din copaci. Cu cât citeşti şi afli mai mult, cu atât apar mai multe semne de întrebare.

Suntem super specia de pus în vitrină. Sau pe grill. De gustibus. Răsfoind Wikipedia-ul am găsit o f(r)ază amuzantă: „Oamenii sunt fiinţe vii”. Ce uşurare!
61% dintre oameni locuiesc în Asia. Restul în America 14%, Africa 13% şi Europa 12%. În jur de 2,5 miliarde de oameni locuiesc în mediul urban. Se presupune că urbanizarea va creşte dramatic în secolul XXI. Problemele oamenilor în oraşe sunt multiplele tipuri de poluare, criminalitatea şi sărăcia. „Fericiţi cei săraci cu duhul” (Matei 5,3) nu se aplică şi în acest caz. Nu sunt fericiţi nici cei flămânzi, însetaţi, prigoniţi sau blânzi şi curaţi cu inima. Eu nu i-am văzut aşa. Nici animalele ţinute la grădina zoologică nu cred că sunt mai fericite. Dar nu putem generaliza. Chiar dacă de obicei o facem cu nonşalanţă.
850.000.000 dintre oameni cred în diferitele forme ale Creştinismului. Islamul are 430.000.000 de adepţi. 320.000.000 de oameni cred în Hinduism. Sunt 150.000.000 de Budişti. Şi mai sunt multe alte religii. Crezi ce vrei. Nu ştiu. Dumnezeu a creat lumea în şapte zile. Restul se fabrică în China. Eşti om, eşti cel mai tare… te ştergi singur la fund. Sau nu. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Faptul că „biologii consideră că toţi oamenii sunt membrii aceleiaşi specii” nu mă încălzeşte cu nimic, dar nu este momentul pentru nazuri şi separatism. Ajung însă la cealaltă problemă care mă frământă: facem parte din aceeaşi specie, dar suntem absolut unici.
Nu ne mai ajunge planeta Pământ. Am cam terfelit-o. Vrem să ajungem în spaţiu. Vrem să cucerim noi teritorii. Instincte de vânător, reminiscenţe. Pe data de 11 iulie 1969 Neil Alden Armstrong şi Buzz Aldrin au coborât pe suprafata Lunii. Răutăcioşii spun că era doar un studio din Hollywood. Mie îmi plac filmele…Citez o prietenă virtuală, nim_b: “Mesaj către extratereştrii: nu sunteţi singuri!” Vrea cineva o banană?