(həd) p.e. – New World Orphans (2009)

(həd) p.e. – New World Orphans 2009 Social Buttons by Linksku

(həd) p.e. s-au lipit de mine prin 2000 cu piesa „Bartender”.

„Ain’t nothing working ain’t nothing right
There’s a whole in me that I can’t fill
No matter how hard I try

Hey bartender hit me with a double
And introduce me to that girl with the bubble
Im looking for trouble tonight…” Read more (həd) p.e. – New World Orphans (2009)

Ezitare, ploaie, ezitare, soare…

Social Buttons by Linksku

Secvenţe şterse, imagini ireale, intangibilul rece al lucrurilor nespuse. Stropi alergând pe geamul mat şi indiferent. Un dans ameţit pe ritm schimbător, vals, rock’n’roll, tangou. Tăcerea zgârietoare, zgomotoasă.

“If you can hear this don’t assume that I’m talking to you…”

01

Ud până la piele de amintiri pregnante, imprimate ca un tatuaj permanent pe suflet, cicatricele săruturilor de adio şi umbrele acelor „îmi pare rău” spuse cu jumătate de gură la telefon… Cineva acolo… sau ceva. Iluzia că poate îţi pasă sau măcar ţi-a păsat vreodată.

02

”Yesterday everything I thought I believed in died,
but today is my birthday…
Today is my birthday!”

Dincolo de geam vuieşte lumea dezlănţuită, nici urmă de oameni şi totuşi ei sunt acolo, unii spun că ar fi şi un Dumnezeu care ne mângâie, dar eu nu mai simt de multă vreme nimic.

”I don’t need you, I’ll say it to myself
It doesn’t mean I won’t need somebody
Anyone with half a soul will hear this and will never leave me”

03

Ploaia mă cheamă cu un murmur înecat, urmăresc vocea misterioasă orbeşte, calc în fiecare băltoacă şi nimic nu mai contează, vreau să te ating… Pentru totdeauna.

”If you don’t know what forever feels like
I’ll show you what it feels like without it”

04

”This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in
This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in”

Visul se rupe, îmi las trupul jerpelit în urmă şi plec trântind uşa-n urmă într-un alt vis, unul pe care-l pot controla şi modela după bunul plac, un vis care vreau să fie real şi doar al meu, un minut de eternitate pe pragul disperării.

05

Clipa care se naşte moare instantaneu lăsând loc următoarei clipe şi şirul infinit de clipe, vise, stropi, ace, strigăte, umbre, bule se nasc şi mor în aceiaşi clipă eternă.

”I get by now I’m not really dead
but I really needed someone to save me
leaving me alone to die
is worse than having the guts to kill me”

N-am să uit nimic: este pedeapsa supremă. Nu mă lăsa singur… Nu şi de data asta. Nu mă lăsa singur cu Dumnezeu: nu avem ce să ne spunem.

”If you don’t know what forever feels like
I’ll show you what it feels like without it
I’ll show you what it feels like without it”

06

”This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in
This time I won’t hesitate to kill to protect what I believe in”

Nu poţi ucide ceva ce n-a existat niciodată, nu poţi pierde ceva ce n-ai avut şi ploaia spală şi ultima umbră de ezitare din colţul gurii. Gurii de canal.  Ne înecăm la mal visând că pe ţărmul celălalt ar fi fost mai bine…. sau măcar altfel.

Simt cum putrezesc, dar un zâmbet forţat a încremenit pe faţa mea şi în lumina incertă nimeni nu vede grotescul situaţiei. Mâine o să fie totul la fel.

070809101112

Te faci că plouă şi uneori chiar toarnă cu găleata…

”Not letting you in
Won’t satisfy me

I’ll teach you about loss…”

1314

Se deschide o altă uşă într-o altă zi şi un fir subţire de lumină taie bezna ca o lamă impasibilă. Zâmbetul se desface şi mă înghite. Mă ţin înăuntru şi n-am să-mi mai dau drumul. Băieţii buni termină ultimii. Sunt lucruri care nu se termină niciodată. Şi când nu-mi iese nimic, mă apuc de altceva. 🙂

8×2 martie. (Fotoblog cu text minimal)

Social Buttons by Linksku

Undeva, soarele ne zâmbeşte. Chiar şi atunci când ne orbeşte sau când stă ascuns după nori şi nu-l mai vedem cu zilele. Undeva chiar acum cineva îşi aprinde o ţigară şi undeva este cinci dimineaţa. Este cineva care ar vrea să-ţi zâmbească şi să-ţi atingă mâna, dar rămâne nemişcat.
Încremeniţi în gânduri, zilele se sfărâmă încet şi rămânem zgribuliţi în colţuri opuse.
Cuvintele sforăie lipite de tavan. Durerile de cap şi gustul amar al mahmurelii tipice zilelor de după s-au scurs după canapea. O altă zi, alte cuvinte ce ne servesc drept colivie.

Te-ai îngropat, dar mai eşti vie?

09-03-15_00109-03-15_00209-03-15_00309-03-15_00409-03-15_00509-03-15_00609-03-15_00709-03-15_00809-03-15_00909-03-15_010

Dintr-un colţ de buză surdă îţi arunc un strigăt mut
Ne face cu mâna o umbră, strigi şi tu, dar nu te aud.
Jos sub pat, în buzunarul de la cămaşă, pe un şerveţel am salvat un mic sărut
Aş vrea să-l pipăi încă o dată, să-l păstrez proaspăt şi ud.

8×2 martie. 🙂

Ne îngropăm după cuvinte, ne ameţim cu spuma şi surâsul lor, spunem de prea multe ori altceva decât ceea ce gândim sau simţim.
Uneori nu simt nimic şi uneori şi acest nimic pare o povară mult prea mare.
Zâmbesc din spatele norilri de fum, cafeaua îşi împrăştie aroma proaspătă şi muzica dansează de una singură dintr-o boxă-n alta.

Începe o altă zi, o altă săptămână, schimbăm cămaşa, asortăm cravata, alegem un parfum şi ne mascăm după un zâmbet efemer proaspăt bărbieriţi.
Oraşul tremură, tramvaiul trece nepăsător în aceeaşi rotaţie. Punct şi de la capăt.
N-am rupt florile de 8 martie şi n-am să le rup nici astăzi.

Toată lumea oferă flori pe 8 martie, mă rog, cel puţin aşa pare “normal”, Doamnelor şi Donişoarelor, mereu cu capul în nori,  dar tot timpul cu sufletul în flăcări,  vreau să vă dăruiesc aceste flori şi un zâmbet (şi) astăzi.

Să aveţi o primăvară senină şi pe placul inimii!

slalom printre vise

Social Buttons by Linksku

Lumea s-a schimbat. Computerul şi internetul a schimbat radical omul. Menite să susţină o comunicare şi o informare mai eficientă, parcă lucrurile au luat o întorsătură diametral opusă. Nu este singular cazul în care constat că omul reuşeşte să-şi dea cu ranga-n cap, cu băţul în baltă sau cu mucii în fasole.
Nici cum poţi abandona viaţa în favoarea Second Life-ului  nu prea pot să înţeleg. Sexul în favoarea sexului virtual. Atingerea pielii s-o dai pe…tastatură. Ne-am rătăcit?
Slalom printre vise? „Zi de zi, într-o lume mică şi murdară aşa cum o ştii…” Colectăm ID-uri de Mess, adrese de mail, fotografii sau ne zâmbim jovial pe web-cam. Stupid? Trăim tot mai mult o imitaţie de viaţă şi comunicăm prin semne, emoticoane.
bucurie:  : ) – 🙂 şi  tristeţe: : ( – 🙁
Am auzit o ştire la radio acum două-trei săptămâni despre drogurile digitale. Nişte fişiere audio care induc stări halucinogene. Nu mai „bagi în vene”, bagi la căşti. Ce mai urmează?

0001000200030004

Luna agăţată într-un colţ de umbră, mă sărută, se coboară, mutilată pare acuma cum pe străzi agale umblă.
Îmi face semn discret cu mâna, îmi şopteşte ultima oară…
Rătăcesc împiedicat prin gândurile mele, cuvintele se leagă şi se destramă în voie…N-am să le aşez pe foaie: am un blog, le las în ploaie. Când totul pare fără sens şi-n ceaţă, scormonesc un fir de aţă, mă agăţ, ies pe fereastră, strig tăcut: viaţa-i albastră…

Dar altceva vroiam să spun! Vroiam să spun că vreau să ţip, vreau să respir, vreau să adulmec parfumul teilor, vreau să mă preling pe pielea ta, chiar daca habar n-am cine eşti Tu, vreau să vrei şi să mă vrei, vreau să nu ne mai strecurăm printre cuvintele cu grijă alese, vreau să ne jucăm, să ne excităm şi apoi să râdem, vreau să-mi iau viaţa înapoi, vreau să îţi dau viaţa înapoi, vreau să te vreau din nou şi din nou, să te las, apoi să te strâng în braţe, să plec fluierând şi să mă opresc tresărind la colţ, vreau să plâng, sunt băiat mare! şi să râd când îmi amintesc de lacrimile dulci amare, vreau să bem cafeaua seara împreună şi să nu mai mergem la culcare, vreau tot, vreau acum, vreau şi ce nici n-am vrut vreodată!
Am un vis, ascuns într-o batistă, o am tot timpul într-un buzunar ferit, cred că visul e o larvă şi mai cred că o să zboară…

0005

“Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!”
(Cântarea Cântărilor, versetele 1,2 şi 3, Vechiul Testament)

00070008

Sunt viu. În micul meu univers. Respir şi visez cu ochii deschişi. Dau albul la o parte şi dedesubt eşti…tu. Vie. Visez?

0009

Şase SONATE

Social Buttons by Linksku

“Eu n-aş putea să-mi fac muza să plângă
Pe versuri smăcuite-n chip frivol,
Să-ti fac un chip cioplit din cer şi undă,
Făptura să ţi-o cânt în mi bemol;

Eu nu-ndrăznesc să te cunun cu luna,
Să te-nrudesc cu soarele şi marea,
Din flori de-april să-ţi împletesc cununa,
Si să-ţi aştern sub tălpi imensă, zarea;

Căci te iubesc cu-adevărat şi pur,”
Un fluture pe bancă-mi este martor,
Şi-n lan de maci mă-nchin, ţi-o jur!
Sufletul îmi este îmbibat iar de Cahor!

Şi sub cireş dansează o minunată făptură
Cu chip ascuns într-un apus sau răsărit,
Pisica doarme-ntr-un pantof, ce creatură!
Cu teamă mă gândesc cu ce s-o fi hrănit…

Pe bicicletă vine acum o altă Doamnă
Şi-şi aruncă ciorapii din mers pe canapea,
Cineva-mi face cu mâna: „ne vedem la toamnă!”
De dau cu capu-n tei, e numai vina mea!

Şi tot iubind şi tot visând năvalnic
În izmene mă trezesc eşuat la mal,
Muza-n bluză udă mă amuză, oh, ce jalnic!
Ratez şi decolteul iar…
fetelor, mă aduceţi în ultimul hal…

„Nu poţi spăla cu lacrimi un râu neizbăvit,
Există viermi în flori, noroaie – ascunse-n ape,
Nori şi eclipse-ncarcă al aştrilor zenit,
Cu umbre ce-ar putea meteahna s-o adape.

Toţi oamenii greşesc şi eu aduc căinţei¸
Tribut, tot căutând prin vagi alegorii
Să neg că-ntre păcate stă demonul dorinţei,
Făcându-mi mintea dreaptă codoş al inimii.”

Şi visele ascunse îşi deschid petalele sfios
În al dimineţii valuri tainic mă scufundă,
Am rămas într-o frunză, puneţi-im vă rog o fundă!
orice cuvânt rostit sună a scuză, este de prisos.

Mă trezesc şi vând vize pentru vise interzise
Ofer bilete perforate, în tramvaie decoltate,
Pentru fiecare gând mai strâng în vânt nişte fise,
Mesaje deformate, colorate pe o foaie desenate.

Am păcate declarate, am cel puţin şase
Îngerii n-au aripioare, sunt păzitoare ale florilor adulate,
Am o sete pentru fete ce oferă mere de la şarpe,
Cu plăcere beau o bere în tăcere pentru atingerile anulate.

„Deşi iubirea ne preschimbă într-unul
Bine-ar fi totuşi să rămânem doi,
Ca doar singurătăţii mele răul
Să-i plimbe-n lume trena prin noroi.

Dragostea noastră ruptă-n două vieţi
Ne străjuieşte sufletul proscris,
Deşi s-ar zice c-am fi doi asceţi¸
Ne rătăcim prin dezmierdări de vis.

De n-am fi doi n-aş mai putea ascunde
Că vina care-o port e-a noastră toată,”
Şi toate gândurile ascunse pe nu ştiu unde
Se îmbrăţişează şi se sărută seara-n poartă.

N-am să înţeleg de ce plăcerea-i vinovăţie
Nu desluşesc misterul ce o înconjoară,
Tăcerea-i tot şi toată ţi-o aştern acum doar ţie
Să ne tăvălim prin ea mereu ca prima oară.

Şi de o fi să arunce cineva cu pietre-n noi
Pietrele să se transforme în petale parfumate,
Aroma viselor le vom păstra noi doi
Pentru nopţile fierbinţi ale plăcerilor nevinovate.

„Sub pleoapele închise, imaginile-s clare
Cu ochii larg deschişi văd umbre fade,
Noaptea în vis fantoma ta-mi apare
Lipită de privire şi-n întuneric arde.

Mi-e astfel noaptea zi şi ziua noapte,
Numai cu ochii-nchişi te pot vedea,
Oricât de mut ai fi sau de departe
Umbra ta-mi înseninează calea.

Şi mă gândesc ce binecuvântare¸
Ar fi ca-n plină zi întunecată,
Când ochii-mi rătăcesc absent în zare”
Să ne privim în ochi goliţi de orice prejudecată.

Şi-n visul meu de-i vis să vi la noapte
Şi noaptea-n zi să mi-o transformi cu şoapte,
Să mă-nveleşti cu zâmbetul ce mă îmbată
Ating flacăra şi focului secret mă las pradă.

Şi zilele îmi sunt bântuite de praf de stele
Le aştern uşor şi desenez vise în ele,
Deschid ochii şi te ating cu privirea
Tremur şi tremuri şi tu: ne-am îmbătat cu iubirea.

„Dac-al meu trup de carne ar fi gând
Nedreptei depărtări ce ne desparte
Nu s-ar împotrivi cer sau pământ
Distante, timpuri, aşteptări deşarte,

N-ar mai conta că paşii mei şi-ai tăi
Alte meleaguri calcă-n astă lume,
Căci aş putea străbate munţi şi văi
Cu-a mintii mele forţă către tine.

Dar mă ucide gândul că nu-s gând,
Mi-e trupul greu de ape şi coline,
Pedeapsa depărtării o înfrunt”
Aşteptând un semn, un mail, ce nu mai vine.

Las un emoticon offline, o floare digitală
Copiez un vers pervers, semeţ oftez
Transfer emoţiile printr-un enter în doză letală.
Mă prefact, trădez, ţip tăcut, dar nu cedez
Chiar de ratez,
Iubito, iubirea ta-i mortală!

„Sătul acum de toate invoc odihna morţii,
Nu mai suport să tot implor zadarnic,
Să văd ticăloşia făcând sorţii,
Credinţa fluturată-n chip făţarnic

Nobleţea preschimbată în ridicol,
Virginitatea grosolan vândută,
Calea cea dreaptă pusă în pericol,
Perfecţiunea jalnic ocărâtă,

Arta, limbă de lins mâna” iubirii,
Înrobire parfumată, o perfidă condiţionare,
Mă revolt, virez stânga-n Unirii
După un funduleţ obraznic ce îmi apare-n cale.

Mă trezesc ud sub un cireş pe bancă
Fluturii pe biciclete se agaţă sus pe valuri,
Undei sticla? Cred că-s mangă…
Sedus şi abandonat între maci dansând în lanuri.

P.S.

Şi după atât of şi amar
rămân tot la sex virtual
Plimbăm ursul sus pe deal,
îmi dau blogul pentru un cal!
(foaie verde de…)

William Shakespeare Şase sonete în traducerea Ilincăi Bernea şi updatate de brush

printre frunze

Social Buttons by Linksku

O secundă.
Într-o dungă.
O privire:
Pierdută, lungă.

Între stropi, în grabă mare
Sub umbrele şi fulare
Printre mii de paşi, băltoace
E şi o umbră ce nu-mi dă pace.

O ce gleznă!
Perfecţiune, linie fină,
Mă rotesc, tresar în beznă,
Tremur tot dar nu simt vină.

O curbură.
Sau scorbură?
Mă înghite ca o gură,
Şi printre buze
Alunec ca pe frunze
să mă regăsesc în tine,
Nu-i un vis, e o minune.

Sună ceasul, o ce bine!

păcate

Social Buttons by Linksku

Stinge.
Împinge.
Bagă.
Mai cu vlagă.
Şpagă.
Un sărut că-mi eşti dragă.
Lasă.
Dacă ştii că încă-ţi pasă.

Într-o toamna dezvelită
Cu trupul roşu tremurând,
Ne împletim dezamăgirea
Printre frunze, rând pe rând.

Strigă.
Fără frică.
Ţipă.
Mă scufund pentru o clipă.
Stai.
Cred că am ajuns în rai.
Lasă.
Un oftat ce mă apasă.

Într-o ramă dezlipită
păstrez tăcut un vis colorat,
nu pot să-mi ascund privirea
te aştept,
răstignit din nou în pat.