Apocalyptica – 7th Symphony (2010)

Apocalyptica – Site Oficial
Apocalyptica – Pagină MySpace

Finlandezii care au reinventat violoncelul şi au surprins lumea în 1996 cu transcrierile Metallica în tonuri neo-clasice, dar păstrând o vână explozivă şi sonoritatea gravă, Metalică, după o pauză de 3 ani revin cu al 7-lea lor album de studio şi continuă explorarea de unde au lăsat-o cu „Worlds Collide”.
Eicca Toppinen, Paavo Lötjönen, Perttu Kivilaakso – violoncele şi bateristul Mikko Sirén introdus în schemă în 2003 nu mai au de partea lor elementul surpriză, dar reuşesc să vină cu idei, piese de clasă de fiecare dată. Nu lipseşte nici genialul Dave Lombardo (Slayer), invitat aproape permanent şi devenit al casei tot din 2003 şi nu lipsesc nici soliştii invitaţi, de data aceasta avându-i pe Gavin Rossdale (Bush), Brent Smith (Shinedown), Lacey Sturm (Flyleaf) şi Joe Duplantier (Gojira).
10 piese – 12 în varianta Delux: “Through Paris in A Sportscar” şi “The Shadow of Venus” figurând ca bonus-uri – este oferta proaspătă şi în ceea ce priveşte stilul, abordarea, nu s-a schimbat mai nimic vis a vis de ultimele lor producţii.
Consider că cea mai bune mutare a trupei a fost colaborarea cu Lombardo, aducerea pe albumul „Reflections” (2003) al bateristului Sami Kuoppamäki şi ulterior incorporarea permanentă al lui Mikko Sirén.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5H0pStuLPqo]

În ceea ce priveşte noul material, cel mai mult mi-au plăcut piesele instrumentale „Rage Of Poseidon”, „Sacra” şi „On The Rooftop With Quasimodo”. Ceva mai Heavy şi modernă este piesa cu Lombardo, „2010”, o compoziţie interesantă şi incisivă iar din cele cu voce mi-a plăcut „Bring Them to Light” cu Joe Duplantier (Gojira), o piesă scrisă pentru anteriorul material, dar atunci n-a fost pe placul lor rezultatul şi au rescris-o şi au reînregistrat-o şi nu-i rea nici piesa cu Gavin Rossdale (Bush) „End of Me”.
Este un material interesant, colorat, are de toate de la abordările tradiţionale şi rezonanţele Heavy Metal până la sonorităţi moderne, la zi, toate combinate şi îmbinate cu elementele clasice şi sunetul cald, alteori grav al violoncelelor.
Am avut plăcerea să-i văd live, este ceva fabulos şi Apocalyptica sunt o trupă interesantă, merită urmăriţi.