De week-end

Doi iepuri. Dintr-un foc.

M-am scărpinat şi am întors-o pe toate părţile. Chestia asta prostească cu „răul mai mic” mă scoate din minţi! Avem doi candidaţi – votaţi tot de „bobor” că nu marţienii le-au acordat încrederea! – numai buni de puşi în vitrină. Vitrina frigorifică. Ala-bala, portocala… Nu! Nu! Nu-i bine! Favorizează unul dintre candidaţi!
Juratu’ pe biblie m-a dat gata! Mi-am amintit de Green Day şi DVD-ul lor „Bullet in a Bible”… Şi asta m-a dus cu gândul la bâlciurile de odinioară şi la trasul la ţintă…

Eu pun problema raţional şi practic. Pe de o parte programul „NU geoană” care înseamnă încă luni bune de criză guvernamentală, alegeri anticipate, deci încă jumătate de an de campanie şi scandal, asta implică inevitabil un dezastru economic iminent şi implicit tensiuni sociale. În contextul deja grav al crizei economice, acest program nu sună deloc promiţător. Tezele false cu comuniştii şi mogulii mă  fac să casc.  Legalizarea drogurilor uşoare nu mă interesează şi dacă vreau să apelez la serviciile unei prostituate, mă descurc şi-n condiţiile actuale. Pe comunişti (şi corupţi) nimeni nu i-a combătut în ultimii 20 de ani, fix acum a sosit momentu’ revoluţiei. Să fim serioşi! Mai e şi treaba cealaltă care mă cam îngrijorează: Statul prezidenţial pe care-l visează nea băse, visu’ lui de jucător, toate mi-l amintesc pe Ceauşescu, alt brav cârmaci care a controlat tot şi se pricepea la toate. Nici programul „NU băsescu” nu pare – deocamdată – prea elaborat, însă are oarece avantaje: o majoritate parlamentară, un guvern de coaliţie cu susţinere consistentă, un premier german prezentabil, adică există o cât de mică şansă să se facă ceva. Cât rezistă alianţa, cât de independent şi competent este Johannis, după 20 de ani de hoţie şi debandadă ce şanse mai sunt să ieşim din rahat, greu de spus, dar…
Şi mai e ceva. Că de la bâlci şi trasu’ cu puşca (şi cureaua lată) am plecat: dacă votez negativ, ca un foc de armă şi-l votez pe geoană, există o mică-mică şansă să elimin de pe scena politică măcar câţiva măscărici pentru totdeauna. Este evident că dacă pică băse, odată cu el se cam scufundă şi bărcuţa PD-L, chiar dacă traseiştii se vor reorienta spre PSD şi PNL, tot rămân câţiva de… căruţă, adică pe dinafară. Mare lucru nu e, dar tot e ceva decât nimic.

O ştire care a trecut neobservată-n ameţeala electorală… Miron Cozma şi invenţia sa nouă, Partidul Muncitorilor se dă rocker… Pe ăsta nu-l huiduie, nu-l fugăreşte nimeni… N-am văzut lume cu pancarde, cu “JOS”…  Nicio reacţie. Ruşine ăstora care se dau acum mari anti-comunişti… Sunt revoluţionari când cei din umbră apasă butoanele. Într-o ţară praf, lume praf.

Pocnesc din degete cu mintea şi scot din pălărie batiste viu colorate şi înnodate între ele. În capul meu e un fel de bla-bla-bla … simt că am cam obosit. Îmi plac dimineţile în care mă trezesc în pijamale. Şi serile care mă prind tot în pijamalele de dimineaţă. Oamenii îmbrăcaţi în pijamale sunt naturali şi vulnerabili. …Ies să îmi cumpăr ţigări… îmi fac cafea… Beton în jur şi gânduri zgâriate de zâmbete amăgitoare. Oamenii se mulţumesc să mă catalogheze drept ciudată şi mă fascinează cum din persoana perfect lucidă cu care mă trezesc în fiecare dimineaţă-în corpul meu – ei o fac în toate felurile,şi beţivă,şi anorexică, şi paralelă cu planeta Pământ.
De câte ori nu ai vrut să te ridici şi să pleci? Aşa, simplu, să cedezi primului impuls. Să te ridici şi să nu te mai uiţi înapoi. Fără regrete, fără teama de consecinţe. Mai bine neobişnuit decât banal. Specializaţi în somnul straşnic şi îndelungat, împovărăm oscioarele altora cu toate puseurile planurilor stătute. Naiv, iluzionat, înfierbântat, entuziasmat şi efervescent am lăsat lucrurile aşa, să văd ce poate să se întâmple şi până când. Mi-e dor de vremea când alergam desculţ(ă) printre fluturi şi flori… Dacă raiul ar fi o singură amintire fericită, pe care ai alege-o? …şi dacă într-o noapte m-aş întoarce cu spatele şi te-aş lăsa dezgolit de mine şi gol? O zi ca oricare alta, aceeaşi neclintire în aer…

Peste tot doar politică, politică, politică şi iar politică. Ne-am damblagit toţi şi cu totul! Totuşi şi ceva amuzant: femeile şi fotbalul. Orgasm perturbat de fluierul arbitrului… he he he.
Am dat două click-uri mai în-colo şi schimbare de ton(uri): m-am uitat la pozele lui Andrei din cimitir.

Filmul de week-end: Anatomia Iadului

„Acest film este ficţiune, Nu un roman de televiziune.
Nici măcar de actualitate
Toate părţile corpului feminin din film sunt înlocuite de imitaţii
Acestea ajutând autorul să-şi exprime punctul de vedere.”

„Ce te sperie mai mult, moartea sau prostia?”

Pe Rocco Siffredi„Italian Stallion” – probabil cei mai mulţi îl cunosc din filmele sale pentru adulţi. Cu toate acestea Rocco a jucat şi-n câteva pelicule non-pornografice. Cu scriitoarea şi regizoarea franţuzoaică Catherine Breillat a colaborat în două producţii: „Romance X” din 1999 şi acest „Anatomie de l’enfer (Anatomy of Hell)” din 2004, adaptat după cartea ei „Pornocratie”.
Nu sunt un specialist în filme ca prietenul Alin aşa că mă feresc de o analiză. Nu este deloc relevant, dar mie mi-a plăcut. În general îmi plac filmele franţuzeşti, probabil ca un reflex la saturaţia provocată de producţiile americane pe bandă rulantă. E un film întunecat şi erotic, o explorare numai bună sâmbăta seara. Pentru cine gustă şi ce-i sub plapumă, nu doar la… suprafaţă.

23 comments on “De week-end

  1. pentru i.o.flavius – salut. 🙂
    nici eu nu sunt fericit cu opţiunile rămase, dar mă îngrijorează faptul că multă lume s-a lăsat păcălită de manipulările făcute… ce-i drept, de profesionişti.
    bine nu o să fie, nu peste noapte şi alianţa chiar dacă se dă “rotundă”, poate fi extrem de fragilă… da’ asta este, asta avem…

    e bine că blogosfera mai are şi altceva decât bătălie politică şi încrâncenare.

    un week-end cât mai plăcut. 🙂

  2. pentru unicornu’ – m-am plimbat, am citit în stânga şi-n dreapta… m-am relaxat şi mi-a făcut plăcere.
    mă pregătesc de… pizza şi bere (he he he). 😀

  3. E drept, ne-a cam obosit tevatura asta politica din ultima vreme. Noaptea sper sa-mi fie un sfetnic bun. Daca nu, votez de acasa. Ce mult ma bucur ca iti plac filmele frantuzesti!… ma simt asa izolata printre atatia anglofoni…

  4. Eficient trackback-ul asta…
    M-a anuntat ca cineva a scris aceleasi cuvinte ca si mine : “De câte ori nu ai vrut să te ridici şi să pleci? Aşa, simplu, să cedezi primului impuls. Să te ridici şi să nu te mai uiţi înapoi. Fără regrete, fără teama de consecinţe.”
    Coincidenta ?!

  5. pentru Leo – mai “croşetez” texte din citate puse cap la cap… introduc link la textul original, poate cineva are poftă şi face o plimbare să citească tot. 🙂
    deobicei nu s-a supărat nimeni…

    (plmailpl….? hahaha! 😛 )

  6. scuza-ma ca sunt rau dar eu zic sa ne scoatem toti cravatele de pionieri acum in acest moment … ca tot pion..ieri etern raminem in toate cele si sa le purtam macar cu mindrie … ca sa nu zic ca suntem pe locul 2 2 pt oricine prinde un CICO (CIolan la COtroceni)…

    mai bine filmeeeee… les amants aci in locu aista a facut vilva … de atunci e sexy sa fi street artist ..fire eater … Tu ai arata minunat la bustul gol mincind flacari !… din pacate B-ul nu are un pod macar frumos … si nici fetele nu deseneaza pe acolo

  7. pentru UnSoricel – nu, nu eşti rău, aşa eşti tu… ha ha ha! 😛
    băi, eu când au vrut să mă facă UTC-ist – asta prin 1985-1986 – m-au întrebat de la ce vine prescurtarea – în maghiară fiind K.I.Sz. – şi le-am spus că de la trupa americană KISS… ha ha ha! apoi tot mi-au dat carnetu’ şi eu în secunda doi am azvârlit-o pe geam spre Spurcata… ha ha ha! la fabrică am refuzat să plătesc cotizaţia şi mi-o scădeau din salariu direct pe fluturaş… până la urmă n-am ajuns chiar degeaba-n arestu’ securităţii la 18 ani… ha ha ha!
    ce mă distrează este că vin copii acu’ şi mă-njură că nu-l votez pe băse că poate legalizează drogurile uşoare… ha ha ha! 😛 pardon, ne scapă de comunişti. păi man, dacă s-ar sinucide live cu mâna pe biblie să vedem cum scapă de un comunist măcar, poate l-aş vota. ha ha ha! 😛

    filmele franţuzeşti… sunt câteva de excepţie. nouă – adică ţie şi mie – ne-a plăcut şi Ireversibil, pe mine acum 15 ani m-a fascinat şi acest Les Amants şi am mai văzut câteva foarte bune… ciudat că ne dăm francofoni şi filme franţuzeşti vezi rar şi tot mai rar la televiziuni, cinema…

    băi, mult nu cred că mai rezist în românia… pe bune. nu prea am pod de pe care să mă arunc… vin la Londra! ha ha ha! 😛

  8. pentru UnSoricel – nu cred că l-am văzut… danke!
    eu mi-am amintit de “Trois Couleurs” (Three Colors: Blue, White, Red). 🙂

    rău… păi am zis eu vreodată că-s bun?
    zău că aş veni şi acum…

  9. UFFFF!! CE VA FI POIMAINE?

    Ghetutele lui David….El va primi poate ceva …ca asa e cuminte un copil …..

    Dar noi de ce nu primim nimic daca am fost cuminti si ….am tacut …si am votat /…si iatr am tacut ..si iar am votat …si ……Cui i se cuvine totusi nuielusa?

  10. pentru miruna – votăm să avem de ce înjura… trec anii şi mulţi au trecut degeaba şi pentru copii nu reuşim să facem mai nimic…
    dar… cine ştie? 🙂 o fi şi Moş Nicolae, Moş Crăciun… parcă-i păcat să mai sacrificăm nu ştiu câte generaţii… am vrut să spun ceva vesel… dar nu mi-a reuşit. 🙂

  11. pentru Miruna – poate lumina e în cizmuliţe. 🙂

    (mă încalţ şi o iau la fugă… ha ha ha 😛 ‘neaţa.)

2 Pings/Trackbacks for "De week-end"

Leave a Reply

Your email address will not be published.