Satanismul (capitolul 1)

Mulţi vorbesc despre Satanism, mulţi îl leagă de Rock şi în general este considerată o manifestare anti-creştină. Greşit.

Nu este singurul subiect despre care mulţi au o părere, dar în fapt habar n-au despre ce vorbesc.
Nu sunt teolog – am mai spus-o: nu sunt de fapt nimeni şi nimic – dar am citit dea-lungul timpului destul de mult (şi) despre acest subiect şi voi încerca să fac o sinteză cât de cât obiectivă.

Nu sunt Satanist, în fapt nu mă simt confortabil în nici un curent religios, cred în faptul că religia şi credinţa nu ţin una de cealaltă, religia doar exploatează ideea de credinţă şi profită de cele mai multe ori de naivitatea şi necunoaşterea oamenilor. Nu cred că am nevoie de o clădire specială – biserică – să-l „contactez” pe dumnezeu şi nici de translatori şi intermediari (preoţi).
Credinţa ţine de intimitatea fiecăruia, sunt eu oaia neagră, dar niciodată n-am simţit nevoia să stau în turmă. Bine, admit: sexul în grup este o altă poveste ( 😆 ), dar ţine tot de intimitate. Chiar şi-n grup de doi.

Dincolo de aparenta mea abordare ateistă a existenţei, nu pot să cred într-o lume (şi forţă superioară) împărţită în două. Nu cred că există lumină fără umbră (întuneric), bine fără rău. Ne complicăm în definiţii şi – cred – ne scapă esenţa, simplitatea. Polarizarea în plus şi în minus ne ajută şi ne încurcă în aceeaşi măsură.
Poate pare superficial sau cel puţin copilăresc, dar m-a fascinat de copil Războiul Stelelor al lui George Lucas în care „divinul” este o energie iar noi alegem între „bine” şi „rău”, între pozitiv şi negativ, dar în esenţă manifestarea aceleaşi energii.
Este interesant că în majoritatea religiilor, „răul” apare ca o forţă seducătoare – deci atrăgătoare – şi cu toate acestea apare şi este zugrăvită predominant ca ceva urât…

shedevil

Diavolul are multe forme şi există de când lumea. Sau de când dumnezeu. Sau de când omul a descoperit divinul. Omul de la începuturi a fost fascinat şi totodată speriat de lumea în care trăia, de natura care-l înconjura. Poate de aici şi dualitatea abordării divinului.

În Hinduism de exemplu nu există nici o divinitate echivalentă Diavolului. Sunt zeităţi capabile de acte „rele”, dar nu există nicio forţă explicit opozită „binelui”.

Budismul are o figură diabolică: Mara, un demon care încearcă să-l seducă pe învăţătorul Gautama Buddha prin frumuseţe. Cu toate că Mara reprezintă predominant moartea spirituală, în Budismul timpuriu apare adesea ca un spirit malefic, dar cu toate acestea textele în care apare au o abordare umoristică şi nu gravă.

Nici în Zoroastrism (mazdeismul) nu apare o zeitate sau forţă direct opozită lui Dumnezeu sau binelui, însă şi aici putem identifica un demon: Aeshma (sau Eshm).

La Egiptenii din Antichitate îl găsim pe Set. Set este cu mare probabilitate strămoşul Satanei din Iudaism şi astfel din Creştinism. Cu toate acestea, în Iudaism imaginea Diavolului este cu totul alta şi are alte conotaţii.
Cuvântul „ha-satan” defineşte adversarul, obstacolul şi are rolul de „procuror” vis a vis de Dumnezeu care este considerat Judecătorul. Simbolismul acesta este tot de origine Egipteană, într-o oarecare măsură ea se regăseşte şi în cărţile de Tarot.

În scrierile Apocrife – neacceptate nici de Iudaism, nici de Creştinism – Satanael apare ca cel ce a adus Moartea. Abia mai târziu apare ca „prinţ” alungat din Rai, un „spirit” rău, cel care cunoaşte diferenţa între ce este bine şi ce este păcat. În aceste texte se vehiculează şi ideea că Satanael ar comanda o armată de îngeri.

În Biblie găsim două personaje diferite: Diavolul – Satana – şi Lucifer (Luceafărul – planeta Venus).
Apare „povestea” războiului din Rai, al îngerului răzvrătit şi alungat (căzut). Este şi punctul radicalizării poziţiilor şi apariţia unui rău definit şi într-o evidentă stare conflictuală cu binele, cu divinul suprem, cu Dumnezeu.

Cuvântul „satan” pare să aibă ca semnificaţie originală rătăcire – plimbare, explorare. Conotaţiile negative apar ulterior şi introducerea lor pare forţată, se suprapun poveşti şi personaje diferite.

În fapt, vechile texte sugerează că „diavolul” nu are nicio putere şi răul vine din înclinaţiile, acţiunile omului.
Diavolul pare unealta Domnului pentru a testa credinţa, vrednicia, curăţenia spirituală a omului – o unealtă parte a divinului, un act al Domnului şi în nici un caz un adversar.

Abia Creştinismul îl „creditează” pe Diavol ca „prinţ al întunericului”, inamicul feroce al binelui, opozantul diabolic al lui Dumnezeu.

Codex_Gigas_devil

Satanismul este probabil la fel de colorat şi diversificat ca şi personajul Satana. 🙂
De la abordările Mistice şi Ritualurile Magice, trecând prin Ateism şi până la înfiinţarea în anii ’60 al primei Biserici Sataniste, Diavolul şi-a arătat multe feţe.

Dat dracului Satana ăsta! Dar e dracu aşa de negru pe cât îl zugrăvim? Sau omul alb se dovedeşte – încă o dată – rasist…? 🙂

Va urma!

22 comments on “Satanismul (capitolul 1)

  1. Omul a simtit mereu nevoia sa faca apel la instante supreme, bune sau rele (cine hotaraste ce e bun sau rau?) si acest lucru e de inteles… intr-un univers gol avem nevoie de un punct de sprjin, nu? Ca Diavolul e negru / alb / rosu, ca e bun / rau, ca e frumos / urat, e chestie de perceptia si asteptarile fiecaruia. Eu il vad frumos, cu ochi de inger, ademenitor si necrutator… Cred ca l-am intalnit o data…

  2. pentru Michele – the Devil You Know…. 🙂

    oamenii nu prea au relaxarea să vorbească despre aceste lucruri. iar odată plecând de la o premiză greşită, o abordare incorectă… rezultatele evident vor fi mereu… “denaturate”. 🙂

    imaginea de Prinţ Chipeş a existat de mult, doar a fost zugrăvit iniţial ca un înger (de)căzut. 🙂

  3. pentru lu – eu – din viaţă – am înţeles un singur lucru: mă abţin să dau verdicte radicale. 🙂
    cu cât citeşti (cunoşti) mai mult, apar mai multe întrebări, doar oamenii care nu cunosc au păreri fixe, inflexibile.
    lumea este colorată, chiar şi griul are milioane de nuanţe şi o împărţeală în alb şi negru este prostească.

  4. nu m-ar deraja deloc ca eu sa fiu umbra fetii alea de mai sus… dar probabil am competitzie mare si uite asa isi baga dracul coada !!

    cica cel mai mare truc care i-a reusit diavolului .. e ca a reusit sa convinga omenirea ca nu exista ! .. vorba dintr-un film cunoscut…

  5. pentru UnSoricel – simpatică ideea cu convinsul, dar atât de simpatică încât pare profund umană şi meşteşugită… există ori ba? bau! bau! 😆
    sub “coada” fetei cred că da, e coadă… ha ha ha! 😛
    mie îmi e simpatic drăcuşorul de la capăt… 😀

  6. dap – in principiu subt de acord cu ce sustii tu.

    nu exista bine fara rau, lumina fara intuneric
    sursa raului – poate foarte bine sa fie omul si numai el 😛
    nu e nevoie de biserica ca sa te rogi, sau sa-ti manifesti credinta in Fiinta Suprema… bla bla

    ceva haios legat de rock si satanism – cand eram eu in liceu incercau profii sa ne sperie zicand “voi stiti ce inseamna AC/DC ???” – cica Anti Christ/ Death of Christ 😆

    de fapt era doar curent alternativ/ curent continuu (alternating current/direct current) da’ era mai simplu sa ne sperie pe romaneste 😛

  7. pentru ultimulunicorn – da, eu o ştiam pe aceea cu: “After Christ Devil Comes”…. 😆 😆 😆 Tot un… drac! 😛

    Legende şi poveşti au fost multe legate de Rock… sperietori.
    ciudat este cum multe tâmpenii au prins rădăcini şi prin bunăvoinţa prostiei şi sub eticheta tradiţiei, au supravieţuit şi s-au perpetuat… cineva mereu a profitat de pe urma Diavolului şi acel cineva mereu a fost tot un om sau un grup de oameni. 🙂

  8. cind ilustrezi lumina, trebuie sa ai cu ce sa o compari. deci, trebuie si intuneric.
    dumnezeu/diavol…
    “Noi, de când ne-am născut, noi ne-am născut opuşi.”-Jiji

  9. pentru aleexaa – nici nu intenţionez să conving şi cu atât mai puţin să convertesc pe nimeni la nimic.
    sunt artist, deci egoist: îmi păstrez credinţa pentru mine. 🙂

  10. pentru Inka – măcar noi am reuşit un 1 la 1… 😛 😛 😛 (nu că mă omor cu fotbalu’…da’ n-am câştigat la loto… 🙂 )

  11. pentru mr. bungle – e doar “prima pagină” dintr-o cărticică, dar ok, scrie tu unu’ mai tare, dau un pumn de usturoi şi un pahar de apă sfinţită. în faţă. 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published.