Home › Posts tagged ultima oră › Page 6

ultima oră

DECLARAŢIE de PRESĂ – Leonard Oprea

Posted on by — 40 Comments ↓

Leonard Oprea este un scriitor – părerea mea, cu talent şi har – destul de necunoscut, adaug eu, din păcate.
L-am cunoscut pe Nardi prin 1993 şi am păstrat legătura şi după plecarea lui în America şi în ciuda faptului că a luat-o pe calea – abruptă – a religiei şi nu o dată ne-am mai ciondănit. Ba, la un moment dat i-am trecut adresa de mail în lista de spam că mă săturasem până peste cap de „Isus jos, Isus sus, Isus te iubeşte”…

Scriitorul Leonard Oprea a debutat în 1981 cu proză scurtă şi primul succes vine în 1984 cu volumul de nuvele fantastice „Domenii interzise” (Ed. Albatros). Volumul de proză scurtă „Radiografia Clipei” este interzis în 1987, este publicat abia în 1990 de Editura Dacia şi re-editată în 2003 de Editura Curtea Veche.
Romanul interzis în 1988 „Cămaşa de forţă” apare la Editura Nemira în 1992 şi re-editată de Editura Curtea Veche în 2004.
În 1999 emigrează în America unde continuă să scrie şi începe seria „Theophil Magus”, eseuri într-o abordare personală – originală – pe teme religioase. Asta foarte pe scurt despre scriitorul Leonard Oprea (vezi şi wiki).

Omul Leonard Oprea este mai complicat şi… zbuciumat. Am stat şi m-am gândit ce titlu să-i dau acestui post şi am aruncat pe rând toate ideile. Am avut discuţii fascinante cu el până-n zorii zilei la un pahar de vin (el votcă), de multe ori am stat pe poziţii diametral opuse, dar mereu am avut răbdarea şi plăcerea de a ne asculta reciproc. Poate că (şi) Nardi, ca mulţi artişti, este omul extremelor. Alcoolul şi Dumnezeu sunt extreme. Nu era un beţiv Nardi, dar îi plăcea băutura. Nu ştiu prea multe despre viaţa lui în America, rar mai trimitea un mail despre el şi familia lui, cum spuneam, mă bombarda cu texte religioase pe care recunosc, de cele mai multe ori le ştergeam fără să le mai citesc. Îl enervam cu citate din Nine Inch Nails şi Marilyn Manson… ha ha ha! Mereu am avut reţineri faţă de oamenii care „picau” în extreme: prea credincios, prea radical politic, prea nu ştiu cum… Nardi cred că făcea pasional tot. Din păcate şi băutul şi – din punctul meu de vedere – şi credinţa a dus-o la extremă. Cum se împăcau cele două, habar n-am. Dar Nardi mereu a fost un tip fascinant… ha ha ha! Cred că nu i-a fost uşoară adaptarea cu America, visul american cu greu se pupă cu realitatea americană…

nardi

Anul acesta-n luna mai brusc nu mi-a mai scris. Apoi un prieten mi-a dat vestea: a fost arestat. Nu ştiam multe detalii, am început să sap pe internet, am găsit în presa din Braşov acest articol:

„Scriitorul braşovean Leonard C. Oprea, arestat în SUA

Leonard C. Oprea, un scriitor şi disident român aflat în Statele Unite ale Americii, arestat la începutul acestei luni sub acuzaţia că şi-a bătut soţia, va fi ţinut în continuare după gratii, informează publicaţia Sun Journal. Scriitorul român în vârstă de 55 de ani, care trăieşte în Auburn, a fost pus sub acuzare pentru violenţă domestică, lovire, ameninţări criminale şi obstrucţionarea anchetei. Fiecare dintre aceste infracţiuni poate fi pedepsită cu până la 1 an de închisoare. Conform poliţiei din Auburn, Oprea şi-a lovit soţia, Brigitte Hristea, 42 de ani, în mod repetat în zona capului şi a feţei, i-a smuls părul şi a strâns-o de gât. De asemenea, scriitorul ar fi ameninţat-o cu moartea. Poliţia a intervenit în noaptea de 10 mai, după ce victima a solicitat ajutor la numărul de urgenţă 911. În momentul în care poliţiştii au ajuns la domiciliul celor doi, Oprea îşi urmărea soţia prin casă, iar femeia urla după ajutor. Conform relatărilor poliţiştilor, scriitorul agresor era în stare de ebrietate. El a recunoscut pe loc că îşi bătea soţia şi nu s-a opus arestării. Cei doi au împreună o fetiţă de 4 ani care nu a avut de suferit în urma incidentului. Soţia agresorului a fost internată la Central Maine Medical Center unde a fost şi consiliată cu privire la drepturile ei, ca victimă a violenţei domestice. Scriitorul agresor a apărut în faţa unei instanţe din 8th District Court şi a pledat nevinovat faţă de acuzaţii. Sursele americane îl descriu pe Leonard Oprea ca pe un disident anticomunist din perioada dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, în anii ’80. El a publicat un roman şi câteva nuvele apreciate de critică. Securitatea a blocat publicarea scrierilor sale în 1987, considerându-l un autor subversiv. După Revoluţia română Oprea a devenit un cunoscut jurnalist şi editor. El s-a mutat în SUA din anul 1999, locuind mai întâi în Boston şi apoi mutându-se în Maine. Născut la Braşov, Leonard Oprea debutează în 1981 cu proză scurtă în revista literara Vatra din Târgu Mureş. În perioada 1981 – 1987 publică proza în principalele reviste literare naţionale, pentru care primeşte premii literare naţionale pentru proza scurta în 1981, 1982, 1984 şi 1985. Între 1978 şi 1989 devine disident anticomunist şi participă la revolta muncitorilor din Braşov la 15 noiembrie 1987, eveniment după care este interzis ca scriitor.” (Gazeta de Transilvania)

Apoi am găsit câteva articole în presa americană,  unele cu ceva mai multe detalii, dar în esenţă toate spuneau acelaşi lucru: Nardi a băut, şi-a luat soţia la bătaie şi… s-a trezit arestat. Ce am aflat este că s-a stabilit o cauţiune de $1.200 $, bani pe care Nardi cu siguranţă nu-i are.
Ulterior un alt prieten mi-a spus că Brigitte ne-a rugat să nu-l ajutăm, n-am prea înţeles ce şi cum şi despre ce ajutor ar fi fost vorba, dar cum Nardi nu mi-a cerut ajutorul – nu că aş putea face mare lucru pentru el – şi nici prietenii comuni nu mi-au mai spus absolut nimic, subiectul s-a stins.

M-am gândit că faptul că a băut nu este o scuză şi strict legal chiar este un fapt agravant şi violenţa domestică în lumea civilizată este o infracţiune gravă şi se pedepseşte aspru. Undeva speram ca Brigitte şi Nardi să cadă la o înţelegere şi sincer, altă soluţie de „scăpare” pentru Nardi nici nu vedeam. Şi nici acum nu văd… N-am înţeles de ce a pledat “nevinovat” Nardi, dar este viaţa şi decizia lui, am să o respect şi nu vreau să comentez mai mult decât am făcut-o.
Repet, tot ce ştiu, ştiu din presă şi vag din auzite, nu sunt în măsură să-l judec pe Nardi, dar recunosc, ştiu că uneori de la băutură îşi ieşea din fire, pierdea controlul. Nu ştiu ce a fost în noaptea de 10 mai, dar ştiu că Nardi a rămas în arest.

Ieri – spre surprinderea mea – am primit un mail/apel de la Nardi. Nu ştiu ce speră Nardi de la Noi, m-am gândit şi în final am decis să-i public scrisoarea deschisă, în definitiv este punctul său de vedere şi poate, mesajul său o să fie citit şi de cineva avizat. Omeneşte îl înţeleg. De judecat, repet, nu pot şi n-am nici un drept să-l judec. Nu vreau să comentez în nici un fel conţinutul acestei Declaraţii de Presă.
Scrisoarea fără relatarea din presă nu cred că-şi avea rostul.

„Către: Preşedintele României, Dl. Traian Băsescu
Parlamentul României
Guvernul României
Ministerul de Externe al României
Ambasada Română din SUA / Washington DC
Ambasada Americană din Romania, Bucuresti
Cotidienle Naţionale ale României
Televiziune Naţională şi Televiziunile Private
Radio Naţional Romania
Mass-media Diasporei Române din SUA
Personalităţi culturale şi politice ale României

De la:
LEONARD OPREA, SCRIITOR şi ex-DISISDENT ANTI-COMUNIST, CETAŢEAN ROMÂN cu VISA TEMPORARĂ în USA
Cu respect , consideraţie, dar şi din punct de vedere cultural, politic şi uman, vă rog PUBLICAŢI şi DAŢI CURS următoarei DECLARAŢII de PRESĂ:

DECLARAŢIE de PRESĂ

ATAC RASIST în SUA asupra Scriitorului şi ex-disidentului român Leonard Oprea.
VIOLAREA DREPTURILOR CIVILE şi UMANE în SUA, de către Statul MAINE, ale CETĂŢEANULUI ROMÂN, cu VISA TEMPORARĂ în SUA, scriitorul LEONARD OPREA.

Binecunoscutul scriitor şi ex-disident anti-comunist Leonard Oprea (autorul romanului “Camasa de forta” / interzis de ex-Securitatea ceausista/  si creatorul “Trilogiei lui Theophil Magus” / publicata cu succes si in Romania si in SUA), este tinta atacului RASIST al Statului Maine, al SUA. Statul Maine, din SUA, prin Politia sa si Tribunalul sau l-au arestat pe Leonard Oprea si l-au aruncat in inchisoarea “Androscoggin County Jail”, unde se afla si acum de peste 70 de zile, FARA dreptul de a comunica cu familia sa si cu prietenii sai.
Statul Maine este recunoscut in SUA, ca fiind cel mai “alb” stat al Americii (peste 90% populatie alba, anglo-saxona) si unul dintre cele mai RASISTE state americane (in Statul Maine, a fi putin mai “colorat” este un motiv suficient de puternic sa fii oprit de Politie – interogat, perchezitionat si chiar arestat).
Scriitorul  Cetaten Roman, Leonard Oprea traieste impreuna cu familia sa in oraselul Auburn, din Statul Maine (deoarece in acest oras sotia sa a gasit un contract de munca acceptabil pentru profesia sa, de medic). Dar, fiindca atit Leonard Oprea, cit si sotia sa sunt Cetateni Romani cu Visa Temporara in SUA, in foarte scurt timp au devenit, din punct de vedere rasist, INDEZIRABILI pentru vecinii lor si autoritatile din Auburn. Motivul fiind, odata cu Cetatenia Romana, faptul ca au indraznit sa aiba un standard de viata, deasupra standardului mediu american. Fireste, americanii din Auburn nu stiu, spre exemplu, unde se afla Romania pe harta lumii.
Astfel, dupa 2/doua/ tentative esuate de a elimina familia Leonard Oprea din Auburn, finalmente, la inceputul lunii Mai 2009, sub pretextul unui scandal in familia Oprea, ce deranja vecinii si incalca legeile Statului Maine, dar FARA nici o investigatie prealabile, dar FARA nici un martor, dar FARA macar sa ia o declaratie scriitorului Leonard Oprea, Politia oraselului Auburn, din Maine, l-a arestat pe Leonard Oprea si l-a aruncat in inchisoarea “Androscoggin County Jail”.
Imediat, a doua zi, dimineata, Leonard Oprea a fost dus in fata unui Judecator, care, reprezentind Statul Maine, l-a acuzat pe scriitorul, Cetatean Roman, cu Visa Temporara in SUA, de “Violenta Domestica” (delict minor in acord cu legea din SUA), i-a pus o cautiune (bail) de 1200 $ Cash si o Interdictie Totala de a comunica cu familia sa, aceasta interdictie fiind valabila si pentru sotia sa si copilul lor, in virsta de 4 ani si 9 luni. Sentinta inca nu a fost pronuntata si astfel, scriitorul Leonard Oprea se afla inca in Puscaria “Androscoggin County Jail” din oraselul Auburn, de peste 70 de zile. Singura marturie este raportul Politiei din Auburn. NU exista investigatie, NU exista martori, NU exista declaratia lui Leonard Oprea.
In virsta de 55 de ani, scriitorul roman si ex-disidentul anti-comunist Leonard Oprea (ale carui carti, recent, sunt subiect de studiu pentru studentii Universitatii din Okland, SUA) sufera de sindrom post-traumatic, anxietate, depresie cronica, atacuri-de-panica, claustrofobie, diabet, guta si prostata si, in aceasta conditie medicala se afla in Puscaria “Androscoggin County Jail” , unde este  SINGURUL detinut FARA CAZIER, intre peste 300 de criminali/omucidere/, traficanti de droguri, hoti si tilhari, proxeneti si pedofili, fiecare cu macar trei condamnari la activ. Fiind scriitor si Cetaten Roman FARA cazier, Leonard Oprea este supus zilnic la tot felul de agresiuni din partea detinutilor si din partea gardienilor inchisorii.
Statul Maine insa NU si-a oprit aici atacul sau RASIST impotriva scriitorului si Cetateanului Roman Leonard Oprea. Pentru a-l sili sa paraseasca oraselul Auburn si Statul Maine, Tribunalul din Maine “District Court of Lewiston” a inaintat impotriva lui Leonard Oprea doua actiuni CIVILE: divortul si protectia de abuz. Sotia scriitorului, Brigitte Hristea, si ea Cetateanca Romana, cu Visa doar Temporara, a fost obligata sa accepte aceste actiuni, fiind amenintata ca isi va pierde licenta de a practica medicina in SUA, isi va pierde serviciul si Visa Temporara, punind astfel in primejdie securitatea copilului.  Insa, prin aceste actiuni CIVILE, Statul Maine, respectiv “District Court of Lewiston” comite o ILEGALITATE si un ABUZ de PUTERE, deoarece Leonard Oprea si Brigitte Hristea sunt casatoriti LEGAL / de peste 20 de ani/ DOAR in Romania, fiind Cetateni Romani cu DOAR Visa Temporara in SUA. Deci, orice actiune CIVILA privind acest statut, casatoria legala in Romania, este sub Jurisdictia autoritatilor romane. Insa, pentru Statul Maine din SUA, se pare ca Romania nu exista.
***
In anul 1990, Congresul American il invita in America pe scriitorul si ex-disidentul anti-comunistroman Leonard Oprea, sa ii rasplateasca meritele luptei sale pentru libertate si democratie.
Astazi, aceeasi America “democratica” il sileste pe Leonard Oprea sa traiasca tragedia unei detentii inumane de de cea mai pura sorginte RASISTA americana, doar pentru ca este un Cetatean Roman care a indraznit sa aiba un standard de viata civilizat intr-un orasel, Auburn din Statul Maine, cu un standard de viata sub nivelul mediu al intregii Americi.
Scriitorul Cetatean Roman Leonard Oprea, admirat si pretuit in mod deosebit de presonalitati cum sunt Vladimir Tismaneanu, Norman Manea, Andrei Codrescu, Liviu Antonesei, Mircea Mihaes, Gelu Vlasin si altii asemenea lor,
autorul a doua carti interzise oficial de ex-Securitatea lui Ceausescu, astazi este O VICTIMA a RASISMULUI “liberalei” democratii americane.
***
Leonard Oprea considera ceea ce i se intimpla acum in Statul Maine, oraselul Auburn, Inchisoarea “Androscoggin County Jail”, ca fiind o FLAGRANTA INCALCARE A DREPTURILOR SALE CIVILE si UMANE, in calitatea sa de Cetatean Roman cu Visa Temporara in SUA.
Leonard Oprea declara ca, mai mult, decit aceasta tragedia ce o traieste este O INSULTA adusa Culturii si Natiunii Romane, O DESCONSIDERARE a Romaniei ca Stat independent si democratic.
***
Leonard Oprea roaga respectuos,
dar cu reala disperare ca,
Presdintele Romaniei, Dl. Traian Basescu,
Parlamentul si Guvernul Romaniei,
Mass-Media romaneasca,
dar si personalitatile Culturii si lumii politice romanesti
SA CEARA ELIBERAREA SA urgenta din puscaria “Androscoggin County Jail”, odata cu RETRAGEREA acuzatiilor si SCUZELE ce se impun din partea Statului Maine, SUA.
***
Leonard Oprea considera ca,
este o datorie de onoare, dar si un act politic absolut necesar APARAREA DREPTURILOR CIVILE si UMANE ale CETATENILOR ROMANI, impotriva actelor de RASISM AMERICANE, INTR-O DEMOCRATIE AMERICANA CE SE AUTO-INITULEAZA… CA FIIND IN CEL MAI INALT GRAD… DEMOCRATICA.

Leonard Oprea                                                 Iulie 11, 2009
“Androscoggin County Jail”
Auburn/ Maine/ SUA”

P.S.1

Nardi are prieteni în America, prieteni care sper să fie alături de el şi în momentul acesta dificil. Un exemplu este domnul Vladimir Tismaneanu care anul acesta (01/05/2009) îi mulţumea pentru: “un mesaj de solidaritate la un ceas cind acest lucru inseamna enorm”. Cred că moral este momentul ca acest ajutor să fie întors.

“Un text despre chin si regasire, despre starea de veghe si despre refuzul de a tacea atunci cind in jurul nostru sunt atitea focare de infectie (la propriu si la figurat). Ii multumesc lui Leonard Oprea pentru faptul ca mi-a dedicat aceasta minunata respiratie, un mesaj de solidaritate la un ceas cind acest lucru inseamna enorm.”

Vladimir Tismaneanu: Leonard Oprea: Veghe, suferinta, adevar

P.S. 2

Sunt curios câţi din prietenii mai mult sau mai puţin influenţi al lui Nardi o să-i întindă o mână acum…

P.S. 3 Update 30 iulie 2009: s-au deschis 2 conturi pentru ajutorarea lui Nardi, detalii AICI.

pornO TV

Posted on by — 16 Comments ↓

„Aşa vor să ne „aibă” românii şi pe noi, cum  „a avut-o” consulul român de la Chişinău, Ion Nuică, pe o angajată de la consulat. Priviţi şi uniţi-vă, dacă doriţi!” – cu acest mesaj scris peste drapelul României şi în fundal cu imnul, începe filmuleţul montat şi postat pe un site din Moldova. Filmul nu este recomandat celor sub 18 ani!
Astăzi consulul României la Chişinău, Ioan Nuică, şi-a prezentat demisia în urma filmului postat pe pagina on-line al ziarului Curentul din Chişinău. Ştirea a făcut repede vâlvă în presa on-line, dar şi pe posturile de televiziune… Realitatea, (porn)OTV… Ne place sau nu, filmul este rezultatul politicii duse la Bucureşti vis a vis de Moscova şi Chişinău în ultimii 20 de ani.

Ion_Nuica

După ce am avut judecătoarea porno, profesoara porno, eleva porno şi elevul porno, ministrul porno, justiţiarul porno, preotul porno, a venit momentul şi diplomatului porno. Dincolo de deşertăciunea presei, în spatele trivialului şi al senzaţionalului de tip tabloid de care toată lumea se lepădă, dar face audienţe record şi vinde tiraje spectaculoase, aproape în fiecare din aceste cazuri avem de a face cu violarea dreptului la intimitate.  Un detaliu aparent minor care nu deranjează pe nimeni. Pornografia – în capul meu – înseamnă altceva. Filmul cu profesoara a fost extras din laptopul ei personal, actualul filmuleţ cu diplomatul român a fost realizat cu o cameră ascunsă…

În cazul diplomatului român este inevitabil să ne întrebăm cine, când şi cum a plasat camera video, cum a controlat-o. Intenţia este evidentă, altfel nu ajungea materialul în presă.

PORNOGRAFÍE, pornografii, s.f. Scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă. Atitudine, faptă, vorbă obscenă. – Din fr. pornographie. Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. (DEX)

Situaţia diplomaţilor români din Chişinău se înrăutăţeşte simţitor, cum nici relaţiile dintre statele noastre nu reuşeşte să intre pe un făgaş de normalitate. Vina cred că este la Bucureşti. Relaţia noastră cu Rusia este inadmisibil de rece, indiferent de guvernarea din România, legăturile noastre cu Moscova au fost neglijate şi compromise. Ne-am îmbătat cu aderarea la N.A.T.O. şi integrarea europeană şi am scăpat din vedere influenţa Rusiei în zonă.
Aşa avem parte de gaz scump şi am pierdut şi o piaţă de desfacere uriaşă şi un partener cu care am avut relaţii bune. Şi vorbesc acum strict despre aspectele economice. Dar şi cele diplomatice meritau menţinute măcar într-o zonă cordială.

Chişinăul poate devenii o zonă de tampon neutră unde Rusia şi Europa să-şi dea mâna, cu exagerările de rigoare, un mic Istambul unde Estul şi Vestul să se unească. Sub tutela Moscovei şi cu sprijin European, Chişinăul poate devenii un mic paradis iar Bucureştiul (Iaşul) poate fi capătul de pod European către el.
Este foarte târziu, dar poate încă nu este prea târziu ca diplomaţia românească să-şi dovedească clasa şi calitatea, să întindem o mână spre Moscova şi una spre Chişinău, să acceptăm realitatea şi să salvăm ce mai poate fi salvat. Dar nu în pat. Şi nici la şpriţ cu Voronin.

P.S. La începutul acestei luni, un diplomat britanic a demisionat din postul pe care îl ocupa în Rusia, după ce un site de internet rusesc a difuzat un filmuleţ în care acesta apărea făcând sex cu două prostituate. Potrivit unor surse din Marea Britanie, filmul putea fi făcut chiar de serviciile secrete ruseşti…

Nu cred că viaţa particulară al oricărei fiinţe umane poate fi făcută publică (fără acordul ei, evident) şi catalogată drept pornografie. Am pus link la filmuleţ doar fiindcă nu cred că este un material pornografic – mare lucru nu se vede din el – dar genericul trebuie văzut şi montajul dovedeşte că s-au făcut mai multe filmăricu diferite ocazii iar fata ştia exact unde este camera…)

Fata chiar pare drăguţă, care bărbat i-ar fi spus „nu”? ( 😀 )

Era să uit, încă o zi de 13.

Încercaţi şi jocul propus de Alianţa Moldova Noastră: “Dă-le papuci comuniştilor!” (asta să nu fie totul absolut negru… 🙂 )

dincolo de… gard

Posted on by — 40 Comments ↓

Dacă dincolo de gard cineva îşi face nevoile putem pretinde că n-am văzut nimic, dar chiar dacă ne prefacem că nu simţim, mirosul tot ne deranjează.
Stau de doi ani în acelaşi bloc şi nu ştiu numele niciunui vecin de pe scară. Mă salut cu toţi, mai schimbăm câte o vorbă uneori la gheenă, în staţia de tramvai sau pe scări, dar în fapt nu ştiu absolut nimic despre nici unul din ei. E drept, nici vecinii nu ţi-i alegi, nu-s genul să-mi bag nasul în viaţa altora neîntrebat, dar oare unde este graniţa între bun simţ şi nepăsare?
Este şi acel spot publicitar la o organizaţie non-guvernamentală în care suntem întrebaţi câţi prieteni avem când vrem să ieşim la un film, la o bere, câţi putem suna noaptea dacă avem o problemă, câţi ne-ar da cheia de la maşină fără să clipească sau câţi sunt alături când avem o problemă gravă… Chiar, câţi prieten credem că avem şi câţi avem în realitate? Parcă am trăii în cutii. Universul nostru se rezumă la atât de puţin, orizontul este incredibil de îngust, lumile noastre mărunte par şi extrem de paralele…
Dar nu despre relaţiile interumane vreau să vă povestesc ci despre ştiri şi conţinutul acestora.

Sunt două aspecte care mi-au sărit în ochi. Pe de o parte sunt ştirile sportive: de ani de zile totul se rezumă la fotbal. Ce a făcut nu ştiu care finanţator, ce a avut de declarat nu ştiu care conducător de club, antrenorul cărei echipe a mai fost schimbat după două luni, ce arbitru a mai făcut vre-un blat  şi jucătorii ce maşini de fiţe şi-au mai luat, unde au mai chefuit şi ce fufe au mai agăţat. Adică pe de o parte parcă alt sport în afara fotbalului n-ar mai exista iar ştirile din fotbal numai cu sportul n-au nicio legătură.
Pe de altă parte sunt ştirile externe. Ştirile care nu prea sunt. S-a extins modelul ştirilor tip „ora 5” iar ştirile externe s-au redus la ştiri gen „flash” şi „info”. Foarte rar mai deschide grupajul de ştiri o ştire externă. S-a întâmplat la atentatele de la 11 septembrie, când a murit Papa sau mai recent Michael Jackson.
Mi-am amintit de telejurnalele dinainte de ’89 în care totul era despre el şi ea, iubiţii noştri conducători şi ştirile externe erau eventualele lor vizite în state tot mai obscure. Atunci ştiam că ştirile sunt cenzurate, dar oare acum ce se întâmplă?
Dincolo de audienţele care au luat minţile tuturor, presa are ca principal rol informarea. Ce discută Obama cu Putin ne afectează în mod direct pe termen lung. Facem parte din Uniunea Europeană, ce decizii se iau la Bruxelles ne implică şi pe noi, la fel şi hotărârile luate la vârful N.A.T.O..
Mă uitam pe fluxul de ştiri şi dintre „Cel puţin 1.680 de persoane au fost rănite în revoltele interetnice, în urmă cu o săptămână, la Urumqi, la Xinjiang, dintre care 74 sunt în stare critică, au anunţat duminică autorităţile locale, citate de agenţia China Nouă.” şi „Patru români acuzaţi de tâlhărirea unei studente în vârstă de 19 ani în apropiere de Roma au fost arestaţi de carabinieri, informează site-ul TG.com.” cu siguranţă a doua va ajunge în grupajul de ştiri la majoritatea posturilor.
În mod bizar nici canalele axate pe ştiri ca Realitatea sau Antena 3, nu fac excepţie. Şi în zile banale, când mare lucru nu se întâmplă la noi, se repetă aceleaşi banalităţi şi pseudo-ştiri, suntem bombardaţi cu aceleaşi clişee despre tot felul de nimicuri şi despre personaje practic nimeni, dar nu prea se suflă o vorbă despre ce se petrece-n lume, în jurul nostru.
Nu pot să nu repet întrebarea: există oare un interes, suntem împinşi spre o zonă gri şi manipulaţi constant? Ne copleşesc grijile de zi cu zi în aşa măsură încât uităm de lumea în care trăim?

Nu suntem singuri şi nu trăim în perfectă izolare, chiar dacă uneori în centrul universului nostru suntem numai noi şi aparent trăim într-un mic glob de sticlă. Programul nuclear al Iranului ne afectează şi pe noi, colonizările din Cisiordania sunt mai importante decât apartamentul de 1 milion de euro pe care şi la cumpărat Nicoleta Luciu în Bucureşti, cum faptul că Rusia deschide încă o bază militară în Kîrgîzstan spune mai multe despre lumea în care trăim decât declaraţia La Toyei Jackson conform căreia fratele ei ar fi fost asasinat…

Deschide ochii!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GEVBz9cHfII]

Nine Inch Nails şi The Prodigy la Peninsula 2009!

Posted on by — 4 Comments ↓

nin_tour_2009

Ştirea anului, pentru mine cel puţin sunt headlinerii de la Peninsula (Felsziget), Târgu Mureş, anul acesta, în perioada 23-26 iulie: The Prodigy şi Nine Inch Nails. Nu-mi venea să cred, aşa că am dat fuga pe siturile oficiale ale formaţiilor: la The Prodigy deocamdată nimic, dar situl Nine Inch Nails confirmă! Holly shit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Elbsomblod4&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=16]

Rockul Industrial este rezultatul fuziunii dintre muzica electronică şi paleta largă de tendinţe muzicale din zona Post Punk. Unii critici separă Rockul şi Metalul Industrial, eu cred că este doar o chestiune de expresie şi mai puţin relevantă în contextul efectiv muzical. Numele importante din perioada de pionierat sunt: Chrome, Killing Joke, The Swan şi Big Black urmate de Young Gods, Swamp Terrorist, Godflesh, KMFDM, Skinny Puppy, Ministry şi… Nine Inch Nails.
Michael Trent Reznor s-a născut la 17 mai 1965, în Mercer, Pennsylvania, (Statele Uninite).  Cu toate că a absolvit facultatea de inginerie I.T., Reznor a studiat muzica – din copilărie pianul, apoi saxofon, tubă, etc –  şi este un multi instrumentist. Prima s-a formaţie, încă din liceu, a fost Option 30, apoi s-a alăturat formaţiei The Innocent cu care au editat un singur album “Livin’ in the Street”, în 1986 s-a alăturat formaţiei Exotic Birds ca în final, din 1988 să pună bazele propriului său proiect: NINE INCH NAILS.  Oficial, numele nu are nicio semnificaţie deosebită, neoficial…se vorbeşte despre degetele lui Freddy Kruger din Nightmare on Elm Street, despre cuiele cu care ar fi fost crucificat Isus sau despre dimensiunea optimă a penisului actorilor din filmele pentru adulţi. Reznor susţine că i-a plăcut abrevierea numelui cu al doilea “N” scris în oglindă, logo creat de Reznor în colaborare cu Gary Talpas şi inspirată de scrisul creat de Tibor Kalman pentru coperta discului “Remain in Light” al celor de la Talking Heads.

Dar să revin la poveste, în 1988 NIN cântă în deschiderea showurilor celor de la Skinny Puppy, Reznor fiind acompaniat de diverşi instrumentişti “de ocazie” şi oferind un spectacol care nu rare ori sfârşea prin distrugerea instrumentelor. În acelaşi an Reznor se angajează ca asistent la studioul Right Track (ulterior transformat în Midtown Recording) unde şi imprimă un prim demo de unul singur după modelul lui Prince, cântând la toate instrumentele. Din acele imprimări în 1994 a apărut un disc neoficial ce conţine nouă piese, “The Purest Feeling” . Aceste înregistrări au o amprentă pregnantă de New Wave şi este sesizabilă influenţa lui Gary Numan asupra lui Reznor, dar important este că prin acest demo Reznor obţine un contract ferm de la casa de discuri TVT Records şi astfel în 1989 apare şi primul single “Down in It” urmat de album de debut “Pretty Hate Machine”. Norocul este de partea învingătorilor, MTV-ul îndrăgeşte şi difuzează clipul şi astfel trupa ajunge din underground relativ rapid în focusul unui public mult mai larg. Albumul conţine în mare parte piesele imprimate anterior pentru demouri, dar sunetul New Wave este şters aproape complet şi înlocuit cu o interpretare mult mai zgomotoasă şi tensionată.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l3iM87iIbnQ&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=28]

Poate ar fi locul şi momentul să amintesc că între două albume proaspete Reznor ne-a obişnuit cu câte un disc “remix”, remixuri ce de cele mai multe ori sunt reinterpretări extrem de diferite ale pieselor de pe album şi de multe ori conţin şi piese inedite. Astfel în 1992 apare “Fixed”, în 1995 “Further Down the Spiral”, în 2000 “Things Falling Apart” şi în 2007 “Y34RZ3R0R3M1X3D”.  La fel, singleurile dinaintea şi după lansarea albumelor mereu conţin piese exclusive sau variante inedite ale pieselor de pe albumele respective. Poate este una din caracteristicile esenţiale ale lui Reznor: mereu reuşeşte să surprindă şi să “iasă pe tarabă” cu altceva. Poate uneori este greu de urmărit evoluţia muzicii sale, dar cu siguranţă tot timpul este fascinant!
Anul 1992 aduce albumul numărul doi “Broken”. De dragul cârcotaşilor, aici poate putem sesiza o trecere de la Rock Industrial la Metal Industrial: chitarele devin mult mai grele şi apăsate ca prezenţă şi sunetul este mai distorsionat, dar mult mai puţin sintetic. Discul include şi un autentic imn furios: „Wish”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AZ9Ywarc_eM&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=24]

“The Downward Spiral” din 1994, multă vreme am crezut că este şi rămâne capodopera de nedepăşit a formaţie. De la piese aerisite până la adevărate maşini de tocat, albumul conţine o gamă largă de sonorităţi şi aşează vocea lui Reznor într-o ambianţă mecanică dar pulsantă, sintetică dar extrem de vie, dând o nouă definiţie Industrialului şi impunând un standard greu de egalat. Discul porneşte cu sunetele răstignirii lui Isus şi cu violenta “Mr. Self Destruct”  iar finalul discului ascunde “şlagărul durerii” “Hurt”, compusă de Reznor şi împrumutată (şi) de Johnny Cash, ci nu invers. Între cele două extreme Reznor explorează şi expune căutările unui suflet chinuit şi biciuit de întrebări existenţiale şi personale, foarte intime. Versurile au o importanţă deosebită în toată construcţia NIN şi ar merita o amplă analiză separată. De la acide formulări ce amintesc de Nietzsche cum ar fi “Your God is dead/ and no one’s care/ if there is a Hell/ I’ll see you there” până la “I focus on the pain/ The only thing that’s real/ The needle tears a hole/ The old familiar sting/ Try to kill it all away/ But I remember everything…” Durere, droguri şi un Dumnezeu pierdut, pus la zid şi renegat.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GHPkJkBS1vE&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=23]

Îmi place că Reznor nu încearcă să se facă simpatic şi nu cerşeşte milă: el este furios şi prin distrugere şi autodistrugere caută calea spre împăcare şi reconstrucţie. Nu a ales nici calea bătută, nici drumul uşor, dar a avut răbdarea şi talentul să-şi exprime trăirile în mod original şi să nu ţină cont de tendinţe, ci de propriul său spirit. Într-o Americă albă şi făţarnic creştină, e greu să te menţii în mainstreem cu un asemenea produs, dar lui Reznor i-a reuşit şi acest lucru. Din nefericire artişti autentici ca Reznor sunt foarte puţini. Sau cei care sunt, de obicei rămân agăţaţi undeva la marginea undergroundului. Nu e de mirare că Reznor s-a implicat în producerea ucenicului său rebel Marilyn Manson, dar a câştigat şi admiraţia unui alt mare artist, David Bowie (naşul fiului meu ha, ha, ha ), rezultatul fiind “I’m Afraid of Americans”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=slKNd22GGaQ&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=22]

1999 aduce albumul dublu “The Fragile” şi 23 de piese una şi una. La vremea respectivă, prietenul meu de la Metal Hammer-ul din Ungaria, Uzseka Norbert a scris despre album şi l-a notat cu 9 menţionând că l-a ascultat o singură dată şi cu siguranţă peste 2-3 săptămâni v-a regreta profund nota acordată. Ne-am întâlnit după câteva luni şi nu ne ajungeau berile să ne povestim reciproc fascinaţia trăită la re-ascultările discului. Poate ar fi bine să vă spun că NIN în căşti performante este o experienţă unică. “The Fragile” este o adevărată operă complexă, o călătorie simfonică deosebită, construită pe straturi subtile de sunete şi  trăiri, oscilează cu naturaleţe între explozii sonore agresive şi interiorizări rafinate ca “La Mer” cu trimitere evidentă la Debussy. Indiscutabil nu este un disc cu care să te împrieteneşti din prima, dar dacă ai răbdarea să o faci, dragostea va fi profundă şi definitivă. Este un album greu de egalat, cum nici Pink Floyd nu o să mai facă vreodată un “The Wall”, nici Reznor nu cred că o să poată împletii încă un asemenea disc şi din fericire nici nu încearcă.
După 6 ani de aşteptare presărate cu remixuri şi un live deosebit, “And All That Could Have Been” (2002), 2005 aduce “With Teeth” şi 13 piese proaspete. Este un album în care Reznor ne povesteşte mai mult despre el şi trăirile sale într-un mod “obiectiv” şi cu cinismul cu care s-a consacrat. Piesa “Every day is exactly the same” m-a urmărit şi obsedat pentru multă vreme. Şi o mai face…
” I believe I can see the future
Cause I repeat the same routine
I think I used to have a purpose
But then again
That might have been a dream
I think I used to have a voice
Now I never make a sound
I just do what I’ve been told
I really don’t want them to come around

Oh, no

[Chorus:]
Every day is exactly the same
Every day is exactly the same
There is no love here and there is no pain
Every day is exactly the same

I can feel their eyes are watching
In case I lose myself again
Sometimes I think I’m happy here
Sometimes, yet I still pretend
I can’t remember how this got started
But I can tell you exactly how it will end

I’m writing on a little piece of paper
I’m hoping someday you might find
Well I’ll hide it behind something
They won’t look behind
I’m still inside here
A little bit comes bleeding through
I wish this could have been any other way
But I just don’t know, I don’t know what else I can do”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=V0u0AG_floQ&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=20]

Multă lume a fost uşor dezamăgită de acest disc, eu îl ador. Vârsta…ha ha ha! 😛 Uneori simt şi trăiesc acelaşi rahat cu Reznor sau unul asemănător… 🙂
2007 aduce în mod neaşteptat de repede un nou album complet “Year Zero”. Nici acum nu ştiu dacă m-am împrietenit cu acest disc sau nu. Îmi place, nu este vorba despre asta, nu pot să-i reproşez absolut nimic domnului Reznor, totuşi am un sentiment ciudat că s-a grăbit puţin. Ulterior cred că am găsit şi motivul sau explicaţia: avea datorie contractuală cu casa de discuri pentru încă un album şi a vrut să scape cât mai repede. Ha ha ha. Nu pot însă să nu observ o reaşezare a sunetului, întoarcerea la rădăcinile primitive, dar într-o prezentare autentică şi re-evaluată. Mă repet eu şi vă spun că în mod miraculos Reznor şi când se repetă, nu se repetă. Ha ha ha! 😛
“Shame on us
doomed from the start
may god have mercy
on our dirty little hearts
shame on us
for all we have done
and all we ever were
just zeros and ones”

Era digitală: (prea multe!) zerouri şi unu… Lasăr, frate!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zsnvNwlGg1o&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=5]

Scăpat de povara oricărui contract cu vreo casă de discuri, în 2008 apare cel mai “ciudat” produs NIN, CD-urile ce conţin muzică instrumentală adunate sub titlul “Ghost I-IV”, material ce putea fi descărcat gratuit de pe situl oficial, dara  apărut şi în format tradiţional. . Absenţa vocii face discul mai greu de mestecat cu urechile, dar dacă închizi ochii îţi poţi imagina un film… Sincer, nici nu am apucat să diger bine materialul, că Reznor şi compania au livrat şi produsul următor: “The Slip” , material ce poate fi descărcat tot gratuit de pe situl oficial al formaţiei după o scurtă şi simplă formalitate de înregistrare.
Este un album colorat, greu de digerat, mai viu, se înscrie pe linia trasată de “With Teeth” şi „Year Zero”, combină mult sunetele electronice cu uşoară amprentă retro cu interpretarea live a formaţiei.

Una peste alta, dacă este ceva ce merită văzut şi ascultat, este un concert Nine Inch Nails. 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Lqsx2Jn4hE&feature=PlayList&p=AB406811D5A6C4F8&index=4]

AC/DC: Play fool sau… ei şi! – de ce?

Posted on by — 4 Comments ↓

AC/DC NU mai cântă în România! Direcţia Belgrad, fraţilor, 26 mai, cât mai sunt bilete… ha ha ha! 😛

Am râs de cum s-a prezentat marele eveniment de la bun început dar nu e de râs, e penală traba!

Au fost deja vândute 8 mii de bilete pentru “eveniment”-ul de la Bucureşti, Ticketpoint a promis returnarea banilor… organizatorii, Play Cool nu mai sunt de găsit… n-a ieşit ţeapa de 4 milioane de euro, da’ 10 mii de euro tot au ciupit cei doi israelieni şi dacă nu apărea infirmarea pe situl oficial al formaţiei australiene,  în seara de 14  mai încasau 300 de mii de euro…

Date oficiale de pe situl oficial AC/DC
Date oficiale de pe situl oficial AC/DC

bucrockarena_04

“Pe 31 mai AC/DC nu canta in Romania. Este sută la sută. Avem contra-confirmare şi de la agentul trupei cu care am vorbit în urmă cu două ore. Nu ştim exact dacă a existat vreodată un contract, cum arăta acel contract, cu cine s-a semnat şi aşa mai departe. Noi am fost implicaţi în acest eveniment strict pentru artiştii români. O să analizăm, mâine, situaţia şi, dacă vom considera, s-ar putea să fie un proces de imagine între noi şi Play Cool”. – a declarat ieri seară Cristian Busuioc de la One Event pentru Realitatea.net.

http://acdc.com/index-orig.php - prima pagină, situl AC/DC
http://acdc.com/index-orig.php - prima pagină, situl AC/DC

Situl oficial al formaţiei AC/DC anunţă ţeapa pe prima pagină…. Suntem tari!!!

Citez:

AC/DC Date In Bucharest Falsely Advertised

Promoters in Bucharest, Romania have been falsely advertising AC/DC as the headliner for their 2 day Bucharest Rock Arena festival happening on May 30 and 31, 2009.

Tickets for this event have been available online as well as various retail outlets in Bucharest. AC/DC’s Black Ice World Tour is sweeping through Europe where the band are headlining the 02 Arena in London tonight as well as April 16, 2009. AC/DC fans are encouraged to visit the ACDC.com tickets page for a list of all sanctioned concerts. AC/DC will complete another 20 European dates before returning to the U.S. for a tour which kicks off on July 28 in Foxborough, MA.  (AC/DC news)

bucrockarena_021

Este suficient de clar, nu? Promovare falsă a unui eveniment…

Eu am spus prin ianuarie că AC/DC şi U2 au declarat oficial că NU vor cânta anul acesta în România, motivul principal fiind lipsa unui stadion. Formaţiile mari şi-au cam făcut agenda de turneu şi greu mai prinzi câte o “feresatră”…
Play Cool şi mega fâs-tivalul lor mi s-a părut o chestie dubioasă de la bun început: păi faci afişe numai cu trupele din deschidere şi pui bilete-n vânzare fără să ştii cine o să fie cap de afiş?
Figura AC/DC a făcut mare vâlvă… Marketing mioritic? Foarte posibil…

„Bucharest Rock Arena Se amana pana la o data care va fi comunicata ulterior PlayCool anunta amanarea Bucharest Rock Arena pana la o data care va fi comunicata ulterior. Motivele amanarii sunt de natura organizatorica si vor fi comunicate in detaliu in urmatoarele zile. Mentionam faptul ca Bucharest Rock Arena NU se anuleaza ci doar se amana. Revenim cu amanunte curand.”

M-am consultat şi eu cu tata gândac (înlocuitor artificial la mama omida) şi o să vină AC/DC la Bucureşti când se întoarce Bon Scott vocal.

Până atunci… vă las cu ochii-n soare (adică cu blogu’ de azi).

Atât a rămas din site-ul oficial al evenimentului…

ţeapă în ţara lu' Ţepeş
ţeapă în ţara lu' Ţepeş

Am fost urecheat de Thanata: “Ma! Azi m-ai dezamagit! Sa nu sufli tu un cuvant ca nu mai vine ACDC??? Pai ma asteptam la un blog pe tema asta, unul usturator !! eu crap de nervi! In pauza vroiam sa ma duc sa iau bilet…e…ca aveam vreo 10 de luat” – m-am executat rapid! Ha ha ha! 😛

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=syHA0PJxu24]

momentul zero barat

Posted on by — 8 Comments ↓

După spectaculoasa arestare şi menţinere în arest pentru cercetări a lui Gigi Becali, DNA loveşte din nou: ieri l-au săltat pe Cornel Penescu, patronul echipei de fotbal FC Argeş. N-au scăpat nici Preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, Gheorghe Constantin, nici Liviu Făcăleaţă, director general al hipermarketului PIC şi Cristian Libertatu, fost director la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Argeş, au fost şi ei reţinuţi de tot mai vânosul DNA. Recunosc, fac parte din minoritatea – nu neapărat tăcută – care la fotbal nu mă prea pricep. Ţin minte că a existat un moment zero în fotbal nu cu mult timp în urmă, unde „matronii” cluburilor au hotărât că termină cu blaturile şi jocul să revină pe gazon „pe bune”. Să înţeleg că acum a venit şi momentul zero barat? Ce ştiu este că FC Argeş este un club aflat pe la mijlocul clasamentului (momentan locul 10 cu 34 de puncte) şi – ca să găsesc şi eu o paralelă cu Becali – nici cazul lui Penescu nu implică politicul. Am aşa o senzaţie că DNA joacă la intimidare şi la cacealma. Nu stă în picioare nici teoria „peştelui mic”. În opinia mea, infractorul este infractor, că a furat un portofel cu 10 lei sau că a comis o crimă, făptaşul trebuie prins, judecat şi condamnat iar locul lui este la mititica. Problema cu DNA-ul este că din ce vedem aşa spectaculos la televizor, pare mai de grabă o telenovelă trasă de păr şi marile capturi al DNA-ului sunt doar peştişori de acvariu. Cazuri flagrante cum a fost „bricheta” sau „valiza” care-l implică tot pe Becali, stagnează sau au fost îngropate elegant. Asta ca să nu vorbim de cazurile grave de corupţie care nici măcar nu sunt în fază de cercetare.
Pe de o parte cred că se vrea prostirea comisiei europene care monitorizează justiţia, pe de altă parte este spectacol pre-electoral şi circ de a distrage atenţia şi de la cazurile grave şi de la dezastrul economic şi social care macină societatea.

Barosanul Mircea Sandu dă din umeri: s-a acoperit cu hârtii şi derogări. „Naşu’” din vârful piramidei afirmă cu nonşalanţă că nu are nicio treabă. Bine, dacă nu are nicio treabă şi îşi ia salariul degeaba, eu zic să plece.
Dar de plecat nu pleacă nici Piţi care s-a baricadat în vestiarul Naţionalei şi îşi vrea toţi banii. La contra-performanţe şi nesimţire Piţurcă dă dovadă de consecvenţă.

09-04-09_1614

Meciul de rugby între Dinamo şi Farul Constanţa a durat nici 7 minute. Rezultat final: 9 sportivi răniţi, 9 sportivi suspendaţi. Unde-i sportul în toată povestea aceasta?

Îmbulzeală mai ceva ca-n 1992 pentru fotoliul de la Cotroceni: după Crin Antonescu şi Mircea Geoană, şi-au anunţat candidatura şi Principele Radu Duda şi Ioan Talpeş , fostul director SIE. Dar şi-au anunţat intenţia de a candida şi Miron Cozma şi Vadim Tudor. Ce o mai făcând fostul meu vecin, vraciul vracilor Mudava?

Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor l-a vizitat ieri, în arestul Direcţiei Cercetări Penale, pe Gigi Becali, declarând la ieşire că acesta are un moral bun. Vadim i-a dus finanţatorului Stelei câteva ouă încondeiate şi câteva cărţi. Nu, nu cărţi de joc ci cărţile sale cu autograf, publicistica lui Arghezi şi… „Groapa” lui Eugen Barbu. Ha ha ha! 😛 Inspirată alegere! Pentru tonus mergea şi… “Pădurea spânzuraţilor”… ha ha ha! 😛

Caricatură de Vali Ivan, Jurnalul Naţional
Caricatură de Vali Ivan, Jurnalul Naţional

Voronin a dat verdictul: nouă persoane din Serbia şi serviciile româneşti au dirijat violenţele din Chişinău. „Avem totul filmat şi putem identifica feţele tuturor fiarelor care au atacat poliţia. Le vom aresta şi le vom judeca.” – a mai spus preşedintele Moldovei.
În contra-partidă, Traian Băsescu merge azi în Parlament pentru a transmite un mesaj despre protestele de la Chişinău. În avanpremiera acestui mesaj, el l-a acuzat aseară pe preşedintele Voronin că încearcă să ridice o cortină de fier peste Prut şi că aduce acuzaţii nefondate României.
Realitatea este sumbră: sute de tineri care au participat sau au urmărit manifestaţiile violente din 7 aprilie de la Chişinău zac în continuare în subsolurile comisariatelor de poliţie unde sunt bătuţi şi torturaţi. Au fost săltaţi şi mai mulţi jurnalişti şi lăsaţi să aştepte ore în şir pe coridoarele comisariatelor ca să audă de după uşă cum sunt bătuţi manifestanţii arestaţi…
Poliţia patrulează nonstop străzile din Chişinău cu girofarurile pornite şi starea generală indusă este de frică şi teroare.

În săptămâna patimilor o ştire de ne-ratat: Isus a fost promovat şi pe Twitter de Biserica Sfintei Treimi din New York, cu sediul pe Wall Street, în inima districtului financiar. Timp de câteva ore, în Vinerea Mare, credincioşii au putut urmări o adaptare a „Patimilor lui Isus”, relatate în replici de maximum 140 de caractere. Credincioşii au primit update-uri şi prin SMS.
În Suedia, la Vaesteras, enoriaşii au donat 30.000 de piese Lego pentru realizarea unei statuia care reprezintă Învierea Mântuitorului.
Vaticanul îşi face canal pe YouTube şi prima pagină de pe WordPress arată tot timpul ca un conglomerat de sectanţi… Ce mai urmează?

Delfinii din Marea Neagra mor în plasele braconierilor la calcan. În doar doua zile, ecologiştii au descoperit cadavrele a şapte delfini ucişi de plasele montate în mare. Alţi zeci e posibil să fi murit…

3.546 de lei (35,4 milioane de lei vechi) este suma medie aferentă la ora actuală pensiei speciale de parlamentar. Pe lista pensionarilor speciali se află câţiva grei ai politicii postdecembriste: Ion Iliescu, Ion Diaconescu, Nicolae Ionescu-Galbeni, Gabriel Ţepelea, Gavril Dejeu, Adrian Păunescu, Nora Rebreanu, Ion Solcanu, Hildegard Puwak, Rodica Stănoiu, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus. Să mai zic „huo!” ?

Cam asta este-n presa de astăzi, cam aşa arată „normalitatea” noastră cotidiană.
Şomajul în unele judeţe a sărit de 6%, despre economie nu prea avem ce vorbii că este splendidă, dar inexistentă, agricultura a fost îngropată de mut şi cei aleşi să conducă par preocupaţi de orice altceva, numai de treaba pentru care au fost puşi în funcţii nu. Exemplul lui Mircea Sandu este elocvent…
Scormonind în groapa de gunoi, am găsit totuşi şi o ştire pozitivă în toată brambureala de astăzi: contrar tradiţiei mioritice, preţurile nu au mai crescut în săptămâna premergătoare sărbătorii, preţul unui kg de miel e de 15-16 lei. Miel sau după caz… câine comunitar.

09-04-12_2146

Pericolul social şi totalitarismul cu faţă umană

Posted on by — 15 Comments ↓

O nouă informaţie scăpată pe surse tulbură apele: urmează arestarea unor ziarişti şi al unor oameni de afaceri implicaţi în dezvoltarea infrastructurii. Numele vehiculate sunt: Alecu Racoviceanu (Gardianul), Sorin Roşca Stănescu (Ziua) şi Cornel Nistorescu (Evenimentul Zilei). Dacă într-o primă fază arestarea lui Gigi Becali m-a făcut să zâmbesc, acum lucrurile par să ia o întorsătură grotescă. Ieri seară la 22.40 instanţa a dat verdictul şi-n cazul recursului înaintat de avocaţii lui Gigi Becali: finanţatorul Stelei şi gărzile sale de corp rămâne în arest.
Nu strict ce păţeşte zilele acestea Becali mă îngrijorează ci matriţa speţei, funcţionarea sistemului, principiul care stă în spatele cazului. Conform ideii că nimic nu este întâmplător iar toate bombele media din ultima vreme duc într-un fel sau altul înapoi la „doi şi un-sfert”, mult râvnitul serviciu secret, lucrurile prind sens. Problema este că pe nesimţite, în spatele perdelelor de fum, ne întoarcem încet-încet la statul Miliţienesc şi la partidul unic cu cel mult două capete şi acelea doar de ochii lumii. Dacă privim înapoi la începuturile carierei politice a lui Becali, apare un nume sonor: Viorel Hrebenciuc, omul din spatele multor manevre PSD. Am fi naivi dacă n-am vedea că PSD are cei mai mulţi oameni „în sistem” şi chiar şi atunci când oficial nu s-a aflat la putere, PSD-ul şi-a păstrat un control substanţial în zone – iarăşi teoretic – independente cum este şi Justiţia. Alianţa surprinzătoare dintre PSD şi PD-L treptat s-a cristalizat: este o guvernare de uzură în care PSD-ul se poartă mai mult ca un partid de opoziţie, dar cu acces la fonduri şi resurse şi unicul său scop este erodarea sistematică a partenerului. Nu pot să trec cu vederea nici guvernarea PNL-PSD din ultima eră Tăriceanu cum este foarte vizibilă apropierea dintre o anumită parte a PNL-ului de PSD. Liberal-Socialismul este din punctul meu de vedere – cel mai diform avorton posibil în termeni politici. Am asistat la susţinerea lui Adrian Năstase din partea unor (presupuşi) Liberali, am asistat – uşor scârbit – la schimburi de amabilităţi între noul preşedinte PNL şi personaje cu greutate din conducerea PSD-ului. Cei doi şefi de partid au discursuri aproape la unison şi unica ţintă şi obsesie rămâne Băsescu. Dar să revenim la Becali: au fost multe momente în care prietenia Becali-Băsescu a ţinut prima pagină a ziarelor. Chiar dacă cel puţin aparent relaţia s-a răcit, nu prea se explică de ce să fi ales Băsescu distrugerea lui Becali, om al cărui carieră politică părea definitiv compromisă. Suntem totuşi într-un an electoral şi acest factor este determinant în fiecare manevră. Faptul că în urma arestării lui Popoviciu Băsescu a fost expus şi avea nevoie de ceva mult mai „gros” să preia atenţia mediei şi implicit al alegătorilor, parcă nu justifică în totalitate evenimentele actuale, cu toate că, indiscutabil Becali a fost şi rămâne un deliciu atât pentru jurnalişti cât şi pentru populaţie. Aici aş revenii puţin şi la numele celor trei ziarişti care – se zvoneşte –urmează să fie arestaţi. Toată lumea pare contrariată de apariţia lui Cornel Nistorescu pe lângă ceilalţi doi. Răspunsul cred că este foarte simplu: Evenimentul Zilei este singura publicaţia situată de partea preşedintelui Băsescu. Într-un an electoral acest fapt este foarte important. Dacă la alegerile precedente Băsescu a beneficiat de o presă pozitivă şi o largă susţinere a mass-mediei, acum lucrurile stau cu totul altfel şi „faultarea” aşa-numitului „oficios” poate fi o mutare decisivă. Faptul că Băsescu, cel care profita de orice subiect şi orice ocazie să-şi dea cu părerea, acum tace, este încă un fapt aproape inexplicabil.

Listele cu noi arestări şi arestaţi sunt furnizate tot din zona PSD: Măgureanu, Vanghelie, Năstase…

Nu pot să uit şi să exclud nici ideea unui război Becali-Popoviciu dacă tot l-am amintit şi pe celălalt om de afaceri săltat recent, e drept, mai mult formal şi “doar” pentru 24 de ore conform… “tradiţiei”. Totuşi, Popoviciu pare mai mult un pion şi nu un păpuşar…

Mult fum, multe semne de întrebare, scenarii peste scenarii…

2009-04-06_0201

Mă enervează toţi idioţii care se tem de cipuri şi de alte invenţii mai mult ale minţilor bolnave decât ale ştiinţei şi tehnicii şi deviază discuţiile de la subiecte grave şi iminente. Asistăm neputincioşi la revenirea subtilă la totalitarism, la Miliţia ci nu Poliţia politică, la zorii unui nou „orizont roşu”.

2009-04-07_0012

Se face acest lucru nu cu tehnica modernă ci cu mijloacele vechi şi bine testate. Arsenalul include atât situaţii, dosare şi probe contrafăcute cât şi tehnici de manipulare în masă.

Situaţia economică şi socială a României numai roză nu este momentan şi circul nu înlocuieşte pâinea…
Nu pot să scot subiectul nici din contextul general: duminică la Chişinău alegerile au fost câştigate de Partidul Comunist şi astfel fraţii noştri vecini pe care îi doream alături de noi în U.E. au devenit singura ţară europeană cu partidul Comunist la conducere. Într-un cadru mai larg vedem că America cu resurse teoretic nelimitate faţă de posibilităţile noastre nu reuşeşte să depăşească declinul economic şi să iasă din criză, cum nici Europa de altfel, vedem cum nord-coreean sfidează orice autoritate şi lansează rachete ameninţător, deloc surprinzător mai marii lumii nu reuşesc să ajungă la numitor comun nici în cadrul G20, nici în alianţa N.A.T.O., tensiunea din orient se prelungeşte la nesfârşit şi nici în fâşia Gaza, nici în Afganistan şi Irac lucrurile nu evoluează în mod pozitiv. În acest context cel mai grav lucru cred că este iresponsabilitatea de care dau dovadă cei ce orchestrează în interes personal scandaluri gen Becali, indiferent de cine ar fi aceştia. Sintagma „cu orice preţ” pe care o aplică politicienii noştri, acoperă un preţ mult prea mare plătit de noi toţi.
Dacă un personaj vizibil şi cu potenţial financiar ca Becali, apărat de o armată de 16 avocaţi, poate fi îngenuncheat, să nu ne mirăm dacă mâine dispare un jurnalist sau… un blog.
Nu justiţia paralelă în care cineva ocoleşte calea firească a autorităţilor şi preferă să-şi facă dreptate singur este periculoasă ci justiţia paralelă pe care o exercită oamenii influenţi în cadrul Justiţiei este periculoasă. Pasul spre totalitarismul mascat este foarte-foarte mic.

Şi nu vorbesc despre o eventuală “conspiraţie” a elitelor ci este conspiraţia proştilor…

Poate că autorităţile s-au decis să dea un exemplu… dacă asta s-a dorit, le-a ieşit pe dos. Cu un astfel de caz zgomotos nu vom scăpa de monitorizarea Justiţiei şi cred că vom fi şi mai atent monitorizaţi. Datu’ cu stângul în dreptul ne iest de minune tot timpul. Cei de la Uniunea Europeană nu-s chinezi care nu înţeleg nimic din “spectacolele” oferite gratuit de clasa noastră politică…

2009-04-06_01892009-04-06_0176

Nici nu ştii de unde să apuci actualul show Becali. Poate e bine să menţionez faptul că nu-mi este simpatic Becali. Faptul că Becali a decis să-şi facă dreptate singur este grav în primul rând sub aspectul încrederii cetăţeanului în funcţionarea eficientă a organelor abilitate şi al Justiţiei. Privind însă lucrurile şi puţin altfel, nu este prima oară când Becali se substituie statului: indiferent de motivaţia din spatele gesturilor, Becali a achitat factura de electricitate a unui întreg cartier din Bucureşti, a construit un sat sinistraţilor din urma inundaţiilor, a construit biserici. Nu pot să-mi şterg din memorie imaginea lui Becali alergând cu punga de bani după jucătorii unei echipe de fotbal cum nu pot să uit nici gesturile pompoase cu care Becali – ca un neaoş şi autentic ţăran – în diferite ocazii scotea cărămida de lovele şifonate din buzunar şi împărţea bancnote substanţiale în stânga şi în dreapta. Cu toate acestea, Becali s-a dovedit în multe cazuri altruist şi n-a ezitat să bage mâna-n buzunar şi să ajute şi când aceste gesturi nu erau publice şi nu i-au adus nici un fel de avantaj.

2009-04-06_02212009-04-06_0174

Lui Gigi Becali i s-a furat maşina şi omul a hotărât să-şi recupereze maşina prin mijloace proprii, nu să apeleze la Poliţie. Nimic ieşit din comun. Cu excepţia cazurilor în care hoţii de maşini au abandonat dintr-un motiv sau altul vehiculele furate, nu ştiu câte maşini a recuperat Poliţia. Vorbesc de recuperat maşini în urma unor anchete ci nu în urma unor intermedieri ale unor poliţişti între victime şi infractori.
Dar să revenim la povestea noastră: Becali a hotărât să-şi recupereze singur maşina şi dacă totul este adevărat, în 55 de minute a reuşit recuperarea, în concluzie, a luat hotărârea bună. Zic bună şi nu corectă. Strict teoretic, trăim într-un stat de drept în care instituţiile statului – tot strict teoretic – funcţionează. Problema este că ştim cu toţii că nu funcţionează nimic.

2009-04-06_0209
Furtul şi recuperatul s-a desfăşurat pe 25 ianuarie 2009. Becali a fost arestat abia pe 1 aprilie. Cei trei presupuşi făptaşi sunt în libertate şi acum. Becali a spus ieri Becali în sala de judecată, sună bine, dar nu este chiar aşa: „Eu sunt în boxa acuzaţilor, iar hoţii sunt liberi”. Becali n-a raportat niciodată furtul, autorităţile în ceea ce priveşte furtul nu s-au auto-sesizat, ba mai mult, Becali şi-a recuperat maşina în timp record iar cei trei presupuşi înfăptuitori afirmă că a fost vorba despre o confuzie şi ei n-au nicio legătură cu dispariţia Mercedesului lui Becali. De aici şi „farmecul” cazului: Becali şi gărzile sale de corp „intră la apă” fără să tragă după ei pe absolut nimeni! Genial! Poate… prea genial.
Cine este Sandu Geamănu? Pe numele lui Alexandru Ilie este un personaj din zona interlopă cu un trecut spumos. De factură mai recentă, numele lui a apărut predominant în cazuri de furturi de maşini de lux. În data de 15 octombrie 2007, cu mare tam-tam şi desfăşurare de forţe, mascaţii de la trei servicii speciale ale Poliţiei şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au organizat 18 des­cinderi simultane la locaţii situate în sectoarele 1, 3, 4 şi 5 ale Capitalei, fiind capturarea şi anihilarea grupării lui Sandu Geamănu. Pe parcursul anului 2007, gruparea condusă de Geamănu a dat mai multe lovituri spectaculoase, între care furtul a două maşini de lux, în valoare totală de 170.000 de euro, furtul unei genţi ce conţinea 33.000 RON, 5.100 de euro si 4.900 de dolari dintr-o maşină sau tâlhărirea unei femei care avea în poşetă suma de 10.000 de euro. Ultima „ispravă” a fost tâlhărirea fostei ziariste Gilda Lazăr de către unul din membrii bandei. Atunci, alături de Sandu Geamănu au mai fost arestaţi fraţii Daniel Simion (zis Dani) şi Ionel Simion (zis Tupac), Alexandru Chira (zis Rocky), Mihai Olaru precum şi alţi câţiva membri ai bandei. Dacă justiţia funcţiona, Geamănu în mod normal şi acum ar fi trebuit să fie după gratii şi tot incidentul ce-l implică pe Becali n-ar fi avut loc. Acest fapt nu justifică nicidecum hotărârea lui Becali de a-şi face singur dreptate, dar reflectă cu exactitate starea de fapt a siguranţei cetăţeanului şi a funcţionării Poliţiei şi a sistemului juridic.
Numele lui Geamănu a fost pus în legătură şi furtul maşinii lui Vasile Turcu de la Dinamo, caz nerezolvat nici până în ziua de azi. Şi lista nu se termină aici.

2009-04-06_0178

Şi în ceea ce o priveşte pe judecătoarea Nicoleta Cristuş, preşedinta judecătoriei Sector 1, lucrurile nu sunt chiar curate. Îmi permit să citez dintr-un blog găsit astăzi dimineaţă şi unde găsiţi toate datele legate de această doamnă judecător: „(…) grav este că judecătoarea-şefă împarte dreptatea la Judecătoria Sectorului 1 în dosare penale aflate pe rolul instanţei, care au ca obiect tocmai infracţiuni de genul aceleia comisă şi de mama-magistrat, ea însăşi fiind cercetată penal de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.” Tot numele judecătoarei Nicoleta Cristuş apare şi într-un scandal politic: „Preşedintele Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 25 Ilfov, judecătoarea Nicoleta Cristus, a încălcat legea în mod grosolan prin decizia abuzivă de înfiinţare a unor secţii de votare speciale, în scopul favorizării turismului electoral” – reclama în 2004 de Alianţa D.A. – aflăm tot din acelaşi blog. Şi numele judecătoarei mai apare şi în alte cazuri controversate…

2009-04-06_0107

Cazul Becali aduce la suprafaţă o întreagă încrengătură între politic şi economic, între Poliţie şi infractori, între politic şi Justiţie, între politicieni şi… lumea interlopă. Marea şi minunata cumetrie care n-a ratat nimic şi nicio faţetă a societăţii noastre zdrenţuite.
Nu ştiu cu ce este mai periculos Becali ca Popoviciu sau ca indivizii care terorizează Mall-urile, ca violatorii sau ca toţi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în stare de libertate.
Reversul medaliei – fiindcă mereu există şi un revers – este noua martirizare a personajului Becali care acum poate poza în ipostaza haiducului care se ia la trântă cu un sistem ticălos… Telenovela continuă, dar mă tem că cineva o să stingă lumina.

2009-04-06_0077

Mi-am imaginat o săptămână cu multe-multe flori, cu parfumul dulce-călduţ al primăverii… Încercarea mea de astăzi de a împăca şi capra şi varza pare o misiune imposibilă fără aportului chipeşului Tom Cruise. Deh, măcar m-am străduit… Tocăniţa de astăzi probabil nu are gustul gulaşului dar mereu sunt şi munci murdare şi ele trebuie făcute de cineva… M-am găsit “io” deştept! 😛

Petiţie pentru schimbarea Codului Penal

Posted on by — 14 Comments ↓

Comisariatul pentru Societatea Civilă (CSC) a iniţiat o dezbatere publică în vederea înăspririi pedepselor pentru infracţiunile comise cu violenţă, infracţiuni care lezează în mod direct dreptul la siguranţă al cetăţeanului român.
„Astfel CSC propune urgent modificarea Codului penal în privinţa pedepsei pentru crimă cu premeditare de la maxim 25 ani cum este în prezent la detenţie pe viaţă. Acest deziderat nu este o utopie, poate deveni realitate prin strângerea de către centrele pilot ale CSC a minim 500 mii de semnături.
În Bucureşti CSC va demara strângerea de semnături începând de luni 23 februarie ora 10, pe Aleea centrală a parcului din faţa magazinului Unirea în Bucureşti dar şi în alte oraşe din ţară precum: Satu Mare, Arad, Constanta, Bacău etc.” – aflăm dint-un comunicat postat pe site.

O prietenă comenta la blogul anterior: „Noi suntem vinovaţii!!!Vedem, ne revoltăm – tu pe blog, eu ţie, el/ea altuia – dar nu ieşim în stradă uniţi să cerem dreptate….Ne merităm soarta.”
Nu cred că suntem vinovaţi, dar da, suntem responsabili. Vremea ieşitului în stradă a trecut, l-am ratat în 89. Cei care am fost, ne simţim trădaţi. Dar teoretic vorbind am câştigat anumite drepturi şi cred că societatea civilă are capacitatea să pună presiune asupra administraţiei (a Statului) pentru a obţine schimbările, reformele de care tot auzim, dar care întârzie să apară.
Codul Penal trebuie revizuit, pedepsele trebuie înăsprite. Tot sistemul juridic are urgentă nevoie de reformă. Nu avem nevoie doar de legi mai dure ci şi de aplicarea acestora cu consecvenţă. Atât cadrele M.A.I., cât şi judecătorii, magistraţii şi procurorii trebuie protejaţi şi este nevoie de susţinerea lor atât moral, cât şi financiar. Şi în caz de abateri, nereguli, trebuie pedepsiţi şi ei exemplar. Rata mare a criminalităţii n-ar fi posibilă fără corupţia care macină sistemul.
Nu ieşim în stradă, dar o petiţie putem semna. E un pas: mic sau mare, dar de undeva trebuie începută reforma. Sper ca autorităţile să se simtă, să se auto-sesizeze şi de la vorbe, să treacă la fapte. Au amânat prea mult timp reformele…

Însă nu trebuie să neglijăm nici celelalte aspecte: prevenirea infracţionalităţii  prin educaţie şi o normalizare a cadrului economic şi social. Lucrurile interferează şi pentru o soluţionare a problemelor, trebuie acţionat pe toate planurile.

Există şi o ştire pozitivă: doamna Marişca Chiş a fost astăzi graţiată de preşedintele Băsescu.

imoralul legal

Posted on by — 23 Comments ↓

Ştirea care a inflamat spiritele o regăsim în toată presa, prin multe bloguri, eu am „agăţat-o” din Gândul : „Începând de azi, toate datele referitoare la telefoanele, sms-urile, e-mailurile pe care le trimitem sau le primim şi istoricul personal al navigării pe internet vor fi colectate si păstrate minimum 6 luni de operatori. Gândul a aflat că Vodafone, Orange, Romtelecom, Cosmote, Zapp şi UPC sunt pregătiţi să ne urmărească orice mişcare electronică. Promulgată de preşedintele Traian Băsescu imediat (a doua zi) după adoptarea de către Parlament, în noiembrie 2008, legea urmăririi şi reţinerii datelor generate de furnizorii de comunicaţii electronice are ca justificare lupta antiteroristă.” Acum 5-6 ani am citit un articol despre un fort „secret” din deşertul Arizona, unde se centralizează toată comunicare interceptată de pe tot globul. Ideea era că cei de acolo aveau mari probleme cu stocarea materialelor şi cu cantitatea fabuloasă de deşeuri rămasă. Cârcotaşii şi cei convinşi de conspiraţia supremă strigau deja ca din gură de şarpe când ruinele de la WTC încă fumegau şi ne avertizau că o să urmeze o prigoană a drepturilor omului în numele democraţiei şi a apărării valorilor acesteia. Bush, băiat bun, a confirmat şi „strategia anti-teroristă” a fost preluată şi implementată în toată lumea cu ifose democratice. Ne-a venit rândul frate, ce să-i faci? Dacă foloseşti un card de credit, poţi fi supravegheat pas cu pas, dacă ai telefonul mobil deschis, se cunoaşte exact şi poziţia în care te afli, supravegherea internetului nu este o noutate, urmează şi supravegherea televiziunii digitale, etc, etc, etc… Eu cred că eram supravegheaţi şi înainte, acum doar s-a oficializat. Nu ştiu ce să fac..? Să-mi downloadez repede ce mai prind din filmografia lu’ Andrew Blake sau să risc să fiu prins cu soft-porn-ul în vine după data de 15 martie? Cei cu răbdare multă să citească şi la Istodor , merită.

Deja e fumată, dar ţine de subiect: ce dracu caută Diavolul în paşaport când eu ca boul îl tot vânam în detalii?!

Ca răspuns: „Papa Benedict va putea fi urmărit şi pe YouTube, unde va exista un canal special ce va prezenta clipuri video cu evenimentele la care acesta a participat sau la care va participa, dar şi ştiri despre activităţile obişnuite de zi cu zi.” – citim în Cotidianul .
Eu vreau să mă spovedesc via e-mail dacă se poate şi n-ar strica nici o biserică virtuală unde să dau click de log-in în dimineţile mohorâte de duminică. Doar în acelea, că în cele cu Soare, ca tot omul, prefer să mă car la grătar…Mâncaţi-aş!

O altă ştire beton, tot din Cotidianul : „Atacurile cerebrale pot fi tratate cu celule stem, cred cercetătorii britanici din Glasgow, care vor iniţia un experiment în acest sens la jumătatea lui 2009. Inovativul tratament implică folosirea fetuşilor umani avortaţi pentru crearea de celule stem care să fie ulterior injectate în creierii pacienţilor. Oamenii de ştiinţă speră că astfel celulele vor regenera zonele cerebrale afectate.”
Despre ce atacuri vorbesc ăştia, nene? Noi muncim, nu gândim! ’raţi ai dracului voi şi cu capitalismul vostru că numai belele ne-aţi adus! Hahaha!

„Infiltrat marţea trecută în computerele din întreaga lume, un vierme informatic a atacat deja 9 milioane de computere. Virusul, propagat prin intermediul reţelelor slab securizate, al memory stick-urilor sau al computerelor fără update al sistemelor de securitate, a fost descoperit încă din luna octombrie a anului trecut. Programul maliţios care s-a strecurat sub denumiri precum Conficker, Downadup sau Kido a fost întâmpinat încă de atunci de către cei de la Microsoft, însă cu toate astea a reuşit să atingă vineri 3,5 milioane de computere din întreaga lume. Între timp, cifrele au căpătat amploare, ajungând la 9 milioane de computere.” Scrie tot în paginile ziarului Cotidianul .
Tot ce sper eu este să fi ajuns şi pe serverul firmei la care am lucrat! Hahaha. Dacă încă nu…am un stick, să dau o căutare pe Google după Kido. Ce nu înţeleg eu este, ce ia luat atâta timp? Sau de sărbători şi viermele a petrecut cu familia sau în blocajele de pe Valea Prahovei?

M-am liniştit, tot după ce am mai citit un articol din Cotidianul : „Persoanele care consumă multă cofeină din surse precum cafeaua, băuturile energizante şi anumite tipuri de ceai sunt predispuse să aibă halucinaţii, arată un studiu al oamenilor de ştiinţă britanici. Echivalentul a şapte ceşti de cafea instant pe zi triplează şansele de a suferi de vedenii sau de a auzi voci care nu exist.”
Asta explică multe. Merg să-mi mai fac o cafea şi în loc de apă am să folosesc direct Red Bull şi ca să fiu sigur, cafeaua am să o torn peste un ness bine frecat. Nu vorbiţi toţi deodată că nu suntem la OTV! Hahaha!
Apropo OTV, Magda Ciumac este tot dispărută, Diana a revenit la statutul de „moartă” şi Tolea a luat copilul. Ca să se termine odată povestea, sper ca la recurs să apară Magda reprezentată de avocata (dispărută) Elodia!

Celălalt subiect hot pe care l-am ocolit cu eleganţă este cel legat de legalizarea căsătoriilor între homosexuali şi lesbiene. Mare lucru n-ar fi de spus, mi-am amintit de un banc care circulă de ceva vreme: Am biruit! Dar nu ne vom opri aici, continuăm lupta până când nu o să fie doar legal, ci direct obligatoriu! Hahaha!

Pe Mediafax am dat şi de această ştire: „Cea de-a 17-a ediţie a festivalului Sziget , care se desfăşoară anual la Budapesta, pe insula Óbudai de pe Dunăre, va avea loc anul acesta între 12 şi 17 august, se arată pe site-ul oficial al evenimentului.
Chiar dacă line up-ul festivalului nu a fost încă stabilit, abonamentele pentru ediţia din 2009 a evenimentului au fost puse deja în vânzare.”
Anul trecut am ratat R.E.M. , Sex Pistols şi Serj Tankian şi acum doi ani Nine Inch Nails, mai am amintirea lui David Bowie, Apollo 440, Faith No More, Rammstein, Motorhead sau Rollins Band. Cine are posibilitatea, să nu rateze festivalul! Să nu ziceţi că nu aţi ştiut din timp!

Din Adevărul am citit iar despre Loterie : „Licitaţia pentru imaginea Loteriei trebuie reluată, ca urmare a deciziei instanţei. Loteria Română este implicată ­într-un scandal legat de suspiciunea măsluirii licitaţiei organizate pentru realizarea imaginii instituţiei.Contractul este evaluat la 900.000 de lei.” Ei, într-un an atât de incert financiar, într-un moment în care bugetele pentru publicitate nici la marile firme încă nu au fost alocate, la Loterie e o pâine grasă de mâncat. Ştiam eu de ce nu joc la 6 din 49 şi eliminând cifra 4, mă rezum la plăcerile unui 69. Şi cu bani, şi cu sufletul în rai şi cu reclama bine făcută, nu se poate!

natura le aşează pe toate perfect

M-am învârtit puţin şi prin blogosferă. Cabral plânge după vremurile în care curgea publicitatea la televiziuni cu nemiluita. Lucrez – pardon, şomez, hahaha – în publicitate, ştiu despre ce vorbeşte. Şi să nu fiu nici înţeles aiurea, Cabral îmi este simpatic. Dar n-am să plâng nici după Van Damme, nici după Jackie Chan, nici după multe alte filme şi aşa re-re-re, redifuzate, cum nici după „şhăurile” de doi bani care au populat ecranele televiziunilor în ultimii ani. Calitatea nu mai este de mult un criteriu nici de achiziţie, nici de producţie. Să nu uit să scot bateriile din telecomandă înainte să curgă acidul din ele pe canapea.  La şters praful nu mă înghesui. Şi nu, nu dansez pentru nimeni nici în ruptul capului!
Am dat peste un text sensibil al lui Tudor Chirilă despre…femei. „Love is in the air…”  Aşa a fost în 1978, aşa a fost şi-n 2008 şi aşa o să fie şi în 2018. Iubirea nu a dispărut, chiar dacă a „prins” altă formă sau expresie, chiar dacă unii cred că este „cool” să fi „macho”. Noi bărbaţii suntem dependenţi de iubire, de femei. Iubesc femeile fiindcă înainte de toate le respect. Fără nicio legătură cu Tudor, mi-am amintit că nu-mi plac „sofismele”, adică chestiile astea de fiţe gen: „eu nu mi-o trag niciodată, eu fac dragoste”. Asta înseamnă că atunci când aprind un beţigaş parfumat sau o lumânare aromată, sunt dea-dreptul tantric?

Noua „chestie” trandy: eşti sau nu eşti pe Twitter?

La un moment dat am să dispar, trag o tură rapidă până la Braşov să-mi recuperez o diplomă de mult pierdută. N-am halat de baie şi mă gândeam să o atârn pe uşă… Să aveţi o zi faină!

pasăre sau…păsărică?

Posted on by — 29 Comments ↓

Temele fierbinţi ale momentului sunt legate de tot felul de personaje umflate cu pompa sau scoase de sub unghii de tot felul de jurnalişti şi redactori ajunşi şi ei în jenanta ipostază de vedetuţe sau starlete făcătoare de celebrităţi trecătoare. O lume ameţită şi ameţitoare, lumea în care la Balc se vânează ca-n evul mediu, fotbalul se joacă cu valiza, tinerii la şcoală se fugăresc cu săbii ninja în loc să înveţe, oamenii dispar fără urmă, guvernele sunt compuse din politicieni oportunişti şi nu din specialişti, copii sunt vaccinaţi cu seruri experimentale, traficul este blocat, autostrăzile cresc cu un metru doi pe an, leul se prăbuşeşte în umbra economiei îndopate cu credite fără acoperire, ruşii se joacă cu robinetul de la gaz, în Gaza Hamasul anunţă armistiţiul prin intermediul rachetelor lansate asupra Israelului, Obama preia fotoliul de la Casa Albă, dar şi o Americă în plină criză…

„Magda – dispărută, Diana – ucisă, Tolea – infractor” – scria ieri seară pe ecranul de la OTV, erau şi fotografiile celor trei personaje într-o coloană pe toată partea stângă a ecranului, sus într-o bandă „ştirea senzaţională” a serii care zău n-am citit care era, jos încă două sau trei benzi, una cu ştiri, alta cu numere de telefon, alta cu sms-urile primite de la telespectatori, în partea dreaptă a ecranului era afişată grafica cu votul prin telefon al telespectatorilor legat parcă de dispariţia amintitei Magda…În puţinul spaţiu rămas pe mijlocul ecranului se desfăşura eternul „în direct” Dan Diaconescu, invitaţii şi colaboratorii săi. În colţul din stânga sus s-a mai găsit puţin loc pentru sigla postului şi undeva sub pozele amintite a mai fost înghesuită şi sigla emisiunii. Toată lumea vorbea deodată, erau şi două sau trei voci distorsionate prin telefon ale căror nume erau şi el afişat pe mijlocul ecranului… Nimeni nu înţelegea nimic, dar fiecare încerca să vorbească, să strige mai tare ca celălalt în timp ce Dan Diaconescu prezenta tabelul cu noua audienţă record înregistrată cu o noapte înainte. Am navigat mai departe liniştit că măcar misterul de acum câteva seri s-a lămurit: „Diana a fost sinucisă sau a fost omorâtă?”

Lăsând proştii şi prostiile la o parte, mă gândesc la modul cel mai concret ce înseamnă recesiunea. Vom avea parte de mai puţine starlete, filozofii de talk-show, specialişti ad-hoc sau trend-setteri oportunişti? Politicienii o să-şi vadă de treabă şi în sfârşit vom avea un Guvern funcţional şi un Parlament eficient? Vom muncii mai mult şi mai conştiincios? Cred că nimic din toate acestea… Şi mai cred că nimeni nu priveşte în mod serios problema. Nu că aş face-o eu sau am să o…fack. Da’ aşa, ca idee…
Cred că am ajuns în acest punct mort din cauza aroganţei cu care tratăm tot şi toate, superficialitatea cu care trecem peste ori ce. Nu are nicio legătură, da’ mi-am amintit: Isus sau Buda au arătat cu mii de ani în urmă soluţii alternative la actuala criză (probabil previzibilă) dar nici Creştinii, nici Budiştii nu i-au luat foarte-n serios şi au tratat cu…superficialitate problema.
E simplu să afirmi că nimeni din cei care ar fi putut face ceva, nu au făcut-o, dar eu întreb ceva mai simplu şi – în idioţenia mea remarcabilă – zic că de bun simţ: noi, noi ce am făcut? Fiecare din noi. Fiecare în adâncul său ştie răspunsul concret. Nimic. Să fim serioşi! Recesiunea pentru mulţi probabil înseamnă că nu o să mai comande pizza de pe internet, ci o să-şi facă din nou macaroane cu brânză singuri acasă. Iar cei care şi până acum au mâncat macaroane cu brânză făcută acasă, în cel mai rău caz o să o pună de o mămăligă. Mare brânză! Asta spuneam: nu tratăm problema serios şi nici nu o vom face.
Criza o să-i oblige pe unii dintre noi să lase maşina acasă când sunt nevoiţi să se deplaseze 1 km şi să ia tramvaiul sau să o ia pe jos. Cei care încă nu au al 3-lea televizor în bucătărie şi al 4-lea în baie, poate nu mai „prind” credit şi renunţă la idee. Poate nu voi mai fuma 27 de ţigări pe zi şi doar 19…Poate.
Cred că această criză este pozitivă şi necesară. Totul e să ştim ce să facem cu ea. Este momentul în care angajatorii ar putea să scape elegant de angajaţii leneşi, incompetenţi şi ineficienţi,  afacerile de carton o să dispară şi ele, este un moment în care după 19 ani s-ar putea face curăţenie.
Mă întreb doar câte din cele ce s-ar putea face se vor şi realiza? Oportunităţi am mai avut şi le-am ratat cu indolenţă. Şi o să mai ratăm câteva… suntem geniali la asta! Cred că putem vorbi liniştiţi despre un colaps moral. Problema este că doar o să vorbim şi de această dată, apoi schimbăm cu lejeritate programul din telecomandă.
Nu am crezut şi nu cred în soluţiile globale. Nu cred că vine nimeni nici să-mi facă treaba, nici să-mi rezolve problemele. Fiecare v-a fi nevoit să-şi înfrunte problemele şi să le rezolve. Cred că de asta ne şi temem cel mai mult…

Oare pasărea albastră a fericirii este o păsărică roz? Eu am stoluri…