Nebunie, mare nebunie: Gigi Becali a fost arestat. Parcă ieri şi compostorul din tramvai asta „ciripea” şi ieri n-am fost cu tramvaiul. În schimb la televizor numai pe Cartoon Network nu s-a vorbit de Becali. Cu toate că filmul evenimentelor se încadrează perfect în cel al desenelor animate. Gigi în papuci şi halat la şapte dimineaţa, apoi la prânz plecând la volanul maşinii personale, vorbind la telefon şi însoţit de trei mascaţi… Numai a justiţie nu arată tot acest film. Cum nici celelalte n-au fost decât acte de… şifonare publică. M-am săturat să văd diferite personaje aduse cu multe bliţuri şi camere la DNA, la Parchet sau la Judecătorie, cu sau fără cătuşe ca a doua zi respectivii să iasă pe fereastră, uşa din dos sau gura de canal şi toată afacerea să rămână în coadă de peşte. Gigi Becali a dat nu una şi o mie de motive şi ocazii să fie arestat şi n-a fost arestat. Povestea Mercedesului a relatat-o chiar el în ianuarie şi cel puţin aparent, nu s-a întâmplat nimic. A avut cineva interesul să ţină acest scandal-spectacol la sertar până la momentul oportun? În lipsă de date şi informaţii exacte, scenarita loveşte necruţător şi evident fiecare speculează subiectul conform simpatiilor şi intereselor sale. Mulţi s-au grăbit să-l arate cu degetul pe Băsescu în timp ce alţii vorbesc despre o confruntare Becali-Popoviciu. Ori care ar fi adevărul cred că şi pâinea şi cuţitul este-n altă parte iar nouă ni se serveşte doar ceva circ. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată dispare cireaşa de pe tort…
Până una alta, ultima ştire: BECALI arestat pentru 29 de zile. Avocaţii au făcut recurs…
În toată nebunia asta şi-a anunţat Geoană candidatura pentru fotoliul de la Cotroceni. Cineva l-a sfătuit tare prost din nou pe şefu’ paiaţă al Social-Democraţilor. Anunţul a fost patetic, formal şi optimismul afişat stângaci şi transmis cu jumătate de gură m-a convins de un singur lucru: după pierderea încă o dată a cursei pentru preşedinţie, urmează debarcarea lui Geoană şi implicit sfârşitul carierei sale politice. Şi la ce faţă avea Geonă ieri, ştie şi el foarte bine acest lucru. Până una-alta şi lui Geoană i se pregăteşte crema de ghete: şi el se vrea Obama de Dâmboviţa.
Şi-a anunţat candidatura şi Vadim. S-o fi plictisit de apariţiile exclusive la OTV…
Piţurcă şi-a anunţat demisia şi a jurat răzbunare pe Dumitru Dragomir. Piţurcă nu pleacă cu mâna goală, din clauza de reziliere din contract de 600.000 euro, se pare că s-a înţeles cu federaţia la 300.000. Merită toţi banii Piţi! Ha ha ha! 😛
Noii favoriţi la ocuparea cârmei de la echipa Naţională sunt Răzvan Lucescu, Cosmin Olăroiu şi Gheorghe Hagi.
Şi dacă tot e week-end precoce cu premeditare, am tras o tură pe la Playboy unde am dat peste nuci greu de spart…
„Prietena mea are o fantasmă care a devenit enervantă: visează să fie violată, dar, în acelaşi timp, nu vrea să fie violată pe bune. Am încercat diverse scenarii, însă calităţile mele de actor lasă mult de dorit. Nu reuşesc să intru în starea de ferocitate şi erecţie care ar mulţumi-o pe prietena mea care, de fiecare dată, îmi recomandă să mă port mai brutal cu ea, să nu o menajez. Eu nu ştiu cum să procedez, pentru că, pe măsură ce devin mai brutal, îmi scade erecţia, lucru care o înfurie pe prietena mea care mă face prostănac şi începe să plângă. Care este soluţia? CONSILIERUL RASPUNDE
Aşa sunt toate femeile: vor bărbaţi puternici, dar, când aceştia îşi dovedesc forţa în registrul biologic (aceea de a însămânţa mai multe femele), nu le convine. Eternul feminin conţine foarte multe astfel de paradoxuri: vor să fie violate, dar, de fapt, nu vor. E foarte simplu, ce nu înţelegi?”
„Prietena mea refuza sexul oral, însă îl practică fără rezerve pe cel anal. De fapt, de când ne-am cunoscut, mi-a dat de înţeles că ar vrea să facem sex, dar anal. Am acceptat cu bucurie. Sex normal am făcut abia după ce ne-am cunoscut mai bine, la câteva săptămâni. Am observat că sexul normal este ţinut de prietena mea la loc de cinste, în timp ce pe cel anal îl practicăm în orice împrejurare, uneori ca preludiu. Cât despre sexul oral, prietena mea e cât se poate de categorică: este o practică murdară pentru care mama ei, dacă ar afla că o face, ar dezmoşteni-o pe loc. Nici nu ştiu ce să fac: un ochi plânge şi celălalt râde. CONSILIERUL RASPUNDE
În fapt, dacă stai mai bine să te gândeşti, plânge un ochi şi râd doi. Al doilea de la tine şi al treilea de la ea. Iată cum, în mod democratic, sexualitatea prietenei tale a întrunit mai mulţi ochi pentru decât contra.”
Râd şi eu ca prostu’: atelier de deflorărie, în fundu’ curţii, în spatele florăriei. 😛
Păcăleala cea mai mare pe ziua de ieri a tras-o selecţionerul Piţurcă prin jocul Naţionalei de fotbal. Omu’ cu faţă acră constantă, se pare că are totuşi umor: „Nu s-a întâmplat nimic deosebit în afara faptului că am pierdut jocul.” 😛 Ce nu ştiu este dacă a fost o farsă sau bătaie de joc.
Şi guvernul pare glumeţ. De 1 aprilie a crescut punctul de pensie cu 3%. Conform datelor statistice, abia în 2008 salariul mediu a revenit la valoarea de cumpărare din 1990 iar pensiile (teoretic) vor revenii anul acesta. Şi aşa datele sunt triste, dar dacă ne gândim şi la faptul că aceste calcule au fost făcute pe un salariu şi o pensie medie, adică-n calcul au fost incluse şi salariile şi pensiile foarte-foarte mari, realitatea din „teren” este alta. Ca să nu mai amintim faptul că în ’90 prăpastia dintre salarii, respectiv pensii era infimă.
Tot de glumă proastă ţine şi mărirea accizelor la tutun şi alcool. Nu este prima oară când afirm că aceste măsuri nu vor aduce venituri suplimentare la buget ci vor încuraja contrabanda.
Confirmarea vine chiar de la Guvern. Potrivit execuţiei publicate de ministerul Finanţelor, bugetul general consolidat a înregistrat în primele două luni un deficit de 3,3 miliarde lei, respectiv 0,63% din PIB, pe fondul unor venituri totale de 25,98 miliarde lei, în scădere cu 6,8%, şi al unor cheltuieli de 29,32 miliarde lei, în creştere cu 10,1%. Pe partea de venituri se mai observă reduceri semnificative la încasările din TVA, cu 7,6%, de la 7,21 miliarde lei la 6,66 miliarde lei, şi din impozitul pe profit, de 13,4%, de la 2,29 miliarde lei la 1,99 miliarde lei. Cu toate acestea, guvernanţii iau în calcul o majorarea a veniturilor prognozate cu 0,25%, adică sunt cu pluta.
Simbolul capitalismului din anii ’90, fast-food-ul Sheriff’s de la Unirii, închiriază jumătate din spaţiul restaurantului. Între timp la Londra circa 4000 de manifestanţi au atacat Banca Angliei şi sediile Royal Bank of Scotland (RBS). Este clar că şi capitalismul este pe ducă, ce nu ştiu însă este ce punem în loc? Tendinţa este revenirea la diferite forme mai mult sau mai puţin mascate de dictatură…
sursa: mediafax
În urma unor probleme cardiace, actriţa Marga Barbu în vârstă de 80 de ani, a încetat din viaţă ieri la Spitalul Floreasca.
Sinéad O’Connor o să concerteze la Arenele Romane, pe 11 iunie, informează organizatorul concertului, Events. Biletele au fost puse în vânzare la preţul de 79 de lei, până pe data de 17 aprilie. Între 17 aprilie şi 10 iunie, acestea vor putea fi cumpărate la preţul de 109 de lei, urmând ca în ziua spectacolului să coste 129 de lei şi pot fi achiziţionate şi on-line prin Ticketpoint.
Artista a debutat în 1986 cu single-ul „Heroin”, o colaborare cu chitaristul U2 The Edge şi probabil cel mai de succes album al ei este „I Do Not Want What I Haven’t Got” din 1990, disc ce include celebra preluare după Prince „Nothing Compares to U”, dar şi piesele „The Emperor’s New Clothes” şi „Three Babies” şi vândut în peste 7 milione de exemplare.
Foarte temperamentală şi controversată, artista a fost în centrul multor scandaluri culminând cu un conflict intens mediatizat cu Biserica Catolică. Chiar dacă a intrat într-un oarecare corn de umbră, artista a rămas activă, ultimul ei disc fiind „Theology” din 2007.
Siteul formaţiei americane Limp Bizkit anunţă revenirea formaţiei în formula originală, un noul album şi datele turneului care includ şi Bucureştiul, Arenele Romane pe 28 iunie.
Trupa lui Fred Durst a debutat în 1997 şi până în prezent din cele 5 albume de studio au vândut peste 50 de milioane de copii. Ultimul produs, „The Unquestionable Truth, part 1” datează din 2005.
Nici nu ştiu de unde să încep să nu vă plictisesc, dar să nici nu omit ceva.
Mă întreabă lumea ce am cu Iliescu, Minculescu, Bălaşa sau mai ştiu eu cine… Păi am, adică n-am. N-am nimic cu ei personal, am cu sistemul, am cu ceea ce reprezintă.
Într-o altă discuţie glumeam pe seama faptului că am şi uitat de ce am ieşit în stradă în decembrie ’89. Aaaa….pentru libertate! Parcă, parcă îmi mai amintesc ceva vag. Ha ha ha!
Pe 22 decembrie (’89), la TVR Ion Iliescu ne explica cu nonşalanţă faptul că nu partidul comunist a fost rău şi nici comunismul sau comuniştii ci doar clica lui Ceauşescu care şi-a însuşit partidul şi la folosit în scopuri personale. Tentativa de a prelua nu doar conducerea ţării, dar şi a partidului (unic) şi al sistemului, aproape că a reuşit. Chiar dacă eram proşti şi naivi, eram prea furioşi pe Ceauşescu şi comunismul pe care-l reprezenta ca o astfel de încercare să reuşească pe faţă. Iliescu a revenit ulterior, a vorbit despre „comunismul cu faţă umană” şi-n final forţat de împrejurări, despre un sistem pluripartidic. Am mai spus asta, preţul de a accede la conducere a fost salvarea sistemului şi mai ales a oamenilor din vechiul sistem. Şi Iliescu s-a achitat onorabil de datorii. Poate că nu el este singurul vinovat, dar cu siguranţă este principalul.
Legat de proaspătul scandal Popoviciu am spus şi faptul că nimeni de pe stradă nu s-a trezit peste noapte nici cu spaţii comerciale, nici cu fabrici, nici cu clădiri sau hectare de teren sau cu alte afaceri la cheie. Nu, toate acestea au fost privilegiul celor din vechiul sistem şi al rudelor acestora. „Democraţia originală” – cum a numit-o acelaşi Ion Iliescu – a fost o cumetrie al activiştilor care au preluat controlul. S-a profitat de necunoaşterea şi naivitatea noastră, am fost păcăliţi şi manipulaţi după cum le-a fost interesul. Iliescu şi noua putere a mimat reforma şi a asigurat tranziţia vechiului sistem într-o conjunctură nouă. Sub sloganul ingenios „nu ne vindem ţara” şi-au împărţit bunurile sub nasul nostru.
În ’90 habar nu aveam nici ce înseamnă democraţia, nici ce este şi cum funcţionează capitalismul sau ce implicaţii are. Majoritatea a crezut că libertatea este tot, se termină cu „raţionalizarea” alimentelor şi al resurselor, în rest lucrurile rămân cum au fost, adică o să persiste siguranţa locului de muncă, în continuare o să mergem la muncă şi o să ne facem că muncim şi viaţa o să fie numai lapte şi miere, câinii vor alerga cu covrigii în coadă iar gardul o să fie din cârnaţi şi salam. Repet, nu vreau să plictisesc pe nimeni, dar tot ce s-a întâmplat în perioada regimului Iliescu, practic ne-a compromis în mare măsură viitorul şi asta doar pentru a asigura un viitor confortabil aceleaşi nomenclaturi „reformate”.
Este suficient să ne uităm la marii îmbogăţiţi de după ’90 şi cine sunt ei, ce au făcut înainte. Oameni ca Popoviciu sunt peste tot, mai bogaţi sau mai săraci, mai discreţi sau mai exhuberanţi.
Dar vechea nomenclatură şi cei apropiaţi de ea, precum şi securiştii, nu s-au reorganizat doar în FSN ci s-au înfiltrat în toate partidele politice, au preluat controlul şi conducerea peste tot. Şi politicul nu poate fi disociat de economic. Am mai spus şi acest lucru: chiar dacă de dragul spectacolului se mai ceartă-n Parlament un PSD-ist cu un PNL-ist, asta nu înseamnă că oamenii n-au afaceri împreună, nu au interese comune şi nu îşi fac treaba departe de ochiul public. Avem un balaur cu mai multe capete care de dragul spectacolului se mai muşcă uneori şi singur. Cei incomozi au fost şi sunt înlăturaţi sau pur şi simplu nu au acces în poziţii importante. A fost aproape haios Băsescu când într-un moment mai mult sau mai puţin regizat de sinceritate a recunoscut că tot comuniştii sunt la putere. Dar avem exemple şi mult mai recente: simpatia reciprocă între Crin Antonescu şi Iliescu sau tovărăşia dintre Antonescu şi Oprescu. Ce alte dovezi sau confirmări ale marii cumetrii mai doriţi?
Este trist ca la 20 de ani după evenimentele din decembrie ’89 să ajungem să regretăm faptul că ne-am dorit o schimbare fără violenţă, să regretăm că n-am fost mult mai determinaţi şi radicali atunci. Pe 22 decembrie întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu 2 din securiştii care m-au arestat şi anchetat cu un an în urmă şi i-am lăsat în pace. În nebunia de atunci un strigăt gen „securiştii!” era suficient ca respectivii să fie linşaţi de mase. Dar nu căutam răzbunarea.
Vorbeam despre falsificarea istorie… se face sub nasul şi cu acordul nostru tacit.
Sabin Bălaşa. Nu discut despre pictura sa, nu mă interesează şi nu sunt critic de artă să mă pronunţ despre valoarea sau non-valoarea lucrărilor sale. Bălaşa a fost pictorul de curte al familiei Ceauşescu, un pupincurist notoriu şi implicit unul din marii profitori de pe urma sistemului.
Am o singură întrebare: chiar nu există şi alţi artişti valoroşi care ar merita atenţie şi promovare?
Şi la uniunea artiştilor de plastic şi plastilină a existat o mare cumetrie şi acea cumetrie s-a conservat şi s-a perpetuat.
Să vedem puţin şi cum stă treaba cu Rock-ul. Mergeam la concerte Iris fiindcă mai cântau un „Back in Black” şi un „Living After Midnight”, Holograf mai scăpau un „Jump” şi Compact un “You Give Love A Bad Name”. Cine neagă acest lucru este un mincinos sau nici n-a trăit epoca.
Am tot auzit şi basmul cu disidenţa. Să fim serioşi! Iris – de exemplu – au activat sub aripa protectoare a poetului de curte Adrian Păunescu, erau cap de afiş la Cenaclul Flacăra. Aveau contract de disc la Electrecord, de bine, de rău erau difuzaţi la radio şi la televizor. Sau să vorbim despre cum cântau Iris an de an pe litoral la cârciumă pe bani frumoşi şi nu ori unde şi la Neptun, locul de reşedinţă al familiei Ceauşescu? Disidenţă ziceţi? Să râd sau să mă piş direct? Ei, a fost un mic incident cu Iris la Miercurea Ciuc, dar a intervenit şi aplanat problema… Adrian Păunescu.
Şi toate formaţiile acestea au activat ba sub aripa UTC-ului, ba sub aripa sindicatelor sau la o casă studenţească… Se găsea un sistem de amplificare, mai venea măcar un amplificator Vermona. Am tot auzit poveşti despre sacrificiile făcute şi iar nu pot decât să… râd. Să nu discutăm despre valoarea sau non-valoarea muzicii făcute de unii sau de alţii, gusturile nu se discută, faptul că-ţi plac sau nu-ţi plac manelele – de exemplu – nu face nici genul, nici pe unul ca Salam un artist mai valoros sau mai puţin valoros. Poate că ce am făcut nu valorează nici o ceapă degerată, dar cu trupele mele am repetat încă din 1987 în spaţii particulare unde ne plăteam singuri curentul şi atât echipamentul cât şi instrumentele ni le-am cumpărat exclusiv din banii proprii. Am cântat de plăcere, n-am cerşit şi n-am pupat în cur pe nimeni niciodată. E o chestiune de principiu.
Mai este un aspect: mass-media. Mulţi se trezesc vorbind despre tot felul de lucruri, dar habar n-au despre ce vorbesc. După ’90 nici în media sau la Electrecord nu s-a schimbat nimic. Cineva neavizat sau neinteresat, neimplicat în mod direct în fenomen, nu are de unde să ştie, dar pun şi eu întrebarea ca prostul, cum de 30 de ani avem numai Iris, Compact şi Holograf? Adică alte formaţii nu s-au mai găsit să facă ceva? La ce se difuzează la majoritatea posturilor de radio şi televiziune, la ce poţi citii în presă, ai tendinţa să crezi că altceva nu a existat şi nici nu există.
Întâmplător, da la una din mineriade, la asaltul televiziunii exact arhiva emisiunii lui Magdin şi înregistrările cu formaţiile româneşti de la începutul anilor ’90 a ars. Ce a scăpat atunci, a fost şters ulterior: s-au refolosit casetele. 🙂
Gusturile nu se discută, dar ar putea fi educate. Nu este cazul. Suntem bombardaţi cu aceleaşi “valori”: nişte ramoliţi şi nişte fufe care pecesc şi play-backul. Uneori ai senzaţia că avem doar 2 compozitori: Moga şi Moculescu… şi manelele curg şi din robinet. Şi nu doar manelele ci o grămadă de sunete dubioase sau ciordite…
Şi aici au rămas aceeaşi oameni în sistem şi evident s-au păstrat legăturile, relaţiile şi cumetria. Acelaşi set de artişti este difuzat la radio, la televizor, aceeaşi artişti cântă la evenimentele corporatiste şi în deschidere la concertele artiştilor de dincolo. Este un sistem cu circuit închis la fel ca în politică: la vremuri noi, tot noi. Unde e rost de ceva bani, cărţile sunt făcute între aceeaşi jucători.
Pentru o scurtă perioadă, anii 1990-1994, sistemul a fost uşor scurtcircuitat şi nume noi au pătruns şi spart puţin tiparele, dar „minunea” nici aici n-a ţinut mult şi am ajuns înapoi de unde am plecat.
De ce mă enervează Cristi Minculescu? Păi vă explic şi asta. Omu’ e alcoolic, şi-a distrus sănătatea de bună voie şi cu bună ştire, ce să zic? Să fie sănătos! Corect şi de bun simţ ar fi fost să-şi rezolve problema tot aşa, discret şi pe… barba lui. Dar nu, ştiţi vorba cu fudulia… Cu un ingenios artificiu, alcoolismul s-a transformat în boală ereditară şi astfel Cristi a obţinut sponsorizare naţională pentru intervenţia chirurgicală. Nu s-a mai apelat la mila publică, la chetă fiindcă acestea nu-s soluţii garantate 100% ci s-a scurtcircuitat frumos sistemul şi pe banii noştri, dar fără să mai fim întrebaţi, s-a înfăptuit minunea. Ingenios şi simplu. Şi tot… cumetrie. Nu contează nici cine contribuie sau nu la fondul de sănătate, nu contează nici câtă lume se află pe lista de aşteptare, nu contează nici gravitatea cazurilor, cunoşti pe cine trebuie, îţi rezolvi treaba. Poate n-ar fi aşa enervantă toată faza dacă oamenii după ce s-au mânjit cu căcat, nu şi-ar fi făcut şi mediatizare pe măsură. Dar când eşti artist, publicitatea este totul, nu?
Ştiu alţi artişti mult mai grav bolnavi care suferă în tăcere. Sunt foşti sportivi de performanţă uitaţi şi ajunşi la prăpastia sub-existenţei sau bătrâni, bolnavi şi abandonaţi. Sunt oamenii simplii, oameni care muncesc şi îşi plătesc dările şi doamne fereşte să ajungă vreodată la mâna sistemului!
Şi dacă am amintit de relaţia Iris – Păunescu, să revin la Păunescu. Poet, poet, da’….vă mai amintiţi accidentul soţiei poetului (senator)? Trei morţi şi un rănit grav. Sentinţa? Doi ani de închisoare cu suspendare. Păi sunt oameni care au luat 2 ani fără suspendare fiindcă au plecat cu bicicleta vecinului beţi de la cârciuma din sat seara şi au fost condamnaţi pentru furt chit că dimineaţa au returnat…vehiculul. Asta să nu amintesc de octogenarii băgaţi la zdup pentru smulsul de ţăruşi…
Adică asta-i buba cumetriei. Nu poţi închide un ochi aici şi să dai cu pietre dincolo… Rectific: sunt eu un idiot imbecil şi nu pot. Alţii pot.
Văd că sunt persoane care îşi asumă veleităţi divine şi cu gura plină strigă că omul acesta merită mai mult ca omul celălalt.
Sau să vorbim despre copii bolnavi care n-au nici vină, dar nici şansă şi se sting din viaţă zilnic în umbra nepăsării sistemului obosiţi de aşteptarea unei decizii… nu fac parte din marea cumetrie, nu le vine rândul niciodată.
Este un teren cam alunecos…
Este subiectul unei alte discuţii ce ar fi menit statul să facă pentru oamenii de valoare care ne-au reprezentat sau ne mai reprezintă şi care din terţe motive ajung la în situaţii dificile. Dar deocamdată nu există un astfel de cadru legislativ bine definit şi ori ce intervenţie este profund subiectivă.
Lucrurile interferează, sistemele nu funcţionează în paralele ci se suprapun. Nu poţi reforma clasa politică fără să investeşti în agricultură, nu poţi reforma sistemul sanitar fără să susţii învăţământul, etc.
(Ce-i de făcut? Habar n-am… ne rămâne vorbitul… măcar atât sper că am câştigat în decembrie ’89. Şi puteţi să mă înjuraţi cât poftiţi. Din câte se vede, accept şi comentariile anonime, n-am şters nici înjurăturile primite şi nici nu am blocat accesul nimănui (pe bază de IP pot face asta pe WordPress).)
Petecitul nu duce nicăieri şi dacă faci un compromis, inevitabil urmează şi altele şi în final ajungi să spui ca fostul preşedinte Constantinescu: ne-a înfrânt sistemul. Ăla ticăloşit, vorba altui preşedinte….
şi încă o dată, rămânem cu vorbitul.
Nu cred că sunt mulţi oameni pe această planetă (se spune albastră) care să nu ştie cine este Bill Gates. Mult mai puţină lume însă cunoaşte numele lui Steve Jobs. Nu cred că este român care să nu fi auzit de vânătorul de la Balc, Ion Ţiriac sau de „luptătorul luminii”, oierul Gigi Becali. Despre omul de afaceri Gabriel Puiu Popoviciu nu cred că până ieri, alaltăieri ar fi auzit multă lume.
Gates sau Jobs sunt nişte tipi biloşi, care folosindu-şi capul au acumulat averi considerabile.
Când vine vorba despre îmbogăţiţii noştri, de cele mai multe ori apare şi cuvântul „ţeapă”.
ŢEÁPĂ ţepi f. 1) înv. Par lung şi ascuţit la un capăt, folosit ca instrument de tortură. A trage în ~. 2) Parte ascuţită a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea ce trebuie friptă (la grătar); frigare. 4) Fir lung, subţire şi ascuţit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascuţită a tulpinii de cereale rămasă după recoltare. 6) la pl. Păr aspru şi ţepos care acoperă corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formaţie tare şi ascuţită ce creşte pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. ţepii; Pl. şi ţepe] /Cuvânt autohton. ŢEÁPĂ, ţepe, s.f. [+] (Arg., în expr.) A da (sau a trage) ţeapă = a păcăli, a înşela, a escroca, a frauda; a ţepui. A lua ţeapă = a fi păcălit, înşelat, escrocat; a se ţepui. (DEX)
Nu intenţionez să despic firul în patru, dar ideea este că pentru „a trage o ţeapă” este nevoie de un şmecher, un băiat bilos care să o tragă şi de un fraier care să o ia. Onest vorbind şi analizând faptele la rece, la noi băieţi deştepţi n-au prea fost. Nici unul din miliardarii de carton n-au inventat vreo roată de rezervă sau pneu vulcanizat. Toate aşa zisele ţepe au fost şmenuri aranjate între un cetăţean X şi un un distins domn Y, predominant funcţionar public, menit să administreze, să gestioneze un bun al statului, adică bun comun. Despre bunurile comune nu s-a prea vorbit după 90 – bag seama intenţionat – dar vă asigur, n-are nicio legătură bunul comun cu comunismul.
Mai este un aspect. Toţi – sau aproape toţi – îmbogăţiţii au fost rude cu cineva sau au făcut parte din vechea nomenclatură comunistă. Nimeni de pe stradă n-a devenit şmecher peste noapte şi nu s-a ales nici cu fabrici, nici cu spaţii comerciale şi nici cu sute de hectare de teren în mijlocul Bucureştiului.
Şi mai este ceva. O să spuneţi că am un fix şi eu am să vă răspund că da, îl am. Toată treaba aceasta, tranziţia de la nomenclatura comunistă la miliardarii de carton, de la securişti şi activişti la “oameni de afaceri” poartă un singur nume: Ion Iliescu. Puterea mereu are un preţ şi acesta este preţul pe care tovarăşul Iliescu l-a plătit să preia şefia-n stat: a înlesnit şi/sau a trecut cu vederea peste faptul că “băieţii deştepţi” au jecmănit şi devastat ţara în interes personal.
Partea proastă este că de plătit, plătim noi, zi de zi, 22 de milioane de fraieri un preţ mult prea mare.
Copyright 2008 News Group Newspapers Ltd
Natalie Dylan, o studentă din SUA, în vârstă de 22 de ani, a anunţat că îşi vinde virginitatea la licitaţie, oferindu-se celui mai generos bărbat din lume. Iar doritorii nu au întârziat să apară. Peste 10.000 de bărbaţi au intrat în cursă iar licitaţia a ajuns deja la suma de 2,6 milioane de euro. Alina Percea, în vârstă de 18 ani, din Caracal era o fată necunoscută până când a postat un anunţ pe un site german prin care îşi scoate la licitaţie virginitatea. Ea speră să împuşte doi iepuri deodată: are nevoie de bani pentru studii şi speră ca, prin această ocazie, să-şi găsească sufletul pereche. Până acum, cea mai mare sumă oferită este de 5.000 de euro, dar reprezentanţii site-ului spun că s-ar putea ajunge la peste 50.000 de euro. Suma nu o mulţumeşte pe fată. Dar nici Alina n-a inventat copy/paste-ul.
Surfând cu telecomanda de pe un canal pe altul ieri seară, m-am împiedicat de Geoană şi Boc pe Realitatea vorbind despre avantajele acordului cu FMI. Erau doi bărbaţi în toată firea, speriaţi de bombe ca şi cum poporul furios ar fi ajuns la porţile palatului şi până la ghilotina din Piaţa Constituţiei n-ar mai fi o cale foarte lungă. Poporul nu bate la porţile palatului, dar cei doi seamănă jenant cu Stan şi Bran. S-au lăudat că au făcut rost de bani pentru plata bugetarilor, şomerilor şi pensionarilor, dar pe mine mă îngrozeşte imaginea stânjenită pe care o afişau. E rău şi o să fie tot mai rău, cam asta ne-au transmis.
Şi datele susţin teoria: Marian Sârbu a cerut o suplimentare a bugetului MMFPS cu 500 de milioane de lei, bani necesari pentru susţinerea şomajului, în condiţiile în care numărul de 525.00 de şomeri estimat iniţial pentru acest an va fi mai mare cu aproximativ 200.000 – 300.000. Asta înseamnă că numărul şomerilor la sfârşitul anului o să ajungă la 800.000 sau chiar un milion. Şi acestea sunt doar cifre oficiale. Ce omit guvernanţii să spună este faptul că foarte multă lume şi-a pierdut slujba şi în zona neagră a economiei, omeni care nu figurează în aceste cifre. La aceştia se mai adaugă românii care vor rămâne fără slujbe în Italia, Spania şi Irlanda şi mai devreme sau mai târziu tot acasă o să se întoarcă.
Caterincă a la Băsescu: încă nu s-a hotărât dacă candidează sau nu la prezidenţiale.
Crin Antonescu devine antipatic. Nici un om de dreapta, nici un liberal nu are voie să spună aşa ceva: „De la Iliescu din ’90 la cel din 2008 e o evoluţie pe care n-ai cum să n-o respecţi.” Iliescu, cel din 90 ar fi trebuit să evolueze la Rahova sau în Jilava, nu pe scena politică şi nu la căldura pensiei de demnitar. Şi Iliescu a declarat că l-ar fi dorit pe Antonescu în PSD… Minunat! Antonescu l-a susţinut şi pe Oprescu în cursa pentru primăria Bucureştiului, deja devine recidivist… Obama de Dâmboviţa? Să fim serioşi!
Apropierea de stânga a multor tineri liberali este mai mult decât înaltă trădare. Tot pe Realitatea l-am văzut pe Ghişe sărind în apărarea lui Năstase.
Noi împuşcături la Braşov: Un taximetrist a fost împuşcat în mandibulă de un necunoscut care, sub ameninţarea unui pistol, voia să îi fure banii proveniţi din încasările din ziua respectivă. Vestul sălbatic frate!
Am râs ce am râs, dar noul cod civil ne taie şi din raţia de distracţie: „Folosirea numelui, a imaginii sau a vocii cuiva în alt scop decât informarea este atingere adusă vieţii private”. Gata cu pamfleturile, gata cu măscăreala, gata cu Divertis, Mondenii sau cu Cârcotaşii. Articolul 80, litera I din Codul Civil „este un căluş pus în gura presei.” – a declarat Mircea Toma.
U2 va primi Discul de Platină în România pentru vânzările celui mai recent album al formaţiei, “No Line On The Horizon”, au declarat reprezentanţi ai casei de discuri Universal Music România. Până în prezent, materialul a înregistrat vânzări de peste 3,3 milioane de exemplare, U2 obţinând Discul de Platină în 22 de ţări. (MEDIAFAX)
Am fost uşor urecheat de un cititor că am omis anumite concerte din agendă.
Păi concertele curg, buzunarul să ne ţină! In Flames vor cânta luni, 30 martie 2009 la Arenele Romane din Bucureşti de la ora 19. În dechidere vor cânta L.O.S.T., Godmode şi Snapjaw.
Pe 28 martie, la Live Metal Club (tot la Bucureşti) avem Katabasis Festival-ul. Din lista participanţilor: OPERA IX (black metal – Italia), SINCARNATE (doom death metal – Romania), THE ENOCHIAN (hellenic black metal – Grecia), LOUDRAGE (groovy death metal – Romania), N.O.X (grinding death metal – Romania) şi CYBORG (thrash metal – Romania).
Biletele la festival costa 40 de lei si se pot comanda la email: [email protected] sau tel. 0732 419 972. Pentru Bucuresti, biletele se pot livra imediat ce au fost comandate – am aflat de pe site-ul Metalhead.
Pe 6 aprilie, tot la Live metal Club vin canadienii de la Quo Vadis. În deschidere: Spectral şi Taine.
Iar i-a scos cineva de la azilul de bătrâni şi pe veteranii de la Nazareth: pe 26 aprilie ei vor concerta la Hala. Noua locatie HALA este o sala noua de concerte moderna, ce dispune de toate facilitatile unei sali de concert europene, o cladire situata pe Bd Mihai Bravu 475, situate in vecinatatea statiei de metrou Mihai Bravu.
Pe 23 aprilie, de data aceasta la Cluj, avem Cradle of Filth şi Moonspell. Numărul biletelor este limitat la 1200 şi vor exista trei categorii de preţuri. Prima categorie, cea ofertă promoţionala pentru primii 500 de cumpărători, este la preţul de 85 RON, suma sub media preţurilor practicate în Europa pentru acest concert.
Bilete sunt disponibile deja în reţeaua Eventim, adică în aproape toate magazinele Germanos din ţară. La epuizarea primelor 500 de bilete preţul „sare” la 100 RON iar 110 RON va costa biletul la intrare.
Puteam să pun problema şi altfel: avem sex, la ce să ne mai folosească şi un creier?
Când ai o problemă, o rezolvi sau te adresezi unui specialist. Sau postezi întrebarea pe un forum …
Povestea e veche, dar de tăvăleală!
“Vă salut pe toţi.
Am şi eu o întrebare, mai „specială” şi poate ciudată dar la care aş vrea să îmi daţi un răspuns cât se poate de serios.
Eu şi prietena mea ne-am „jucat” (frecat unul de altul), îmbrăcaţi amândoi cu pantaloni pe noi şi chiloţi. Eu am ejaculat, am simţit că vine, i-am spus să se dea la o parte, s-a dat iar eu am ejaculat în chiloţi. A curs un pic pe pantaloni când mă ţineam cu mâna. Amândoi eram tare transpiraţi, este posibil, sau este vre-un risc să fi ajuns un pic de spermă prin pantalonii noştri (eu trening ea blugi)?
Din catâ ştim nu a avut nici o pată pe pantaloni, dar ne gândim că fiind aşa transpiraţi …
Vă rog foarte mult .. dacă se poate un răspuns serios!
Mulţumesc anticipat!”
Comentarii:
– „oare cât timp mai trece până voi găsi şi întrebarea “eu eram la mare, ea la munte, am ejaculat gândindu-mă la ea, aşa-i că-i al meu copilu’?”
– „am făcut sex in 3 cu iubita şi prietena ei. am ejaculat în gura iubitei care i-a făcut sex oral prietenei ei. copilul o să fie al meu sau a lor?”
– „e posibil să rămână însărcinată, de la distanţă, dacă te masturbezi, şi ea e la nudişti, la plajă. apoi restul de treabă o fac muştele.”
– „Am si eu o problema asemănătoare, acum o lună eram la ski cu prietena şi am început să ne jucăm în zăpadă şi am alunecat peste ea şi am avut o erecţie şi un orgasm spontan în chiloţi, ţin să precizez că pe lângă salopeta de iarnă aveam şi izmene pe mine, ea fiind îmbrăcată la fel (salopeta de iarnă şi ştrampi numa’ că avea 2 perechi de chiloţi). Dezamăgirea a venit acum după o lună când am aflat că ea nu a rămăs însărcinată după acea experienţă deşi era la ovulaţie când s-a produs incidentul (vreau să vă spun că ne dorim mult un copil). Întrebările mele sunt următoarele: Avem vreo şansă să ducem o viaţă normala şi să avem şi noi un copil al nostru? Puteţi să-mi recomandaţi nişte medicamente cu care să o îndop pe prietena mea ca să fie mai fertilă? Este cazul să o părăsesc şi să caut altceva? Oare dacă n-ar fi avut 2 perechi de chiloţi rezultatul ar fi fost altul? Am multe nedumeriri şi sincer nu ştiu ce să mai fac…Vă rog din suflet să-mi răspundeţi cu cea mai mare seriozitate la aceste întrebări.”
– „tot masturbarea rămâne cea mai sigură soluţie. cu terminare în zăpadă. apoi, cu un bulgăre bine ţintit, şansele cresc!”
– „Şi totuşi dacă bulgărele respectiv nu poate ţinti una bucată ştrampi pe sub care sunt îndesate 2 buc perechi chiloţi tip gogoşar (a la bunica ?) . Ne masturbăm degeaba ?”
Mi-am amintit de povestea glonţului magic care a perforat testiculul unui soldat sudist şi s-a oprit în pântecul unei femei aflată la câţiva metri… 🙂 (Varianta Tom Waits 🙂 )
Părerea mea, serios vorbind, acum că m-am adunat cu greu de sub birou este că sunt şanse mari să rămâi gravidă pe această cale şi să dai naştere unui copil perfect sănătos şi apt să te urmeze, ba chiar să te şi depăşească, DACĂ blugii sunt turceşti, nu americani originali şi chiloţii chinezeşti din en-gros-ul Europa…
Dar sunt absolut deschis la orice altă sugestie ce ar putea ajuta copii…
P.S.andreeako şi BlueAngel m-au convins. Chiar dacă într-o primă fază ne amuzăm, subiectul este alarmant. Avem – dacă mai era nevoie – încă o dovadă a educaţiei defectuoase, a abordării greşite care se face cu atâta încăpăţânare în şcoli, dar şi un semn de alarmă pentru părinţi în ceea ce priveşte comunicarea şi relaţionarea cu proprii lor copii.
Exemplele sunt elocvente. Din păcate.
„Nu mi-am dorit acest copil”. Aceasta a fost declaratia unui copil de numai 12 ani, care in noaptea de 2 spre 3 august 2007 a nascut la Maternitatea Cuza Voda din Iasi o frumusete de fetita perfect sanatoasa. Deocamdata, micuta de 3,5 kilograme nu are un nume si mama inca nu si-a vazut pruncul. Deja a renuntat la copil inca din prima zi de viata a acestuia. Tatal fetitei are 14 ani.” (BZI )
„Alfie Patten, un băiat în vârstă de 13 ani din Marea Britanie, a devenit tată, după ce prietena sa, în vârstă de 15 ani, a născut o fetiţă.” (MEDIAFAX )
Asta-i fierbinte! Bute şi-a apărat titlul în faţa columbianului Zuniga fără multă bătaie (de cap sau la cap) prin K.O. în runda a IV-a.
Buuuun!
Am avut 8 martie şi flori pentru doamne şi domnişoare dar am şi dat sau luat plase. Era să mi-o ia gura înainte şi să zic…mu… mh… 🙂
Plasa cea mai mare este cea legată de prostituţie: un fel de ia-ţi-o, dă-mi-o, să nu o zic pe aia dreaptă – muie. Sau cum spunea o prietenă „mă întreabă o gagică dacă vreau puţină muie şi i-am zis să o ţină ea pe toată…” Ha ha ha! Aşa cu gura plină (sau pungă?) nici nu-mi dau seama unde-i marfa… Treaba este în felul următor: prostituţia nu se mai pedepseşte cu închisoare, dar a rămas infracţiune contravenţională. Adică nu vor fi impozitate ci amendate fetele! Când vine vorba cum să ne ia banii şi pielea de pe noi, guvernanţii se dovedesc mereu „băieţi deştepţi”! N-au legalizat prostituţia să nu-şi pună biserica în cap şi probabil s-au gândit că le este imposibil să contorizeze traficul făcut de fete, dar aşa, nu le scot nici din trafic, dar cu amenzile le iau şi banii! Bravo stimabililor, jos…nu pălăria, nici chiloţii ci guvernul!
Dar şi curvele ne-au tras-o din nou pe stomacul gol şi l-au scos pe tataia Iliescu cu batistuţa şi unghiuţele curate.
Şi dacă copii noştri sunt tot mai obezi, de ce n-ar fi şi proşti? Dacă ba-l scot, ba-l bagă pe Darwin în programa şcolară, dacă tot reduc orele de sport, eu zic să scoată şi orele de istorie. Nu istoria se repetă ci repetăm noi aceleaşi greşeli şi nici nu poate fi altfel atâta timp cât istoria este re-scrisă şi falsificată constant sub nasul nostru. Este exact aşa cum scria la gazetă prin 1996 : „răspundeţi cu da sau nu: Iliescu este un preşedinte bun şi porcul un animal comestibil”. Ha ha ha!
Ei da, şi am avut şi RoBlog…Fâs unde cea mai populară microbloggeriţă a fost nu BadPitzi cum aţi fi tentaţi să credeţi ci mama lu’ VisUrât aclamată la scenă deschisă! Dacă despre mama lu’ Ştefan Cel Mare de bine, de rău mai ştim câte ceva, mama lu’ VisUrât e o tânără speranţă-n devenire. La sugestia unei alte prietene încă-i caut pe cei 500 de votanţi a lu’ VisUrât, dar deocamdată numa’ vorbe “dulci” am găsit pe tot internetu’… Şi tot la prietena amintită găsiţi şi un contra-concurs ca să nu-l numesc chiar cum a făcut-o ea cu tandreţe… ha ha ha!
Cum n-am nimic mai bun de făcut, aştept bătaia-n noroi între blonda Elena Udrea şi bruneta Magda Bistriceanu.
Update-uri.
F.M.I. cere mărirea fondului de şomaj şi reanalizarea domeniului asistenţei sociale. Adică ne-am aşteptat să fie rău, da’ o să fie şi mai rău! Sper să vină primăvara mai repede, apar urzicile, ştevia şi trecem şi peste criză. Nu avem de ales.
Gigi Becali a anunţat că este sărac şi că averea lui s-a dus. Dacă vine cu oile peste urzicile mele, chit că n-am avut relaţii foarte bune cu Miliţia, îmi pun fular alb/roşu şi dau drumul la câini! Ha ha ha!
Vorbeam ieri despre istorie, viaţă, fapte şi inerţie, despre implicare şi comoditate… Vorbeam. Flavius – şi nu numai el – au dreptate când spun că teoretizăm prea mult, că simplul fapt de a scrie, discuta despre anumite subiecte nu ne serveşte la mare lucru. Nu odată m-am întrebat sau am fost întrebat ce-i de făcut?
Paradoxal, cu toată mizeria, cu toată criza şi tot impasul în care ne-am scufundat şi-n care cred că ne complacem, sunt tot mai puţini oameni dispuşi să se întoarcă la… cocktailurile Molotov.
O ordonanţă DIICOT i-a scos pe Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi alte 30 de persoane de sub urmărire penală pentru infracţiuni precum subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false, la mineriada din 13-15 iunie 1990 şi a decis, de asemenea, declinarea competenţei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General pentru soluţionarea cauzei cu privire la alte infracţiuni.
În cauza declinată către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General, Ion Iliescu şi ceilalţi urmează să fie cercetaţi pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor valori culturale, pentru care Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale la datele de 9 iunie 2005, 12 iunie 2006 şi 28 mai 2007.
La 19 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu poate fi tot mai zâmbitor. O serie de factori combinaţi ai ultimei perioade de anchetă au făcut ca munca procurorilor militari să fie practic ştearsă cu buretele de către procurorii civili şi Ion Iliescu a fost scos proaspăt spălat şi pieptănat din anchetă.
Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România are toate motivele să fie nemulţumită atâta timp cât nu s-a cercetat cauza aşa cum a fost formulată, încă din 1997, de către asociaţie, privind acuzaţiile de genocid, rele tratamente, instigare la război civil, fapte imprescriptibile, atât în codul penal român cât şi cel internaţional.
Dar încă o dată, nu contează adevărul, nu contează faptele, istoria este re-scrisă şi fardată conform intereselor celor care au preluat puterea în decembrie 1989 şi de atunci, mai la vedere sau mai din umbră, controlează România.
Şi nu doar A.V.M.R.-ul are dreptul să fie nemulţumită ci noi toţi. Asistăm încă o dată la falsificarea istoriei la cel mai ordinar mod posibil, Ion Iliescu, unul din personajele cheie al evenimentelor din decembrie 1989 şi a tot ce s-a întâmplat ulterior, este scos cu basma curată pas cu pas din toate anchetele care-l vizează şi nu mai e mult până când maşinăria propagandistică o să-l prezinte pe fostul şef al statului ca pe un adevărat erou al revoluţiei şi democraţiei.
Nu vreau să par mai paranoic decât sunt, dar şi momentul ales este perfect. Ieri seară la ştiri pe Realitatea 2 titluri din 3 includeau cuvântul magic „criză” şi toată media s-a concentrat asupra posibilului acord cu F.M.I.-ul. Ştirea despre Iliescu astfel a fost strecurată ca un eveniment secundar, de importanţă minoră.
Iliescu n-ar trebuii lăsat să zâmbească, locul lui este de multă vreme după gratii. Şi tare mă tem că nu doar a lui ci dacă am trăii într-o ţară obişnuită şi instituţiile statului ar funcţiona, toată spuma clasei politice s-ar afla nu la Casa Poporului ci în Rahova sau Jilava.
Iliescu este responsabil pentru desfăşurarea sângeroasă a schimbării la putere de după 22 decembrie şi fuga lui Ceauşescu, este personajul din spatele mineriadelor, Iliescu este maestrul păpuşar al distrugerii întregului sistem economic al României de după 1990 şi pare mai simplu să întocmeşti o listă cu faptele în care nu a fost implicat într-un fel sau altul tovarăşul Iliescu decât să faci inventarul “meritelor” sale.
Nicio ţară fost-socialistă n-a beneficiat de un potenţial atât de bun cum l-am avut noi şi pare inexplicabil cum de am ajuns în dezastrul în care suntem. Şi toate acestea în mare măsură se datorează acestui activist nesimţit, Ion Iliescu.
Istorie? Îmi mai sună-n cap lozinca pseudo-patriotică „Nu ne vindem ţara” lansată cu festivismul fesenist al momentului tot de acest Ion Iliescu şi ţin minte cum rând pe rând investitorii cu greutate, marile companii occidentale au fost îndepărtate din ţară. Nu ne-am vândut ţara, doar am dezmembrat-o, dezasamblat-o şi bucăţile s-au împărţit între noii ciocoi politici care ulterior le-au valorificat în interes personal. Nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile fără acordul lui Ion Iliescu.
Nu ştiu dacă mai este poza lui Esca în manualul de istorie şi mi-e groază să mă gândesc ce o să scrie peste 10 ani despre revoluţie, mineriade şi tranziţie în aceste manuale.
Probabil cititorii mei mai tineri acum se uită cruciş la acest text şi nu înţeleg nimic din furia mea. Şi au dreptate. Eu sunt de vină. N-am împuşcat pe cine trebuie când trebuia.
„O bună parte din presa românească de azi mă face să mă simt prost. Păi, aşa şi eşti, Cetepulea! au şi sărit cretineţii, după lectura acestei prime propoziţii. Mă simt prost, adică mă simt jenat, mi-e ruşine că mă numesc gazetar în România, stimaţi cretini ai netului. Şi asta pentru că nu sunteţi nici mai proşti, nici mai lipsiţi de caracter decât mulţi, din ce în ce mai mulţi, dintre colegii mei de breaslă – gurnaliştii.” Tudor Popescu a fost elegant, cei despre care vorbeşte sunt curnalişti, nu gurnalişti! Ha ha ha.
N-am mai citit de mult ziare, cam din motivele amintite de Tudor Popescu, cum nici televizorul nu l-am mutat de pe Cartoon Network. Mi-am luat mouse-ul în dinţi şi m-am înfit în browser… 🙂
Tot din Gândul am aflat că: „Elena Udrea este cea mai vizibilă femeie din blogosfera românească, conform unui barometrului realizat de ZeList, care acoperă perioada 10 decembrie 2008 – 10 martie 2009.”
N-am mai trecut prin blogul doamnei Udrea de ceva vreme, am intrat acum, dar zău dacă e mare lucru de citit. Atacurile deja plictisitoare la adresa PSD-ului, ce sunt uşor stupide, având în vedere logodna de ciolan la guvernare… Dacă Udrea este etalon, stăm prost. În paginile cu anunţurile de escorte am citit chestii mai interesante! Ha ha ha!
Tot Udrea este-n prim-plan şi-n Jurnalul Naţional . „Virgil Cârstea, regele parcurilor din Capitală, detronat de primarul Sorin Oprescu din boiereasca poziţie, a fost înscăunat de Elena Udrea la SC Mamaia SA, unde acţionar majoritar este Ministerul Turismului.” Cârstea este celebru pentru şmenurile cu spaţiile verzi din capitală, cum a fost şi mânăreala de la Ştrandul Moghioroş. Zilele trecute, Virgil Cârstea a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al SC Mamaia SA, unde acţionar principal al societăţii este tot Ministerul Turismului. Să vedem ce pun la cale, litoralul e mai lat ca ştrandul! Ha ha ha! Sunt lucruri care la noi nu se schimbă niciodată: cum este rotarea cadrelor…
Din Ziua am aflat că Geoană şi-a tras şi el o Udrea. Acum înţeleg şi de unde romantismul cu pajiştea şi strânsul de ghiocei în sufletul preşedintelui PSD! Da’ să vedem ce spune Mircea despre bruneta menită să combată blonda: „Dragi colegi si dragi prieteni, sunt bucuros sa o salut pe cea pe care o sa o vedeţi in multe clipuri publicitare, pe Magda Bistriceanu, mama a doi copii, are 37 de ani, e frumoasa foc.” Muza din Kiseleff e în cărţi din 2007 şi a semnat anul trecut un contract până în 2010 cu social-democraţii. Chiar dacă nu toţi şefii de la PSD sunt extaziaţi de doamna-n cauză, poate vedem şi noi o bătaie-n noroi între Udrea şi Bistriceanu… Tot a fost tare seacă campania trecută.
Alt titlu din Gândul peste care n-am putut să trec cu vederea: „Patriarhia Română pledează pentru menţinerea lui Dumnezeu la liceu”. Mi-a crescut tensiunea brusc! Nu, n-am nimic nici cu biserica, nici cu ortodocşii. Chiar nimic. Mai mult, chiar am atâta bun simţ să nu mă piş pe nici un locaş sfânt cu toate că uneori după trei beri mă abţin cu greu.
Treaba stă aşa, abia-abia l-au strecurat înapoi în manuale pe săracul Darwin, se dau bătălii mari ca să nu se reducă şi mai mult orele de sport când pe stradă văd tot mai mulţi copii obezi de atâta McDonalds şi Coca-Cola, programa şcolară este depăşită şi nu e nici un secret că şcoala nu-ţi foloseşte la nimic, nu te învaţă nimic practic şi nu te pregăteşte nici pentru viaţă, nici pentru carieră, dar vine biserica şi-şi împinge preoţii la catedre. Am tot spus, biserica să-şi vadă de oile ei! Nu-i treaba bisericii nici programa şcolară, nici microcipul din paşaport şi în general, să lase treburile laice în seama celor care de bine, de rău se ocupă de ele. Bunica mea, să se odihnească-n pace! a făcut şcoala catolică la Braşov unde predau călugăriţe. Din ce am înţeles, era o şcoală bună. N-am nimic împotrivă ca biserica, ortodoxă, catolică, musulmană, pe banii ei, bani din chetă, sau cutia silei, pardon, milei cum se spune, să construiască şcoli şi să umple pereţii cu icoane şi programa şcolară cu ore de religie, dar nu în şcolile de stat şi nu pe banii publici!
„În plină criză financiară, Serviciul de Protecţie şi Pază îşi construieşte, peste drum de Cotroceni, un sediu format din opt corpuri plus o biserică.” – anunţă Cotidianul. E bine, pentru biserică mă bucur în mod special. M-a certat cineva că Ceauşescu a dărâmat bisericile şi acum tre’ făcute altele noi că stau enoriaşii ca sardelele-n conservă şi noi fraierii în blocuri. Mda. O dată pe an, de Paşti, eventual… În Rahova din capăt, până-n Unirii la Mitropolie, doar la şosea sunt 3 sau 4 biserici. Dacă stau să mă uit sunt cazinouri, farmacii, bănci şi biserici. Şi saloane de masaj, da’ acelea nu sunt tot timpul la vedere. Dacă vrei să cumperi ac şi aţă, ai bulinat-o!
Din Evenimentul Zilei am aflat că o să împrumutăm circa 20 milioane Euro de la F.M.I. timp în care o cincime din companiile din România iau în calcul să-şi reducă numărul de angajaţi. Problema cu împrumutul este că trebuie rambursat. Atâta timp cât stăm prost şi la capitolul de investiţii şi la producţie, iar vorba cuiva, ăla micu’, P.I.B.-ul nu se simte nici el prea bine, un împrumut luat aiurea, doar în ideea să fie, ajunge piatră de moară de gâtul nostru al tuturor. Tot repet că văd că unora nu le intră-n cap nicicum, statul suntem noi, contribuabilii.
Ne răcim gura, dar stăm cu mâinile în buzunarul călduţ. Dăm din umeri cu lejeritate, de multe ori spunem „Nu-i treaba mea”. Se întâmplă asta când vedem pe cineva cu mâna-n buzunarul sau geanta altei persoane-n tramvai, când un bărbat loveşte o femeie pe stradă, aiurea în tot felul de situaţii preferăm să nu vedem, să nu auzim, să nu spunem, să întoarcem capul şi să lăsăm privirea în podea.
Neimplicarea are efecte multiple. Azi el, mâine tu… viaţa este imprevizibilă. Cred că societatea, adică fiecare din noi, avem nu doar drepturi ci şi responsabilităţi. Dacă nu faţă de noi, măcar faţă de copii noştri.
Bat câmpii iar?
Voi face referire la câteva comentarii lăsate de un prieten, un şoricel.
„Poate era bine să te gândeşti (…)şi la faptul că vestul a acceptat aşa uşor prostituatele din est… o condiţie pe care se pare că au rezervato femeilor noastre mai degrabă fără nici un fel de scrupule ..nu în necunoştinţă de cauză…”
Întâmplător ( 🙂 ) am cunoscut câteva fete care au plecat ca dansatoare ba în Canada, ba în Italia. Unele ştiau exact la ce se înhamă, altele au picat în plasă din naivitate. Au fost fete care au reuşit să scape de contract, au reuşit să danseze doar, altele au ajuns la prostituţie. Fiecare fată o poveste. Nu toate poveştile au „happy end fericit”…
Există reţele bine puse la punct. Victime sigure sunt fetele de la ţară sau din zonele foarte sărace. Primesc un contract de dansatoare, pare şansa vieţii lor. Îşi fac rodajul într-un club mai jerpelit în provincie, apoi sunt mutate într-un municipiu mai luminat sau într-un club din capitală. Rămân acolo sau sunt trimise la lucru în occident. Odată intrate în circuit este aproape imposibil să scapi.
Cum spuneam şi în postarea anterioară soluţia este prevenirea. Pedepsirea faptei în acest caz este o prostie, legalizarea nu ştiu în ce măsură o să rezolve toate problemele pe care le implică prostituţia.
Proxenetismul, forţarea unei persoane să se prostitueze, abuzurile, trebuie pedepsite şi încă în cel mai aspru mod posibil!
Este nevoie de educaţie, de informare, de măsuri sociale preventive. Aici, din păcate, statul dă rateuri. Sau şi aici. Dar nu vreau să mă repet.
Asistenţa socială face consiliere timidă, peştii nu privesc cu ochi buni abordarea „protejatelor” lor şi teama asistenţilor este firească. Poliţia este mituită, nu se implică sau dacă o face, o face doar formal.
De aici şi teama mea că legiferarea prostituţiei nu va aduce mari schimbări pentru fetele exploatate şi abuzate.
Fetele care aleg benevol prostituţia sunt o altă categorie, dar şi ele au dreptul la statut social, la asistenţă socială şi medicală.
Despre riscuri am vorbit deja în mare parte.
Un şoricel a mai spus un lucru care mi-a rămas în cap: „Poetic spus fiecare individ este o minoritate!”
Este un aspect cel puţin interesant. Într-o lume a globalizării, o lume în care tot mai mult tindem să devenim doar o faţă-n mulţime, un anonim pe internet sau aiurea, într-o lume în care devenim tot mai uniformizaţi şi standardizaţi sub presiunea modei, a trendurilor, a non-valorii impuse şi a consumismului exacerbat, cred că avem şi mai multă nevoie de „ciudaţi”, de nonconformişti, de rebelii fără cauză, de… profesiile liberale.
Avem nevoie de artişti şi avem nevoie de… prostituate. Nu, nu curve.
Da’ pe cine fac eu curvă?!
Curve sunt cei care ne mint în faţă, sunt cei care ar putea şi chiar ar avea obligaţia să facă ceva şi nu fac nimic, cei care ne vorbesc despre criză şi buget de austeritate, dar o fac cu un zâmbet larg îmbrăcaţi în costume scumpe şi elegante şi au nonşalanţa celor care în fapt nu au nicio apăsare, curve sunt cei care ne vorbesc despre moralitate, ne vorbesc despre căinţă din uşa jeepului…
Şi tot de la un şoricel: „O altă idee mai a dracului … e că toţi în capitalism suntem prostituate!… ce facem, toţi facem pe bani nu din convingere .. şi lasă urme!!”
Poate să pară o abordare abruptă, dar cred că este oarecum corectă. Capitalismul, moartea pasiunii. Ha ha ha!
Gata! Încă una şi mă duc! Ha ha ha! Mâine vă stresez cu altceva…ştiu sunt un nesuferit. „România se închide tot mai mult în sine fascinată bolnăvicios de o realitate care pare sincer o angoasă amplificată a unor fapte banale. Lipsa de interes în lumea din exterior, lipsa de interes faţă de lucruri care au un sens nu imediat local, şi mai ales principialitatea ortodoxa par a fi la rădăcina a ceea ce numim masochism. Personal o văd ca lipsă de curaj pe lângă o lipsă de interes în a da credit altor lucruri ce au o valoarea mai largă.”
