Pe Destiny In Chains i-am găsit întâmplător și sunt o gașcă de Death/Metalcore din Cairo, Egipt.
Cei 5: Zander – voce, Shive și Meniem – chitare, Kilany – bas și Alolo tobe cântă de la mijlocul anilor 2000 și albumul de debut, „DemoniZed” a fost lansat în 2007. Casa de discuri independentă, DeathCap Records din Anglia le-a întins o mână de ajutor și au relansat discul remixat și anul acesta a fost pus în vânzare și noul material: „Last Forever”.
După surpriza plăcută oferită de Orphaned Land – trupa din Israel care a cântat în prima seară a festivalului Sonisphere (unde n-am ajus – lucram la asta – și regret că am ratat ocazia să-i văd pe Orphaned Land, Anthrax, Slayer, Alice In Chains și să-i revăd pe Rammstein, dar unde a ajuns Alin) – o incursiune nesperată în underground-ul egiptean (după un prim contact cu plaja 😀 ) sună promițător. Read more Destiny In Chains – Last Forever (2010)
muzică
Devo – Something For Everybody (2010)
Să oferi ceva sau câte ceva pentru toată lumea și fiecare în particular este practic imposibil. (Off-topics: e ca atunci când vine-n vizită câte un străin – occidental – sau un vechi prieten plecat „dincolo” de ceva vreme și toți trag de el, au o singură frământare: dar mie ce mi-ai adus? 😛 )
Iar treaba cu „satisfacția garantată” este un rahat mâncat cu drag de cei din zona PR și publicitate, mai neaoș spus: satisfaction guaranteed it’s just a verbal bullshit.
Vreți o banană?
Devo este un concept integrat în muzică, respectiv exprimat prin muzică. Numele – Devo – vine de la „de-evolution” – adică regres, involuție și a fost lansat la sfârșitul anilor 60 ca o satiră la adresa societății americane și a omului, individului în special.
„Gluma” Read more Devo – Something For Everybody (2010)
Danzig – Deth Red Sabaoth (2010)
„Bătrânul” Glenn (55 ani) – aka Evil Elvis 👿 – s-a întors. De la ultimul disc, „Circle Of Snakes” au trecut șase ani și ascultând materialul proaspăt lansat (22 iunie), mi s-a făcut dor de „Twist of Cain”, „Pain in the World”, „Mother”, „Long Way Back from Hell”, „Dirty Black Summer” sau „Cantspeak”, piese una și una să spun așa.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vgSn0SbQJQI]
Misfits – trupa înființată de Glenn în 1977 Read more Danzig – Deth Red Sabaoth (2010)
FLA – Improvised Electronic Device (2010)
Front Line Assambly (FLA) este gașca cadanianului Bill Leeb înființată în 1986 după ce timp de doi a tras de corzile bas-ului prin Skinny Puppy iar acest „Improvised Electronic Device” este al 15-lea lor album, materialul anterior fiind „Artificial Soldier” și datează din 2006.
[youtube= http://www.youtube.com/watch?v=uhMuGEzp3BA]
Bill este singurul membru permanent al formației, tovarăși de nădejde (și cursă lungă) i-au fost Rhys Fulber, Greg Reely și Chris Peterson, dar prin trupă a trecut și Devin Townsend, Read more FLA – Improvised Electronic Device (2010)
RevCo – Got Cock? (2010)
Din ciclul am întâlnit și cubanezi fericiți, azi un specimen cu nume norvegian și pașaport american: Al Jourgensen.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Z6zqYSezqwo]
Al este într-un fel echivalentul în zona Industrial al lui Lemmy Killmister. Un rocker prăfuit și încăpățânat. Read more RevCo – Got Cock? (2010)
Leæther Strip – Mental Slavery (2010)
Născut pe 13 noiembrie 1967 în Aalborg, Danemarca, Claus Larsen a început să imprime primele demo-uri la începutul anilor 80 însă oficial proiectul său solo (Claus fiind membru singular) și-a primit numele de Leæther Strip și și-a început activitatea abia în 1989 iar primul album, „The Pleasure of Penetration” a fost lansat un an mai târziu.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dPic6TchWxA]
Eu l-am cunoscut ceva mai târziu datorită compilațiilor tribut (AC/DC, The Cure, Pink Floyd, etc) lansate de Read more Leæther Strip – Mental Slavery (2010)
Rolo Tomassi – Cosmology (2010)
De Rolo Tomassi a pomenit cu ceva vreme-n urmă UnȘoricel, nu știam de ei cum nici numele nu-mi suna cunoscut din romanul lui James Ellroy, respectiv filmul regizat în 1997 de Curtis Hanson: „L.A. Confidential”.
Rolo Tomassi (site oficial) abordează un menaj incisiv și colorat de Mathcore, Punk, Rock Experimental și Jazz, sună și poate chiar este sofisticat, au o abordare oarecum americană, deși sunt din Sheffield, Anglia. Dacă e să-i asemăn cu alte găști aș pomenii în primul rând de Tomahawk/Mr. Bungle – trupele patronate de Mike Patton și de The Dillinger Escape Plan, cu aceștia din urmă de altfel trupa aflându-se la ora actuală într-un turneu de promovare prin Europa, conform paginii lor de pe MySpace.
Mie îmi plac ciudățeniile, evident că Rolo Tomassi și albumul lor de debut „Hysterics” lansat în 2008 m-au cucerit.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=d7AXUmYrNq4]
Can’t Bear This Party – Ain’t No Princess (2010)
Și rămân în atmosfera de petrecere, o fi „viucăndul” (?), dar ne mutăm la Nice în Franța pentru a-i cunoaște pe cei șase băieți care formează gașca Can’t Bear This Party și albumul lor de debut lansat în luna mai „Ain’t No Princess” după un EP – „Modern Factory” – scos în 2009.
Lino – chitară, voce; Montegu – tobe; Remi – voce, clape; Sushi – chitară, Jimbo – bas și Jean – voce, clape și-au propus să se distreze și să ne distreze, abordează un Post-Punk vesel, Party Punk, Happycore cum spun ei, într-o manieră foarte americană, dar convingător.
Cu toate că au 2 clăpari, nu sunt atât de Electro, moderni ca Jaguar Love de care pomeneam azi dimineață legat de noul disc Vince Neil însă au câteva riff-uri sănătoase, au ritmuri săltărețe și multă energie, melodii plăcute și dacă de la petrecerile voastre nu lipsesc trupele gen Sum 41, cu siguranță își fac loc și Can’t Bear This Party.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3XrLSt83E1w]
Deci! ( 😆 ) Să ne simtem bine! 😛 Cum spun chiar băieții, Read more Can’t Bear This Party – Ain’t No Princess (2010)
Vince Neil – Tattoos & Tequila (2010)
Înapoi în California, pe plajă, la anii 80, la fixativul de păr și frezele tapate, la pantaloni tip ștrampi, maieuri plasă, tatuaje și… tequila. I se spunea Hair Metal și Glam Metal, Party Rock și Motley Crue în anii 80 șoca America cu „Shout at the Devil” (1983) la fel cum a zguduit-o Manson cu „Antichrist Superstar” la mijlocul anilor 90.
Vince are 49 de ani și continuă să se comporte ca la 20 când a intrat în Motley Crue.
Eu din anii 80 îmi amintesc cartela de pâine, coada la lapte, sticla de jumătate de ulei primită tot pe cartelă o dată pe lună, borcanele de ghiveci întinse pe toate rafturile din Alimentară, Bitter-ul de Sibiu, vinul spumant și invenția numită „Vinișor”, cârciumile care stingeau lumina înainte să se facă 10, n-aveam Cola, ci Cico, plaja din Costinești nu avea aerul de la Redondo Beach, dar cu puțin noroc mai găseam la Alimentară Vin Ars (zis coniac) și chiar dacă fetele de atunci n-aveau dezinvoltura de acum, din fericire nici fițele, mai scăpam o mână sub tricou și uneori reușeam chiar mai mult…
Un concert era un eveniment și ne bucuram când Iris mai scăpa un AC/DC, Holograf un Van Halen sau Bon Jovi… Dar e bine, măcar nu sufăr de nostalgie! 😆
Și încet-încet e ca faza cu Woodstockul, cei care susțin că mai țin minte ceva, nici nu erau născuți atunci! 😆
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pQp1GNr-mLM]
În anii 80 preferam Read more Vince Neil – Tattoos & Tequila (2010)
Ozzy Osbourne – Scream (2010)
La 62 de ani, John Michael Osbourne aka. “Ozzy” este un om împlinit. Este o icoană Rock – mai mult decât un star -, s-a remarcat făcând parte din legenda Heavy Metal, trupa britanică definitorie pentru sonoritățile sumbre și Heavy: Black Sabbath și a confirmat și printr-o carieră solo strălucită de care sincer, prin 1976 nu multă lume-l vedea în stare. Și foarte probabil dacă n-ar fi avut alături o Doamnă de Fier și un manager dibace în persoana soției Sharon Arden (Osbourne) s-ar fi ratat (înecat) în oceanul drogurilor și al alcoolului.
Pentru mine (și generațiele mai bătrâne) rămân de referință albumele Black Sabbath (1970), Paranoid (1970), Master of Reality (1971), Black Sabbath Vol. 4 (1972) și Sabbath Bloody Sabbath (1973), dar și discurile solo ca Blizzard of Ozz (1980), Diary of a Madman (1981) sau No More Tears (1991).
Este un Read more Ozzy Osbourne – Scream (2010)
