Jelitu

Mi-e rău. Ultima oară cu moarte lu’ MM o săptămână s-a jelit la televizor. Nu mai conta nimic, nu mai exista nici o altă ştire, jurnalele, emisiunile, inepuizabilele talk-show-uri, ba, şi toate promourile erau cu jelit, cu lacrimi, plânsete, bocete, apoi o zi întreagă am văzut imagini de la priveghi, de la ultimu’ omagiu şi inevitabil: din cimitir. Şi a doua zi totul în reluare.
Mi-e rău – spuneam – fiindcă acum fiind vorba de nou-născuţi, de o tragedie reală, lucrurile o să fie şi mai grave. Şi nu este unul, ci – deocamdată – patru, dar pot fi unsprezece. Curg – în paralel – şi inepţiile. Am auzit pe cineva vorbind (iar) de karmă (O karmă light vă rog), de destin necruţător şi – paradoxal – chiar dacă Dumnezeu a chemat sufletele nevinovata la el, de ce ne doare (în cot) pe noi mai mult şi mai mult, că nu pot fi îngropaţi creştineşte fiindcă n-au fost botezaţi, dar, evident, s-a declanşat (iar) o campanie de presă numită – cum altfel?  – „Lacrimi pentru îngeri”… (Dacă admitem că există îngeri, sunt şi diavoli, nu?)
Jelim că ne place. Sărim în groapă.

(Unde-i) …Doina? Read more Jelitu

Bileţelul de adio

Despre tragedii este imposibil de vorbit.
Am tot felul de gânduri. Aiurea.
Preşedintele spunea acum câteva zile că este îndrăgostit de România şi noi suntem nişte nesimţiţi că nu ne iubim ţara. Dânsul – ex marinar, bişniţar – are toate motivele personale să fie mulţumit de succesul său şi în condiţiile sale, ale familiei sale şi al apropriaţilor săi, satisfacţia este perfect justificată.
Trei bebeluşi au murit în explozia de la Maternitatea Giuleşti, un altul în cursul nopţii la Spitalul Grigore Alexandrescu şi încă şapte copii sunt în stare critică şi cu şanse minime să supravieţuiască. Aceşti 11 cetăţeni români n-au avut nici măcar şansa să îşi cunoască ţară. Sau au avut neşansa să se nască în acest loc.
Apoi mi-am amintit de celebrul caz în care ministrul transporturilor din Japonia şi-a dat demisia fiindcă trenurile – toate trenurile – au acumulat nu ştiu câte secunde de întârziere într-un an. Oare ce ar mai trebui să se întâmple ca preşedintele – de facto şeful executivului – şi guvernul său de marionete şi incompetenţi să-şi dea demisia. Se spune de onoare. Onoare?
Fostul premier liberal a avut un accident de motocicletă şi trebuia operat la genunchi. A plecat pentru această intervenţie medicală în străinătate. Actualul preşedinte a avut probleme la coloană şi… s-a operat în străinătate. Medicul şi actualul primar general al capitalei, Sorin Oprescu, a avut probleme de sănătate şi… s-a dus la Paris. E drept, la un medic… român. Răzvan Dumitrescu ieri seară a lansat o idee – evident strict ipotetică: ce ar fi dacă demnitarii români prin lege ar fi obligaţi să se trateze exclusiv în ţară şi să li se interzică orice deplasare pentru intervenţii medicale.
Preşedintele a spus-o acum câteva zile, ministrul muncii a repetat-o ieri: e bine că pleacă medicii. Şi pleacă şi asistentele, îngrijitorii, pleacă cine poate. Conform unor estimări, circa 70% din personalul medical intenţionează să emigreze, rămân doar cei în prag de pensionare. Acum dacă privim şi noua grilă de salarizare în care medicul şi profesorul debutant au aceeaşi salarizare cu un gunoier, lucrurile sunt clare, zic „io”. Dar şi gunoierul dacă pleacă-n lume, va fi mult mai bine plătit ori unde-n altă parte…
Mi-am amintit şi de faptul că preşedintele ne-a explicat că el munceşte 16 ore pe zi vis a vis de un profesor care „prestează” acelaşi număr de ore într-o săptămână şi astfel – a calculat şeful statului – la oră, profesorul este în fapt mult mai bine plătit…. 👿
Un chirurg probabil operează doar vreo 10 ore pe săptămână, un pilot pilotează probabil tot cam atâtea ore, deci: ciocul mic! Preşedintele munceşte.
Dacă te uiţi la agenda preşedintelui pe site-ul oficial al prezidenţiei, nu prea reiese de acolo ce face exact individu’ ăsta 16 ore pe zi…
Şi sincer, ideal ar fi Read more Bileţelul de adio

Just a

perfect day,
Problems all left alone,
Weekenders on our own.
It’s such fun.
Just a perfect day,
You made me forget myself.
I thought I was someone else,
Someone good.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j2JXy1Z9ovs]

Well… Read more Just a

recurs la tocăniţa de cartofi

Câte case atâtea obiceiuri – se spune, la mine este şi mai grav, de câte ori gătesc ceva… iese altceva. Este rezultatul faptului că nu am citit cărţi de bucate, nu m-a învăţat nimeni să gătesc şi nu ţin cont nici măcar de „reţetele” proprii.
Şi uite aşa sar de la Big Mac la ceva mult mai neaoş: tocăniţa de cartofi cea de toate zilele. Sigur am mai făcut, sigur nu la fel, parcă am pus şi pe blog. 😛 Şi ştiu sigur că am un prieten care se linge pe bot Read more recurs la tocăniţa de cartofi

Evadare în decor

Au fost câteva zile toride în capitală iar eu mă încăpăţânez să nu pornesc aerul condiţionat – detest invenţia!
Dimineaţa vă povesteam de Facebook şi încă nu-mi explic cum reţelele de socializare virtuală creează dependenţe. Este tragi-comic şi faptul cum unii reuşesc să exploateze şi slăbiciunile umane şi efectele crizei şi fac bani mulţi pe seama celor mulţi şi… fără bani. Dar asta e o altă poveste! E bine, încă nu este obligatoriu să ai profil Facebook şi să-l utilizezi zilnic cum o altă scamatorie financiară prin care unii fac avere pe seama celor mulţi şi pricăjiţi – asigurarea locuinţelor – a devenit prin lege obligatoriu. Dar şi asta este o altă poveste. 🙂
Ce vreau să vă spun este că dă-l dracu de internet, televizor, canapea şi telecomandă!
După ce mi-am terminat treburile ce vreau-nu vreau mă leagă de computer şi internet, mi-am pus aparatul foto de gât şi Read more Evadare în decor

Vita e servită!

Nu înjur, mă, am gătit. O supă de vită şi vită pe varză. 😀
Adevărul este că am tot gătit, n-am făcut nici foame-foame, nici greva foamei, dar fiind prins cu tot felul de treburi, n-am mai şi fotografiat procedeul de gătire. Ce-i drept, am bucătăria minusculă şi gătesc de obicei concomitent felul unu şi felul doi, să mai şi tot fac poze uneori este peste mână.

Acestea fiind spuse, să fiu concis! Am cumpărat un kg de carne de vită, două pungi de legume congelate – amestec de morcovi, mazăre şi unul de ardei roşu şi verde, o varză, cartofi, ceapă, usturoi şi verdeaţă (pătrunjel, mărar, leuştean). Am mai folosit condimente, smântână, pastă de ardei, Delikat şi puţină sare. Read more Vita e servită!

Presa pe preş – 13.07.2010

’neaţa.
Am fost ieri la mici cumpărături şi m-a străfulgerat o treabă: clasicul „six-pack”, baxul de 6 beri la 0.5 l costă 15,24 RON şi mi-am luat o pastă de dinţi mai acătării pe care am plătit 17,11 RON. Adică, fuck! o fi berea catalogată drept aliment, dar de ce un produs de igienă devine marfă de lux??!
Era să zic că ceva nu este-n regulă, dar clar, nimic nu este-n regulă. Read more Presa pe preş – 13.07.2010

Presa pe preş – 10.07.2010

Probabil n-am s-o fac zilnic, dar pe lângă muzică şi alte subiecte aleatorii, mă gândesc să livrez şi „presa pe preş”.
Făceam asta constant la începuturile blogging-ului meu prin 2007.
Ce-i drept, presa s-a subţiat simţitor, şi nici Băsescu, nici Magda Ciumac nu mai sunt ce au fost…. 😆
Poate ar fi timpul să schimbe rolurile: Băse să danseze pe masă la OTV şi Magda să înfiinţeze un partid. 😛 Eventual după modelul Partito dell’Amore al Annei Elena Staller, mai cunoscută ca Cicciolina.
Tot suntem o naţiune porno… Şi f_tuţi, şi cu banii luaţi.

Nu e o noutate, dar e la modă:

Apropo presă,tricou, furt: nici Caţavencu Read more Presa pe preş – 10.07.2010